ANUARUL
CONCURSULUI DE CREAŢIE LITERARĂ
„OCTAVIAN GOGA ÎN ACTUALITATE”
EDIŢIA I,
2014
Casa Cărţii de Ştiinţă
Cluj-Napoca
2015
Coperta
© Horea-Dorin Matiş, 2015
ISSN
Lucrare apărută cu sprijinul financiar al Primăriei şi Consiliului Local Huedin
În memoria profesorilor de limba şi literatura română:
Rodica Potoceanu Matiş
Ioan Bălaş
Sever Barbu
Coordonator: Horea-Dorin Matiş
Colaboratori:
Dinu Grigore Bălan
Rodica Rus
Adriana Şaitiş
Maria Sechel
Daniela Stănică
Cuprins
Cuvânt înainte
Regulamentul Concursului de Creaţie Literară „Octavian Goga - în actualitate”, Ediţia a I-a
Premianţii Concursului de Creaţie Literară „Octavian Goga - în actualitate”, Ediţia a I
Texte premiate la Concursului de Creaţie Literară „Octavian Goga - în actualitate”, Ediţia I
Gimnaziu – Poezie
Liceu – Poezie
Gimnaziu – Proză
Liceu - Proză
Liceu – Eseu
Poze de la ediţia a II-a a Concursului de Creaţie Literară „Octavian Goga - în actualitate”
Cuvânt înainte
Cu acest concurs de creaţie literară, „Octavian Goga în actualitate”, proiectat pentru nu ştiu câte ediţii, şi, iată, concretizat, sub forma unui anuar, în care s-a făcut recolta celor mai valoroase creaţii ale elevilor, s-a pus o piatră de temelie. S-a consfinţit o tendinţă nobilă a tinerilor de a scrie, de a se manifesta altfel, prin cuvânt, prin redescoperire de sine. Pe urmele lui Eugen Lovinescu, forma naşte conţinut, căci, dacă nu se oferă solul pentru a se ivi o plantă viguroasă, atunci degeaba mai vorbim de rostul educaţiei. Energii nebănuite zac uitate prin sertarele timpului, nedescoperite de lumina tiparului. Dacă ar fi ele canalizate eficient, am pune atâta profit în societate, cât nu ar mai încape. Aşa ne scăldăm într-un bovarism netrebnic, de care şi noi suntem responsabili.
Prin premiile propuse pentru acest concurs – Premiul „Rodica Potoceanu Matiş” pentru poezie, Premiul „Ioan Bălas” pentru proză, Premiul „Sever Barbu” pentru eseu – ne manifestăm recunoştinţa pentru nişte profesori „truditori ai cuvântului”, trecuţi prin vămile veşniciei, care au sădit în atâtea clipe lumina spiritului. Ea ajunge în lumea noastră, din generaţie în generaţie, pe căile tainice ale dorului. S-a pus cuvânt trainic care reaşează lumea pe alte coordonate. Eforturile lor se încheagă într-o formă, într-o instituţie care cheamă conţinuturi proaspete. Acesta este sensul propus de educatori în mersul spre o societate mai bună.
Odată oficierea realizată, o emulaţie firească (au participat 42 de elevi la prima ediţie a concursului) îşi face vad, din care va ţâşni creaţia, forfota unei libertăţi a spiritului de care avem atâta nevoie. Concursul înseamnă o pledoarie pentru originalitate. Ceea ce este în paginile subsecvente.
Excelsior!
Prof. Dr. Dinu Grigore Bălan
Regulament
Concurs de creaţie literară
„Octavian Goga în actualitate”,
Ediţia I
2014
Obiectivele proiectului
Stimularea creativităţii, a gândirii critice şi a dorinţei de afirmare a tinerilor, pregătindu-i pentru o viaţă cu noi şi multiple provocări.
Dezvoltarea abilitaţilor de comunicare, ca elemente constitutive ale personalităţii elevilor de gimnaziu şi de liceu.
Descoperirea unor noi talente, care se pot dezvolta şi confirma pe parcurs, întărind prestigiul şcolii şi al comunităţilor cărora le aparţin.
