Arheologie

3.2.3. Epoca imperială a sumerienilor

a) Sargon cel Mare 2360 î.Hr. a devenit cunoscut ca cel mai mare personaj şi cea mai remarcabilă figură politică din Orientul Mijlociu. Un lider militar de geniu, un administrator şi constructor remarcabil. Din India şi până în Egipt a devenit uu personaj de legendă. Peste 2000 de ani Nabonid îi va descoperi statuia sa şi o va restaura, socotindu-l părintele babilonenilor. Sargon era un semit în slujba regelui sumerian din Kish. El l-a detronat pe acesta şi a început să cuceească cetate după cetate până la Marea Mediterană, Golful Persic şi chiar până în India. Este primul întemeietor de imperiu, şi-a construit o capitală la Agade (probabil corespondentul lui Akkad din Biblie). Nepotul său Naram Sin a fost ultimul împărat. De la el ne-a rămas o stelă care comemorează viitoriile sale, este primul care-şi arogă pomposul titlu : « Rege al celor patru colţuri ale pământului » şi chiar « dumnezeul din Akkad ». El a fost învins de către gutieni, iar cetatea Agade a fost nimicită, aşa cum se poate citi în poemul : Blestemul lui Agade. Urmează o perioadă de decădere care corespunde cu supremaţia gutienilor, un popor seminomad şi barbar.

b) Gudea va deveni figura principală a următoarei dinastii din Sumer. El este foarte bine cunoscut datorită multelor statui cu texte care au fost găsite. El a fost un mare împărat care a încercat să refacă împeriul lui Sargon. Urmează o nouă perioadă de ocupaţie şi decădere datorată tot gutienilor.

c) Ur Nammu va fi fondatorul celei de a reia dinastii care a domnit în Sumer, cunoscută şi sub numele de Ur III. Această dinastie îşi încheie domnia în jurul datei de 1950 î,Hr. Amoriţii vor fi cei care vor cuceri cetăţile sumerienilor şi le vor distruge. Cu aceasta se încheie supremaţia sumerienilor, care a dominat tot mileniul al III.-lea, ultimele documente şi dovezi ale existenţei lor ajung până în jurul datei de 1750, în timpul lui Hamurabi. După această dată, sumerienii dispar definitiv din istorie.
Sumerienii au dominat lumea. Ei au fost inventatorii roţii de căruţă, a roţii olarului şi a scrisului, unele din cele mai mari invenţii din istoria civilizatiei. Ei au întemeiat civilizaţia urbană, construind cetăţi uriaşe, temple zigurat uimitor de mari, sisteme de irigaţii şi sisteme de apărare foarte mari. Pentru aceasta au creat un sistem administrativ foarte puternic, cu o forţă militară impresionantă şi o mulţime de oameni forţaţi să lucreze la realizarea acestor mari construcţii. Putem spune că ei sunt cei care vor inventa sistemul de exploatare, de cucerire şi dominare prin forţă şi de preamărire a conducătorului suprem, a cărui regalitate este căzută din cer, deci trebuie să i te supui necondiţionat.

