Textele pot fi recitate de copiii

6. Cum să cunoşti voia lui Dumnezeu

Textele pot fi recitate de copii.

Cântări potrivite:

Voia Ta, Doamne – este o cântare de cor, din ***Cântările Speranţei

Introducere

Ce şcoală să urmez? Spre ce meserie să mă îndrept? Cu cine să mă căsătoresc? Întrebările acestea şi multe asemenea lor sunt puse zilnic de sute sau poate mii de oameni. Tinerii mai ales, simt că sunt la început, au atâtea opţiuni... Avantaje şi minusuri, nici o decizie nu e cu totul uşor de făcut. Există situaţii clare în care lucrurile sunt albe sau negre, dar sunt atâtea situaţii gri...

Scopul acestui program este să ofere celor interesaţi o modalitate de a face ordine în multitudinea de opţiuni posibile. Vom încerca, pentru următoarele minute să răspundem la întrebarea: Cum să cunosc voia lui Dumnezeu în viaţa mea?

Punct de plecare

Spiritul Profetic ne oferă un punct de plecare:

„Există trei căi prin care Domnul ne călăuzeşte şi ne face capabili să putem călăuzi şi noi pe alţii. Cât de mult cunoaştem glasul Său, deosebindu-l de acela al unui străin? Domnul ne descoperă voia Sa în Cuvântul Său, în Sfânta Scriptură. Glasul Său este, de asemenea, descoperit în lucrările Sale providenţiale şi va fi recunoscut, dacă noi nu ne despărţim sufletele de Domnul, mergând pe căile noastre, făcând lucruri după propria noastră voinţă şi dând curs îndemnurilor inimii nesfinţite, până când simţurile devin atât de confuze, încât lucrurile cele veşnice nu mai sunt desluşite, iar glasul lui Satana aşa de mascat, încât va fi primit ca fiind glasul lui Dumnezeu.

O altă cale prin care glasul lui Dumnezeu este auzit sunt apelurile Duhului Său Cel Sfânt, impresionând inima şi marcând caracterul. Dacă ai îndoieli cu privire la vreun subiect, atunci, în primul rând, consultă Cuvântul Scripturii. Dacă într-adevăr ai început viaţa de credinţă şi te-ai consacrat lui Dumnezeu ca să fii în totul al Lui, El te-a luat să te modeleze şi să-ţi dea formă în armonie cu planurile şi scopurile Sale, ca să poţi fi un vas de cinste. Tu trebuie să ai o dorinţă zeloasă pentru a fi maleabil în mâinile Sale şi să-L urmezi oriunde te va conduce.” {T5 512}

Ca să rezumăm, Ellen White aminteşte trei căi de cunoaştere a voinţei divine: Cuvântul Său, providenţa şi apelurile Duhului Sfânt.

Înainte de toate, însă, ne vom îndrepta atenţia asupra unui aspect esenţial.

Şi să-L cunosc pe El...

Să presupunem că vrei să înveţi să înoţi. Mergi la cineva care ştie şi îl rogi să-ţi explice cum se face. Înotătorul îţi vorbeşte despre modalitatea de respiraţie, despre poziţia şi mişcările mâinilor şi picioarelor şi, pentru că este un profesor bun, te face să înţelegi. Te poţi considera în acest moment dacă nu un înotător bun, cel puţin un începător? Dacă nu-ţi place să te uzi, mai bine ai învăţa să skiezi.

N-ai cum să cunoşti voia lui Dumnezeu fără să-L cunoşti pe Dumnezeu. Ţi-a vorbit El vreodată? Îi cunoşti preferinţele? Te-ai obişnuit cu stilul Lui? Îţi place felul Lui de a fi? Îl iubeşti?

Acum câteva secole, cineva l-a întrebat pe Sf. Augustin: Cum pot cunoaşte voia lui Dumnezeu pentru viaţa mea? Augustin a răspuns: „Iubeşte-L pe Dumnezeu cu toată inima ta... şi apoi fă ce vrei tu.”

Dacă nu ai această experienţă, orice teorie despre aflarea voinţei lui Dumnezeu îţi va fi inutilă, deoarece, chiar dacă am presupune că ai ajunge s-o cunoşti, cine îţi garantează că vei avea puterea s-o alegi?

Dumnezeu vrea să fie mai mult decât un consilier, mai mult decât un magician sau profesor, El vrea să-ţi fie Prieten.

Concluzionând, dacă Dumnezeu nu este un partener de călătorie pentru tine, cu care să-ţi placă să stai de vorbă şi să fii prieten, atunci restul acestui program va fi de puţin folos pentru tine. Aruncă-te în apă, obişnuieşte-te cu El, învaţă să-L cunoşti şi atunci preferinţele Sale pentru Tine vor conta şi-ţi vor arăta drumul spre fericire.

