Baladele deltei

PROIECT DE MANAGEMENT

2018 - 2022
ANSAMBLUL ARTISTIC PROFESIONIST ”BALADELE DELTEI”

TULCEA – 2018

CUPRINS


A. Analiza socioculturală a mediului în care îşi desfăşoară activitatea instituţia publica de cultura și propuneri privind evoluţia acesteia în sistemul instituțional existent: 3

1. instituții , organizații , grupuri formale ( analiza factorilor interesați ) care se adresează aceleiași comunități 3

2. analiza SWOT (+ analiza mediului intern și extern , puncte tari , puncte slabe, oportunități , amenințări) 8

3. analiza imaginii existente a instituției pentru îmbunătățirea acesteia propuneri pentru cunoașterea categoriilor de beneficiari ( studii de consum, cercetări , alte surse de informare) 9

4. propuneri pentru cunoașterea categoriilor de beneficiari ( studii de consum, cercetări , alte surse de informare) 10

5. grupurile –țintă ale grupurile –țintă ale activităților instituției pe termen scurt / mediu 10

6. profilul beneficiarului actual 11
B.Analiza activităţii instituţiei şi propuneri privind îmbunătăţirea acesteia 12

1. analiza programelor și a proiectelor instituției 12

2. concluzii 13

2.1. refolmularea mesajului 14

2.2. descrierea principalelor direcții pentru îndelinirea misiunii 15
C. Analiza organizării instituţiei și propuneri de restructurare și/sau reorganizare, după caz 16

1. analiza reglementărilor interne ale instituției și a actelor normative incidente 16

2. propuneri privind modificarea reglementărilor interne 17

3. analiza imaginii existente a instituției pentru îmbunătățirea acesteia propuneri pentru cunoașterea categoriilor de beneficiari ( studii de consum, cercetări , alte surse de informare) 17

4. analiza capacității instuționale din punct de vedere al spațiilor și

patrimoniului instituției, propuneri de îmbunătățire 18

5. viziunea proprie asupra utilizării instituției deșegării , ca modalitate legală de asigurare a continuității procesului managerial 18
D. Analiza situaţiei economico-financiare a instituţiei: 19

1. analiza datelor de buget din caietul de obiective ,după caz, completate cu informații solicitate /obținute de la instituție 19

1.1 bugetul de venituri ( subvenții/ alocații , surse atrase /venituri proprii 19

1.2 bugetul de cheltuieli ( personal , bunuri și servicii din care : cheltuieli de întreținere, colaboratori , cheltuieli de capital) 19

2. analiza comparativa a cheltuielilor (estimate și , după caz, realizate) în perioada / perioadele indicată /indicate în caietul de obiective, după caz , completate cu informații solicitate / obținute de la instituție. 20

3. soluții și propuneri privind gradul de acoperire din surse atrase/venituri proprii a cheltuielor instituției 22

3.1 analiza veniturilor proprii realizate din activitatea de bază , specifică instituției (în funcție de tipurile de produse /servicii oferite de instituțiile de cultură –spectacole, expoziții, servicii infodocumentare, etc), pe categorii de produse / servicii, precum și pe categorii de bilete /tarife : preț întreg sau preț redus / bilet profesional /bilet onorific, abonamente, cu menționarea celorlalte facilități practicate 22

3.2. analiza veniturilor proprii realizate din alte activități ale instituție 22

3.3. analiza veniturilor realizate din prestări servicii culturale în cadrul parteneriatelor cu alte autorități locale 22

4.soluții și propuneri privind gradul de creștere a surselor atrase veniturilor proprii în totalul veniturilor 22

4.1 analiza ponderii cheltuielilor de personal din totalul cheltuielilor 22

4.2 analiza ponderii cheltuielilor de capital din bugetul total 23

4.3 analiza gradului de acoperire a cheltuielilor cu salariile din subvenție / alocație 23

4.4. ponderea cheltuielilor efectuate în cadrul raporturilor contactuale , altele

decât contractele individuale de muncă (drepturi de autor , drepturi conexe , contracte și civile) 23

