Bazele utilizarii calculatoarelor

3SISTEMUL DE OPERARE MS-DOS

3.1GENERALITĂŢI DESPRE SISTEMELE DE OPERARE

Pentru a funcţiona, orice calculator are nevoie de programe. Totalitatea programelor care permit funcţionarea unui sistem de calcul constituie ceea ce denumim software. Software-ul este constituit din trei categorii principale de elemente:

• 
  Firmware reprezintă nivelul „profund” al sistemului software, constituit din instrucţiunile ce intră în contact direct cu componentele fizice ale calculatorului; în cazul microcalculatoarelor, acest nivel este constituit din setul de microinstrucţiuni al microprocesorului, precum şi din BIOS (Basic Input Output System – sistemul de bază de intrare - ieşire), inscripţionat în memoria ROM;
  
• 
  Sistemul de operare reprezintă al doilea nivel al sistemului software. Este compus dintr-un ansamblu de programe care coordonează toate activităţile sistemului de calcul;
  
• 
  Programele de tip aplicaţii reprezintă nivelul superior, cel mai apropiat de utilizator, constituit din totalitatea programelor destinate rezolvării unor probleme specifice.
  

Fig. 3.1 Interacţiunile dintre componentele sistemului software şi hardware.

S
istemul de operare reprezintă elementul central al oricărui sistem de calcul. Toate activităţile calculatorului se desfăşoară sub controlul sistemului de operare: comunicarea cu dispozitivele periferice (tastatură, monitor, imprimantă etc. – figura 3.2), planificarea accesului la dispozitivele calculatorului (micro-procesor, dispozitive periferice etc.), gestionarea informaţiilor de pe suporturile de memorie externe, dar şi a celor încărcate în memoria internă. Un sistem de operare trebuie să constituie „un mediu” care să ofere suportul necesar executării programelor, orice aplicaţie fiind proiectată pentru un anumit sistem de operare.

Fig. 3.2 Interacţiuni „vizibile” ale sistemului de operare cu elemente ale sistemului de calcul.

Principalele funcţii ale unui sistem de operare sunt:

• 
  să asigure comunicarea dintre utilizatori şi sistemul de calcul prin intermediul unor comenzi specifice;
  
• 
  să asigure controlul executării programelor;
  
• 
  să asigure alocarea eficientă a resurselor fizice ale sistemului (microprocesor, memorie internă, memorii externe, dispozitive periferice de intrare - ieşire);
  
• 
  să ofere suport pentru dezvoltarea de noi aplicaţii;
  
• 
  să faciliteze gestionarea eficientă a datelor;
  
• 
  să asigure securitatea sistemului şi a datelor.
  

În funcţie de aspectul şi complexitatea interfeţei cu utilizatorul, sistemele de operare pot fi clasificate în:

• 
  Sistem de operare cu interfaţă tip linie de comandă;
  
• 
  Sistem de operare cu interfaţă grafică.
  

După natura platformei hardware, după destinaţia şi puterea de calcul a sistemului, există o multitudine de sisteme de operare. Ca exemple de sisteme de operare actuale pot fi menţionate: UNIX (cu o mulţime de variante), LINUX, BeOS, MacOS, DOS (MS-DOS, IBM-DOS), OS (OS/1, OS/2), Windows 95, Windows 98, Windows Millennium, Windows NT, Windows 2000, Windows XP.

3.2SISTEMUL DE OPERARE MS - DOS

MS – DOS (abreviere de la Microsoft Disk Operating System) este un sistem de operare tip linie de comandă. Interfaţa cu utilizatorul constituie partea aparentă a sistemului de operare DOS deoarece cu ajutorul acesteia se prelucrează comenzi ale acestuia prin intermediul unui program denumit interpretor de comenzi (COMMAND.COM).

Comenzile DOS pot fi împărţite în două mari clase, în raport cu modul în care acestea sunt disponibile:

• 
  rezidente pe disc – interne;
  
• 
  tranzitorii – externe.
  

3.2.1Organizarea informaţiilor în sistemul de operare MS – DOS

Informaţia de aceeaşi tip este grupată pe un suport de memorie externă în entităţi denumite fişiere. O mulţime de fişiere este grupată în ceea ce se numeşte director. Directorul este un tip special de fişier al cărui conţinut este reprezentat de fişiere şi/sau directoare. Prin utilizarea conceptului denumit director, organizarea şi regăsirea informaţiei din fişiere este uşurată foarte mult.