De recitat (un copil, de ex.)

Ieremia 9:23  „Aşa vorbeşte Domnul: „Înţeleptul să nu se laude cu înţelepciunea lui, cel tare să nu se laude cu tăria lui, bogatul să nu se laude cu bogăţia lui. Ci cel ce se laudă să se laude că are pricepere şi că Mă cunoaşte, că ştie că Eu Sunt Domnul, care fac milă, judecată şi dreptate pe pământ! Căci în acestea găsesc plăcere Eu, zice Domnul.”

sau

Osea 6:3  Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul! Căci El se iveşte ca zorile dimineţei, şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!”

sau

Daniel 11:32  Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.

(Aici se potriveşte o cântare despre cunoaşterea lui Dumnezeu, de ex. Am un prieten, din Colecţia pentru Companioni)

Primul pas

Există o condiţie pe care oricine caută sfatul lui Dumnezeu într-o situaţie specifică trebuie s-o îndeplinească. Ea se numeşte „predarea voinţei”. George Müller, omul care s-a rugat să dispară ceaţa ca să ajungă la timp la evanghelizare, spunea că primul lucru pe care îl face atunci când caută voia lui Dumnezeu este să-şi aducă inima într-o asemenea poziţie în care ea nu mai are voinţa ei proprie în legătură cu respectiva situaţie. Nouăzeci la sută dintre oameni, spunea el, se poticnesc aici. Cele mai multe necazuri vin de la neglijarea acestui aspect. Însă când cineva a ajuns într-o asemenea stare, mai are puţin până să afle care este voia lui Dumnezeu pentru acea situaţie.

Dar aţi putea întreba: „înseamnă aceasta că nu trebuie să avem preferinţe personale? Că trebuie să renunţ la a mai avea o opinie proprie?” Dumnezeu niciodată nu-şi va dori aşa ceva. El vrea ca noi să fim oameni întregi şi sănătoşi, cu gândire şi dorinţe, numai că altceva este în discuţie aici.

Exemplul nostru desăvârşit, Domnul Isus Hristos, prefera să evite agonia crucii, batjocura publică şi despărţirea de Tatăl, dar, în ciuda preferinţei Sale personale, atunci când se ruga în Ghetsemani a spus: „Nu voia Mea, ci voia Ta să Se facă.” A-ţi supune voinţa lui Dumnezeu şi a accepta în loc voinţa Lui înseamnă a recunoaşte că planurile Sale sunt mai bune şi a avea încredere că fericirea care ne aşteaptă la capătul drumului este infinit superioară ideilor noastre de bine.

„Dumnezeu nu conduce pe copiii Sãi altfel de cum ar alege chiar ei sã fie conduºi, dacã ar vedea de la început sfârºitul ºi dacã ar înþelege slava lucrãrii pe care o îndeplinesc ca împreunã-lucrãtori cu El.” {DA 225}

Opusul acestui model este Balaam. Deşi ştia clar care este voia lui Dumnezeu, el continua să ceară călăuzire, bineînţeles cu speranţa că Dumnezeu îşi va schimba opţiunile şi îi va permite să-şi urmeze propria decizie. „El nu umbla după ascultarea de Dumnezeu, ci mergea pe calea aleasă de el şi apoi se străduia să obţină aprobarea lui Dumnezeu. Sunt şi astăzi mii de oameni care merg pe aceeaşi cale. Dacă datoria s-ar potrivi cu înclinaţiile inimii lor, nu le-ar veni greu s-o recunoască. Ea le este lămurit arătată în Biblie sau le este în mod clar arătată de împrejurări şi raţiune. Dar, pentru că dovezile acestea sunt potrivnice dorinţelor şi înclinaţiilor lor, adesea ei dau la o parte aceste dovezi şi se încumetă să vină la Dumnezeu ca să afle de la El ce au de făcut. Cu o mare şi aparentă conştiinciozitate ei se roagă îndelung şi stăruitor, cerând lumină. Dar Dumnezeu nu Se va lăsa să fie luat în râs. Adesea, El îi lasă pe unii ca aceştia să-şi urmeze propriile lor dorinţe şi să suporte consecinţele. "Dar poporul Meu n-a ascultat glasul Meu..., atunci i-am lăsat în voia pornirilor inimii lor." (Ps.81,11-12). Dacă cineva ştie bine care-i este datoria, să nu îndrăznească să vină la Dumnezeu cu cererea de a-l scuti de împlinirea ei. Dimpotrivă, cu inima umilă şi supusă să ceară putere şi înţelepciune pentru a face faţă cerinţelor ei.” {PP 440-441}

De cele mai multe ori, vocea lui Dumnezeu este foarte clară într-o anumită direcţie. Morris Venden povesteşte despre un tânăr care nu dorea să devină predicator. Însă ori de câte ori se apropia de Dumnezeu avea convingerea că El doreşte exact acest lucru. Pentru că situaţia devenea neconfortabilă, tânărul a găsit soluţia: a păstrat distanţa faţă de Dumnezeu, exact atât cât să nu mai audă vocea lui Dumnezeu.

