Materiale necesare
- 25 sticluțe de 50 ml sau de 100 ml din sticlă brună, cu capac din material plastic cu autosigilare (care se înșurubează); se pot cumpăra din farmacii;
- 2 litri de apă distilată, apă distilată pregătită în laborator clinic sau în farmacie. N.B. – În condițiile în care nu se poate procura apă distilată se poate folosi apă potabilă, deoarece în final produsul se sterlizează termic la baie de apă;
- un borcan de 800 ml;
- 2 sticle din material plastic de 2 l retezate cu foarfecă sau cuțit la nivelul gâtului conic; pentru a străpunge mai ușor peretele sticlei, se strânge bine capacul sticlei astfel încât aerul să nu iasă decât la perforarea peretelui sticlei;
- pâlnie mică cu sită fină sau fără sită (când filtrarea făcută este de calitate);
- 1 sticlă de 1/2 litru retezată la mijlocul ei pentru distribuirea amestecului în sticluțele de 50 ml sau de 100 ml folosind pâlnia menționată;
- 0,5 m de tifon, din care se va tăia o bucată potrivită ca dimensiuni de 20 cm 20 cm împăturită în patru pentru o filtrare cât mai bună a produselor recoltate;
- 3-4 inele extensibile din cauciuc de pus, pe sticlă sau borcan, peste tifonul de filtrare pentru fixarea acestuia;
- mănuși de protecție de unică folosință sau de menaj, 2-3 perechi în eventualitatea că se rup;
- 50 ml de glicerină.
N.B. – În condiții de laborator se vor folosi vase din sticlă la capacitățile menționate.
Pregătirea produselor pentru autovaccin
1. Timp de 3 zile la rând, în fiecare dimineată se face gargară și se clătește gura, de 4-5 ori, cu 100 ml apă distilată, depunând de fiecare dată lichidul într-o sticlă de 1/2 litru cu dop (capac).
2. Se adună alte secreții purulente, sanguinolente și se suspendă în apă distilată (secreții vaginale, tumori, spută), aproximativ 200-500 ml.
3. În a treia zi se colectează urina de dimineaţă. N.B. – Se poate aduna urina și pe trei zile pentru infecțiile urinare cronice rezistente și rebele la tratamentul cu antibiotice și chimioterapie. Se lasă la rece sau se ține în congelator, până la ziua de preparare a autovaccinului, pentru sedimentare și în ziua preparării se decantează lent, ca să nu se tulbure, până rămân circa 150 ml × 3 , în total 450-500 ml, reprezentând produsul de urină colectat.
Toate produsele patologice care se recoltează în mai multe zile se păstrează la rece la 4ºC sau în congelator. Cele din congelator se pot dezgheța și reîngheța, proces care ajută la fragmentarea componentelor celulare: bacterii, virusuri, celulelor neoplazice.
4. Se recoltează 20 ml de sânge venos și se suspendă în 250 ml de apă distilată, sau în 1000 ml de apă distilată în cazul leucemiilor. Apa distilată se poate procura de la farmacii, laboratoarele din spitale sau de la Centrele de transfuzii, care au instalație de apă distilată sau bidistilată.
5. În ziua a 3-a, dimineața, în borcanul de 800 ml gol se pun 2 linguri de fecale la persoanele fără tulburări intestinale (o lingură având aproximativ 25 g) sau 4-5 linguri la cei cu boli intestinale: cancer, rectocolită hemoragică, boală Crohn și se completează borcanul cu apă distilată. Se amestecă cu o lingură 2-3 minute până se obține o suspensie, după care se lasă la sedimentat 10-15 minute. Apoi se filtrează prin 4-5 straturi de tifon în sticla (din plastic) de 2 litri tăiată la partea de jos a conicității, sau într-un borcan din sticlă de 800-1000 ml. Dacă se întâmplă să scape resturi fecale în sticlă se procedează astfel: se aruncă în vasul de toaletă fecalele restante din borcan, se spală borcanul și cu alt tifon pliat în 4-5 straturi se filtrează din nou supernatantul. Pentru manevrele acestea trebuie folosite mănuși de menaj sau mănuși chirurgicale de unică folosință.