Considerând informaţia stocată în fişiere similar cu cea imprimată pe file de hârtie, directoarele pot fi asimilate unor dosare în care se pot găsi mai multe file dar şi alte dosare.

În sistemele de operare DOS şi WINDOWS, structura de fişiere şi directoare de pe un suport de memorie externă (hard disk, floppy disc sau CD) este ierarhică (arborescentă).

Toate directoarele pot fi considerate subdirectoare, cu excepţia directorului rădăcină. Directorul rădăcină este punctul de plecare de unde pornesc celelalte directoare (similar ramurilor unui copac). Acesta este reprezentat prin “\”

În sistemul de operare MS – DOS mumele directoarelor este compus din 1-8 caractere alfanumerice. Numele fişierelor este compus din nume propriu zis (1 – 8 caractere), delimitator „.” şi extensie (1 – 3 caractere). Extensia indică natura informaţiei conţinută în fişier (exemple: WIN, TEMP, mydocu~1 – nume de directoare; Autoexec.bat, ion.doc, COMMAND.com – nume de fişiere) .

Directorul curent este directorul pe care este poziţionat prompterul (cursorul) DOS („_”). Directorul curent este directorul de lucru al utilizatorului. De exemplu, în directorul curent, sistemul de operare poate căuta fişierele specificate de utilizator. Dacă fişierul nu este găsit în directorul curent trebuie introdusă “calea” spre fişier, pornind din directorul rădăcină. Calea (path) reprezintă o secvenţă, un lanţ de subdirectoare separate prin “\”.

În figura 3.3 este reprezentată o structură ierarhică (arborescentă sau genealogică) în care pot fi plasate mai multe directoare.

Fig. 3.3 Exemplu de structură ierarhică.

Sintaxa specificatorului de fişier:

[d:] [cale] nume[.ext] unde:

d - unitatea de disc specificată (A-Z)

cale - calea parcursă prin structura de directoare până la fişier;

nume - numele fişierului;

ext - extensia fişierului compusă din max. 3 caractere.

Se poate utiliza specificatorul multiplu de fişier pentru aplicarea unei comenzi asupra mai multor fişiere similare. Astfel simbolul:

„*” înlocuieşte un grup de caractere;

„?” înlocuieşte un singur caracter.

Exemple:

*.EXE - toate fişierele de tip exe;

RAPORT.* - toate fişierele cu numele raport, indiferent de extensie;

TRIM*.TXT - fişierele de tip text care au primele 3 caractere TRIM;

DAT?.DOC - fişierele de tip DOC care au numele format din 4 caractere din care primele 3 sunt DAT

3.2.2Comenzi interne ale sistemului de operare MS-DOS

CD [d:] [cale]

Permite afişarea sau modificarea directorului curent.

Forme speciale:

cd - afişează directorul curent;

cd.. - realizează saltul în nivelul superior (spre directorul rădăcină);

cd..\.. - afişează directoarele succesiv inferioare în ierarhie;

cd [nume director] - realizează saltul în nivelul inferior (către directorul fiu).
MD [d:] [cale] nume director

Se creează directorul specificat în locul indicat.

RD [d:] [cale] nume director

Ştergerea unui director sau subdirector. Trebuie îndeplinite două condiţii:

- directorul să fie gol;

- comanda de ştergere se dă din directorul părinte.

Observaţie - directorul rădăcină nu poate fi şters.
DIR [d:] cale numefiş [.ext] [/P] [/W] [/S]

Afişează lista fişierelor şi subdirectoarelor conţinute de un director:

/P - afişare pagină cu pagină;

/W - afişare în mod condensat;

/S - afişarea conţinutului directorului curent şi al subdirectoarelor.
CLS - şterge informaţiile de pe ecran.
VER - afişează versiunea sistemului de operare
DATE [ll-zz-aa] - afişează sau modifică data curentă
TIME [hh:mm:ss] - afişează sau modifică ora curentă
VOL [d:] - afişează eticheta de volum a discului specificat
COPY [d:] [cale] fişier sursă [.ext] [d:] [cale] fişier destinaţie [.ext]

Realizează copierea unui fişier într-o altă locaţie.

COPY [d:] [cale] fişier1 [.ext] + [d:] [cale] fişier2 [.ext]

[d:] [cale] fişier destinaţie [.ext]

Realizează concatenarea (îmbinarea ) fişierelor specificate.

