Antologie

Puteţi sa y? Ri şi singură, doamnă, cum a tresărit de bucurie mica m ia cochetă la vederea lăutei decorate cu argintiu şi

Grija de a mă îmbrăca şi de a mă amăgi pentru a apărea pe piaţă a fost lăsată lui Phoebe, care s-a achitat de aceste sarcini perfect, spre satisfacţia tuturor, în afara mea care abia aşteptam să mă văd îmbrăcată. Când am terminat şi m-am privit în oglindă, am fost, fără îndoială, prea naturală, prea lipsită de viclenie pentru a-mi ascunde veselia copilărească la vederea schimbării pe care o suferisem; cu toată sinceritatea, o schimbare în rău, căci îmi venea mult mai bine simplitatea curată a rochiei mele rustice decât ciudatele, stridentele, impropriile găteli, faţă de care nu îmi puteam ascunde lipsa de obişnuinţă.

Totuşi, complimentele lui Phoebe, care nu au lăsat deoparte şi aportul ei la aranjarea mea, m-au făcut mai încrezătoare cu privire la aspectul propriei mele persoane, care, fiind spus fără vanitate, putea justifica, la acea vreme, o înclinaţie către mine, şi cu privire la care nu ar fi deplasat să vă schiţez un tablou lipsit de înflorituri. Eram înaltă, dar nu foarte înaltă pentru vârsta mea, care după cum am mai spus era de cincisprezece ani; aveam o ţinută dreaptă, talia subţire, graţioasă şi liberă, nefiind nevoită să port corset; părul meu era de un castaniu-auriu lucios, şi la fel de fin precum mătasea, curgându-mi pe spate în bucle naturale, aveam o piele moale; faţa mea era mai degrabă prea arămie, deşi trăsăturile erau delicate, iar ca formă avea un oval rotunjit, cu excepţia unei gropiţe în bărbie ce nu avea un efect neplăcut; ochii mei erau pe cât de negri îşi poate cineva imagina, şi mai mult languroşi decât sclipitori, în afară de unele ocazii, când mi s-a spus că pot arunca flăcări înjur; dinţii mei, pe care i-am îngrijit mereu cu atenţie, erau mici, egali şi albi; pieptul meu era ferm, şi atunci se putea discerne mai mult, promisiunea unui piept mai ferm şi mai rotund decât era, promisiune ce s-a îndeplinit peste puţin timp. Pe scurt, toate calităţile frumuseţii care erau cerate peste tot, le aveam şi eu, sau cel puţin vanitatea mea nu îmi permite să contrazic decizia judecătorilor noştri supremi – bărbaţii, care cu toţii, cei cunoscuţi de mine, m-au considerat o femeie frumoasă; şi am întâlnit, chiar şi printre femei, unele persoane ce nu mi-au negat frumuseţea, în timp ce altele mă lăudau chiar într-un mod şi mai neaşteptat, străduindu-se să scadă din trăsăturile în care excelam, în mod evident. Recunosc faptul că aceasta este o laudă de sine mult prea puternică; dar nu ar trebui oare să nu fiu nerecunoscătoare naturii şi unui aspect fizic căruia îi datorez plăcerile şi norocul meu, trebuie oare să nu menţionez, din modestie, astfel de daruri valoroase?

Ei bine, eram deci gata îmbrăcată, dar nu aveam nici cea mai vagă idee că toată această pregătire plină de veselie nu fusese altceva decât împodobirea victimei în vederea sacrificiului, în timp ce eu o atribuisem prieteniei şi bunătăţii dulcei doamne Brown; care, uitam să menţionez, sub falsa impresie că îmi păstrează banii în siguranţă, luase de la mine, fără nici o ezitare, mica sumă (astfel o numesc acum) care îmi rămăsese după cheltuielile impuse de călătoria mea.