A trebuit să treacă mai mult de 50 de ani de cercetări, şi alte sute de ani de neştiinţă, până când relatarea biblică să-şi dovedească veridicitatea. Conform Bibliei, cea mai veche civilizaţie umană a fost a sumerienilor, Şinearul din Biblie, aşa cum ne spune Geneza în capitolele 10 şi 11: „Şi a fost aşa, când au pornit spre răsărit au găsit o câmpie în Ţara Şinearului şi au locuit acolo.Şi au spus unul către altul: Veniţi să facem cărămizi şi să le ardem bine!” Şi cărămina le-a fost drept piatră şi smoala le-a fost drept tencuială. Şi au spus.”Veniţi să construim o cetate şi un turn cu vârful până la ceruri şi să ne facem un nume ca să nu fim împrăştiaţi de faţa întregului pământ! Şi începutul împărăţiei lui a fost Babel şi Erec şi Akad şi Calne, în ţara Şinear.” Gen. 11,2-4; 10,10). Şinearul din Biblie este acelaşi cu Sumerul din istorie, interesant este numele în arabă a cetăţii sumeriene Ur: „Tal al Muqayyar – Muntele de smoală”, cât de exact confirmă acesta raportul biblic: „au construit cărămizi şi s-au servit de smoală”. Civilizaţia sumeriană, a cărui prim conducător biblic a fost Nimrod, şi a cărui element specific era Turnul Babel, a fost atât de puternică şi periculoasă, încât a atras atenţia lui Dumnezeu, care a intervenit special pentru a opri ascensiunea lor prin încurcarea limbilor. Ne interesează să cunoaştem mai mult despre această civilizaţie, de aceea în cele ce urmază vom prezenta datele existente în documentele scrise şi în descoperirile arheologice.

3.2.4. Săpături arheologice în Sumer :

• 
  Lagas, 1877. Primele excavaţii în Sumer au început în anul 1877 la Lagas îi au continuat până în 1900, sub conducerea lui Ernest de Sarzec. În total francezii au făcut 20 de expediţii la Lagas, materialul lor fiind expus în Muzeul Louvre. Au descoperit statuia lui Gudea în mai multe variante, Stela Vulturilor, Cilindrul lui Gudea şi mii de tăbliţe cu scrieri.
  
• 
  Nippur, 1887-1900. A fost condusă de Universitatea din Pensilvania (SUA). Au descoperit vreo 30.000 de tăbliţe şi fragmente cu inscripţii în limba sumeriană. Expediţia din Nippur a descoperit ziguratul dedicat lui Inanna, şi sanctuarul lui Enlil, cuplul de zei, a cărei zeiţă este numită « împărăteasa cerului ». Excavaţiile din aceste două cetăţi au pus la dispoziţia cercetătorilor mii de tăbliţe cuneiforme, cilindrii şi alte inscripţii scrise în limba sumeriană, care erau cele mai vechi documente.
  
• 
  Ur, 1922-1934, Una din cele mai importante expediţii, a fost condusă de Sir Leonard Woolley la anticul Ur, sau Urim, cum este numit în sumeriană. Au descoperit mormintele regale, ziguratul, sau turnul, şi au sapat o groapă de 19 m adâncime, care atestă existenţa potopului. Ziguratul din Ur era o piramidă constând din trei trepte masive, aşezate una peste alta, cu un sanctuar în vârf. Era construit din cărămizi şi bitum, care devine modalitatea de constructie din acea epoca si prototipul pentru multe alte construcţii.
  
• 
  Uruk a devenit către anul 2300 in.Hr. cel mai puternic oraş al Sumerului, cu un dublu zid de centura de 9 km. şi cu 800 de turnuri de aparare, poate primul şi mult timp, singurul mare oraş al lumii în adevăratul sens al cuvantului. » (5) Oraşul a dăinuit până în secolul al V-lea al erei noastre, deci mai mult de 3000 de ani.
  

- Mari este o cetate de pe Eufratul de mijloc, la o mare distanţă de regiunea Sumer, dar expediţia franceză care a cercetat Marii era aceeaşi care a săpat şi la Lagas. Locuitorii din Mari erau semiţi, iar limba era akkadiana, dar, spre suprinderea arheologilor există o surprinzătoare asemănare între cele două cetăţii, cu greu s-ar putea face o deosebire între tipul de temple, zigurat, sculptură, statuete şi chiar numele zeului, care este un nume sumerian, Ur-Nanshe. Rezultă de aici înfluenţa covârşitoare pe care a avut-o civilizaţia sumeriană asupra majorităţii populaţiei semite din zonă. Aceştia au preluat toate elementele sociale, culturale până şi toate componentele religioase.