COPY CON numefişier [.ext]

Asigură introducerea datelor de la consolă pentru crearea unui fişier fără a utiliza un editor de text. Pentru a marca sfârşitul se tastează CTRL +Z.

DEL [d:] [cale] numefiş [.ext]

Asigură ştergerea unui fişier de pe disc.

REN [d:] [cale] nume_vechi nume_nou

Realizează schimbarea numelui unui fişier

TYPE [d:] [cale] numefiş [.ext]

- afişarea pe ecran a conţinutului unui fişier

3.2.3Comenzi externe ale sistemului de operare MS-DOS

ATTRIB [+atribut] ….. specif.fiş

Permite afişarea sau modificarea atributelor fişierelor:

+atribut fişierul va primi atributul specificat;

-atribut atributul specificat va fi anulat.

Atribute:

R - read-only (protejat la scriere);

A - archive (arhivă – poate fi utilizat la salvarea periodică - backup);

H - hidden (invizibil);

S - system (sistem);
CHKDSK [d:] [cale] [numefişier] [opţiuni]

Realizează verificarea integrităţii structurii logice a unui disc sau gradul de fragmentare a unui fişier.

DISKCOPY [disc1:] [disc2:]

Asigură copierea integrală a discurilor flexibile. Operaţia se realizează la nivel fizic, pistă cu pistă, sector cu sector.

FORMAT disc: [opţiuni]

Formatarea unui disc flexibil sau disc fix creând pe acesta tabela de alocare a fişierelor (FAT).

Opţiuni:

/V - stabileşte eticheta de volum;

/U - formatare rapidă care poate fi anulată prin UNFORMAT

/S - copiază pe disc fişierele sistem (IO.SYS, MSDOS.SYS, COMMAND.COM). Discul devine disc sistem, se poate porni calculatorul cu acest disc.
MEM [opţiuni]

Afişează capacitatea totală a memoriei interne, cantitatea de memorie liberă, dimensiunea maximă a unui program care se mai poate încărca în memorie.

/P - adresa şi mărimea zonei alocate fiecărui program;

/C - lista programelor prezente în RAM, ordonată după memoria ocupată.
UNDELETE ,,specif.fişier” [opţiuni]

Asigură recuperarea unui fişier şters. Prin comanda DEL nu are loc o ştergere fizică ci se anulează doar numele (prima literă se înlocuieşte cu “?”). Spaţiul pe disc devine disponibil. De aceea trebuie acţionat rapid pentru a recupera fişierul.

3.2.4NORTON COMMANDER

Este un pachet utilitar prin care se gestionează structura de directoare şi fişiere a calculatorului. Joacă aproximativ rolul unei interfeţe grafice între utilizator şi sistemul de operare de tip linie de comandă. Poate fi utilizat mouse-ul atunci când se folosesc meniurile programului.

Numele fişierului care lansează programul Norton Commander este NCMAIN.EXE; lansarea în execuţie se face tastând: NC şi apoi . De obicei acest fişier, împreună cu celelalte din utilitarul Norton se află pe disc în directorul C:\NC.

Dacă în comanda PATH din fişierul AUTOEXEC.BAT a fost specificată calea către acest director, lansarea Norton-ului se poate face de oriunde de pe disc. În caz contrar lansarea nu poate fi făcută decât din directorul în care se află NCMAIN.EXE

Exemplu de lansare (pornire) a programului:

C:\WINDOWS>CD \NC

C:\NC>NC

Ieşirea din Norton Commander se face tastând F10.

D
upă lansare vor apărea două panouri dintre care unul singur este activ la un moment dat. Amândouă panourile descriu aceleaşi structuri de fişiere (hard disk, floppy disk sau CD - figura 3.4). Saltul dintr-un panou în altul se face cu tasta .

Fig. 3.4 Aspectul ferestrei Norton Commander.

