Bhagavad-gita

Descriere

Cele mai vechi scripturi ale Indiei şi cele mai importante sunt Vedele. Toţi hinduşii ortodocşi recunosc în ele originea credinţei lor şi autoritatea scrisă cea mai înaltă. 

Vedele sunt patru la număr: Rik, Sama, Yajur şi Athar-va. Fiecare dintre acestea este împărţită în două părţi: Practica şi Cunoaşterea. Prima este alcătuită în principal din imnuri, instrucţiuni referitoare la rituri şi ceremonii şi reguli de conduită. Cea de a doua se ocupă de cunoaşterea lui Dumnezeu, aspectul superior al adevărului religios şi poartă numele de Upanişade. 

Înţelesul literal al upanişadei, "a sta alături cu devotament", aduce în mod pitoresc în minte imaginea unui discipol serios care învaţă de la maestrul său. Cuvântul mai înseamnă şi "învăţătură secretă" - secretă, desigur, întrucât o învăţătură se acordă numai acelora care sunt pregătiţi spiritual să o primească şi să profite de pe urma ei. O altă interpretare este iniţiată de marele comentator din secolul al VH-lea, Shankara: cunoaşterea lui Dumnezeu - cunoaşterea lui Brahman, "cunoaşterea care distruge legăturile ignoranţei şi conduce către supremul scop al eliberării". 

Din cele o sută opt Upanişade existente, şaisprezece au fost recunoscute de Shankara ca fiind autentice şi demne de încredere. La zece dintre acestea el a scris comentarii elaborate, care includeau citate din celelalte şase; şi acestea zece au ajuns să fie considerate drept Upanişadele principale. Numele lor sunt următoarele: Isha, Kena, Katha, Prasna, Mundaka, Mandukya. Taittiriya, Aitareya, Chandogya, Brihadaranyaka. Ele constituie împreună, şi probabil că vor constitui mereu, obiectul primordial de atenţie al tuturor celor interesaţi de religia hindusă. Una din caracteristicile Upanişadelor o constituie omogenitatea lor. Pot fi găsite în ele concepţii aparent diferite, dar acestea se află în fiecare dintre ele şi nu distribuite, una într-o Upanişadă, alta în altă Upanişadă. Este adevărat că o Upanişadă poate sublinia anumite idei sau o anumită viziune într-o măsură mai mare decât celelalte sau poate fi specializată pe un anumit subiect, dar astfel de deosebiri par adeseori întâmplătoare şi nu sunt niciodată importante. Delimitările dintre Upanişade ar putea ca atare să fie complet eliminate, în scopuri practice, şi toate cele o sută opt să fie reduse la una singură. 

O altă caracteristică, mai importantă, decurge din faptul că Upanişadele sunt rodul muncii sfinţilor şi vizionarilor. Autorii s-au preocupat să redea inspiraţii care le veneau în gândire sau prin viziuni şi nu să facă aceste inspiraţii coerente în mod superficial. Ei nu erau făuritori de sisteme, ci consemnau o experienţă. Trebuie să fim pregătiţi, ca atare, la o inconsecvenţă aparentă, la neglijarea unei concepţii printr-o temporară absorbţie în alta. Nu trebuie să ne aşteptăm să găsim în vreun loc întregul adevăr adunat laolaltă o dată pentru totdeauna în formulări uşoare, triumfătoare şi conştiente. 

O altă caracteristică a Upanişadelor o reprezintă forma lor. Niciodată nu au fost ideile expuse (aşa ar putea spune un comentator) cu o mai mică consideraţie pentru accesibilitate. Nu există nicăieri un început logic şi nicăieri un sfârşit logic. Ba mai mult, atenţia nu se concentrează asupra părţilor recunoscute cu claritate ca fiind părţi, ci asupra întregului - asupra unor afirmaţii scurte, comprehensive şi neanalizate, sau asupra unor elemente speciale de comple-tare, atunci când sunt luate împreună, formând o concepţie momentană. 