Concurs de creaţie literară „Octavian Goga în actualitate”:
Secţiuni:
-
Poezie: fără temă impusă
-
Proză: fără temă impusă
-
Eseu: Mesianismul lui Octavian Goga
Premii:
Premiul pentru poezie „Rodica Potoceanu Matiş”
Premiul pentru proză „Ioan Bălaş”
Premiul pentru eseu „Sever Barbu”
CONDIŢII DE PARTICIPARE
Concursul se adresează tuturor elevilor din clasele V–XII. Va cuprinde două nivele: gimnazial şi liceal. Pot participa elevi de la şcolile din zona Huedin.
Concurenţii vor opta pentru modalitatea care îi reprezintă cel mai bine, pentru poezie, proză sau eseu. Astfel, se vor trimite 5 texte pentru genul liric, indiferent de nivelul de vârstă. Dacă optează pentru proză, se vor trimite unul/mai multe texte între 3-7 pagini la nivel gimnazial şi între 5-10 pagini la nivel liceal. Pentru eseu se vor trimite 5-10 pagini, indiferent de nivelul de vârstă. Textele vor fi trimise împreună cu formularul de înscriere.
Înscrierea candidaţilor pentru concurs se va realiza în perioada 12.05.2014-30.05.2014.
Textele pentru concurs şi formularul de înscriere trebuie să ajungă la următoarele adrese până în data de 30.05.2014:
Email: dinubalan@hotmail.com
sau
Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
Pentru Concursul „Octavian Goga în actualitate” (la Secretariat)
Piaţa Victoriei, nr. 11, loc. Huedin, cod. 405400, jud. Cluj, România
CERINŢE
Textele vor fi redactate în Times New Roman, 12, la 1,5 rânduri, cu diacritice. Fiecare text va avea la început motto-ul ales. De asemenea, va fi trimis formularul de înscriere (unde se va găsi motto-ul), împreună cu textele. Pe baza acestui formular, după etapa de jurizare, se vor acorda premiile elevilor câştigători la nivelul gimnazial şi liceal, pentru fiecare secţiune: poezie, proză şi eseu.
Pentru secţiunea Poezie se va trimite un grupaj de 5 texte într-un singur fişier Word. Se vor aprecia creativitatea şi originalitatea universului poetic propus.
Pentru secţiunea Proză (proză scurtă, roman) textul va cuprinde 3-7 pagini la nivel gimnazial şi 5-10 pagini la nivel liceal, într-un singur fişier Word. Se vor aprecia creativitatea, povestea ca atare, mesajul şi mijloacele narative utilizate.
Pentru secţiunea Eseu, lucrarea va cuprinde minim 5 pagini – maxim 10 pagini într-un singur fişier Word. Eseurile care nu se înscriu în tema indicată, vor fi eliminate. Se vor aprecia originalitatea, gândirea critică şi referinţele bibliografice utilizate.
Bibliografie (orientativ)
-
Biblioteca critică. Octavian Goga interpretat de …, Editura Eminescu, 1974
-
Mircea Goga, Mesianismul lui Octavian Goga, Editura Niculescu, 2008
-
Mircea Goga, Octavian Goga. Geografie intimă. Vol. I - Răşinarii, Vol. II - Mesianismul lui Octavian Goga, Vol. III - Castelanele de la Ciucea
-
Florea Firan, Constantin M. Popa, George Coşbuc. Octavian Goga, Editura Macedonski, 1993
-
Gh. Bodea, Octavian Goga: O viaţă, un destin, Vol. I-III, Ed. Limea, 2004
-
George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, Editura Minerva, 1985
-
Nicolae Manolescu, Istoria critică a literaturii române, Editura Paralela 45, 2008
-
Eugen Lovinescu, Istoria literaturii române contemporane, Editura Minerva, 1981, vol. I-III
-
D. Micu, Scurtă istorie a literaturii române, vol. I-IV, Editura Iriana, 1994-1997 I
-
Ion Dodu Bălan: Octavian Goga (monografie), Bucureşti, Editura Minerva, 1971 (actualizată în 2011, Editura Dacoromână, Bucureşti)
Evaluarea lucrărilor şi premierea
Perioada de înscriere: 12-30 mai
]Juriul concursului, alcătuit din profesorii Alexandru Jurcan, Daniela Stănică şi Valerica Mărginean va evalua, pe baza criteriilor de evaluare specifice, creaţiile care vor fi premiate în data de 2 iunie 2014, ora 12 în amfiteatrul Liceului Teoretic „O. Goga” Huedin. Juriul va fi anunţat în curând, odată cu programul activităţilor din acea zi pe site-ul şcolii: http://ogoga.ro/activitati.php şi pe site-ul revistei şcolii: http://pauzamare.ogoga.ro/
Se vor acorda, ca premii, diplome şi cărţi.