4.5. cheltuieli de beneficiar , din care:

a) din subvenție

b) din venituri proprii 23

E. Strategia, programele şi planul de acţiune pentru îndeplinirea misiunii specifice instituţiei conform sarcinilor formulate de autoritate: 24

Propuneri pentru întreaga perioada de management: 24

1. viziune 24

2. misiune 24

3. obiective (generale și specifice) 24

4. strategia culturală, pentru întreaga perioada de management 26

5. strategia și planul de marketing 26

6. programe propuse pentru întreaga perioadă de management 28

7. proiectele din cadrul programelor 28

8. alte evenimente , activități specifice instituției , planificate pentru perioada de management 31

F. Previzionarea evoluţiei economico-financiare a ansamblului, cu o estimare a resurselor financiare ce ar trebui alocate de către autoritate, precum și a veniturilor instituției ce pot fi atrase din alte surse : 31

1. proiectul de buget de venituri și cheltuieli pe perioada managementul 31

2. număr estimat al beneficiarilor pentru perioada managementului 32

2.1. la sediu 32

2.2. în afara sediului 33

1. 
   Analiza socioculturală a mediului în care îşi desfăşoară activitatea instituţia şi propuneri privind evoluţia acesteia în sistemul informaţional existent
   

1. 
   Instituții, organizații, grupuri informale (analiza factorilor interesați) care se adresează aceleiași comunități
   

Pagină a culturii tradiționale dobrogene
Cultura noastră populară (tradițională) s-a format odată cu poporul căruia îi aparţine, ca o cultură carpato-danubiano-pontică, în care s-au topit, într-o sinteză originală, elementele de tradiție preistorică („La ușa oborului”), cu cele de origine dacică, romană și bizantină. Pe teritoriul României avem de-a face cu creații ale artei populare, care se plasează cu succes printre cele mai interesante şi mai vechi manifestări ale artei populare europene.

Această cultură, pe lângă vechimea de necontestat, prezintă două caracteristici fundamentale: continuitate şi unitate în timp și spațiu. Elementele de continuitate pot fi descifrate în cele mai diverse aspecte materiale și spirituale ale culturii populare române, cum se va vedea în cele ce urmează. Poporul român se poate caracteriza printr-o clară unitate etnică la nivel istoric și lingvistic, dar mai ales la nivelul culturii tradiționale.

Cultura tradițională reprezintă ansamblul manifestărilor culturale care se dezvoltă la nivelul satului și care alcătuiesc creația folclorică de inspirație polivalentă, care promovează diferențierea și specificul zonelor.

În sfera ei de cercetare se regăsesc discipline precum: etnologie, etnografie, etnomuzicologie și etnocoreologie. Deslușirea acestor termeni ne face să stăpânim mai bine tărâmul valorilor materiale și spirituale ale acestui neam, în istorie. Studiul se bazează pe ansamblul de datini, obiceiuri și credințe care se statornicesc în cazul unor grupuri sociale și care se transmit din generație în generație.

Pământ străvechi și făurire nouă, Dobrogea stă la răscrucea celor două timpuri: trecutul și prezentul. Confluență a mai multor lumi, acest ținut nu a fost numai un pas de trecere între stepele nord-estice și meleagurile Mediteranei, ci a format un mediu stabil de contraste în care au fermentat produsele multor civilizații. Limanul Mării Negre a fost o poartă deschisă corăbiilor din miazăzi, în timp ce malul dunărean a costituit un pod de trecere ușoară dinspre apus. De la nord și de la sud a străbătut drumul un număr nesfârșit de oști și populații. Peste autohtonii geto-daci au trecut și s-au așezat populații din multe colțuri ale lumii.