În studiul Vedelor, conform unei lungi tradiţii, şi chiar conform Vedelor înseşi, este nevoie de un maestru sau guru: "Abordează un învăţător" citim noi în Rik, "cu umilinţă şi cu dorinţa de a sluji"; iar în Upanişade; "Nu le este dat multora să audă despre ACESTA" - însemnând Dumnezeu - "care sălăşluieşte în eternitate. Deşi aud despre el, mulţi nu-l înţeleg. Minunat este acela care vorbeşte despre el. Inteligent este acela care află despre el. Binecuvântat este acela care, învăţat de un guru, este capabil să îl înţeleagă".. 

Funcţia unui învăţător bun, după cum o concepe hinduismul, este dublă. El, desigur, explică scripturile, în spirit şi în literă; dar, ceea ce este mai important, el învaţă prin intermediul vieţii lui - prin acţiunile sale zilnice, prin cuvintele sale cele mai întâmplătoare, uneori chiar şi prin tăcerea sa. Numai să te afli în apropierea lui, numai să-l slujeşti şi să i te supui cu umilinţă şi veneraţie, înseamnă să îţi accelerezi evoluţia spirituală; iar scopul studiului scripturilor nu este doar - sau în primul rând - de a informa intelectul, ci de a purifica şi a îmbogăţi sufletul.

SAMADHI în Upanishade

1. Eliberată de triada meditaţie – subiect care meditează – obiect asupra căruia se  meditează, SAMADHI este starea de supremă de conştiinţă, de preafericire extatică. Este starea în care JIVATMAN devine una cu PARAMATMAN.