Și filtratul de fecale poate fi supus unui proces de congelare-decongelare, dacă persoana are tranzitul intestinal lent și necesită păstrarea lui 1-2 zile până la terminarea colectării produselor patologice.
Ca să se limiteze mirosul dezagreabil de fecale, operațiunile se fac în baie, loc unde se și pot arunca în vasul de toaletă surplusul de urină prin decantare și resturile de sediment de fecale solide. Tot aici se pot spăla imediat recipientele, apoi se pot pune într-o pungă din plastic și depozita după incinerare la tomberoane.
În faza doua se amestecă în a doua sticlă din material plastic: gargara din cele 3 zile 300 ml (aproximativ), 300-400 ml de urină, 250 ml de sânge în apă distilată, 600-700 ml de filtrat de fecale (care se mai filtreză o dată) şi încă 150-200 ml de filtrat de alte produse patologice: spută, secreții puru-lente (când există așa ceva).
Produsele congelate se scot din congelator cu 12 ore înainte de prepararea amestecului.
În final se strâng 1500-2000 ml de amestec la care se adaugă glicerina: 25 ml la 1 litru de amestec, 30 ml la 1,5 l și 50 ml la 2 litri de compoziție finală de amestec.
În a treia fază se efectuează următoarele acțiuni:
Se distribuie cu ajutorul sticluței din plastic de 1/2 litru tăiate la jumătate sau un pic mai sus un volum de 250-300 ml din amestecul final și se toarnă prin pâlnia mică (sau direct din sticluță pentru cel cu mâna sigură la mișcare, care nu tremură) în fiecare sticluță de 50 ml sau de 100 ml, până la umerii sticluței, unde începe conicitatea, pentru ca la prelucrarea termică (adică la fierberea la baia de apă) să aibă loc lichidul din sticluță să se dilate înainte că presiunea prea mare din interior să poată arunca capacul sticluței.
Fierberea la baie de apă se numește în termen medical tyndalizare, iar în condițiile în care lipsește un aparat de prelucrare termică cu termostat, fierberea la baie de apă rămâne un proces bun de folosit, deoarece temperatura nu depășește 100ºC și autovaccinul își poate păstra calitățile antigenice.
După ce au fost umplute sticluțele până la nivelul menționat se sigilează cu capacul din material plastic prin înșurubare completă, se șterg pe exterior cu hârtie igenică și se pun la fiert, precum conservele, la baie de apă, într-o cratiţă pe fundul căreia se pun lavete. Nivelul apei din cratiță trebuie să fie la nivelul lichidului din sticlă și nu deasupra capacului de plastic care se va înmuia și nu va mai asigura etanșeitatea. Dacă se întâmplă să sară vreun dop, scoateți sticluța cu grijă să nu vă opăriți, mai goliți din ea și continuați fierberea.
Când scade nivelul apei din baie, se completează cu apă clocotită dintr-un ibric.
Fierberea durează două ore (120 min). Sticluțele se lasă mai departe în cratiță, iar după 24 de ore se fierb din nou, tot câte două ore, timp de 4 zile.
Experiența doctorului Constantin Gh. Băcanu a confirmat că după tratamentul termic la baia de apă produsul autovaccinului celulo-microbian total complex este complet steril.
După a 4-a fierbere și după răcire o reține o sticluță pentru începerea administrării, iar restul sticluțelor se scot, se șterg de apă cu o cârpă uscată și se pun într-o punguță direct la congelator. Dacă sunt mai mulți candidaţi în familie, fiecare cu autovaccinul lui, cu o carioca se înscrie pe capacul fiecărei sticluțe inițiala prenumelui.
Este bine ca înainte cu 4-5 zile de recoltarea fecalelor persoana implicată să țină un regim vegetarian, deoarece gustul dezagreabil este mult atenuat.