După un timp petrecut foarte plăcut în faţa oglinzii, admi-rându-mă puţin pe mine şi mai mult veşmântul meu, căci noua mea rochie făcea toată schimbarea, am fost chemată în salonul de la parter, unde bătrâna doamnă m-a salutat şi mi-a urat să mă bucur de noile mele veşminte, care, nu se ruşina să o spună, îmi veneau atât de bine de parcă nu aş fi purtat niciodată nimic altceva decât cele mai bune haine; căci mă văzuse destul de pros-tută încât să cred orice, în acelaşi timp mă prezentă unui alt văr inventat de ea, un domn mai vârstnic, care s-a ridicat în picioare atunci când eu am intrat în cameră, şi când am făcut o reverenţă în faţa sa m-a salutat, şi a părut puţin ofensat de faptul că eu am întins obrazul pentru a-l sărata; o greşeală, pe care, dacă într-adevăr asta fusese, el a corectat-o imediat lipindu-şi buzele de ale mele, cu o ardoare pentru care aspectul său fizic nu m-a făcut deloc să-i mulţumesc; spun aspectul său fizic, căci nimic nu putea fi mai şocant sau mai detestabil decât acesta: căci urât şi dezagreabil sunt termeni mult prea blânzi pentru a-l descrie exact.

Imaginaţi-vă un bărbat trecut de şaizeci de ani, scund şi urât clădit, cu un ten galben şi cadaveric, cu ochi mari, bulbucaţi care se holbau de parcă ar fi fost strangulat; din gură îi ieşeau mai mult nişte colţi decât dinţi, cu buze livide şi cu o răsuflare precum aerai unei latrine de bărbaţi: avea şi un anume caracter înfiorător în rânjetul său care îl făceau să fie înspăimântător, dacă nu chiar periculos pentru femeile însărcinate; şi totuşi, deşi era o glumă de bărbat, era destul de orb faţă de defectele sale încât să se considere născut pentru a plăcea, şi o femeie să îl poată privi fără teamă: iar ca urmare a acestora, el a cheltuit sume de bani foarte mari cu femei nenorocite care se puteau convinge pe ele însele să se pretindă că simt dragoste pentru persoana sa, în timp ce faţă de cele care nu deţineau arta sau nu aveau răbdarea de a disimula oroarea pe care le-o inspira, se purta şi mai brutal. Impotenţa, mai mult decât nevoia, l-au determinat să caute o varietate de stimulente care aşteptau să-l ridice pe culmile extazului, de care prea des se vedea pus în încurcătură, datorită pierderii puterilor sale: şi asta îi determina crize de furie pe care şi le vărsa, atât cât îndrăznea, asupra obiectelor inocente ale crizelor sale de dorinţă.

Acesta era deci monstrul căruia binefăcătoarele mele cinstite, care erau de mult furnizoarele sale, mă sortiseră, chemân-du-mă în salon special pentru ca el să mă poată examina. Astfel ea m-a obligat să stau în picioare în faţa lui, m-a pus să mă rotesc, mi-a deschis eşarfa, i-a atras atenţia acestuia asupra tremurului pieptului meu în ritmul respiraţiei şi dezvoltării acestuia; apoi m-a obligat să mă plimb prin cameră, prinzând prilejul de a adăuga simplitatea mersului meu la inventarul farmecelor mele: pe scurt, nu a omis nici un punct din repertoriul ei de escroacă; la toate el doar aproba graţios din cap, în timp ce mă sorbea din priviri, căci câteodată îl priveam pe furiş, şi întâlnindu-i ochii înflăcăraţi şi plini de dorinţă priveam în altă parte, din oroare şi de teamă, fapt pe care el îl punea pe seama modestiei mele de fecioară, sau cel puţin pe seama faptului că eram ruşinoasă.