Etapa de evaluare / jurizare
Fiecare membru al juriului va primi câte un set de lucrări cuprinzând creaţiile identificate DOAR prin motto-ul ales de concurenţi, care va fi prezent în antetul fiecărei creaţii.
Premierea va avea loc în data de 2 iunie 2014, ora 12 în cadrul unui program mai amplu, care va cuprinde şi festivitatea de premiere.
Creaţiile literare premiate vor fi publicate în revista liceului „Pauza Mare” (http://pauzamare.ogoga.ro/)
Responsabil de organizarea concursului:
Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin – responsabil prof. Dinu Bălan şi catedra de limba şi literatura română
Premianţii
Concursului de Creaţie Literară
„Octavian Goga – în actualitate“,
Ediţia I, 2014
Premiul pentru poezie - Rodica Potoceanu-Matiş
Liceu:
-
Paşcalău Ioana Daniela, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Şaitiş Cristina
-
Scurman Dorina, cls. a XII-a, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Lăpuşte Anca
-
Bodea Diana Nicoleta, cls. a X-a, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Lăpuşte Anca
Gimnaziu:
-
Moldovan Larisa Florina, Liceul Tehnologic „Vlădeasa“ Huedin, cls. a VIII-a A, profesor coordonator Sechel Maria
-
Maliţa Denisa, cls. a VI-a, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Mărginean Valerica
-
Paşcalău Larisa, cls. a VI-a, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Mărginean Valerica
Premiul pentru proză - Ioan Bălaş
Liceu:
-
Mândruţ Sabina, cls. a IX-a C, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Mărginean Valerica
-
Dejeu Elena Maria, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Lăpuşte Anca
-
Man Segiu Marius, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Şaitiş Adriana
Gimnaziu:
-
Durcău Oana, cls. a VII-a B, Liceul Tehnologic „Vlădeasa“ Huedin, profesor coordonator Stănică Daniela
-
Ghilea Geogiana Maria, cls. a VII-a B, Liceul Tehnologic „Vlădeasa“ Huedin, profesor coordonator Stănică Daniela
-
Stîngă Ioana Ramona, cls. a VII-a B, Liceul Tehnologic „Vlădeasa“ Huedin, profesor coordonator Stănică Daniela
Premiul pentu eseu - Sever Barbu
-
Costea Carla, cls a XI-a, Liceul Teoretic „Octavian Goga“ Huedin, profesor coordonator Măginean Valerica
TEXTE PREMIATE LA CONCURSUL DE CREAŢIE
„Octavian Goga - în actualitate”
Gimnaziu - Poezie
Moldovan Larisa Florina – clasa a VIII-a
Liceul Tehnologic „Octavian Goga” Huedin
Motto:
„Acceptarea vieţii unui om nu are nimic de a face cu resemnarea”
Convins
Privirea ei se chinuie
să treacă prin mine,
blocându-se în interiorul meu
de ceva ce nu înţeleg.
Ce o opreşte să mă descompună-n agonie?
- Speranţa nu-i bună.
Timpanele-mi amorţite-i captează vorbe
şi se îndoiesc de cuvintele ei,
de parcă ar fi compuse din otrăvuri
menite să ucidă moravuri.
- Te ridică în slăvi ca pe-o pasăre ce nu eşti
şi-ţi înfăţişează promisiuni deşarte,
garantâdu-ţi stăpânirea unei lumi
neexistente
în care te încrezi
cu naivitatea unui copil.
Continuă, convinsă că o ascult,
captat mai mult de ea decât de cuvintele ei.
Şi, deşi nu o înţeleg, aprob cuminte din cap.
- Te convinge că are puterea de a te scăpa
din gheare ce-i sunt propria invenţie.
Speranţa-i iluzia deghizată-n realitate.
