Antrenament în creştinism 1

Condiţii pentru rugăciune

Rugăciunea trebuie să corespundă adevărului, după principiile, condiţiile sau le-

gile rugăciunii. Acestea sunt descrise în Scriptură şi se deosebesc mult de ideile
noastre despre rugăciune, respectiv de ceea ce am învăţat în copilărie. Dacă ne ru-
găm potrivit cu adevărul lui Dumnezeu, putem fi siguri că Dumnezeu ne ascultă ru-
găciunea. E bine să ne amintim că rugăciunea este un privilegiu pe care ni-1 dă

59

Dumnezeu şi nu un drept. Dumnezeu ascultă pe cel umil şi cu un spirit zdrobit şi nu

pe cei care doar cer şi se plîng (Isaia 66:2; Psalm 51:17). Mîndria sau trufia într-o
formă oarecare sunt o jignire peste măsură de mare a lui Dumnezeu (1.Samuel 2:3;
15:23). Din următoarele motive este rugăciunea un privilegiu aşa de binecuvîntat:

1. PRIVILEGIUL COPILULUI LUI DUMNEZEU. Credincioşii sunt copiii lui

Dumnezeu numai prin credinţa în Isus Cristos (Galateni 3:26). Toţi copiii lui Dum-
nezeu sunt locuiţi de Duhul Sfînt. Toţi oamenii necredincioşi sunt copii ai mîniei şi
ai neascultării (Efeseni 2:1-3). Putem intra liber în prezenţa lui Dumnezeu, dar nu-
mai prin sîngele lui Isus (Evrei 10:19). Nu oricine are acest drept - Domnul Isus a
zis că nu e drept să iei pîinea de la copii şi s-o dai străinilor (Matei 15:26; Marcu
7:27).

Noi trebuie să ne rugăm în Numele Domnului Isus (loan 14:13-14; 15:16; 16:23-

26). Dumnezeu este glorificat în Fiul Său. Dumnezeu poate într-adevăr să asculte
rugăciunea oricărui om, dacă îi place, dar acest drept îl are numai Dumnezeu - nu
omul. „în Numele Domnului Isus" nu este o formulă magică la capătul rugăciunii.
Ea arată pe ce bază ne putem apropia de Dumnezeu ca să aducem înaintea Lui ce e
în acord cu caracterul şi dorinţa Lui, în măsura în care putem constata aceasta.
Rugăciunea în Numele Domnului Isus înseamnă de fapt să invităm Duhul lui Cristos
să preia controlul asupra a tot ceea ce-I cerem lui Dumnezeu. Să venim deci cu în-
credere la Dumnezeu (Efeseni 3:12)!

2. 
   PRIVILEGIUL CELUI CARE CREDE. Cineva care vine la Dumnezeu doar
   după ce a încercat toate celelalte şi nu a reuşit nimic este un om cu credinţă mică.
   Cine se roagă îndoindu-se de adevărul promisiunilor lui Dumnezeu despre rugăciu-
   ne îl dezonorează şi este inconsecvent. „Un astfel de om să nu se aştepte să primeas-
   că ceva de la Domnul" (Iacov 1:7). Domnul i-a mustrat pe discipolii necredincioşi
   care nu I-au revendicat puterea (Luca 9:41; Matei 17:17). îndoiala împiedică lucra-
   rea puternică a lui Dumnezeu (Matei 13:58). Credinţa, fie ea cît un grăunte de muş-
   tar, poate să mute munţii, dacă este o credinţă în ceea ce trebuie, adică în Dunlnezeu
   şi în Cuvîntul Său (Matei 17:20). Domnul a întrebat uneori oamenii dacă credeau că
   poate să facă ceea ce cereau ei. Dacă aceştia răspundeau afirmativ, Domnul spunea:
   „Facă-ţi-se după credinţa ta". Şi apoi credincioşii vedeau rezultatul (Matei 9:28-30).
   „Toate lucrurile sunt cu putinţă celui ce crede", a spus Domnul Isus unui tată care
   implora vindecarea copilului său. Tatăl a răspuns: „Cred, Doamne, ajută necredinţei
   mele!" (Marcu 9:23-24). Domnul Isus 1-a vindecat pe copil şi a ascultat rugăciunea
   tatălui. Centurionul roman ştia puţine despre rugăciune, dar şi-a pus încrederea în
   Persoana care trebuia (Luca 7:2-10). Fără credinţă este nu numai greu, ci cu nepu-
   tinţă să-I placi lui Dumnezeu (Evrei 11:6). Aştepţi un răspuns? O ascultare a rugă-
   ciunii? Dacă nu, cruţă-ţi osteneala de a te ruga. Să venim cu credinţă înaintea Dom-
   nului, cu rugăciunea credinţei (Iacov 5:15).
   