Însă curând am fost concediată şi condusă din nou în camera mea de Phoebe, care a rămas alături de mine, nelăsân-du-mă singură şi ca să pot medita în linişte la gândurile ce ar putea apărea în mintea oricui, mai puţin a unui idiot, care trecuse printr-o scenă ca aceea de mai devreme; dar spre ruşinea mea, trebuie să mărturisesc faptul că atât de mare era prostia mea invincibilă sau, mai degrabă, inocenţa mea nemaipomenită, încât nu îmi deschisesem încă ochii în privinţa planurilor doamnei Brown, şi nu am văzut în acest văr, doar cu numele, al ei, nimic altceva în afară de o persoană şocant de urâtă care nu mă interesa deloc, decât în măsura în care îi datoram respect precum tuturor rudelor stăpânei mele.

Totuşi, Phoebe a început să analizeze starea şi gândurile mele referitoare la acest monstru, întrebându-mă dacă mi-ar conveni ca soţ un astfel de domn din înalta societate? (Presupun că l-a numit domn din înalta societate datorită faptului că era acoperit de dantelă). I-am răspuns, foarte natural, că nu mă gândeam deloc la un soţ atunci, dar dacă ar fi fost să aleg unul, va fi cineva din aceeaşi pătură socială ca şi mine, în mod sigur! Aversiunea mea faţă de acel nenorocit cu figură hidoasă mă stârnise atât de mult faţă de toţi „domnii din înalta societate” şi îmi încurcase gândurile, încât consideram că toţi cei care aveau acelaşi rang fuseseră făcuţi după acelaşi tipar! Dar Phoebe nu putea fi descurajată cu doar atât, ci continuă cu încercările sale de a mă înmuia şi îndupleca faţă de scopul pentru care fusesem primită în acea casă: şi în timp ce ea vorbea despre bărbaţi în general, nu avea nici un motiv să se îngrijoreze că nu va obţine acordul meu, căci avea mai multe motive ce îi indicau faptul că va obţine acel acord destul de uşor; dar, în acelaşi timp, avea destulă experienţă încât să realizeze că în special aversiunea mea faţă de acel văr înspăimântător era un impediment ce nu putea fi îndepărtat atât de uşor pe cât ar fi servit încheierii târgului lor şi vânzării mele.

Între timp, mama Brown convenise asupra înţelegerii cu acel ţap bătrân şi libidinos, care, am aflat apoi, urma să plătească definitiv cincizeci de guinee pentru libertatea de a mă ispiti, şi încă o sută atunci când dorinţele sale aveau să fie complet satisfăcute, iar el va fi triumfat în faţa virginităţii mele: iar în ceea ce mă privea pe mine, eu urma să fiu lăsată la discreţia preferinţei şi a generozităţii acestuia. Acest contract nedrept fiind astfel încheiat, el era atât de nerăbdător să intre în posesia bunului cumpărat, încât a insistat să fie invitat să ia ceaiul împreună cu mine în acea după-amiază, când urma să fim lăsaţi singuri, şi nici nu a ascultat protestele furnizoarei sale care i-a spus că nu eram pregătită încă pentru un astfel de atac; că eram prea nepricepută şi prea neîmblânzită, căci mă aflam în acea casă de doar douăzeci şi patru de ore: dar stă în caracterul dorinţei să te facă nerăbdător, iar mândria sa îl înarmase împotriva oricărei supoziţii, gândind că voi depune rezistenţa obişnuită a unei fecioare în acele situaţii, făcându-l să respingă toate propunerile privitoare la o amânare, şi astfel, groaznica mea încercare a fost stabilită chiar pentru acea seară, fără ca eu să ştiu.

La cină, doamna Brown şi Phoebe nu au făcut altceva decât să-l laude pe acest superb văr, spunându-mi cât de fericită va fi femeia asupra căreia se va opri interesul său; pe scurt cele două clevetitoare şi-au epuizat toată retorica lor pentru a mă convinge să-l accept: „cum că domnul s-a îndrăgostit violent de mine de la prima vedere… Cum că mă va face bogată dacă voi fi o fată bună şi nu mă voi împotrivi propriului meu noroc… Cum că ar trebui să am încredere în onoarea lui… Cum că voi fi aranjată pentru totdeauna şi voi avea chiar şi o trăsură în care să mă plimb…”, toate aceste lucruri fiind spuse pentru a suci minţile unei fete ignorante precum eram eu: dar, din fericire, aversiunea mea faţă de el prinsese rădăcini atât de adânci, inima mea fiind bine apărată de gândurile mele, încât, dorindu-mi să fi deţinut arta de a-mi ascunde sentimentele, nu le-am dat speranţe că vor reuşi, cel puţin foarte uşor, să mă convingă.

