|
de Mariana Istrate
R elaţiile foarte strânse de afaceri dintre clanul Bush şi clanul bin Laden datează din anii '70. Până în 2001 au fost pompate miliarde de dolari din Orientul Mijlociu în firme americane controlate de preşedintele SUA. Teroriştii de azi sunt de fapt foştii parteneri de afaceri ai conducerii americane. Se spune că ei alcătuiesc o grupare cu un nume de temut: Al Qaeda, care este principala responsabilă pentru majoritatea atacurilor teroriste din ultimii ani. Dar, la o analiză atentă, descoperim că terorismul nu este „războiul sfânt” al unei grupări religioase radicale (nici Al Qaeda, nici vreo alta), ci este o modalitate prin care guvernul din umbră conduce lumea prin teroare în direcţia pe care o doreşte, fiind totodată şi o afacere profitabilă.
Care este miza şi ce interese sunt amestecate în acest sinistru joc, de care SUA şi serviciile sale secrete nu sunt deloc străine?
Istoria relaţiilor dintre clanul Bush şi companiile americane începe cu tatăl lui Osama bin Laden. Mohhamad bin Oud bin Laden era un ţăran din Yemen care s-a stabilit în Arabia Saudită. Acolo a început să lucreze în docurile din portul Jeddah. Mai târziu a înfiinţat o firmă de construcţii, care a prosperat rapid, devenind una din cele mai puternice companii de profil din zonă.
Cheia acestei ascensiuni se află în contractele încheiate cu Casa Regală a Arabiei Saudite şi, prin intermediul acesteia, cu americanii. Firma lui Mohhamad bin Oud bin Laden s-a implicat în proiecte de anvergură: a construit pentru familia de Saud primul palat regal din Jeddah, apoi s-a ocupat de reconstruirea unor importante moschei din ţară şi chiar de renovarea celebrei moschei al-Aqsa din Ierusalim. Compania a ajuns astfel să fie tot mai cunoscută, iar clanul Bin Laden, care număra în jur de 300 de membri, se bucura de un mare prestigiu printre conaţionalii lui.
Osama bin Laden s-a născut în martie 1957. După ce a urmat şcoala din Jeddah, el şi-a continuat studiile la Universitatea King Abdulaziz urmând ştiinţele economice şi managementul. Osama însă nu dorea să continue afacerile familiei, aşa că s-a focalizat asupra studiilor islamice. Aşa a intrat sub influenţa ideilor Frăţiei Musulmane, o grupare fundamentalistă islamică. Cel care s-a ocupat iniţial de el a fost Mohammed Qutb, fratele lui Syed Qutb, fondatorul grupării moderne a Frăţiei Musulmane. Cum Mohammed Qutb a fost executat în Egipt în 1966, Bin Laden şi-a continuat studiile cu dr. Abdullah Azzam, un membru palestinian al Frăţiei Musulmane Iordaniene. Având astfel de influenţe educaţionale, era foarte uşor ca tânărul Bin Laden să devină un radical, dar aceasta nu l-a împiedicat să beneficieze de relaţiile de afaceri cu americanii.
Dinastia Bush şi clanul bin Laden, parteneri de afaceri
R elaţia dintre familia preşedintelui G.W. Bush şi al-Qaeda este foarte veche. Jurnalistul Peter Allen de la London Daily Mail, a dezvăluit strânsele legături dintre George W. Bush şi Salem bin Laden, fratele lui Osama: „Incredibil, scrie el, Salem este partener de afaceri cu omul care conduce vânătoarea fratelui său”.
Prima companie petrolieră a lui George W. Bush, Arbusto Energy, fondată în 1970 în Texas, l-a avut ca asociat pe Salem bin Laden. În companie a făcut investiţii de 50.000 de dolari şi un afacerist texan, pe nume James Bath, un bun prieten de-al lui Bush. În acelaşi an, Bath a cumpărat aeroportul Huston Gulf pe numele lui Salem.
În 1987, Arbusto Energy devine Harken Energy Corporation şi mai mult de 25 de milioane de dolari sunt investiţi în companie. Tranzacţia are loc prin intermediul unor bănci elveţiene, cu care James Bath are strânse legături: Uniunea Băncilor Elveţiene şi Banca de Comerţ şi Credit Internaţional (BCCI) din Geneva. BCCI a fost acuzată ulterior că a sprijinit activităţile secrete ale CIA-ului din Afghanistan. Prin aceste relaţii de afaceri, clanul Bush a primit miliarde de dolari de la clanul Bin Laden, bani care au influenţat politica externă a Statelor Unite.