Iată ce scria Ellen White unui adventist dezorientat: „Fratele meu, te conjur sã faci cunoºtinþã cu Dumnezeu. "Paºii unui om bun sunt rânduiþi de Domnul." Îngeri slujitori însemneazã fiecare pas în înaintarea ta. Dar voinþa ta nu este predatã lui Dumnezeu; gândurile tale nu sunt sfinte.Tu continui sã mergi, bâjbâind în întuneric, fãrã a ºti unde sã pui piciorul. Domnul κi descoperã voia celor care sunt sinceri ºi dornici sã fie cãlãuziþi. Motivul ineficienþei tale este cã ai renunþat la ideea de a cunoaºte ºi de a înfãptui voia lui Dumnezeu, de aceea nu cunoºti nimic cu certitudine.” {T3 466-467}

Te întrebi cum poţi obţine puterea de a-ţi supune voinţa lui Dumnezeu? Calea este să-L cunoşti, să ajungi să ai încredere în El şi să-L iubeşti cu toată inima. Atunci vei considera ca un mare avantaj să beneficiezi de conducerea Lui.

Rolul Bibliei

Psalmi 119:105  Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele, şi o lumină pe cărarea mea.

Până acum căutarea noastră s-a aflat în sfera dispoziţiei personale. Ceea ce am făcut până acum poate fi comparat cu pregătirea terenului. Acum suntem gata să folosim eficient mijloacele de comunicare a voinţei lui Dumnezeu către oameni, dintre care cel mai clar este Biblia. Biblia este scrisoarea lui Dumnezeu pentru noi, de aceea începem cu ea.

Principiul este acesta: Dumnezeu ne va conduce întotdeauna conform Cuvântului Său, niciodată împotriva lui.

Avem Biblia, ce facem cu ea?

Biblia ne descoperă o serie de principii, prezente fie explicit, sub forma unor porunci, avertismente, fie implicit, ascunse în relatări istorice, biografii, situaţii particulare. Avem posibilitatea să descoperim în diversitatea de situaţii şi învăţături principiile veşnice care se aplică în orice context şi care reprezintă elementul obiectiv al voinţei lui Dumnezeu, linii generale peste care nu avem voie să trecem, dacă dorim să rămânem în cadrul influenţei divine.

Dacă ar trebui să-ţi alegi partenerul de căsătorie dintre două persoane, una cu profunde preocupări spirituale şi cealaltă neinteresată de aşa ceva, alegerea ar trebui să fie destul de simplă, căci Biblia avertizează împotriva căsătoriei cu un necredincios, sau dacă în alegerea unui serviciu constaţi că una dintre variante ar constitui un impediment în păzirea Sabatului, ar trebui să fie simplu de eliminat din calcul, căci aceasta nu s-ar înscrie în cadrul general indicat de Cuvântul Domnului.

Dar să presupunem că avem de ales între două variante la fel de bune, ca de exemplu între a fi medic sau profesor de biologie. În lumina Cuvântului lui Dumnezeu, ambele sunt la fel de bune.

Aici, există pericolul ca unii să meargă la Biblie ca la moşul cu proverbe. Probabil că aţi văzut cel puţin o dată un bătrânel în spatele unei mese pe care se află un papagal şi o cutie cu mesaje „profetice”, accesate aleatoriu, în schimbul unui onorariu.

Atunci când suntem confruntaţi cu o situaţie pentru care Cuvântul lui Dumnezeu pare că nu oferă călăuzire, este bine să ne amintim că acesta doar unul din mijloacele de comunicare a voinţei lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, am întâlnit oameni care au fost conduşi în mod surprinzător. Emanuel a cerut prietenia unei fete, care nu era convinsă că ar trebui să accepte. Pentru că se găsea în dificultate, fata s-a rugat, apoi a deschis Biblia şi a citit versetul din Isaia 8,10: „Faceţi la planuri, cât voiţi, căci nu se va alege nimic de ele! Luaţi la hotărâri cât voiţi, căci vor fi fără urmări! Căci Dumnezeu este cu noi (Emanuel).” Astăzi sunt împreună şi, din câte ştiu, căsnicia lor este binecuvântată, iar ei sunt fericiţi. Aş încadra aceste situaţii mai degrabă la secţiunea semne decât la călăuzirea prin Scriptură. Bineînţeles că acesta nu a fost singurul semn conform căruia fata din povestirea de mai sus a fost convinsă de voia lui Dumnezeu cu privire la relaţia ce se prefigura. Dar a fost suficient ca să o convingă să înceapă. Chiar dacă Dumnezeu se descoperă uneori şi în acest fel, cred că este o lipsă de înţelepciune să ne bazăm o decizie finală doar pe aceasta. Şi mai e ceva, valabil şi în cazul punerii semnelor. Dacă această metodă e folosită doar ca să fugim de răspunderea luării unor decizii folosindu-ne capacitatea de a cântări argumentele şi de a apela la celelalte căi ale descoperirii voinţei lui Dumnezeu, atunci ne aflăm într-un mare pericol. Însă, Dumnezeu poate să folosească această metodă asociind-o cu celelalte, în procesul descoperirii voinţei Sale.