Termină cu-n surâs ce mă face să-i dau dreptate
Şi privirea-i reuşeşte să spulbere zidul ce mi-a protejat interiorul.
M-a convins.
Decizie
Malul îmi e graniţa
Dintre apă şi pământ,
Şi chiar de-aş intra-n mormânt,
Zidul trestiilor n-aş trece,
Căci nu - i luna aşa de rece.
Voi rămâne-aici, cu tine,
Unde-i cald
Şi unde-i bine.
Unde
glasul tău e barca mea,
salvarea ce va conta,
focul ce m-a dezgheţa,
ploaia ce mă va-mbăia
în iubirea ta.
Lacrimă
Se vede ca pe-o jalnică
lacrimă a unei lumânări,
şi ştie că steaua sub care-a fost născută
n-are interesul să-i schimbe soarta,
să schimbe ceea ce e.
Şi se mulţumeşte cu resemnarea ...
Toţi se bucură cu o fericire bolnavă,
infestată cu un virus deja fixat în sânge,
de viteza cu care durerea lacrimii
le arde pielea ruginită,
toxică.
O folosesc fără regrete,
abuzând de sacra ei căldură,
mereu fină, deloc scăldată-n ură,
doar pentru a o lăsa să le murdărească
mâinile deja putrezite,
ca mai apoi,
într-un sfârşit acustic,
să se descotorosească de ea,
asemenea unei găini de puiul ce a ajuns deja la maturitate,
de puiul ce nu-i mai e pui,
la fel, fără a privi o dată, cu regretul
ce e medicamentul pe care inimile lor îl refuză
cu o înverşunare ce i-a distrus deja.
Ştie că-i o lacrimă
ce nu se poate bucura nici de privilegiul
de a se desprinde de norii cerului.
Şi se resemnează ...
Eliberare
Stă cu privirea rostogolindu-i-se-n gol
Şi întâlnind ca obstacol, un lichid blocat pe fundul paharului.
Privirea-i face tumbe, se pierde în detalii, şi-alunecă
Pe-acelaşi lichid.
Stă cu răbdarea desfăşurată ca un plan de bătălie
Pe o masă a timpului.
Rabdă, ştiind că nu are ceva mai bun de făcut.
Rabdă, în speranţa întâlnirii cu-n imposibil
Pentru ea, posibil comestibil.
Stă-n nemişcare, respirând doar cât să rămână-n viaţă.
N-are de ce să se consume o porţie dublă de aer
pe care alţii o merită mai mult decât ea.
De ce să irosească oxigen pentru nişte plămâni nesătuli?
Absoarbe aerul, cântărindu-l cu un exact amărui,
Şi continuă să se războiască din priviri aprige
Cu paharul din faţa ei,
Încercând să-l descoasă.
Dar de când sticla ar putea fi descusută?
Lichidul tulbure îi face-n ciudă
Doar prin poziţia leneşă ce o adoptă.
Nu-i pasă de acte de adopţie.
Nu-i pasă de nimic. De nimic.
Nici de paharul ce se lasă completat
De gustul său cu izul unei frunze uscate
Pusă la presat de un copil uituc.
Se încruntă.
Nu se încumetă să mângâie ambalajul de sticlă ce protejează conţinutul.
N-are destulă vitejie în venele de mult secate,
Dar are destulă putere să rămână-n câmpul de bătălie,
Să lupte în curse de viteză,
Dând tot ce crede că are mai bun,
Deşi ştie că bunătatea îşi mutase deja cuibul din pieptul ei.
Se încruntă, mârâind în absurd, de parcă s-ar afla la un meci de box.
Dar paharul o întrece.
Chinuind-o o petrece.
Şi ea e scoasă afară din ring, cu forţa unei brute.
E dată la o parte.
Dar continuă să stea, cu perseverenţa unui ghinionist
Ce şi-a promis că va câştiga la loto.
Stă, imitând lenea lichidului,
Bătând ritmul unei melodii croite pe loc,
Pe care-o scrie în sunete
Şi-apoi o pierde.
Se gândeşte la zecile de sfaturi, mormăind absent melodia deja pierdută.
Şi pufneşte.
Împietreşte şi e conştientă de asta.
