| Conversaţie cu Dumnezeu
Ce este rugăciunea? Aici există păreri diferite, larg răspîndite, dar greşite. Unii
privesc r jgăciunea numai ca activitate psihologică. Unii medici au observat efectul
rugăciunii asupra sănătăţii psihice a unor bolnavi pe moarte, asupra dispariţiei bolii
şi asupra accelerării procesului de vindecare. Ei sunt de părere că rugăciunea are un
efect psihosomatic asupra corpului. Alţii se uită la rugăciune ca la un sprijin sufle-
tesc. Ei spun: „Dacă crezi că te ajută, e bine!" Alţii încadrează rugăciunea ca super-
stiţie. Toţi aceşti oameni ştiu prea puţin despre Dumnezeul Bibliei. Pentru ei, rugă-
ciunea e ca un farmec - ea are efect indiferent dacă medicul, preotul sau şarlatanul
religios o face. Alţii încearcă să-L convingă pe Dumnezeu, în loc să vorbească cu
El. Unii îşi „spun rugăciunile" ca exerciţiu religios. Nici una din aceste concepţii nu
poate fi asemănată cu gîndul comunicării cu adevăratul Dumnezeu într-un mod in-
teligent, prin care este eliberată puterea Lui. Aceste concepţii diferite nu-L recunosc
pe Dumnezeu ca pe Acela care aude şi drept urmare intervine şi acţionează.
Rugăciunea este conversaţia directă cu Dumnezeu, pe baza descoperirii fiinţei
Sale în Scriptură, unde principii şi legi spirituale hotărăsc accesul la Dumnezeu şi
răspunsul Lui. Este o ridicare a sufletului la Dumnezeu (Psalm 25:1), un strigăt din
lăuntru (Exod 2:23; Psalm 5:1; 18:6).
Cameron Thompson a scris: „Rugăciunea este mărturisirea neputinţei noastre şi
a altora în Numele Domnului Isus, înaintea ochilor iubitori ai unui Tată care ştie,
înţelege, mîngîie şi răspunde. Rugăciunea este respiraţia şi tînjirea spiritului după
Dumnezeu. Este mai degrabă o apucare a bunăvoinţei lui Dumnezeu decît o îndu-
plecare a şovăielii Lui".2 Cineva a considerat rugăciunea ca fiind „cheia care des-
chide visteria lui Dumnezeu".
Nu e treaba rugăciunii să facă cunoscute lui Dumnezeu nevoile noastre, căci El
le ştie deja înainte de a ne ruga (Matei 6:8; Luca 12:30). De asemenea, nu e treaba
ei să vrea schimbarea planurilor Sale eterne, ci să se roage în armonie cu ele. Dum-
nezeu ar vrea să lucreze prin rugăciunea noastră, aşa cum vrea să lucreze prin cre-
dinţa noastră. Rugăciunea ne este dată ca un mijloc prin care putem să ne alipim de
Dumnezeu (Isaia 64:7). Uneori suntem înclinaţi să vedem rugăciunea doar ca cere-
re. Totuşi, ea cuprinde mult mai mult. Ce conversaţie sau ce relaţie ar putea să con-
stea doar într-o cerere?
Aspectele principale ale rugăciunii sunt următoarele:
-
ÎNCHINARE, adorare. în Psalmul 100:4 ni se cere: „Intraţi cu laude pe porţile
Lui". Cum se poate veni mai bine în prezenţa lui Dumnezeu? „Lăudaţi pe Domnul"
sau echivalentul ei ebraic „aleluia" e o expresie caracteristică pentru psalmi. Dom-
nul Isus a învăţat-o pe samariteancă faptul că Dumnezeu caută închinători (loan
4:23). închinarea se ocupă cu ceea ce este Dumnezeu în Sine însuşi şi nu cu ceea ce
face El pentru noi - o deosebire pe care cei mai mulţi credincioşi au uitat-o. închi-
narea înseamnă a da lui Dumnezeu, nu a lua (Psalm 96:8). Maria a cîntat: „Sufletul
meu îl preamăreşte pe Domnul" (Luca 1:46). A preamări înseamnă a glorifica, a
lăuda (Psalm 34:3). Ocupă-te cu însuşirile lui Dumnezeu ca să dai închinării tale
substanţă.