Se obține un autovaccin personalizat cu un maximum de antigene posibil, superior autovaccinului după tehnologia Wright sau vaccinurilor de uz general folosite până acum (de tip Polidin, Delbet, Bronhovaxom, Urovaxom). Autovaccinul celulomicrobian total complex în tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu este mult mai complex și conține antigene din toți factorii agresivi care există în acel moment în persoana de la care se recoltează produsele și nu de la alți subiecți.
Se obține un autovaccin foarte eficient la nivelul întregului organism, fără toxicitate, ieftin și care asigură administrarea pentru minimum 4 luni.
Administrare
Se ia câte o linguriță (aproximativ 5 ml) înainte de masă, pe stomacul gol, și nu se consumă nimic înainte de o oră. Dl. Dr. Băcanu recomandă 0,15 ml/kilocorp 70 kg = 10 ml. În fazele acute ale bolii de 3 ori pe zi, iar distanța dintre mese să fie între 3 și 4 ore. Când administrarea se face de 3 ori pe zi, o sticluță acoperă 3 zile. În ultima zi (a treia zi) se scoate din congelator următoarea sticluță. Această administrare durează 6 luni, după care se rărește, fiindcă în acest interval de timp atât starea generală, cât și analizele se apropie de normal sau chiar devin normale.
În scop profilactic: timp de o lună autovaccinul se administrează de 2 ori pe zi, apoi o singură dată la 4-5 zile timp de 3-4 luni, în sezonul rece cu răceli frecvente.
N.B. 1 – Pentru pleureziile neoplazice sau para- și meta-pneumonice sero fibrinoase se poate adăuga la autovaccinul celulomicrobian total complex, după ce la aproximativ 250 ml de lichid sero citrin s-a adăugat apă distilată, o cantitate triplă sau cel puțin dublă pentru ca mediul hipoton să producă efracția celulară.
N.B. 2 – În cazul pleureziilor purulente sau purulente prin abces pulmonar cu evacuare pleurală este necesară intervenția chirurgicală în serviciul de chirurgie toracică, iar la tratamentul local de drenaj și lavaj cu soluții antiseptice, antibiotice cu administrare generală, se poate adăuga și administrarea de AVCMTC. În acest caz autovaccinul se va face numai dacă rămâne fistulă toraco-pleurală și infecție cu germen rezistent la medicația chimioterapică.
N.B. 3 – Cei cu aversiune maximă și care totuși doresc să încerce, pot dilua lingurița de autovaccin în 100 ml de apă distilată sau în apă fiartă și răcită (sterilă). Cantitatea de antigene rămâne aceeași și – teoretic și practic – efectul benefic nu ar diminua. Precizez că dl. Dr. Băcanu nu este de acord cu această diluție în apă distilată, deoarece astfel se reduce concentrația de antigene!
Pentru a încuraja persoana bolnavă, persoana din familie care insistă ca pacientul să urmeze autovaccinul, e bine să-și facă și dânsa autovaccinul profilactic și să-l urmeze concomitent cu bolnavul, deoarece beneficiul este evident.
Eu n-am întâlnit niciun efect secundar: febră, mialgii sau ce se mai întâmplă la restul vaccinurilor fabricate industrial și administrate pe cale injectabilă sau per os.
Recapitulez: Se folosește apă distilată sau apă de ploaie fiindcă este hipotonă și toate celulele existente în gargară, în sânge, în urină și în filtratul de fecale se sparg, se fragmentează, transformându-se în antigene, fără potențial agresiv cu virulență, iar după procesul repetat de tyndalizare nu își pierd capacitatea antigenică. Congelarea și decongelarea reprezintă altă modalitate de fragmentare celulară fără afectarea antigenității produsului.
Aspecte etico-medicale
1. Pacientul va lua la cunoștință despre modul de pregătire și de administrare al autovaccinului.
2. Pacientul își va formula în scris acordul personal de a urma tratamentul cu AVCMTC tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu adaptată de doctorul Gheorghe Radu, situație care este obligatorie şi pentru orice pacient internat într-un spital pentru tratamentul alopat.
3. Pacientul va ține un jurnal zilnic cu precizarea simptomelor și a semnelor clinice înainte de folosirea autovaccinului și starea clinică în timpul folosirii lui.