„Cum să vezi jumătatea plină a paharului,
Când paharul e gol?”
Îşi testează tonul batjocoritor,
Decide să lase gândul înfipt în mintea ei să-i alunece-n inimă
Şi decide, oh, în cel mai brusc mod în care o putea face.
Decide să renunţe.
Părăseşte lupta cu o eleganţă dementă,
Vărsând cu nesimţire conţinutul.
„Aşa-i mai bine!”
De ce n-alegi scăparea?
De ce tânjeşti în secret după protecţia
pe care chiar tu o refuzi
nu în cel mai politicos mod,
transformându-te-ntr-un pod
ce stă-n calea întâlnirii a două ape
tulburi, reci şi moarte
ce-ascund într-un abis al oceanului
un peşte?
De ce implori ancorarea în veşnicie
a inimii tale
hrănită cu căldura grijii
pe care nu ţi-o mai poate oferi
vreo sursă de căldură?
De ce legi de-o stea căzătoare
dorinţa de-a atinge
prăpastia iubirii,
mereu ispititoare, adesea-ncântătoare,
când în faţa lumii
refuzi a accepta
bunătatea cuiva?
De ce te chinui
în speranţa devenirii unui erou,
când şansa de scăpare e mai reală
decât existenţa unui salvator al lumii?
Maliţa Denisa – clasa a VI-a
Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
Motto:
„Calea gândurilor eterne duce spre universul mirific al creaţiei.”
Copacii
Copacii noncolori stau în gol.
Copacii aceştia, în amestec de culori,
Uitaţi de lume şi de farmec
În regrete plâng amarnic.
Tristeţea nevăzută zace în ei
Ca un decor de supărare,
Ce se zăreşte pânā-n zori.
Fericirea
În natură, toată ziua,
Stăm şi ne jucăm.
La cules de floricele
Să ne bucurăm cu ele,
Prin magie le vorbim
Bucuriile le-mpărtăşim,
Secretele le rostim
Parfumul le mirosim
Natura ne dăruieşte
O magică poveste.
Visele
Vise,
Pierdute pe veci.
Şi, azi,
Încă mai sper
Şi mă gândesc
La vise de mâine,
Vise de azi,
Vise eterne.
Privesc pe bolta de cer
Aşteptând un semn:
Visul de ieri.
Timpul
Trecem neputincioşi
Peste timpul nemilos,
Care lasă-n urmă amintiri
Găsite printre priviri
Cu o nepăsare care doare
Un frumos trecut
De neuitat răsare
În prezent cu nepăsare
Şi-n viitor cu dor.
Gândul
Gândul etern
Cuprins de supărare,
De sentimente, speranţe,
Pleacă în depărtare,
Dar gândul nu încetează,
Nu e decât o pasăre
Cu aripi rupte,
Nezburătoare,
Gânditoare.
Paşcalău Larisa – clasa a VI-a
Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
Motto:
„Un om vine pe Pământ şi trăieşte viaţa alergând ...''
Liniştea ...
Furtuna apare,
Cerul cade,
Tunetul înfricoşător bate,
Bate la fereastra mea,
Iar liniştea dispare.
Timpul trece şi trece,
Iar aerul e din ce în ce mai rece.
Şi iar toate-s triste
Şi azi ca şi ieri
Un mic potop de dureri.
Soarta lumii
Simţi, auzi, vezi,
Parcă nu îţi vine să crezi,
Că tu trăieşti
Şi că exişti
Şi într-o zi tu, nu vei mai fi.
Observi cum lumea se duce,
Iar tu îţi dai seama
Că ar fi trebuit să îţi ceri scuze.
Acum e prea târziu
Şi tu ştii ca ai greşit,
Dar acum nu mai poţi face nimic.
De ce?
De ce ne-ai dat Pământul
Ca noi să-l stăpânim?
De ce ne-ai dat cuvântul
Cu el noi să vorbim?
De ce e lumea crudă?
De ce nu ştim ce e iubirea?
Omul e o fiinţă slută
Lumea-i e o lume pierdută.
Viaţa ...
Începutul nu are sfârşit.
Nu e corect, dar nici greşit.
Aşa a fost mereu să fie
Şi aşa va fi până-n veşnicie.
Un suflet vine pe Pământ
Trăieşte viaţă alergând.