Pe la mijlocul anului 1990, George Bush Senior a început să lucreze pentru Grupul Carlyle. Într-un program difuzat de BBC, Newsnight, Greg Palast dezvăluie că: „Tânărul George (Bush, n.r.) a primit şi el beneficii ca director al unei filiale a Carlyle Corporation, o companie privată, puţin cunoscută, care în doar câţiva ani de la întemeiere a devenit unul dintre cei mai mari furnizori ai sistemului de apărare al Statelor Unite. Tatăl său, Bush senior, este de asemenea pe statul de plată al companiei ca şi consilier. Şi ceea ce este cu adevărat jenant este faptul că Bin Laden deţinea acţiuni la Carlyle, pe care le-a vândut doar după 11 septembrie 2001.”
Această companie a înghiţit şi ea 12 miliarde de dolari. James Baker, secretarul apărării, a fost consilierul firmei, iar Frank Carlucci, secretarul apărării în timpul lui Reagan, a devenit preşedintele firmei. În acea perioadă Bush senior a făcut două vizite în Arabia, la cartierul general al lui Bin Laden, în calitate de reprezentant al grupului Carlyle. Clanul Bin Laden, alături de 11 familii saudite au investit consistent în acest grup. De asemenea, din consiliul de conducere al Grupului Carlyle face parte şi Sami Baarma, directorul instituţiei pakistaneze numite Prima Bancă Comercială care îşi are sediul în Lahore şi este condusă de Khalid bin Mahfouz.
În 1992, James Bath a fost pus sub observaţie de către FBI, sub acuzaţia de direcţionare de bani din Arabia Saudită către companiile texane, cu scopul de a influenţa politica externă americană. George W. Bush a negat faptul că îl cunoaşte pe James Bath, deşi ei colaboraseră mult timp. În 1999, Khalid bin Mahfouz a fost acuzat de transferarea a trei milioane de dolari dintr-un fond de pensii saudit în conturile BCCI din New York şi Londra, care aveau legături cu operaţiunile lui Bin Laden.
Î n dimineaţa zilei de 11 septembrie 2001, grupul Carlyle a fost gazda conferinţei anuale a investitorilor care a avut loc la Hotelul Ritz Carton din Washington DC. Frank Carlucci, James Barker, George Bush Senior şi Shafig bin Laden, fratele lui Osama bin Laden au privit împreună imaginile transmise din New York cu prăbuşirea World Trade Center.
Pe 26 septembrie 2001, armata americană a semnat un contract de 665 milioane de dolari cu o divizie a Grupului Carlyle numită United Defense Industries pentru desfăşurarea operaţiunii numite Crusader. În luna octombrie a aceluiaşi an, Grupul Carlyle s-a transformat într-o companie publică, iar în decembrie 2001, a avut un profit de 237 milioane de dolari într-o singura zi. George Bush senior s-a retras de la conducere în octombrie 2003, dar a continuat să facă investiţii în companie. Clanul Bin Laden s-a retras în mod discret din acest grup.
În urma evenimentelor de la World Trade Center, preşedintele Bush a fost rugat să desemneze un preşedinte al Comisiei de Investigaţii 9/11. El l-a ales tocmai pe Thomas Kean, fostul lui partener de afaceri şi totodată partener de afaceri cu Mahfouz and Al-Amoudi, cumnatul lui Osama bin Laden.
Legăturile strânse de afaceri dintre cele două clanuri au făcut ca întreaga administraţie Bush să zădărnicească eforturile FBI-ului de a găsi vinovaţii atacurilor, deoarece aceste investigaţii ar fi putut demonstra faptul că terorismul era de fapt afacerea familiei Bin Laden, şi implicit a familiei Bush. Acest lucru ar fi asociat familia Bush cu terorismul, lucru pe care preşedintele nu-l dorea nicidecum.
Propaganda despre Al-Qaeda este exagerată
Mai mulţi ziarişti şi-au pus întrebarea: E posibil ca Al-Qaeda, definită de preşedintele Bush ca fiind „nucleul conspiraţiei teroriste internaţionale” să nu existe de fapt sau să nu fie o organizaţie de proporţii, aşa cum vrea să ne convingă maşina de propagandă? Concluzia la care au ajuns a fost că o bună parte din ceea ce ştim despre terorismul internaţional este o poveste exagerată şi distorsionată pe care mai marii lumii vor să ne-o bage pe gât.