Incursiuni, colonizări și migrațiuni s-au așternut pe filele istoriei acestui ținut. Din înfruntările, înfrângerile și biruințele celor care s-au luptat pe meleagurile pontice s-a plămădit o cronică bogată și zbuciumată. Sub același cer au trăit pe marginea dintre fluviu și mare colonizatorii greci lângă băștinașii geto-daci, cuceritorii romani alături de triburile tracice și mai târziu au trecut popoarele migratoare și oștile otomane. Marea Neagră, socotită de greci la început neprielnică navigației, a primit apoi apelativul „euxinos”(ospitalier), ca o recunoaștere a ospitalității locurilor, ceea ce și istoria Dobrogei o arată. Izvoarele istorice și geografice, monumentele arheologice și epigrafice descoperite pe acest teritoriu, îngăduiesc o cunoaștere de ansamblu a civilizației care a existat în cuprinsul meleagurilor dobrogene. O privire istorică este foarte utilă, întrucât problemele etnofolclorice sunt mai complexe în Dobrogea, astfel încât ele nu pot fi desprinse de contextul istoric care a contribuit în așa mare măsură la determinarea caracteristicilor fenomenului folcloric zonal.

Populațiile alogene care au locuit în trecutul îndepărtat ținuturile dobrogene au dispărut, dar urmele lor au rămas în monumente, fragmente de construcții, inscripții și însemnări în cronici. Creațiile folclorice au un colorit deosebit de celelalte regiuni ale țării, colorit care a fost considerat o trăsătură de exotism infiltrat în arta populară dobrogeană.

Folclorul dobrogean prezintă la prima înfățișare o varietate foarte vie, a cărei explicație o găsim natural în componența demografică, care întrunește pe același teritoriu locuitori proveniți din toate regiunile țării în trecutul istorico-etnografic, din care răzbat reminiscențe și în folclorul coregrafic. La o cercetare mai atentă observăm că această varietate nu este o distincție de genuri și nicidecum un amestec de stiluri deosebite surprinse în graficul repertoriului, ci ea reiese mai degrabă dintr-un colorit nuanțat. Fără să exprime disonanțe sau contraste prea distanțate, coloritul folclorului dobrogean este dominat de valori cât se poate de vii, într-un cromatism care pune alături tonuri și accente îndrăznețe și izbitoare.

Coloritul dansurilor se armonizează omogen cu tonurile marine și aurii ale cerului dobrogean și se imbină fericit cu linia sinuasă a melodiilor dobrogene. Lumina atmosferei pontice, cu reverberații incandescente, cu bulgării de bronz ai stepei și cu meandrele verzui ale apelor, a încântat pictorii noștri. În plastica românească peisajele și scenele dobrogene de muncă sau de odihnă constituie se constituie într-un domeniu valoros al picturii românești. Pictorii au căutat să interpreteze pe pânză valoarea plastică a lumii dobrogene, dând o intensitate virtuală modulațiilor ritmice și coloristice. Consonanțele și disonanțele tonale se regăsesc în fuziunea planurilor cu valorile cromatice și aceleași virtuți le descoperim în formele coregrafice. Căci după cum luminozitatea ambianței dobrogene dă o strălucire deosebită modulațiilor plastice, tot așa coloritul dansurilor dobrogene pune în evidență formele de mișcare, condensate în corelații muzicale policrome. Ritmicitatea puternică și reținută, lejeră și acentuată, unduioasă și punctată, este esența subtilă care curge din calitatea muzicii și a mișcării. Înfrângând verticala riguroasă a dansului românesc tradițional, jocurile dobrogene își îngăduie o libertate a atitudinii corpului și a mișcării accentuate a brațelor, corespunzătoare melosului variat și ritmicei asimetrice, caracteristice muzicii dobrogene. Ritmica atrăgătoare a melodiilor apare sensibilizată și vizualizată în componența dansurilor, astfel că prin intermediul imaginației ea devine accesibilă contemplării, ca un element fluid, dar penetrabil.

Stilul folclorului dobrogean se desprinde net din palmaresul jocurilor românești. Caracterul său reprezintă un specific coregrafic bine conturat și echilibrat în valențe. Nu este rezultatul unui amestec de valori diferite, cu origini disparate și influențe „orientale” mai mult sau mai puțin infiltrate, ci reprezintă o elaborare sedimentată a unor elemente intrinsece. În aspectul general au fuzionat mai multe trăsături și au interferat nuanțe bogate, din plămada cărora s-a produs o efilare a tuturor elementelor într-o formă originală și expresivă.