-
MULŢUMIRE. Cînd păşim în prezenţa lui Dumnezeu, pe lîngă laudă trebuie
să aducem şi mulţumiri (Psalm 50:23). în ciuda multelor binecuvîntări ale Domnu-
58
lui, lumea pierdută trăieşte într-o stare de nerecunoştinţa (Romani .1:21). Isus a vin-
decat odată zece leproşi, dar numai unul a mulţumit. El a întrebat: „Oare n-au fost
curăţaţi toţi cei zece? Dar ceilalţi nouă, unde sunt?" (Luca 17:17). Ar trebui să ne
uităm înapoi la multele binecuvîntări cînd venim înaintea Domnului şi să le înşirăm
una după alta: sănătate, binecuvîntări materiale, binecuvîntări spirituale în Domnul
şi în comuniunea cu poporul Său. Iar greutăţile? Da, Dumnezeu lucrează şi prin ele,
spre binecuvîntarea noastră (Romani 8:28). In l.Tesaloniceni 5:18 şi Efeseni 5:20 ni
se cere să fim mulţumitori în toate lucrurile. Mulţumirea pregăteşte calea pentru alte
binecuvîntări.
-
MĂRTURISIRE. Dumnezeul nostru este un Dumnezeu sfînt, şi ceea ce mur-
dăreşte totdeauna gîndurile sau acţiunile noastre împiedică comuniunea noastră cu
Dumnezeu, ca şi rugăciunile noastre (Psalm 66:18). Aceste păcate trebuie mărturi-
site şi lăsate (Proverbe 28:13). Trebuie să fim sinceri înaintea lui Dumnezeu şi refe-
ritor la omiterea faptelor bune, nu numai referitor la gîndurile şi faptele noastre pă-
cătoase. Psalmistul a implorat: „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoaşte-mi ini-
ma!" (Psalm 139:23). Trebuie să avem inimi curate, ca să trăim cu Dumnezeul cel
sfînt. Cu cît este mai aproape un om de Dumnezeu, cu atît e mai conştient de păca-
tele, căderile şi greşelile lui (Isaia 6:5). Dacă ţi-ai mărturisit sincer păcatele, atunci
trebuie să primeşti iertarea Sa (l.Ioan 1:9).
-
MIJLOCIRE. Grija pentru oamenii ce ne înconjoară şi convingerea că rugăciu-
nea poate schimba lucrurile ne îndeamnă la rugăciune către Dumnezeu. Moise a fost
un mare mijlocitor sau mediator. Dacă citim Numeri 12:1-13 şi Exod 32:7-14, ve-
dem clar că rugăciunile lui au contribuit la păzirea surorii lui Miriam şi a poporului
Israel de judecata lui Dumnezeu. Domnul Isus însuşi continuă să mijlocească la
dreapta Tatălui (Evrei 7:25). în Epistolele noutestamentale citim tot mereu despre
mijlociri pentru biserici şi pentru indivizi. Mijlocitorii serioşi au o listă de rugăciu-
ne cu dorinţe pe care le aduc regulat înaintea lui Dumnezeu. Masele de oameni ne-
convertiţi din jurul nostru, bolnavii, suferinzii, toţi au nevoie de rugăciunile noastre.
Ar trebui să ne preocupe şi alte nevoi mari, ca de exemplu necesarul de lucrători
pentru misiunea mondială (Matei 9:37-38).
-
RUGĂCIUNEA DE CERERE. Nevoile noastre zilnice trebuie aduse înaintea
lui Dumnezeu (Matei 6:11), dar nu e voie să ne îngrijorăm din cauza lor (Matei 6:
25-34). Dorinţele spirituale sunt importante, ca de exemplu rugămintea pentru înţe-
legerea Cuvîntului Său (Psalm 119:34) sau implorarea după eliberare de nedreptate
şi apăsare prin oameni (Psalm 119:133-134). Avem nevoie de călăuzire în ce priveş-
te datoriile noastre zilnice şi în hotărîri importante. Acela care ştie cînd cade o vra-
bie pe pămînt şi care numără firele de păr de pe capul nostru nu priveşte nici o
chestiune prea măruntă ca să nu ne rugăm pentru ea (Matei 10:29-31).
Dostları ilə paylaş: |