Astfel, m-au ţinut destul de mult la masă, şi cam pe la ora şase seara, după ce mă retrăsesem în camera mea şi scena ceaiului fusese pregătită, venerabila mea stăpână intră în cameră urmată îndeaproape de acel desfrânat, care veni rânjind într-un mod specific lui, şi prin prezenţa sa odioasă mi-a trezit toate sentimentele de repulsie pe care le simţisem când l-am văzut pentru prima dată.

El s-a aşezat jos în faţa mea, şi cât a durat ceaiul a continuat să îmi facă ochi dulci într-un mod care îmi provoca durere şi confuzie, ale căror semne el încă le punea pe seama sfielii mele şi a faptului că nu eram obişnuită să primesc musafiri.

Ceaiul luând sfârşit, bătrâna doamnă invocând treburi urgente (ceea ce chiar era adevărat) care îi necesitau prezenţa în altă parte, mă rugă să îl întreţin eu pe vărul ei până când se întorcea, atât de dragul meu cât şi al ei; şi cu fraza „Vă rog, domnule, să fiţi foarte bun, foarte blând cu draga copilă” ieşi din cameră, lăsându-mă privind fix, cu gura deschisă, luată pe nepregătite de plecarea ei intempestivă, să mă împotrivesc lui.

Eram acum singuri; şi la acel gând mă cuprinse un fior brusc, îmi era atât de frică, fără a şti exact din ce cauză şi de ce mă temeam, încât. Am rămas aşezată pe micul divan din faţa şemineului, nemişcată şi împietrită, fără viaţă, neştiind cum să privesc sau cum să mă mişc.

Dar nu aveam să rămân în această stare de stupefacţie pentru mult timp: căci monstrul se aşeză lângă mine pe divan, şi fără altă introducere sau preambul, îşi trânti braţele în jurul gâtului meu, trăgându-mă cu forţa spre el, şi, în ciuda eforturilor mele de a mă îndepărta de el, mă forţă să primesc sărutările sale pestilenţiale, care mă copieşiră. Văzând că aproape am ieşinat, şi că nu mă mai opun, îmi smulse eşarfa de la gât, lăsându-mă zăcând acolo expusă privirii şi mâinilor sale: totuşi am îndurat totul fără să clipese, până când, încurajat de suferinţa şi tăcerea mea, căci nu aveam puterea de a vorbi sau de a striga, a încercat să mă culce pe divan, şi i-am simţit mâna pe partea interioară a coapselor mele dezgolite, pe care le ţineam încrucişate şi pe care el încerca să le despartă… Oh, în acel moment m-am trezit din pasivitatea mea, şi ţâşnind de lângă el cu o forţă pentru care nu era pregătit, m-am aruncat la picioarele sale şi l-am implorat, pe cel mai înduioşător ton, să nu fie brutal şi să nu îmi facă rău: „Să îţi fac rău, draga mea? A spus atunci bruta. Nu vroiam să-ţi fac nici un rău… Nu ţi-a spus bătrâna doamnă că te iubesc?… Că mă voi revanşa faţă de tine?” „Chiar mi-a spus, domnule”, i-am răspuns eu, „dar eu nu vă pot iubi, chiar nu pot!… Vă rog să mă lăsaţi în pace… Da! Vă voi iubi foarte mult dacă mă veţi lăsa în pace şi veţi pleca…” Dar vorbeam cu pereţii; căci ori lacrimile mele, ori atitudinea mea, ori dezordinea în care se afla rochia mea s-au dovedit a fi stimulente proaspete, ori poate el se afla sub influenţa dorinţelor pe care nu şi le mai putea controla, căci, gâfâind şi spumegând de dorinţă şi furie, îşi reînnoi atacul, mă prinse şi încercă din nou să mă întindă şi să mă pironească pe divan: reuşind, deocamdată, doar să mă întindă şi să-mi ridice jupele, lăsându-mi coapsele dezgolite, pe care le ţineam strânse cu încăpăţânare, iar el nu putu să le desfacă, deşi încercă să-şi strecoare genunchiul între ele; el era descheiat atât la haină cât şi la pantaloni, şi totuşi eu simţeam doar greutatea corpului său asupra mea, în timp ce mă luptam cu indignare şi teroare; dar dintr-o dată se opri, se ridică gâfâind, blestemând şi repetând „bătrân şi urât!” căci, în mod normal, astfel îl numisem în timp ce mă apăram de el.