Folclorul românesc dobrogean a realizat o sinteză a valorilor coregrafice de proveniențe regionale variate, devenind o unitate de sine stătătoare și reprezentativă în tabloul stilurilor regionale românești. Datorită condițiilor istorice deosebite, acest fenomen de elaborare și sinteză s-a produs în folclorul dobrogean mai târziu și în salturi inegale, față de restul celorlalte ținuturi ale țării. Plantat de elementele constante băștinașe, reperezentate prin folclorul coregrafic al populației vechi dobrogene, elaborarea s-a produs în cursul secolului trecut, dar este sigur că s-a desăvârșit mai aproape de noi, chiar în cursul secolului trecut, după ce s-au așternut ultimele componente provenite din așezarea în această regiune a diferiților coloniști sau veniți din alte zone ale țării.

Este cu atât mai interesantă această producțiune creatoare, cu cât ea indică procesul de transformare a multor elemente tradiționale și adaptarea lor la specificul local. Formele vechi, venite sau aflate pe teritoriu din perioade mai indepărtate, capătă un aspect de înnoire. Elementele locale discrepante sunt absorbite de matcă și prelucrate la un stadiu de asimilare.

Asadar jocul popular dobrogean reprezintă o unitate stilistica cu caracter omogen, perfect conturat si echilibrat. Desigur că nu se poate nega contribuția pe care au adus-o la elaborarea folclorului coregrafic dobrogean asimilările morfologice ale altor populații conlocuitoare sau aflate în tranzit în diferitele epoci ale istoriei acestor ținuturi. Dar aceste asimilări, dispărute acum, s-au grefat pe un fond stabil care a persistat și a evoluat în timp, având rădăcini solide și legături trainice cu ținuturile din stânga Dunării.

Pentru aceasta considerăm că, pentru a stabili configurația folclorului coregrafic dobrogean, trebuie să ținem seama de urmatoarele coordonate importante :

a.) jocurile dobrogene au trăsăturile jocurilor de câmpie, întâlnite în zonele de șes ale Munteniei. Ele se apropie foarte mult de jocurile din valea Dunării. Sunt iuți, săltate, exuberante și păstrează formele simple de cerc, excelând în hore bătute. Chiar jocurile de perechi au aspect dinamic și colorat, precum și o mișcare generală săltata și vie. Iată unele din ele : Arva, Alamâia, Amaranghi, Arăchiasa, Bătuta dobrogeană, Beștepeanca, Brâul dobrogean, Brâulețul de la Enisala, Brâul mocănesc, Brâul păculeț, Cadâneasca, Ca pe baltă,Catrina, Călărească, Cătinească, Cernica, Cetforna, Chiocelul, Chipernița, Ciocarlia, Ciurdelul, Criza, Cureluța, Dobrogeanca, Drăgaicuța, Dologeacul, Fierăreasca, Geamaparaua dobrogeană, Gârliceanca, Ghimbășeasca, Ghimpele dobrogean, Grădinareasa, Grănicereasca, Grivița, Hora lui Bujor, Hora cerchezească , Hora cununelor, Hora de două, Hora de una, Hora de brâu, Hora de doi ca pe baltă, Hora de mână, Hora dobrogeană, Hora Drăgaicii, Hora Fetelor, Hora în bătăi, Hora in părți, Hora într-o parte, Hora la doua, Hora la stânga, Hora lui Miu Ionița, Hora lui Cuza, Hora lui Moș Trican, Hora lui Postoli Dascălu, Hora nunului, Hora pe trei, Hora Pleșoaicii, Hora Plevnii, Hora rară, Hora săltată, Înaintea nașului, Jiglia, Joc de Baltă, Jocul saegiilor, Lanțeta, Lămâița, Leana, Leașa, Lezeasca, Loboda, Luncile, Mărămile, Mărănghile, Mărănghile femeiești, Mărăcinele, Mărunțica, Oleandra, Orendica, Paidușca, Păpușa, Păpușelele, Păpușica, Păharelul, Pătlagica dobrogeană, Popândețul, Plopeanca, Răureanca, Românașul, Rușculita, Salba, Samarineanca, Săltata, Sărățica, Steiu, Steluța, Stânga la doua, Studianca, Sabla, Troiana, Tropca, Tropaita, Țara brâului, Una la două, etc. Dacă parcurgem așezările din valea Dunării, vom vedea că în zona Bărăganului există jocuri a căror înrudire este mai mult decât evidentă cu cele din Dobrogea, cum ar fi: Hora stângă, Stănga, Popârlanul, Trancanăul, Bătrâneasca, Vasilica, Pandelașul, Căzăneasca, Valul, Curelușa, Fedeleșul, Ghimbășeasca , Usturoiul, etc.;

