Anna karenina

Safe

and happy 2 sau Under the wing 3, zise contesa, uitinduse

intrebător la Karenin. Găsind cartea, contesa, după ce

se

aşeză iarăşi la locul său, o deschise. E foarte scurt. Aici

este

arătată calea pe care poţi ajunge la credinţă şi la o

feri

cire mai presus de orice lucru pămintean şi care-ţi

umple

sufletul. Un om credincios nu poate fi nefericit,

deoarece

nu e singur. Dealtfel, o să vezi acum. Cind contesa

tocmai

se pregătea să citească, feciorul se ivi din nou.

Doamna

Borozdina ? Spune-i că miine la ora două. Da, urmă

ea,

trcdnd un deget intre file la locul cuvenit şi oftă,

uitin

du-se ţintă inainte cu ochii săi visători şi minunat de

fru

moşi. Uite cum lucrează credinţa cea adevărată. O

cunoşti

pe Mărie Sanina ? Ai auzit de nenorocirea ei ? işi

pierduse

unicul copil. Era deznădăjduită. Şi ştiţi ce s-a

intimplat ?

A găsit pe acest prieten şi acum ii mulţumeşte lui

Dumne

zeu pentru moartea copilului său. Iată fericirea pe care

ţi-o

dă credinţa.

—A, da, e foarte... indrugă Stepan Arkadici, mulţumit

că Lidia Ivanovna va citi şi—i va da putinţa să se

reculeagă

un pic. „Nu. Mai bine să n-o rog nimic astăzi, se gindi

el,

Atit numai : să nu incurc lucrurile şi să scap cu

obraz

curat de aici."

—Are să te plictisească, spuse contesa Lidia Ivanovna

lui Landau. Nu ştii englezeşte. Dar e scurt.

—Ba da, am să inţeleg, răspunse Landau cu zimbetul

său de mai inainte şi inchise ochii.

Alexei Alexandrovici şi Lidia Ivanovna işi incrucişară

o privire semnificativă şi lectura incepu.

XXII

Stepan Arkadici rămase nedumerit cu totul de cuvintele

noi şi ciudate pe care le auzea. Viaţa complicată de la

l'Hrrsburg avea de obicei asupră-i un efect excitant,

1 inţelegeţi englezeşte ? (fr.).

1 Teafăr şi fericit (engl.). •

Sub aripă (engl.).

347

scoţindu-1 din monotonia moscovită. Variaţia pe care o găsea

in sferele cunoscute de dinsul ii plăcea şi o inţelegea. In

acest mediu străin insă, el se vedea incurcat, buimăcit, şi

nu putea cuprinde totul cu mintea. Ascultind pe contesa

Lidia Ivanovna şi simţind aţintiţi asupră-i ochii lui Landau

— frumoşi, naivi sau şireţi (nici el nu ştia cum sint) —

Oblonski se trezi cu capul impovărat de o neobişnuită

greutate.

Cele mai felurite ginduri i se incilceau in minte : „Mane

Sanina se bucură că i-a murit copilul... Ce bine ar fi

să fumez acum o ţigară... Ca să-ţi mintuieşti sufletul, trebuie

numai să crezi... Călugării habar n-au de aşa ceva...

insă contesa Lidia Ivanovna ştie... Dar de ce &m greutatea

asta in cap ? De la coniac ? Sau fiindcă toate astea sint

foarte ciudate ?... Mi se pare că n-am făcut pină acum nici

o necuviinţă... In orice caz, n-o mai pot ruga să intervină

pentru mine... Se spune că ăştia te silesc să te rogi lui

Dumnezeu !... Să nu mă pună şi pe mine !... Ar fi prea

etupid... Ce aiureli citeşte ! Pronunţă insă frumos !... Landau

e Bezzubov. De ce-i Bezzubov ?"...

Stepan Arkadici simţi deodată că falca de jos incepe

să i se strimbe nestăpinit intr-un căscat. işi indreptă favoriţii

ca să-şi ascundă căscatul şi tresări ; dar, indată

după aceea, simţi că adoarme şi-i gata să sforăie. Se dezmetici

in clipa cind glasul contesei Lidia Ivanovna rosti ;

≪Doarme≫.

Stepan Arkadici tresări speriat, simţindu-se vinovat şi

prins. Se linişti numaidecit, cind işi dădu seama că din fericire

era vorba de Landau. Francezul adormise ca şi

Oblonski. Somnul lui Stepan Arkadici insă i-ar fi jignit

(dealtfel, lui Oblonski nici nu-i trecu asta prin cap, atit de

ciudate i se păreau toate), in timp ce somnul lui Landau le

pricinui o nespusă bucurie, mai cu seamă contesei.

— Mon ami, şopti Lidia Ivanovna, indreptindu-şi cu

băgare de seamă faldurile rochiei de mătase ca să nu scoată

nici un foşnet şi spunind Iui Karenin in exaltarea ei mon

ami in loc de Alexei Alexandrovici, donnez-lui la main,

Vous voyez ? 1 St... ! făcu ea către feciorul care intrase

din nou. Nu primesc.