Se pare că bruta avusese ultimul său episod al unei crize de dorinţă, provocat chiar de nerăbdarea şi efortul său, după cum am aflat mai apoi, dar vigoarea sa nu a rezistat pentru a putea duce la bun sfârşit ceea ce începuse, coapsele şi lenjeria mea primind efuziunea vigorii sale.

Când totul s-a sfârşit mi-a poruncit să mă ridic, pe un ton de totală neplăcere, spunându-mi că nu îmi va face onoarea de a se mai gândi la mine… Şi că acea bătrână căţea poate să-şi caute un alt fraier… Că el nu va fi prostit astfel de către o prefăcută venită de la ţară… Că el credea că îmi pierdusem fecioria deja cu vreo haimana de la ţară, şi venisem la oraş pentru a scăpa de sărăcie, şi a continuat cu un torent de astfel de insulte; pe care le-am ascultat cu mai multă plăcere decât ar fi găsit vreodată orice femeie în declaraţiile de dragoste ale iubitului ei: căci oricât de incapabilă eram de a-l.

Urî mai mult decât o făceam deja, priveam accesele lui de furie ca pe asigurarea mea că nu îşi va reînnoi dezmierdările odioase.

Şi totuşi, oricât de bine îmi dădeam seama acum de intenţiile doamnei Brown, tot nu mă lăsa inima să îmi deschid ochii în privinţa lor: tot nu mă puteam rupe de dependenţa mea faţă de acea bătrână doamnă, atât de mult mă consideram ca aparţinând ei, cu trup şi suflet: sau mai degrabă mă minţeam singură menţinându-mi buna părere despre ea, alegând să aştept ce-i mai rău din mâinile sale, decât să fiu aruncată în stradă şi să flămânzesc, fără un ban în buzunar şi fără nici un prieten la care să apelez: aceste temeri erau nebunia mea.

În timp ce aceste idei confuze îmi treceau prin minte, şi eu rămăsesem gânditoare lângă şemineu cu ochii plini de lacrimi, cu gâtul încă dezgolit, cu boneta căzută în timpul luptei, astfel că părul meu era într-o dezordine de nedescris, poftele nenorocitului se treziră din nou, presupun că la vederea întregii mele frumuseţi în floare, de care încă nu se bucurase şi care nu-i era încă indiferentă.

După un timp, m-a rugat, pe un ton mult mai blând, să mă împac cu el până la întoarcerea bătrânei doamne şi atunci totul se va rezolva; el îşi va revărsa dragostea sa asupra mea din nou, în acelaşi timp încercând să mă sărute şi să-mi pipăie sânii. Dar acum, aversiunea mea extremă faţă de el, temerile mele, indignarea mea, toate m-au transformat într-o altă femeie, şi smulgându-mă de lângă el, am fugit către clopoţel şi am sunat din el înainte ca bărbatul să-şi dea seama, am sunat atât de violent încât servitoarea a venit să vadă ce se întâmplase sau dacă domnul mai dorea ceva; şi înainte ca el să poată reacţiona şi mai violent, servitoarea intră în cameră şi văzându-mă pe mine zăcând pe jos, cu părul despletit şi cu sânge curgându-mi din nas, fapt ce a dramatizat puţin scena, şi pe urmăritorul meu intenţionând încă să îşi impună punctul de vedere prin violenţă, nefiind mişcat de lacrimile şi suferinţa mea, s-a trezit ea însăşi încurcată neştiind ce să spună.