Robert Scheer, un jurnalist cu 30 de ani de experienţă de la Los Angeles Time, face, într-un documentar BBC, unele comentarii referitoare la evenimentele din 11 septembrie 2001 şi la o eventuală legătură cu gruparea Al-Qaeda. El pune următoarele întrebări:
- Dacă Osama bin Laden reprezintă, in facto, capul unei organizaţii internaţionale teroriste cu grupuri operative antrenate în peste 40 de ţări, aşa cum afirmă Bush, de ce, în ciuda torturării prizonierilor şi a tuturor mijloacelor utilizate pentru a scoate informaţii de la ei, nu s-a obţinut nici o dovadă a faptului că dărâmarea World Trade Center a fost realizată de islamişti?
- Cum e posibil ca după 9/11 să fie reţinuţi în Marea Britanie ca presupuşi terorişti 664 de oameni, şi numai 17 dintre ei să fie găsiţi vinovaţi de participare la organizarea atentatelor, nici unul nefiind membru Al-Qaeda?
- De ce Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld, afirma în “Întâlnirea cu presa” în 2001 că Al-Qaeda a avut cartierul general în zona peşterilor din Afganistan, când Marea Britanie şi forţele militare americane nu au găsit nici o urmă de aşezare în zona indicată?
D ocumentarul BBC admite că ameninţarea terorismului este reală şi în creştere, dar demonstrează că nu este vorba de o ameninţare centralizată: „Aceştia sunt indivizi şi grupuri periculoase şi fanatice împrăştiate în întreaga lume care s-au inspirat din ideile extremiste islamice şi care vor folosi tehnici de terorizare a maselor. De oriunde am privi organizaţia Al-Qaeda, din vârful munţilor din Afganistan spre celulele închisorilor din America, englezii şi americanii urmăresc un duşman fantomă”. Adevărul este, că în ciuda eforturilor făcute de fiecare comisie guvernamentală şi de o armată de investigatori, încă nu există o poveste credibilă despre „războiul terorii”, ci doar o luptă cu umbrele.
Guvernul american a avut toate mijloacele necesare pentru a detecta şi preveni atacurile teroriste asupra Statelor Unite, prin puternicele instituţii de contraspionaj şi securitate: CIA, FBI, NSA, Serviciul Secret al Apărării etc. Toate aceste servicii au în dotare echipament tehnic de ultimă oră care ar putea să monitorizeze comunicaţiile electronice din întreaga lume. Cum putem să credem că aceste atacuri au fost cu adevărat o surpriză pentru americani, atâta timp cât ei au o adevărată obsesie în ceea ce priveşte securitatea?!
În anul 2001, SUA a cheltuit 30 miliarde de dolari pentru culegerea de informaţii şi încă 12 miliarde pentru operaţiuni antiterorism. Singura explicaţie plauzibilă, dar şi sinistră, este că guvernul SUA a avut cunoştinţă de aceste viitoare atacuri aviatice teroriste, deoarece au fost programate chiar de el.
Terorismul a oferit un pretext pentru introducerea unor legi draconice şi a unor măsuri de securitate şi de limitare a drepturilor omului, care înainte ar fi fost de neconceput. Acest lucru a fost recunoscut de deputatul Henry Gonzalez: „Adevărul este că avem deja pregătite toate aceste măsuri de precauţie, iar planurile de urgenţă, stabilite prin lege, există deja şi prin urmare, cu ajutorul lor am putea ca în numele stopării terorismului să mobilizăm armata, să arestăm cetăţeni americani şi să îi ţinem în lagăre de detenţie”.
Ca răspuns la atacurile din 11 septembrie 2001, guvernul SUA a adoptat o măsură de urgenţă reglementată prin lege, care după spusele lui Jim McGee, redactor al ziarului Washington Post: „împuterniceşte guvernul să modifice misiunea principală a FBI-ului, adăugând la soluţionarea crimelor, adunarea de informaţii domestice (supravegherea populaţiei). În plus, Ministerul de Finanţe a fost însărcinat cu construirea unui sistem ce va reuni toate informaţiile din domeniul financiar, ale cărui date pot fi accesate de către CIA. Şi lucrul cel mai important, CIA va avea pentru prima dată dreptul de a influenţa operaţiunile de supraveghere ale FBI-ului pe teritoriul SUA, va avea acces la dovezile adunate de către Marele Juriu Federal şi la monitorizarea convorbirilor telefonice”.
În numele luptei contra terorismului, guvernul american a obţinut deci mână liberă pentru a monitoriza orice mişcare „suspectă”, devenind un mijloc de colectare de informaţii despre orice cetăţean. Iar Marele Juriu Federal devine astfel cea mai puternică armă de investigaţie din SUA. El are puteri extinse, putând furniza informaţii FBI-ului şi CIA-ului, în special informaţii legate de serviciile secrete străine sau de terorismul internaţional.
|