1 Daţj-i mina. Vedeţi ? (￡r.)<

148

Francezul, cu capul aplecat pe spătarul jeţului, dormea

≪nu se prefăcea că doarme. Cu mina asudată, sprijinită pe

genunchi, făcea slabe mişcări, ca şi cum ar ii vrut să prindă

cova. Alexei Alexandrovici se ridică cu luare-aminte, dar

igăţă de masă ; se indreptă spre francez şi-şi puse mina

intr-a lui. Stepan Arkadici se sculă şi el şi — cu ochii mari

deschişi, dorind să se trezească dacă cumva dormea — se

uită cind la unul, cina la celălalt. Toate acestea erau aievea.

Oblonski simţea că in capul său totul se incurca din

ce in ce mai rău.

—Que la personne qui est arrivee Ta derniere, celle qui

demande, qu'elle sorte ! Qu'elle sorte !1 rosti

francezul,

cu ochii inchişi.

—Vous m'excuserez, mais vous voyes... Revenez vers

d"ix heures, encore mieux demain. 2

—Qu'elle sorte ! repetă nerăbdător francezul,

i — Cest moi, n'est-ce pas ? 3

După ce primi un răspuns afirmativ, Stepan Arkadici,

vii tind şi oeea ce vroia să roage pe Lidia Ivanovna, ca şi răspunsul

cerut pentru sora sa, ieşi din cameră in virful pii'

murelor, cu singura dorinţă de a scăpa cit mai repede de

acolo şi o zbughi in stradă ca dintr-o casă ciumată. Voi'bi

şi glumi indelung cu birjarul, ca să-şi vină cit mai cui

md in fire.

La Teatrul Francez, unde mai apucă ultimul act, iar pe

urmă la ≪tătari≫, la un pahar de şampanie, Stepan Arkadici

işi reveni puţin, intrind in atmosfera lui obişnuită ; totuşi,

in seara aceea, el nu se simţi in apele lui.

intoreindu-se acasă la Piotr Oblonski, unde trăsese la

Petersburg, Stiva găsi un bilet de la Beisy. ii scria că

ţinea foarte mult să isprăvească conversaţia incepută cu

≪■I şi—1 ruga să vină a doua zi. Abia apucă să citească Biletul,

făcind o schimă, că de jos se auziră paşi greoi de

oameni care se opinteau cărind ceva.

Stepan Arkadici ieşi să vadă ce se intimplase. Era

l'intr Oblonski, atit de intinerit şi de beat, că nu putea urca

eingur scara. Văzindu-1 pe Stepan Arkadici, porunci să fie

1 Persoana venită la urmă, cea oare intreabă, să iasă !. Să lasă ! (fr.)'

•rert.aţi-mă, dar vedeţi... Reveniţi la ora zece, sau mai bine miine (Ir.),

•￡u sint aeeea, nu-i aşa 1 (ir.).

349

pus pe picioare; apoi, agăţindu-se de dinsul, il trase in

camera lui, unde incepu să-i povestească cum işi petrecuse

seara, şi adormi numaidecit.

Stepan Arkadici era abătut — lucru care i se intimpla

rar — şi mult timp nu putu adormi. Tot ce-şi amintea era

urit, dar mai urit decit orice şi ruşinos ii părea timpul petrecut

in seara aceea la contesa Lidia Ivanovna.

A doua zi, Oblonski primi de la Alexei Alexandrovici

un refuz categoric cu privire la divorţul Annei şi inţelese

că hotărirea fusese luată pe temeiul celor spuse in ajun de

francez in somnul său adevărat sau prefăcut.

XXIII

Ca să iei o hotărare in viaţa de familie, trebuie să existe

intre soţi ori un complet dezacord, ori o armonie plină de

iubire. Cind insă raporturile dintre soţi sint nedefinite şi

3XU există nici una, nici alta, nu se poate hotări nimic.

Multe familii rămin ani in şir in aceeaşi situaţie, de care

6-au săturat amindoi soţii, numai fiindcă intre dinşii nu e

nici dezacord deplin, nici armonie.

Viaţa la Moscova, pe căldură şi praf, cu soarele care nu

mai lumina primăvăratic, ci dogorea ea vara, cu copacii de

pe bulevarde care infrunziseră de mult şi aveau acum

frunzele colbăite, era de neindurat atit pentru Anna, cit şi

pentru Vronski. Nu se mutaseră insă la Vozdvijenskoe,

aşa cum hotăriseră mai demult. Locuiau mai departe la

Moscova, de care se saturaseră amindoi, fiindcă in ultimul

timp nu mai trăiau in armonie.

Starea de enervare care-i dezbina nu se datora vreunui

lucru dinafară, şi toate incercările de explicaţie intre dinşii

nu numai că n-o inlăturau, ci o sporeau. Era o frămintare

lăuntrică, pricinuită la dinsa de scăderea dragostei lui,

iar la el de părerea de rău că din cauza Annei ajunsese intro

situaţie grea, pe care ea, in loc s-o uşureze, o făcea

incă şi mai grea. Nici unul, nici altul nu-şi mărturiseau

pricinile enervării lor, dar fiecare se considera nedreptăţit

şi, la orice prilej, incerca să se justifice.

Anna socotea că Vronski — cu toate obiceiurile, gindurile

şi dorinţele sale, cu formaţia lui sufletească şi fizică —;

350

n-avea alt scop in viaţă decit dragostea. Şi dragostea

aceasta — care, după părerile Annei, ar fi trebuit să se concentreze

numai asupra ei — scăzuse. Prin urmare, Anna