Să nu uităm că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu, iar scopul ei este de a ne conduce la El şi a ne pune în legătură cu El. Biblia nu ne este dată doar pentru a ne informa despre ce anume doreşte El de la noi, ci şi pentru a comunica. Poate că cel mai bun cuvânt pentru a descrie această caracteristică a Bibliei este interactiv. Dumnezeu vorbeşte prin Biblie, aici şi acum, chiar în momentul studiului. Dumnezeu, care este lângă noi când studiem, este acolo ca să răspundă, să ofere mângâiere şi sfat prin Cuvântul Său.

„Trebuie să studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu atenţie, cerând de la Dumnezeu ajutorul Duhului Sfânt pentru ca să înţelegem Cuvântul Său. Trebuie să luăm un verset şi să ne concentrăm mintea, ca să înţelegem gândul pe care Dumnezeu l-a pus acolo pentru noi. Trebuie să stăruim asupra acelui gând până când ni-l însuşim şi ştim "ce zice Domnul". (HLL, 390) Când deschidem Cuvântul lui Dumnezeu, noi trebuie să trăim acelaşi simţământ de reverenţă pe care l-am avea dacă am păşi în mod personal înaintea prezenţei Sale divine. Când ne apropiem de Biblie, raţiunea trebuie să recunoască o autoritate superioară ei înşişi, iar inima şi intelectul trebuie să se închine în faţa Marelui EU SUNT. - 5T 703, 704 (1889) (1MCP 91-92)”

Pentru o folosire eficientă a Scripturii, nu trebuie să-i limităm utilitatea la anumite situaţii specifice din viaţa noastră, pentru că atunci vom fi tentaţi să folosim metoda papagalului, extragerea aleatorie a textelor. O cunoaştere de calitate a lui Dumnezeu necesită timp. Este necesar să avem o permanentă, zilnică şi mereu crescândă legătură cu El. Pentru aceasta există Biblia. „Voia lui Dumnezeu pentru copiii Săi este descoperită în Biblie. Oriunde este studiată, în cercul familiei, în şcoală sau în biserică, toţi trebuie să asculte în tăcere, cu o atenţie plină de devoţiune, ca şi când Dumnezeu ar fi prezent personal şi le-ar vorbi.” (T5, 84)

Rolul Duhului Sfânt

Aţi observat cum se comportă un aparat radio atunci când nu este pe frecvenţă? Tot ce poţi auzi este un fâşâit care nu transmite nimic sau zgomote şi pocnituri supărătoare. Uneori auzi voci amestecate sau semnalul este bruiat de câmpuri ***magnetice şi electromagnetice aflate în zonă.

A auzi vocea lui Dumnezeu poate fi o experienţă asemănătoare. Semnalul este puternic şi constant, însă trebuie să învârteşti rotiţa ca să-l prinzi.

Putem auzi diferite voci, dar care dinter ele este vocea Duhului Sfânt?

Sentimentele ne crează probleme adeseori. Nu pentru că ar fi ceva rău în a le avea, ci din cauza rolului pe care li-l acordăm. Te rogi pentru o anumită problemă, ai o primă impresie despre direcţia în care te conduce Dumnezeu, dar s-ar putea ca alţi factori implicaţi în decizie să indice un răspuns contrar acelei impresii. Astfel putem deveni descurajaţi. De aceea, este important ca să nu permitem sentimentelor să determine luarea unei anumite hotărâri.

A permite sentimentelor să preia controlul se traduce în înţelepciunea românească cu „a pune carul înaintea boilor”. Sentimentele sunt foarte importante, dar nu trebuie lăsate să conducă. Conducătorul trebuie să fie Duhul Sfânt, care este reprezentantul lui Dumnezeu la ambasada inimii noastre.