Căci ea nu stă în loc
O viaţă ai,
Iar ea trece ca şi clipa.
Nu ştiu dacă e zi sau noapte,
Nu ştiu de-s gânduri sau doar şoapte
Nu ştii ce e în jurul tău,
E frig şi beznă-n jur
Eşti singur şi vei fi mereu
Şi tot aşa voi fi şi eu.
Luna
E noapte, negrul misterios
Se-aşterne, iar lumina lunii
Cade peste crengi furios
Şi vântul suflă din nou nervos.
E miezul nopţii, da e ora asta
Când noaptea e mai noapte ca orice
Doar luna plină, parcă ne-nconjoară
Ca mama cea mai iubitoare.
Liceu – Poezie
Paşcalău Ioana Daniela – clasa a XI-a
Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
Motto:
„Am îmbătrânit și încă vom mai îmbătrâni. Viața este o lungă noapte al cărei vis se transformă adesea în vedenii.” (Arthur Schopenhauer)
Anii tăi
ți-am adulmecat gândurile viclene
înșirate pe garduri de țară înecate
în fața de masă sub mâinile păgânilor,
agitate ca o pasăre adulmecătoare de sânge
în țărâna deșertului
nu-ți mai îmbăta privirea
cu steluțe prăfuite în verde și roz
anii tăi sunt monezi necirculabile din care
țigăncile își fac salbe
să strălucească soarele în zilele urâte
din fiecare zi
anii tăi sunt crengi mutilate de vânt,
degete uscate cuvinte
și lungi șiruri descrescătoare
toate în fuga lor discontinuă
spre tine
La ville noir
păstrez amintirea țăranilor
din noi
sub unghii roase
de alte vremi
păduri crescute milimetric,
așteaptă
să-mi uit reflexia
pe unghii negre
vopsite cu acuarelă,
în vene mi se zbate ceasul
Strasburgului,
în miez de noapte
miros de sânge evanghelic
se-adulmecă
în strada mare,
pe dunga neagră
stau
ațintiți în noapte
ochi de beton
și păsări cu piroane în cioc
Jurnal de călătorie
traversăm
o bucată de cer
printre oameni anoști,
iritați
pentru locul din tren
și inexistența vițelulului de aur.
mi-ai atins călcâiul
în lamentația aceluiași apus
cu miros de rășină.
de la un colț de pâine
la altul,
în fiecare fărâmă găsim
câte-o speranță de fotografiat.
babe diabetice
ni se revoltă până-n creier
își ronțăie unghiile
ca pe dulciuri din „Țara Făgăduinței”,
suspine reci
ne înfioară tâmpla,
trenul ăsta n-are destinație
și pentru noi.
Sunt urma de cenușă
sunt urma de cenușă
din vitrina mamei tale,
cu zâmbet batjocoritor
îmi scriu suflarea cu sânge
pe marginea perdelei
inspir poezie bacoviană
din ochii tuturor
mi-ai dat trupul tău,
în miez de noapte
mi-ai sărutat tălpile,
de vânt,
te-aș fi culcat pe sânul moale
dar
nici atunci nu am fost acolo,
nici acum nu o să vin
***
miroase frumos uniforma mea
a ploaie ruginită și carne desfrânată
aburită din plin de mama
și prietenul nostru.
am dăltuit-o de curând,
să nu mai semene atât de mult a război
am vrut să-i ajustez
mijlocul cariat
cu perle false,
apoi am vrut s-o arunc
fără de-ntoarcere în dulapul cu „Șoimii Patriei”
Târziu, am simțit
sudoarea prefăcută
în picături de sânge, ce curgea
la-ndoituri.
Scurhan Dorina – clasa a XII-a
Liceul Teoretic „Octavian Goga” Huedin
Motto:
„Mai mult decât viaţa îmi iubesc libertatea.” (Schiller)
Mi-e frică de pământ
Mi-e frică de pământ,
Mă gândesc la moarte sau, poate,
Calc pe tine, trupul tău
Sau oasele se rup
La fiecare pas, strigătul din
Jumătatea mea, îl simt
În sărutul unui străin
Ş-apoi simt o cruce
Ce spatele mi-l duce la infinit
Aş vrea să mor sau, poate,
Să zbor, să fug pe Marte.
