3.3.1. Argumente arheologice:
-
Tăbliţele economice din Lagas: vânzări de cai şi pământ demonstrează existenţa proprietăţii private şi a comerţului de piaţă.
-
Textele lexicale din Fara dovedesc existenţa unor şcoli de educaţie şi a gradului înalt de civilizaţie şi cunoştiinţe.
-
Case private, clădiri publice, morminte, vase diferite, cilindri
-
Cea mai veche clădire monumentală a fost descoperită la Erek, într-o săpătură până la 20 m adâncime şi cu o vechime de 3000 î.Hr.
-
Primele scrieri cuneiforme, cu tăbliţe pictografice, descoperite în unul din primele temple din Erek
-
Statuia unui cap de femeie din marmură în mărime naturală, descoperită la Erech, datată din 2800 î.Hr. Un vas de alabastru, înalt de un metru, decorat cu scene cultice găsit în acelaşi loc, acestea sunt o dovadă a înaltului grad de creativitate şi artă.
-
Urbanizarea: Sumerienii au fost primii care au inventat sistemul urban. Cetăţile sumeriene erau grupate în jurul unor edificii centrale, temenos, formate din Zigurat şi Temple. Acestea constituiau miezul localităţii, în jurul lor s-a dezvoltat oraşul. S-a descoperit multe astfel de temenos, cea mai impozantă este cea de la Ur, deoarece ea a fost reparată şi restaurată de către Nabonid în jurul anului 550 î.Hr. Existau temple şi la baza ziguratului şi era un templu şi în vârful lui. Oraşul propiuzis era nesistematizat, foarte întortocheat şi cu străzi foarte înguste şi neuniforme, se găseau case cu 2-3 etaje, dar şi case mici, colibi sau corturi. Casele mare aveau o curte interioară, mai multe camere, atât pentru membrii familiei, cât şi pentru sclavi. În unele case era şi o capelă, cu zei pe închinare. După mărimea lor şi tăbliţele economice găsite, populaţia cetăţii Ur este estimată de la 100 000 la 360.000 de locuitori, ceea ce era foarte mult.
-
Mormintele din Ur descopeite de Woolley au scos la lumină atât o bogăţie de artefacte, vase pictate, ceramică de bună calitate, obiecte de podoabă din aur, dar şi practica de înmormântare. Exista obiceiul ca aproape întreaga curte regală să fie îngropată alături de rege sau regină: care întregi cu boi încărcate cu toate lucrurile necesare vieţii, o mulţime de servitori îngropaţi alături de stăpân. Se crede că aceştia au fost drogaţi puternic şi apoi au fost îngropaţi, deoarece nu sunt urme de violenţă pe trupul lor.
-
Ziguratul (turnul babel) Ziguratul din Ur este cel mai bine cunoscut, el a fost descoperit de Taylor, datorită neştiinţei, o mare parte din vîrful lui a fost distrus, Woolley va definitiva cercetarea lui. Nabonit l-a numit „turnul Egishshirgal din Ur”. Ultima fază a aparţinut lui Ur-Nammu din jurul anului 2100 î.Hr. Este o piramidă care este formată din trei trepte masive cu un sanctuar în vârful ei. „Tal al Muqayyar – Muntele de smoală”, cât de exact confirmă acesta raportul biblic: „au construit cărămizi şi s-au servit de smoală”. . Expediţia din Nippur a descoperit ziguratul dedicat lui Inanna, şi sanctuarul lui Enlil, cuplul de zei, a cărei zeiţă este numită « împărăteasa cerului ». În Nippur era centrul religios al sumerienilor, aici se găsea templul lui Enlil, ziguratul său (turnul babel). Acest templu se numea „Ekur” şi se traduce prin „Casa muntelui”, orice rege sumerian dorea să-şi asigure sprijinul lui Enlil. Templul dedicat zeiţei Inana, consoarta sa, era asociat cu primul, mai târziu ea a devenit zeiţa Iştar a babilonenilor. Ea este cunoscută şi prin numele de „regina cerului”. Ruinele ziguratului din Babilon au fost curăţate de Alexandru Macedon, cu planul de-al reconstrui, dar între timp a murit şi nu ne-a mai rămas nici măcar ruinele lui.
3.3.2. Argumente pentru potop:
a) Groapa lui Woolley a fost săpată în anul 1929, dorind să vadă ce se află sub mormintele din Ur. El declară: „Chiar la baza unui mormânt regal am găsit un strat de lemn carbonizat, numeroase tăbliţe de lut acoperite cu caractere mult mai vechi decât înscripţiile de pe mormânt. Judecând după natura scrisului, tăbliţele pot fi atribuite perioadei din jurul anului 3000 î.Hr. Erau mai vechi decât mormintele cu vreo 2-300 de ani”. Mergând mai departe s-au găsit vase şi ulcioare de foarte bună calitate, ceea ce arăta că civilizaţia sumeriană a avut un înalt grad încă de timpuriu. A urmat apoi un strat de aluviuni de trei metri, care era cu câţi metri mai sus decât nivelul râului Eufrat. După aluviuni au găsit din nou urme de civilizaţie; cioburi de vase şi obiecte de piatră. L.Woolley era convins că a descoperit dovada potopului, însă majoritatea oamenilor de ştiinţă nu i-au împărtăşit afirmaţia sa.
b) Lista regilor, este un cilindru patrat pe care sunt înscrise numele regilor care au domnit în Sumer (în diferite cetăţi), atât înainte de Potop cât şi după Potop. Iată câteva date din această listă :
« După ce regalitatea a coborât din cer, Eridu a devenit reşedinţa regalităţii. În Eridu, Alulim a domnit 28.800 ani ca rege, Alalrgar a domnit 36.000 ani
În Badtibira, Enmenluanna a domnit 43.200 ani ; Enmengalanna, 28.800 ; iar păstorul Dumuzi 36.000 de ani.
În Larak, Ensipazianna a domnit 28.800 ani ;
În Sippar, Enmenduranna a domnit 21.000 ani
În Shurupar, Ubartutu a domnit 18.600 ani, apoi a venit potopul peste ţară. După potop, regalitatea a coborât pentru a doua oară din cer.
În Kish, Gaur a domnit 1.200 ani ; Gulla-Nidaba a domnit 960 de ani ; Palakinatim a domnit 900 ani ; Nangishlishma .... ?..Bahina... ?.. ; Buanum 840 ani...urmează o listă până la 23 de regi36
c) Epopeea lui Ghilgameş37 este cea mai larg răspândită dovadă despre potop. Există în două varinte: prima a fost descoperită în biblioteca lui Asurbanipal din Ninive, este scrisă în akkadiană pe 12 tăbliţe de lut şi este o epopee de 300 de strofe; a doua variantă a fost descoperită în Erek în 1955 şi este scrisă în sumeriană, epopeea are anumite goluri, care corespunde cu varianta akkadiană. Ghilgameş este unul din regii din Erek, este nemulţumit de viaţă şi pleacă în căutarea nemuririi. Un Napiştim este singurul care are nemurirea, deoarece el a supravieţuit unui potop universal şi povesteşte toată istoria acestuia.
4.0.0. Bronzul timpuriu II. - Egiptul şi Canaanul
Dostları ilə paylaş: |