Însă, pe cât de adevărat este că sentimentele noastre ne pot duce în eroare, tot atât de adevărat este că ele sunt folosite de Duhul lui Dumnezeu pentru a inspira şi a motiva, sau dimpotrivă, pentru a avertiza. Cum facem diferenţa?

În primul rând, există două feluri de sentimente: sentimente păcătoase, care includ frică, mânie, îndoială, lăcomie, patimi. Sentimentele nepăcătoase pot fi: speranţă, fericire, dezgust, foame, tristeţe. Duhul Sfânt nu ne va inspira niciodată sentimente păcătoase.

Un alt aspect are legătură cu vinovăţia. Aceasta este întotdeauna arma celui rău. Duhul lui Dumnezeu convinge, dar vinovăţia este produsul diabolic ce urmăreşte descurajarea, disperarea şi prăbuşirea. Pe de altă parte, convingerea inspirată de Duhul Sfânt vine cu speranţă şi curaj. El oferă soluţii şi încurajează. Aduce convingere, dar niciodată condamnare.

Un alt lucru pe care trebuie să-l facem atunci când ne cernem sentimentele este să ne întrebăm: Ce se află în centrul atenţiei mele? Simţămintele personale ne conduc să punem în centrul atenţiei interesele noastre şi binele nostru. Duhul Sfânt ne conduce să punem pe primul loc slava şi onoarea lui Dumnezeu, apoi interesele celor din jur.

Vă povesteam despre Emanuel şi prietena lui. La un moment dat, el a afirmat că, în prietenia lor, scopul oricăror gesturi, conversaţii, acţiuni este onorarea lui Dumnezeu. Nu-i de mirare că au o familie fericită.

O altă modalitate de testare a sentimentelor este raţiunea şi capacitatea de analiză logică. Cu alte cuvinte, fii realist. Este posibil să-ţi doreşti să faci alpinism, dar tu ai rău de înălţime. Cu toate acestea, dacă Ghedeon s-ar fi rezumat la a fi realist, probabil că nu s-ar fi dus să lupte cu 300 de oameni înarmaţi cu ulcioare împotriva unor madianiţi numeroşi şi bine pregătiţi şi nici David nu s-ar fi încumetat să lupte cu unul de două ori mai înalt decât el. Deşi sunt importante, raţiunea nu poate sta singură împotriva planurilor divine.

Un alt ajutor în deosebirea sentimentelor obişnuite de impresiile Duhului Sfânt este timpul. Putem folosi timpul, noaptea sau ziua în rugăciune pentru a identifica sursa acelui sentiment şi apoi putem lăsa lucrurile la dospit. În popor se spune că „noaptea este un sfetnic bun”.

Recapitulând, pentru a stabili sursa sentimentelor noastre putem verifica dacă ele sunt sau nu păcătoase, putem distinge între vina inspirată de cel rău şi convingerea inspirată de Duhul, putem să verificăm dacă în centrul atenţiei se află slava şi onoarea lui Dumnezeu sau propriile noastre interese. Până la un anumit punct, putem folosi raţionamentele şi judecata noastră, iar atunci când este posibil, putem lăsa timpul să clarifice lucrurile.

Dar cel mai bun lucru pe care-l putem face pentru a deosebi simţămintele noastre de inspiraţia Duhului Sfânt este să urmăm calea omului care dorea să înveţe să deosebească pietrele.

Ilustraţie

Se spune că într-un sat se afla un om care ştia să spună care piatră este preţioasă şi care este un fals doar ţinându-le în mână. Lua piatra în mână şi apoi rostea verdictul. Şi nu greşea niciodată.

Un tânăr a dorit să înveţe şi el arta deosebirii pietrelor şi a mers la maestru, dorind să-i fie ucenic. „Bine”, a zis maestrul, „vei sta la mine un an, apoi vei şti.” În prima zi maestrul i-a pus tânărului în mână o piatră, i-a strâns bine pumnul şi i-a zis. „Aceasta este o piatră preţioasă.” Apoi a plecat. A doua zi la fel şi a treia... în fiecare zi acelaşi lucru. Tânărul se întreba când vor urma cursurile, discuţiile, dezbaterile, prezentarea caracteristicilor şi aşa mai departe. Însă în fiecare zi, maestrul îi punea o piatră în mână şi-i spunea: „Aceasta este o piatră preţioasă.” Până când într-o zi, maestrul a făcut acelaşi lucru ca de obicei, i-a pus în mână o piatră, i-a strâns bine pumnul şi a declarat: „Aceasta este o piatră preţioasă.” La care tânărul replică: „Ba nu. Nu-i adevărat. Aceasta nu este o piatră preţioasă.”

Cel mai bun lucru pe care-L putem face pentru a deosebi spiritele este să căutăm să-L cunoaştem pe Domnul, să ne obişnuim cu vocea Lui şi apoi o vom deosebi cu siguranţă de a unui străin.