Totuşi, oricât de mult fusese pregătită Martha şi împietrită în faţa tranzacţiilor de acest fel, din inima ei nu dispăruse toată feminitatea şi omenia, fiind mişcată la vederea acestei scene, în afară de acestea, confruntată cu situaţia aceea, ea şi-a imaginat că lucrurile merseseră mult mai departe decât se întâmplase în realitate, şi că astfel ospitalitatea ca^ei fusese slujită bine de mine, şi apoi clientul mă adusese în starea în care mă aflam: gândind astfel, îmi luă imediat partea şi îl sfătui pe domn să coboare la parter şi să mă lase să-mi revin, şi totul se va termina curând…

Câci atunci când domna Brown şi Phoebe, care acum erau plecate, se vor întoarce, vor da ordinele necesare spre mulţumirea sa… Şi nimic nu va fi pierdut prin puţină răbdare faţă de sărmana de mine… Că în ceea ce o priveşte pe ea, era speriată… Neştiind ce putea spune în faţa celor întâmplate… Dar că va rămâne alături de mine până când stăpâna va veni acasă. Din moment ce spusese toate acestea pe un ton foarte hotărât, şi monstrul însuşi începu să realizeze că lucrurile nu se vor îndrepta dacă rămânea acolo, şi-a luat pălăria şi a ieşit din cameră, murmurând şi încruntându-se precum o maimuţă bătrână, astfel încât am fost izbăvită de oroarea prezenţei sale detestabile.

Imediat ce el a ieşit din cameră, Martha mi-a oferit cu multă blândeţe ajutorul său şi chiar mi-ar fi adus nişte picături din corn de cerb ce m-ar fi ajutat să dorm; dar, din păcate, am refuzat-o categoric de teamă că monstrul ar fi putut să se întoarcă şi să mă posede în timp ce dormeam. Totuşi, cu toate asigurările că nu voi fi deranjată în acea noapte, a reuşit să mă convingă să mă întind în pat; şi într-adevăr, eram atât de slăbită de lupta pe care o dusesem, atât de dezgustată de lucrurile înspăimântătoare pe care le înţelesesem, în sfârşit, atât de speriată, încât nu mai aveam destulă energie pentru a sta în picioare şi nici măcar pentru a răspunde întrebărilor cu care Martha, plină de curiozitate, mă tot asalta.

Atât de crudă, şi astfel fusese soarta mea, încât mă îngrozeam la gândul întâlnirii cu doamna Brown, ca şi când eu aş fi fost o criminală, iar ea persoana care suferise. Şi nici principiile nu au avut vreun rol în apărarea pe care mi-o pregătisem, ci doar aversiunea mea care se născuse faţă de primul asediator, brutal şi terifiant, al inocenţei mele.

Apoi mi-am petrecut timpul până la întoarcerea acasă a doamnei Brown, neliniştită de temeri şi de o disperare, ce pot fi ghicite cu uşurinţă.

Partea a doua.

Pe la ora unsprezece noaptea cele două doamne s-au întors acasă, şi aflând o versiune destul de favorabilă mie de la Martha, care fugise jos pentru a le deschide uşa, căci domnul Crofts (acesta era numele brutei mele) plecase de tot, după ce aşteptase până ce îşi pierduse răbdarea întoarcerea doamnei Brown, veniră repede în camera mea şi văzându-mi pielea palidă, faţa însângerată şi toate urmele dezgustătoarelor evenimente, s-au angajat mai mult să mă liniştească şi să mă aline, decât să îmi aducă reproşurile de care mă temeam, eu care aveam atâtea motive juste şi puternice cu care să le contracarez.