4. Respectarea tehnologiei pregătirii autovaccinului va fi consemnată de persoana ce pregătește autovaccinul, înregistrându-se ziua, ora de începere a tyndalizării și ora de oprire a acesteia (a fierberii la baia de apă).
5. Valoarea autovaccinului este confirmată de cele peste 30 de comunicări ale autorilor și a mea, care am constat și confirmat concluziiile precizate de doctorii Băcanu în antologia de comunicări Caiet cu semnale și aspecte de imunologie practică (Ediția 2, Editura LARISA, 2014).
În afară de pacienții disperați de suferință consider că ar trebui să fie interesați de producerea AVCMTC în tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu, Casa Națională de Sănătate în calitate de bancă și gestionar al fondurilor de sănătate, Ministerul Sănătății a cărui misiune este de a organiza rețeaua sanitară și de a elabora politica sanitară națională, Colegiul Medicilor, organizații nonguvernamentale ale bolnavilor cronici, de cancer etc. Este necesară colaborarea pentru studii aprofundate pe loturi mari de boli cronice care se cuprindă de la 400-2000 de persoane sau mai multe (pentru o interpretarea statistică cât mai credibilă), iar cele două instituții, care dețin fonduri substanțiale, să asigure logistica financiară și pentru investigațiile pacienților. La actualul grad de pauperizare pacienții români nu-și pot permite să suporte cheltuielile cu investigațiile în dinamică pentru 1-3 ani, așa că aceste două instituții ale Statului Român trebuie să se implice atât pentru investigații, cât și pentru plata medicilor. Acțiunea nu trebuie să se bazeze pe voluntariat, ci pe remunerare conform statutului profesional pentru cei care se vor implica în cercetarea și urmărirea evoluției pacienților cu bilanț clinic, biologic privind calitatea vieții efectuat la interval de 6 luni sau la 3 luni pentru pacienții cu prognostic vital grav.
Contractul trebuie să fie făcut în termeni fermi pentru ducerea la bun sfârșit a cercetării. Prin folosirea acestui autovaccin în condiții de laborator clinic conform tehnologiei inventatorului Dr. Constantin Gh. Băcanu, consider că s-ar reduce cheltuielile pentru unele boli cronice și acute cu minimum 80%. Politica de ignorare sau de denigrare a inventatorilor în România a avut ca efect exodul acestora spre alte țări, unde s-au realizat, au devenit bogați cu bunăstare și numărul acestora nu este mic spre rușinea și uzurparea interesului național de către elita politică postdecembristă și internaționalistă, în favoarea globalizării și în defavoarea cauzei românești.
Valoarea autovaccinului celulomicrobian total complex este atât de mare și de benefică pentru profilaxia şi tratamentul bolilor cronice încât merită creată o instituţie publică de laborator de microbiologie de preparare a autovaccinului celulomicrobian total complex în tehnologia Dr. Constantin Gh. Băcanu la nivel de capitală și de centre județene.
Scopul acestui eseu nu este de a acuza, ci de a construi ceva util și benefic!
26 septembrie 2016
6
Impresii de clinician
privind autovaccinul celulomicrobian
total complex (AVCMTC)
Dr. Gheorghe RADU
Medic primar boli interne
După lectura antologiei de texte medicale Caiet cu semnale şi aspecte de imunologie practică având ca autori pe doctorii Constantin Gh. Băcanu şi Şerban Alexandru Băcanu, am avut câteva revelaţii, care merită menţionate pe scurt:
-
Volumul apare când literatura medicală este extrem de bogată cu noutăţi ştiinţifice de ultimă oră în toate domeniile medicale, dar el are şanse de a reţine atenţia cititorilor.