Ioan 10, 1-5.

„Adevărat, adevărat, vă spun că, cine nu intră pe uşă în staulul oilor, ci sare pe altă parte, este un hoţ şi un tîlhar. Dar cine intră pe uşă, este păstorul oilor. Portarul îi deschide, şi oile aud glasul lui; el îşi cheamă oile pe nume, şi le scoate afară din staul. După ce şi-a scos toate oile, merge înaintea lor; şi oile merg după el, pentru că îi cunosc glasul. Nu merg deloc după un străin; ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul străinilor.”

Providenţa

„Dumnezeu ne vorbeºte prin lucrãrile providenþei Sale ºi prin influenþa Duhului Sãu asupra inimii. În diferite împrejurãri ºi situaþii din viaþa noastrã, în schimbãrile ce se produc zilnic în jurul nostru, noi putem gãsi învãþãturi preþioase numai dacã inimile noastre vor fi deschise ca sã le priceapã. Psalmistul, înfãþiºând lucrãrile providenþei lui Dumnezeu spune cã "bunãtatea Domnului umple pãmântul" Cine este înþelept, sã ia seama la aceste lucruri ºi sã fie cu luare aminte la bunãtãþile Domnului" (Psalmul 33,5; 107,43).” {SC 87}

„Ocazii se prezintã pretutindeni. Intraþi hotãrât pe orice uºã deschisã în mod providenþial. Ochii trebuie sã fie unºi cu alifia de ochi cereascã pentru a vedea ºi simþi ocaziile. Dumnezeu cheamã acum misionari cu totul trezi. Sunt cãi care ne vor fi prezentate. Trebuie sã vedem ºi sã înþelegem aceste deschideri providenþiale de uºi.” {T9 130}

Viaţa fiecăruia dintre noi este o istorie. Istoria care contează este istoria intervenţiei divine în viaţa noastră. Fiecare dintre noi putem relata situaţii în care Dumnezeu a intervenit spre binele nostru. Viaţa noastră este ca un joc de puzzle în care Dumnezeu aşează piese una câte una. Unele sunt aşezate fără voia noastră: familia, împrejurările naşterii, ereditatea şi înclinaţiile native. Altele sunt rezultatul alegerii noastre. Provocarea jocului este să potrivim cât mai bine piesele, orientându-ne după cele deja aşezate.

Experienţele trecute ne pot oferi un indiciu în alegerile prezentului. Cunoaşteţi desigur fragmentul inspirat: „Nu avem a ne teme de nimic pentru viitor, decât cã vom uita cumva calea pe care ne-a condus Dumnezeu ºi învãþãturile Lui din istoria noastrã de pânã acum” (Life Sketches - Schiþe din viaþã, p.196).

Desigur, există şi cazuri în care voia lui Dumnezeu pare contrară experienţelor trecute. Este cazul lui Moise, care credea că va muri păstor, David, care părea nepotrivit pentru poziţia regală, comparativ cu fraţii săi. Această înseamnă că experienţa trecută nu trebuie să reprezinte un obstacol. Uneori Dumnezeu doreşte să creeze o nouă imagine în viaţa noastră. Trebuie să avem mintea deschisă şi să fim dispuşi să ne lăsăm călăuziţi prin celelalte modalităţi. Nici una din elementele prezentate în acest program nu este suficientă în sine pentru aflarea voinţei divine. Toate formează un sistem de orientare şi trebuie luate împreună.

Însă providenţa nu se limitează la trecut. Ea poate acţiona chiar în procesul luării deciziei. Vi s-a întâmplat vreodată să vă întâlniţi cu cineva „întâmplător” şi să vă spună ceva, care poate fi tocamai răspunsul la o problemă care vă ocupă mintea chiar în acel moment? Şi nu doar în acest fel. Un telefon care sună, sau unul la care nu răspunde nimeni, deşi încercaţi în disperare. Dumnezeu vorbeşte când într-un fel, când într-altul şi ar fi păcat să nu ne dăm seama. Desigur, trebuie să evităm capcana de a gândi că orice ni se întâmplă reprezintă un semn. E nevoie să repetăm că nici unul dintre aceste elemente nu trebuie transformate în cale absolută de revelaţie. Nici Biblia, nici impresiile interioare (mai ales ele), nici providenţa şi nici un alt lucru nu este Calea. Doar cunoaşterea lui Dumnezeu în umblarea zilnică împreună cu El reprezintă o certitudine.

Întreabă un prieten...