3. 
   PRIVILEGIUL CELUI CE VREA. Voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi de-
   sărvîrşită îi binecuvîntează pe aceia care I-au predat trupurile lor (Romani 12:1-2).
   Dacă acceptăm dinainte voia Sa, atunci putem să ne şi rugăm potrivit voii Sale (1 Jo-
   an 5:14-15). Cum putem cunoaşte voia lui Dumnezeu în chestiuni care nu sunt expli-
   cate clar în Scriptură? Voia lui Dumnezeu este revelată în Scriptură, în promisiuni
   clare, pe care le putem revendica, în principii, pe care le putem urma, în porunci pe
   

60

care trebuie să le împlinim şi în avertismente de care trebuie să ţinem seama. Dacă

ne rugăm potrivit voii lui Dumnezeu, nu vom fi egoişti şi nici nu vom cere rău (Ia-
cov 4:3). Cum este rugăciunea pentru cei care nu-L cunosc pe Domnul? Putem să-i
revendicăm pe cei pierduţi pentru Cristos, întrucît El vrea ca toţi să fie salvaţi (2.Pe-
tru 3:9; l.Timotei 2:4). între rugăciunea credincioşilor şi salvarea celor pierduţi este
o strînsă legătură. Să-L implorăm pe Dumnezeu din cauza lor. Cum stăm cu rugă-
ciunea pentru cei bolnavi? Avem voie să credem că Dumnezeu îi va vindeca pe toţi,
dacă ne rugăm pentru ei? Unii copii ai lui Dumnezeu sunt convinşi de aceasta. Tre-
buie însă să fim atenţi la experienţele apostolului Pavel (2-Corinteni 12:8-9), ale lui
Timotei (l.Timotei 5:23), ale lui Trofim (2.Timotei 4:20), ale lui Epafrodit (Filipeni
2:25-30) şi ale altora, care au avut toţi de purtat boli, deşi umblau cu Dumnezeu.
Dacă orice copil al lui Dumnezeu ar avea dreptul să vindece, n-ar mai muri nimeni
de vreo boală. Cristos a vindecat mulţi oameni, şi apostolii au vindecat şi ei. Mulţi
au fost de atunci vindecaţi în Numele Lui. Rugăciunea credinţei poate şi azi să vin-
dece bolnavi (Iacov 5:15). Dacă avem convingerea de la Domnul că voia Lui este
să vindece pe cineva, putem să ne rugăm conform acestui lucru.

Cum e rugăciunea privitoare la hotărîri ce ţin de locuinţă, serviciu, călătorii şi

lucrare pentru Dumnezeu (Iacov 4:13-15)? Suntem gata să facem voia Lui (Luca
22:42)? Vrem să primim sfatul divin (Proverbe 11:14)? Suntem gata să aşteptăm pî-
nă cînd avem pace în suflet în privinţa unei acţiuni? Suntem gata să hotărîm aşa cum
corespunde intereselor Sale (Matei 6:33)? Atunci El ne va călăuzi (Proverbe 3:5-6).
Să venim înaintea Lui şi să fim gata să facem voia Sa (loan 7:17).

4. PRIVILEGIUL CELUI CE ASCULTĂ. S-a arătat deja necesitatea de a sta

neapărat înaintea lui Dumnezeu. Păcatul face ca cerul să fie de aramă (Deuteronom
28:23). Dar ascultarea activă în fiecare domeniu aduce cu sine promisiunea binecu-
vîntării lui Dumnezeu (Isaia 1:19; Ieremia 7:23). Domnul Isus a fost ascultător în
fiecare domeniu al vieţii. „Totdeauna fac ce-I este plăcut", a spus El (loan 8:29). Şi
poate fi semnificativ faptul că Domnul Isus a fost ascultat totdeauna cînd S-a rugat
Să rămînem în El, ca să primim totdeauna ceea ce cerem (loan 15:7).