-
Volumul cuprinde articole ştiinţifice publicate de autori, în special de microbiologul Constantin Gh. Băcanu în colaborare cu personalităţi de referinţă în medicina românească: acad. prof. Dr. C. Ionescu-Mihăeşti, de la Institutul „Dr. I. Cantacuzino”, Acad. Prof. Dr. Dan Teodorescu, Prof. Dr. Valerian Popescu, Dr. Iuliu Niculescu, Dr. A. Panitescu, Conferenţiarii E. Costa şi Gh. Vrejoiu, Prof. Dr. Pătru Firu, Prof. Dr. Corneliu Burlibaşa, toţi de la Facultatea de Stomatologie din Bucureşti, prof. Dr. Ştefan Berceanu, Prof. Dr. Dan Alessandescu, Prof. Dr. Iulian Şuteu, Prof. Dr. Valentin Neagu, Prof. Dr. Pavel Simici, Conf. Constantin Blaja, Dr. Andrei Firică, Dr. Tr. Caracaş şi mulţi alţi medici stomatologi, urologi, hematologi şi bacteriologi.
-
Din lucrările prezentate rezultă câteva idei legate de aplicarea lor în practica medicală şi anume:
-
Ameliorarea vaccinului antivariolic apreciată de Ministerul Sănătăţii cu Certificat de inovator;
-
studii lărgite privind diagnosticul de laborator al actinomicetelor şi tratamentul lor cu protargol 1%, metodă brevetată şi care astăzi ar putea fi folosită cu succes în colecţiile purulente seroase cu economii financiare evidente şi pentru bolnav şi pentru societate;
-
La detaliile privind fabricarea autovaccinului celulomicrobian total complex (AVCMTC) şi folosirea lui experimentală pe suine şi pe bolnavi reţinem că opiniile au fost atât pro, cât şi contra în lumea medicală clinică şi de laborator. Autorii prezintă numeroase lucrări ştiinţifice elaborate în colaborare cu specialiştii menţionaţi mai sus, dar şi numeroase scrisori de mulţumire şi recunoştinţă din partea unor pacienţi disperaţi de suferinţa lor, adresate doctorului Constantin Gh. Băcanu pentru efectul favorabil al autovaccinului administrat luni sau ani, fără apariţia vreunor efecte secundare.
Lectura scrisorilor evidenţiază efectul favorabil al AVCMTC în astmul bronşic, eczeme, psoriazis, lupus sistemic, boală Crohn, situaţii care invită la meditaţie asupra autovaccinului şi la reverificarea lui în studii clinice, având în vedere că recomandarea autovaccinului vine de la un medic de laborator cu experienţă mare în producerea de vaccinuri.
-
Experimentul pe suine al AVCMTC - cu rezultate pozitive deşi nu este făcut pe animale homozigote de consanguinizare la peste 20 de generaţii - are totuşi avantajul că reflectă lumea reală vie animală inclusiv umană. Această lume are o mare variabilitate de reactivitate a sistemului de apărare şi de evoluţie ontogenetică şi experimentul este efectuat pe această realitate.
-
În lumea medicală actuală unde s-a statuat medicina pe dovezi, încerc să stabilesc locul AVCMTC, autovaccin propus de bacteriologul, cu mare experienţă de laborator şi de producţie industrială de vaccinuri, Dr. Constantin Gh. Băcanu.
Voi cita din cel mai didactic şi mai informat tratat de diabet: Diabetul zaharat, nutrţia şi bolile metabolice, elaborat de Acad. Prof. Dr. Nicolae Hâncu, Conf. Dr. Gabriela Roman, Ioan-Andrei Vereşiu şi colaboratorii, cap. 8, subcap. 8.7 privind „Ierarhizarea dovezilor provenite din studii recomandată de U.S. Preventive Task Force”: „Consider că valoarea autovaccinului celulomicrobian total complex se încadează, la dovezi, la poziţia II-3 (dovezi provenite din studii observaţionale descriptive, serii de cazuri de genul celor care au dus la descoperirea penicilinei), iar la recomandări, se încadrează la poziţia A (dovezi de bună calitate pentru a recomanda intervenţia)”. Autorii tratatului citează aceste recomandari din Clinician′s Handbook of Preventive Services, 2nd Edition. (a se urmări și traducerea integrală de la finalul acestui articol)
-
O altă idee inovatoare pentru dicţionarul medical, ce decurge din folosirea autovaccinului este cea a egalităţii biologice, formulată de autor din experimentul pe suine şi pe care eu, în calitate de cititor, o interpretez ca potenţialul maxim al sistemului complex de apărare ce îl poate avea un organism uman sau animal prin folosirea autovaccinului celulomicrobian total complex, cu consecinţe pozitive inclusiv în comportamentul psihic al individului sau indivizilor, în colectivitate, după cum rezultă din experiment.