Cu privire la această modalitate de a primi călăuzirea lui Dumnezeu nu avem prea multe de spus. Biblia spune că „biruinţa vine prin marele număr de sfetnici. - Proverbe 11:14” Dacă ne gândim la Roboam sau la Ahab, ne dăm seama că este important pe cine alegem în consiliul personal. Este acea persoană un creştin devotat? Are el preocupări spirituale? Îl iubeşte pe Dumnezeu? Are experienţe cu El?

Oricum, niciodată sfatul unui prieten nu trebuie să fie decisiv într-o problemă importantă şi sensibilă. Prietenii pot fi doar medii prin care Dumnezeu poate să ne vorbească, în acord cu orientarea primită prin celelalte elemente.

Un prieten are un avantaj faţă de noi. Ne vede pe dinafară şi ne poate face conştienţi de realitatea pe care noi nu o vedem. Nu subestimaţi importanţa conversaţiilor cu oameni de încredere atunci când sunteţi în pragul unei decizii. Mai ales în decizia legată de căsătorie, prietenii credincioşi sunt de un real folos. „Este mai sigur să te grăbeşti încet în aceste probleme. Puneţi deoparte suficient timp pentru cunoaşterea în toate privinţele iar după aceea, nu te bizui pe propria ta judecată ci lasă ca mama, care te iubeşte şi tatăl tău şi prietenii apropiaţi să facă observaţii critice cu privire la cea spre care te orientezi.” {TSB 22} În privinţa sfătuitorilor Ellen White spune: „Satana îi ispiteşte pe copii să fie rezervaţi faţă de părinţii lor şi să-şi aleagă drept confidenţi prieteni de aceeaşi vârstă cu ei; însă fiind lipsiţi de experienţă, unii ca aceştia nu-i pot ajuta, ci le vor da sfaturi rele...” {MYP 335} Vorbiţi cu cei în care aveţi încredere şi care vă cunosc despre ceea ce aveţi de gând să faceţi. Multe binecuvântări pot fi primite astfel. Prietenii, familia, un pastor în care ai încredere sau un bătrân cu experienţă sunt ajutoare nepreţuite.

Rugăciunea

Poate că toată povestea de până acum ţi se pare un proces îndelungat şi elaborat. Ar fi neînţelept să fim comozi în acest domeniu. Însă uneori pur şi simplu nu ai timp să consulţi toate elementele şi să faci toate testele. Precum Neemia în faţa împăratului. Nu avea de gând să discute problemele legate de situaţia templului şi de restaurare, care îl frământau. Însă împăratul i-a citit tulburarea. Apoi, pe neaşteptate l-a întrebat: „Ce ceri?” Neemia n-a mai avut timp să studieze Biblia, să se consulte cu prietenii, ci a făcut un singur lucru: „Eu m-am rugat Dumnezeului cerurilor, şi am răspuns împăratului:...” (Neemia 2,4-5).

Ţine minte, cel mai important element este rugăciunea. Când ai de luat o decizie, poţi uita multe lucruri, dar nu uita să te rogi. Vorbeşte cu Dumnezeu despre problema ta, spune-i ce doreşti, spune-i de ce ţi-e teamă, spune-i ce ştii, spune-i ce nu ştii – discută cu El la nivelul detaliilor. Atmosfera creată de rugăciune este cel mai bun cadru pentru luarea unei decizii. Şi solicită acelaşi lucru de la prietenii tăi. Uneori este cel mai bun lucru pe care-l pot face.

Decizia

Aici încheiem trecerea în revistă a dimensiunilor ce trebuie explorate în căutarea voinţei lui Dumnezeu. Însă, în cele din urmă va trebui să iei o decizie. Aşa că, dacă îl cunoşti pe Dumnezeu şi îl iubeşti cu toată inima, dorindă să faci voia Lui, oricare ar fi aceasta şi dacă ai conştiinţa împăcată ştiind că ai consultat toate elementele de care dispui, TREBUIE să te mişti. Mulţi creştini sunt paralizaţi de teama de a face ceva greşit. Când se gândesc la ceea ce ei numesc „decizii monunmentale” în viaţa lor, ei examinează fiecare aspect al acelei alegeri în lumina (sau întunericului) răului potenţial care ar rezulta în cazul unei decizii greşite. Teama este atât de mare încât ei sfârşesc prin a nu face nimic. Suferă, am putea zice, de paralizia analizei.

A învârti volanul pentru a vira în direcţia cea bună n-are nici o valoare dacă nu te afli în mişcare. Poate că nu te simţi suficient de pregătit, dar, dacă ai făcut tot ce trebuia să faci, este chiar periculos să tergiversezi. Este mai rău să amâni la infinit aşteptând certitudinea unei decizii perfecte decât să iei o hotărâre imperfectă. Este vorba de credinţă. Poate că nu este totul foarte clar, însă aminteşte-ţi că decizia ta nu este finală. Este doar decizia ta. Dacă ai pus totul în mâna lui Dumnezeu, fii sigur că El va face ceea ce tu nu ştii, nu poţi sau nu te-ai gândit. Dumnezeu îţi foloseşte decizia pentru a-Şi împlini propriul Lui plan şi uneori poţi avea surprize. Dar este important să iei o decizie, ca Dumnezeu să se poată mişca. Nu trebuie să-L ţii pe loc. Aminteşte-ţi titlul acestui program: este vorba de voia Lui.