b) în Dobrogea nu găsim zone distincte, pe arii geografice așa cum sunt în alte zone etnofolclorice ale României. Dimpotrivă, folclorul coregrafic arată o omogenitate teritorială impresionantă, care ne chiamă să reflectăm mai profund asupra acestui fapt. Nordul nu se deosebește cu nimic de sudul Dobrogei, iar repertoriul, aproape același, este raspândit pe toata întinderea regiunii. Totusi, graficul lui arată și teme de variație. Elementele cele mai frapante se datorează nu zonei folclorice, ci intervenției unor repertorii de comunitati restrânse, cu origine în ținuturile din stânga Dunării sau de altă natură. Astfel, în satele cu populație provenite din Oltenia vom întalni Alunelul, Ariciul, Bordeiașul ,Crăițele, Simianca, Ghimpele, Pătlagica oltenească, Bobârnacul și Trei păzește, jocuri de origine oltenească . Din regiunea Argeș provin jocurile Balta, Baraboiul, Băluța, Brâul de la Tufani (pe șase), Ceasurile, Chindia, Ciobănașul, Ciuleandra, Focșăneasca.

Un factor care a contribuit la omogenizarea folclorului coregrafic a fost circulația ciobanilor pe tot teritoriul dobrogean. Mocanii au parcurs prin drumurile lor tot ținutul și au răspândit repertoriul pastoral, creând astfel un fond unitar de sedimentare care apoi a suferit influența locală. Jocurile pure mocănești au devenit în ambianța locală jocuri dobrogene, diferențiate ca stil și înfățișate de originea lor. Astfel, Brâul mocănesc, Brâul mocănesc pe bătăi, Brâul păcureț, Ca din cimpoi, Bogăresca din cimpoi, Cimpoiul, Ciobanul, Ciobănașul, Ciobănașul mocănesc, Ciobăneasca, Ciobăneasca peste băț, Joc mocănesc, Mocana, Mocăncuța, Mocăneasca, Mocăneasca bătrâneasca, Oița, sunt jocuri pastorale.

Jocurile aduse de Moldoveni prin Nordul Dobrogei sunt : Batista, Fudula, Galopul, Mușamaua, Bătaia, Oira, Rața, Rusasca, Sirimboiul, Alămâia (Lămâita), etc.;

c) Ritmica jocurilor dobrogene reprezintă o bogație exceptională. Formulele ritmice ale pașilor sunt atât de variate, încât din cauza măsurilor muzicale ale melodiilor (2/4, 3/4, 3/8, 5/4, 5/8, 7/8, 7/17, 9/8, 9/16 și 11/8), aceste ritmuri nu mai sunt întâlnite în nici o altă regiune a țării. Pentru a ușura înțelegerea datelor asupra acestor ritmuri, facem trimiterea la celulele si schemele ritmice din schițele ritmico–grafice ale jocurilor care se găsesc în atâtea lucrări, după analiza pașilor fiecarui joc, unde sunt expuse. Metoda de cercetare a acestora va fi aceea a exemplificării celulelor ritmice, plecând de la simplu la compus. Pentru urmărirea lor folosim diagrama picioarelor metrice, elaborata de gramaticianul grec Hefestion Alexandru (sec.2 e.n.) și de la care luăm numele picioarelor metrice existente în ritmica jocurilor dobrogene.

Nu putem trece cu vederea ritmica complicată a jocului Cadâneasca, măsura 9/8, în care formula coregrafică a pașilor de la măsura 1 este de două optimi, două pătrimi și o pătrime cu punct, sau aceea de la măsura 2, formată din patru optimi, o patrime și o pătrime cu punct. La măsurile 3 și 6 de la jocul Tracă –tracă (5/8) găsim formula ritmica compusă din 5 optimi. La măsura 1 a Șchioapei de la Ceamurlia de Jos întalnim o formulă ritmică formată din doi tribrahi +peonul IV, adică nouă optimi și o pătrime sau alta formată din unsprezece optimi.