Iată de ce volumul merită citit cu atenţie atât din punctul de vedere al istoriei medicinei, cât şi al aplicaţiilor practice valabile şi azi. Rezultatele consemnate în numeroase comunicări ştiinţifice prezente în volum, reflectă experienţa excepţională, de peste o jumătate de secol, a bacteriologului şi cercetătorului Constantin Gh. Băcanu. Subliniez că lucrările au fost elaborate în colaborare cu somităţile medicale mai sus menţionate.
Pentru aceste cercetări doctorul bacteriolog Constantin Gh. Băcanu a fost onorat cu diplome de inovator și brevete de inventator prezentate în acest volum.
*
* *
TRADUCERE din:
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK235853/
The Guide to Clinical Preventive Services 2014: Recommendations of the U.S. Preventive Services Task Force (USPSTF)
Anexa A – Codificarea de către USPSTF a recomandărilor sale
Task Force atribuie fiecăreia dintre recomandările sale o codificare literală (A, B, C, sau D) sau formulează o declarație (codificată I) bazată pe certitudinea evidenței și pe bilanțul de beneficiipagube pentru acțiunile preventive (intervenții) așa cum rezultă din matricea de mai jos. Codificarea a fost modificată în urma modificărilor aduse metodelor în 2007.
Matricea USPSTF a recomandărilor: Codul literal al recomandării sau declarației de insuficientă evidență în evaluarea certitudinii și a mărimii beneficiului net
Certitudinea
beneficiului net
|
Magnitudinea beneficiului net
|
Substanţială
|
Moderată
|
Redusă
|
Zero/negativă
|
Înaltă
|
A
|
B
|
C
|
D
|
Moderată
|
B
|
B
|
C
|
D
|
Scăzută
|
Insuficientă
|
Definirea codurilor
Semnificația codurilor și sugestii pentru intervenții
USPSTF și-a revizuit definițiile pentru codurile pe care le atribuie recomandărilor și include acum și „sugestii pentru intervenții” asociate fiecărui cod. De asemenea, USPSTF și-a definit și nivelurile de certitudine referitoare la beneficiul net.
Codul
|
Definiția
|
Sugestii pentru acțiuni practice
|
A4
|
USPSTF recomandă intervenția. Există o înaltă certitudine că beneficiul net este substanțial.
|
Se propune sau se efectuează această intervenție.
|
B
|
USPSTF recomandă intervenția. Există o înaltă certitudine că beneficiul net este moderat sau există o certitudine moderată că beneficiul net este moderat către substanțial.
|
Se propune sau se efectuează această intervenție.
|
C
|
USPSTF recomandă intervenția în mod selectiv propunând sau efectuând intervenția unor pacienți individuali pe baza raționamentelor profesionale și a preferințelor pacienților. Există cel puțin o certitudine moderată că beneficiul net este redus.
|
Oferă sau asigură intervenția pentru anumiți pacienți în funcție de circumstanțe individuale.
|
D
|
USPSTF recomandă neefectuarea intervenției. Există o certitudine moderată sau înaltă că intervenția nu are niciun beneficiu net sau că pagubele depășesc beneficiile.
|
Descurajează efectuarea intervenției.
|
De-clarația
I
|
USPSTF conchide că evidența curentă este insuficientă pentru evaluarea balanței beneficiilor și efectelor negative ale intervenției. Evidența lipsește, este de slabă calitate sau contradictorie, iar balanța beneficiipagube nu poate fi făcută.
|
Se va citi capitolul de recomandări clinice din Declarația USPSTF pentru Recomandări. Dacă intervenția este oferită, pacientul va trebui să înțeleagă incertitudinea balanței beneficiipagube.
|
Dostları ilə paylaş: |