Uşile

După ce ai luat decizia, orientându-te după toate elementele călăuzirii Sale, nu ai decât să aştepţi. Să vezi ce se întâmplă. Este cea mai simplă parte a lucrurilor. Poţi asista la un recital al deschiderii uşilor, totul ca să-ţi confirme că decizia e pe placul lui Dumnezeu. Dar uneori e partea cea mai grea. Unii au aşteptat 120 de ani ca decizia lor să primească verde de la Dumnezeu. Mă refer la Noe. Sau Moise. După ce abia s-a lăsat convins de Dumnezeu să fie conducătorul eliberării, au şi început să apară problemele. Faraon ba le deschidea uşa, ba le-o închidea în nas. A trebuit să treacă ceva timp până să poată pleca. Însă atunci uşile s-au deschis în mod miraculos. Apele s-au despărţit şi poporul a trecut. Merită să aştepţi!

Să recapitulăm

(această parte poate fi citită fie de o pereche, alternativ – precum ştirile TV -, fie de mai mulţi. Dacă găsiţi potrivit şi util, puteţi găsi şi un simbol grafic pe care cei care citesc să-l arate în timpul prezentării – ajută la fixare. De ex.: 1. inimă, 2. Biblie, 3. porumbel sau ?, 4. tablou, 5. capete de oameni, 6. mâini în rugăciune, 7. un pas în mişcare, 8. o uşă, 9. o turmă de oi cu păstorul).

CE să fac atunci când doresc să aflu voia lui Dumnezeu într-o situaţie specifică?

1. 
   Înainte de orice altceva, caut să-mi aduc inima în poziţia de a nu avea nici o voinţă proprie în privinţa acelei situaţii.
   
2. 
   după ce am făcut acest lucru, caut să văd ce are de spus Biblia în această privinţă. Caut în ea principii călăuzitoare, obiective, însă o folosesc şi ca pe un mijloc de creştere a relaţiei dintre noi.
   
3. 
   Sunt atent la impresiile şi sentimentele mele interne şi încerc să fac deosebire între sentimentele personale, pe care nu mă pot baza şi impresiile Duhului Sfânt. Bineânţeles, mi-e foarte greu să fac asta dacă nu am o relaţie bună cu Dumnezeu şi nu sunt obişnuit să-i ascult vocea.
   
4. 
   În timp ce recapitulez istoria purtării de grijă a lui Dumnezeu de-a lungul vieţii mele, încercând să citesc tabloul pe care el a început să-l contureze, sunt conştient că Dumnezeu vorbeşte prin mici incidente şi întâmplări din prezent.
   
5. 
   Deoarece consider că mai multe capete sunt mai bune decât unul, caut sfat la cei care mă cunosc, în care am încredere, oameni cu experienţă de viaţă, care au o relaţie vie cu Dumnezeu.
   
6. 
   În toate acestea şi mai înainte de toate discut cu Dumnezeu problema mea în rugăciune. Îi povestesc totul şi îi cer sfatul.
   
7. 
   În final, îmi fac curaj şi pornesc înainte prin credinţă, lăsând tot ceea ce îmi scapă în seama Lui. Dacă am pace şi mă simt liniştit, procedez conform deciziei pe care am luat-o, fiind curios să văd cum îşi face Dumnezeu treaba?.
   
8. 
   În sfârşit, dacă uşile nu se deschid imediat, sunt pregătit să aştept, pentru că planurile Lui nu cunosc nici grabă, nici întârziere.
   
9. 
   Însă, cel mai important lucru este să caut să-L cunosc şi să-l iubesc cu toată inima mea şi să fac asta mereu, indiferent dacă am sau nu decizii importante de luat. Pot să ştiu că astfel, când va veni timpul lor, îmi va fi uşor.
   

Textele biblice aparţin versiunii Cornilescu.

Toate citatele în afara Bibliei sunt din cărţile Spiritului Profetic, iar paginaţia respectă ediţia originală.

Abrevieri:

DA, HLL – Hristos, lumina lumii

PP – Patriarhi şi profeţi

T – Mărturii

MCP – Minte, caracter, personalitate

SC – Calea către Hristos

TSB - Mãrturii cu privire la comportament sexual, adulter ºi divorþ

MYP – Solii către tineret