Elementele ecranului:

- bar-meniul superior:

- se activează cu F9;

• 
  cuprinde 5 meniuri : LEFT, FILES, COMMANDS, OPTIONS,
  

RIGHT;

- bara de titlu afişează discul şi calea corespunzătoare directorului curent, afişat în interiorul panoului. În fiecare panou este afişat conţinutul directorului curent (informaţie similară cu cea furnizată de comanda DIR);

• 
  fereastra de selecţie (în video invers) este folosită pentru a selecta un director sau fişier;
  
• 
  mini-linie de stare conţine informaţii succinte despre directoare sau fişiere;
  
• 
  linia de comandă este utilizată pentru introducerea comenzilor DOS;
  
• 
  bara de chei - indică cheile (taste funcţionale, taste de comenzi rapide F1...F10) aferente comenzilor uzuale;
  
• 
  se poate activa în patru sub-moduri distincte utilizând combinaţiile: TASTĂ FUNCŢIONALĂ, TASTĂ FUNCŢIONALĂ + ALT, TASTĂ FUNCŢIONALĂ + SHIFT, TASTĂ FUNCŢIONALĂ + CTRL
  

Numele directoarelor sunt afişate cu litere mari, iar numele fişierelor sunt afişate cu litere mici..

Selectarea meniului Left asigură comenzi ce se referă la structura de fişiere afişată în panoul din stânga (figura 3.5):

Fig. 3.5 Comenzi posibil de activat din meniul Left.

• 
  Brief ( pe scurt );
  
• 
  Full ( complet): Name, Size, Date, Time;
  
• 
  Tree ( structură arborescentă ).
  

+ F1 = activează/ dezactivează ecranul stâng;

+ F2 = activează/ dezactivează ecranul drept;

+ U = schimbă panourile între ele;

+ F3 = afişarea fişierelor ordonate după nume;

+ F4 = afişarea fişierelor ordonate după extensie;

+ F5 = afişarea fişierelor ordonate după dată;

+ F6 = afişarea fişierelor ordonate după mărime.

Cu comanda LEFT>FILTER se pot selecta diferite filtre utilizate pentru vizualizarea structurii de fişiere.

Meniul FILE asigură operaţii cu directoare şi fişiere (fig. 3.6):

• 
  F1 (Help) - se obţin informaţii de asistenţă. Ieşirea din Help se face cu tasta Esc;
  
• 
  F3 (View) - afişarea conţinutului unui fişier;
  
• 
  F4 (Edit) - vizualizarea şi modificarea conţinutului unui fişier;
  
• 
  F5 (Copy) - copierea unui fişier sau a unui grup de fişiere. Pentru copiere:
  
  • 
    se organizează cele două panouri astfel încât într-unul se vizualizează directorul sursă, iar în celălalt directorul destinaţie;
    
  • 
    se selectează directoarele şi / sau fişierele de copiat;
    
  • 
    se alege comanda FILES>COPY sau F5;
    
  • 
    c
    ând se doreşte copierea subdirectoarelor şi fişierelor incluse se marchează în caseta de dialog a comenzii COPY opţiunea “Include subdirectories”;
    

Fig. 3.6 Meniul Files.

• 
  F6 (RenMove)- re-denumirea sau mutarea unui fişier;
  
• 
  F7 (Mkdir) - crearea unui director (echivalentul comenzii DOS: MD)
  
• 
  F8 (Delete) - ştergerea de pe disc a fişierului sau fişierelor selectate (echivalent comenzii DEL). Comanda trebuie utilizată cu maximă atenţie!!!
  
• 
  Split/Merge sunt comenzi folosite pentru divizarea fişierelor mari în fişiere de dimensiuni mai mici (de regulă pentru a putea fi transportate cu ajutorul disketelor), respectiv pentru îmbinarea fiţierelor componente în fişierul iniţial (divizat prin comanda Split). Comenzi similare nu se regăsesc în Windows Explorer, managerul de fişiere din sistemele de operare Windows.
  

Selectarea fişierelor

- apăsare Insert în momentul în care cursorul se află deasupra numelui unui fişier;

- selectarea unui grup de fişiere se poate face cu ajutorul tastei + din blocul numeric sau FILES>Gray+. În caseta de dialog se specifică ce fel de fişiere se doresc selectate(de exemplu *.txt);

Deselectare: FILES>Gray -

DISK - operaţii cu discurile:

• 
  copiere discuri;
  
• 
  formatarea dischetei din unitate;
  

COMMANDS - comenzi diverse:

• 
  Find (+F7) - caută pe discul de lucru curent, în toate directoarele, fişierele indicate prin specificatorul de fişier;
  
• 
  +U - panourile sunt schimbate între ele;
  
• 
  +O - panou ON/OFF (deschis/închis);
  
• 
  Configuration - configurarea ecranului, a panourilor, a screensaver-ului.