Iată, pe scurt, prezentarea formelor ritmice cele mai interesante din dansul dobrogean. Nu am insistat asupra variațiilor ritmice izvorate din măsurile 9/16 ale Jocului Cadâneasca, întrucat acestea fac parte din familia ritmului schiop (aksak).

Jocuri provenind din dansurile de salon sunt destul de numeroase în aceasta regiune. Sub numele generic de „Danțuri”, acestea au pătruns cu usurință în satele Dobrogei pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. Din pricina condițiilor de permanentă trecere a multor grupe naționale au avut o circulație deosebit de intensă în această regiune, incă dinaintea primului razboi mondial și s-au impus ca un repertoriu comun tuturor naționalităților Craiț polca, Galopul, Gavota, Lanțeta, Padepatru, Padepatiner, Polca, Polca pe furate, Trapgalop si Valsul.

Geamparaua dobrogeană este diferită față de Geamparalele celorlalte regiuni. Ea se joaca de multe ori și în perechi, ca Sârba în vals, motivul de pași având ca baza ritmică, trebrahul, în măsura muzicală 3/8 sau 7/16. Tipul Geampara este foarte răspândit în Dobrogea prin jocurile Geamparaua, Săltata, Pandelașul, Mărănghile, Lămâița, Sfarlicondacul, Pătlăgica Dobrogeana, Mușamaua, etc. și care au pași foarte variați.

În ordinea descrescătoare a importanței lor iată tipurile cele mai fecvente ale jocurilor dobrogene: Hora, Hora pe bătaie, Brâul, Brâul mocănesc, Breaza sau Calabreaza, Sârba muntenească, Sârba-n doi, Sârba bătută, Sârba-n două părți, Hora-n două parți, Învârtita.

Specificul dansului popular dobrogean constă în câteva trăsături esențiale și caracteristice acestei regiuni; stilul dobrogean, după cum am arătat mai înainte, este foarte deosebit de celelalte regiuni, dar în același timp are puncte de afinitate cu alte zone ale țării. Așadar distingem două feluri de trăsături pe care le vom numi caracteristici teritoriale și caracteristici pontice, după natura și sursa lor. Caracteristicile teritoriale definesc tipologia dansurilor dobrogene. Cea mai reprezentativă prezență precumpănitoarea horei pe bătaie, tip de răspândire comună din stepa dobrogeană in Brăila și câmpia Dunării. Multe variante ale brâului dobrogean sunt foarte apropiate ca înfățișare si formă de horă pe bătaie, din al cărui tip , izvorește Brâul.

Toate aceste trăsături întrunite în substanța specifică a folclorului dobrogean, ridică această creație populară pe o treapta de gândire artistică înnobilată prin valoarea elementelor diverse. Echilibrul rezultat din armonia părților componente confirmă frumusețea întregului.

Obiceiurile dobrogene sunt în general comune cu cele din valea Dunării Bineînțeles și în Dobrogea s-au practicat cele cunoscute în toată țara, în legatură cu sărbătorile anotimurilor, evenimentele sociale, muncile agricole. În unele din acestea participă și jocul, sub forma unui dans organizat sau liber, sub forma pantomimei comice. Pentru expresie folosesc travestiuri, măști, deghizări.

Despre trecutul și viața populației din Dobrogea au rămas, după cum ziceam, multe mărturii care ne înfațișează evenimentele cele mai importante din aceste ținuturi. Monumentele epigrafice, mărturiile călătorilor, scrierile narative sunt tot atâtea izvoare care ne dau o imagine bogată a epocilor frământate ale Dobrogei.

Minunatele poeme ale lui Ovidiu, nefericitul poet exilat pe meleagurile Pontului Euxin, ne dau date asupra populației băștinașe geto-dace. Versurile lui nu sunt numai suspinele surghiunuluiu, ci reprezintă și acte etnografice despre vechii locuitori.