Doamna Brown s-a retras, iar Phoebe a venit imediat să se culce cu mine, şi din răspunsurile primite de la mine şi din metodele ei de a se satisface singură, a descoperit curând că eram mai mult speriată decât rănită; moment în care, am presupus eu, fiind ea însăşi furată de somn, şi păstrându-şi instrucţiunile şi prelegerile pentru a doua zi dimineaţă, m-a lăsat în neputinţa mea de a mă odihni; căci, după ce m-am sucit şi răsucit cea mai mare parte din noapte, şi după ce m-am chinuit singură cu cele mai false noţiuni şi gânduri, am căzut dintr-o pură oboseală într-un fel de somn delirant din care m-am trezit târziu în dimineaţa următoare, cu febră puternică: o situaţie extrem de importantă pentru mine, căci, cel puţin pentru un timp, mă ferea de atacurile unui nenorocit ce îmi părea mult mai groaznic decât moartea însăşi.

Grija interesată cu care am fost tratată pe perioada bolii mele, pentru a mă reface destul încât să pot îndeplini angajamentele stăpânei mele, sau încât să pot îndura alte încercări, a avut un asemenea efect asupra firii mele recunoscătoare încât m-am considerat obligată faţă de cele care mă ruinaseră pentru atenţia cu care s-au ocupat de refacerea mea; şi m-am simţit obligată, mai ales, pentru faptul că au ţinut departe de mine acel violator brutal, care era vinovat de starea mea, atunci când au aflat că deveneam foarte neliniştită chiar şi la simpla menţionare a numelui său.

Tinereţea te reface repede, şi câteva zile au fost suficiente pentru a învinge furia febrei mele: dar, ceea ce a contribuit cel mai mult la însănătoşirea mea completă şi la împăcarea mea cu viaţa a fost vestea că domnul Crofts, care era un negustor important, a fost arestat la porunca Regelui, pentru aproximativ patruzeci de mii de lire, fiind acuzat că ar fi făcut comerţ de contrabandă, şi că afacerile sale mergeau atât de prost încât chiar dacă ar fi dorit, nu ar fi putut să-şi reînnoiască planurile pe care le avea cu mine: căci fusese aruncat imediat în închisoare şi era puţin probabil să iasă repede de acolo.

Doamna Brown, care îl tapase de cele cincizeci de guinee, şi care îşi pierduse orice speranţă de a mai primi şi cele o sută care mai rămăseseră, începu să privească modul în care îl tratasem cu mai multă bunăvoinţă; şi pentru că observaseră că temperamentul meu era unul maleabil şi care se conforma vederilor lor, toate fetele ce alcătuiau turma ei au fost obligate să mă viziteze şi să mă convingă prin conversaţia lor să capitulez complet în faţa indicaţiilor doamnei Brown.

Astfel, acestea au fost lăsate să vină în camera mea, şi toată veselia lor zgomotoasă, plină de giumbuşlucuri şi nechibzuinţa cu care acele creaturi aiurite îşi petreceau timpul liber m-au făcut să invidiez o situaţie din care vedeam doar partea frumoasă; încât să devin una dintre ele a început să fie şi ambiţia mea, o predispoziţie pe care ele toate o cultivau atent, iar acum nu mai doream nimic altceva decât să-mi refac sănătatea, astfel încât să pot suporta ceremonia de iniţiere.

De exemplu, pe scurt, conversaţia din acea casă a contribuit la coruperea purităţii mele native, şi care nu îşi fixase rădăcini în educaţia mea; în timp ce principiul inflamabil al plăcerii, atât de uşor de aprins la vârsta mea, a produs schimbări ciudate în mine, şi toată modestia în care fusesem crescută, ca şi învăţătura primită, au început să se topească precum rouă în faţa căldurii soarelui, ca să nu mai spun că din necesitate făcusem un viciu, din teama permanentă pe care o aveam de a nu fi aruncată în stradă să flămânzesc.