Şi nu-mi dau seama
De e toamna sau, poate,
Sufletul îmi cade.
De frică, mă trage mâna ta
Mă trage dorul de pământ,
Dor de umbra ta.
Bărbatul plânge-n zori
Bărbatul plânge-n zori,
Nu-i aude nimeni
Cântecul bolnav
Al pianului ce se rupe
La atingerea degetelor sale.
Eternul doarme
Sub forma unei femei,
Asemeni unui porumbel
La picioarele sale
Ea nu înţelege iubirea
Asemeni unui ceas
Îşi mişcă corpul,
Vinovată.
Iar el
Caută sălaş în orice trup,
Sărută orice buze
Pe ea
Ar vrea să o trezească
Din somnul obişnuit.
Slăbiciunea lui
Fără a cunoaste cerul
O loveşte în toate,
Îşi distruge sufletul
De faţă cu durerea
Puterea nu-şi mai cunoaşte limita
În faţa ei
Prăbuşeşte cerul.
Buzele care nu-şi au culoarea
Decât în negrul întunecat
Al unei caverne
Încep să dispară încet
Regina nu-şi are locul
Lângă prinţul
Care îi aduce moartea
O conduce acum spre ultima poarta
Luându-şi inima în dinţi
Îşi aruncă iubită în foc
A cărui lacrimi sângerează,
Ţipătul ei de copil
Răsună în toată fiinţa lui,
Îşi verifică mâinile
E totuşi întreg,
Deşi focul îl arde
Pe trupul rătăcit în umbre.
Bărbatul plânge-n zori,
Nu-i aude nimeni inima
Şi ţipetele ei
Se aud
Şi răsună de fiecare dată
Când lacrimile sale
Ating podeaua.
Iar pentru femeie
Veacul trece asemeni unei secunde.
Noi alegem umbrele
Noi alegem umbrele
Ce ne sunt potrivnice sufletului
Noi bântuim
Asimilând ecouri
Strigătelor noastre.
Umbli pe străzi liniştit,
Nimeni nu te ştie.
Nimeni nu te întreabă,
Te salută teii înfloriţi
Îţi simt pulsul firelor de iarbă.
Unde ţi-e visul trecutului?
Prieteni?
O! Voi frumoaselor.
Unde-i tânărul adolescent
Mereu cu o metaforă în gând
Urci scări, baţi la uşa amintirii
Însă cuprins de-o nostalgie grea
Revii pe pământ dezamăgit
Totul a fost un vis
Un sfânt coşmar
Avarul nopţilor tale
Şi o lacrimă de copil
Îţi curge licărind obrazul
Trezind memorii în timp.
Din lacrima lui de sânge
Eu voi chema un înger
De argint
Cu braţe de lemn
Şi în umbra lui
Voi zbura pe aripi
De plumb
Cu sângele în urma noastră
Trecut? Durere?
În timp ce tânărul
Caută culcuş
Într-un cavou
Într-o umbră.
Miroase a parfum de ieri
Miroase a parfum de ieri
Asemeni degetelor
Ce cad în febra trupului sălbatic
O pisică, două ţigări
Un nebun.
Jocul unui bătrân în miez de noapte
Sperie orice suflet
Fiecare casă-şi are locul
În propriul infern
Propria inimă pătrată.
Asemeni unor cicatrici eterne
Niciun drogat
Nu lasă somnul în pace
Răbdarea lui fiind infinită
Cuvinte sunt puţine
Pentru că mi-am terminat ţigara
Fiecare iubire e mucegăita
Atingerea parcă strigă
Nimeni nu încape de durere.
Pe tine te simt în aerul transparent
Pe care calc şi zbor
Inconştient
Te văd asemeni unui copil
Plăcerea mea e interzisă,
Acelaşi chip,
Aceleaşi buze de nisip
Imaginea surâsului tău
Îmi trânteşte trecutul în pălmi.
Simt din nou alcoolul
Izbindu-mi sângele
De-un zid
De plastic.
Balanţa nuferilor albi
Scutură petale de argint
Din gura sirenelor ascunse
Revărsând asupra noastră
Parfumul lor de înger.
Dostları ilə paylaş: |