2. Conştiinţa care este neclintită precum flacăra unei lumânări într-un loc fără vânt, care a renunţat la ideea de subiect ce meditează şi la cea de meditaţie şi care, în mod constant, îşi află liniştea în BRAHMAN, este în SAMADHI.
3. Mintea, eliberată de gânduri, dorinţe şi acţiuni, se contopeşte cu supremul BRAHMAN. Această stare este SAMADHI.
4. Când, prin cunoaşterea Sinelui ce-şi are sălaşul în inimă, adeptul atinge deplina realizare, când ideea de corp este complet îndepărtată şi starea de linişte dobândită – în această stare fluctuaţiile mentale, mintea şi intelectul sunt transcense. Această stare de transcendere a minţii este SAMADHI.
5. Controlând PRANA şi APANA în timpul retenţiei suflului, cu privirea fixată în vârful nasului, realizând SHANMUKI MUDRA cu degetele de la cele două mâini, mintea devine una cu PRANAVA, sunetul subtil.
6. Când nectarul extazului picură, precum laptele din ugerul unei vaci, atunci simţurile se liniştesc, retrăgându-se complet în interior, şi apare transcenderea minţii. Aceasta este SAMADHI YOGA.
7. Când cele cinci organe ale cunoaşterii îşi opresc activitatea, împreună cu mintea, şi când intelectul nu mai funcţionează sau devine pe deplin liniştit – aceasta este cea mai înaltă stare.
8. Când toate dorinţele minţii se liniştesc, când mintea nici nu e trează, nici nu doarme, când apare nemişcarea şi calmul deplin al unei stânci, atunci este dobândită cea mai înaltă stare de SAMADHI.
9. Când PRANA acţionează în mijloc (intră pe SUSHUMNA NADI), mintea devine neclintită. Calmul deplin al minţii este starea de SAMADHI.
10. Când mintea este pe deplin eliberată de dorinţe, când gândirea este transcensă, apare o stare beatifică de pace, asemănătoare cu somnul profund fără vise, chiar şi atunci când yoghinul este treaz.
11. Acea stare nu este nici de veghe, nici de somn şi se manifestă în absenţa dorinţelor. Nu este nici  somn profund fără vise pentru că nu există inerţie. 
12. SAMADHI nu indică o stare de inerţie sau o simplă tăcere, ci înseamnă cunoaşterea lui SATTVA sau BRAHMAN, care e ca focul ce mistuie iarba.
13. Stoparea deplină a fluctuaţiilor mentale în timpul meditaţiei profunde asupra lui BRAHMAN se numeşte SAMADHI.
14. Când atât ataşamentul cât şi repulsia sunt slăbite prin înţelegerea că BRAHMAN nu este nici unul dintre obiectele simţurilor, neclintirea în credinţa în DUMNEZEU este întărită prin cunoaştere şi detaşare, iar această stare este numită SAMADHI.
15. „Eu sunt SUPREMUL BRAHMAN” – când doar acest gând rămâne, în vreme ce  toate celelalte sunt îndepărtate – aceasta este SAMADHI.
16. Înţelegerea că ATMAN şi PARAMATMAN sunt unul şi acelaşi, precum şi deplina aprofundare a meditaţiei se numeşte SAMADHI.
17. O, înţeleptule! Fiinţele desăvârşite înţeleg SAMADHI ca pe o stare de supremă inteligenţă, de pură conştiinţă dobândită prin stăpânirea şi purificarea minţii astfel încât ea să arate calea către cunoaşterea lui BRAHMAN. 
18. Starea în care mintea este eliberată de gândurile mereu schimbătoare, de egoism şi nu urmează cursul dualităţilor (al perechilor de contrarii) este SAMADHI. Poziţia dreaptă şi nemişcată a coloanei vertebrale este de asemenea indicată pentru a facilita SAMADHI.
19. Starea de neclintire a minţii, eliberată de toate bucuriile senzoriale, de dorinţe, de ideile de acumulare şi renunţare – această stare de plenitudine a minţii este numită SAMADHI. 
20. Resorbţia minţii în ATMAN, precum sarea în apă, este numită SAMADHI.
21. Distrugerea tuturor dorinţelor, precum şi înţelegerea că JIVA şi BRAHMAN sunt unul şi acelaşi este SAMADHI.
22. Absenţa fluctuaţiilor mentale, a minţii şi a intelectului, a separării, a schimbării – este SAMADHI.
23. Curgerea liniştită a meditaţiei asupra lui BRAHMAN, transcenderea ego-ului care susţine: „Eu sunt acest corp. Eu sunt această minte.” – este numită SAMPRAJNATA SAMADHI.
24. Starea de SAMADHI în care sunt distruse toate tendinţele şi fluctuaţiile mentale şi care oglindeşte bucuria preafericirii supreme este numită ASAMPRAJNATA SAMADHI – extazul atât de drag yoghinilor.
25. Lăsând deoparte toate obiectele, constând din nume şi forme, prin directa realizare a SINELUI SUPREM ATMAN, mintea se linişteşte precum o flacără într-un loc fără vânt. Aceasta este NIRVIKALPA SAMADHI. 
26. Lumina conştiinţei aprinsă de fixarea fermă a minţii asupra lui ATMAN este starea de SAMADHI atinsă de înţelepţi, în care toate dorinţele se sting de la sine.
27. SAMADHI este acea stare de directă realizare a Sinelui Suprem, binefăcătoare, deplină, atotcuprinzătoare, ce umple pe deplin spaţiile de deasupra, de dedesubt şi cele intermediare.
Acestea au fost versetele cu privire la starea de SAMADHI.

 

Fragment preluat din lucrarea „SAMADHI YOGA” de Swami Sivananda, apărută la editura Firul Ariadnei.

Citiţi şi: 
Swami Sivananda 
SAMADHI – Starea supraconştientă de extaz divin 



yogaesoteric
18 ianuarie 2012

 

 

Gândind tot mereu „aceasta este a mea”, „eu”, ne prindem noi înşine ca o pasăre în laţ.

în Upanishade

Mireasma unui pom în floare se face simţită până departe, ca şi balsamul unei fapte cucernice.

în Upanishade

Gîndirea este creatoare : prin ea au fost făcute cele trei lumi, ea le susţine, ea le va dizolva, şi totuşi dizolvată va fi, la rîndu-i şi ea. 
Spiritele încorporate în planul terestru în trupuri omeneşti, sânt prizoniere datorită sentimentelor de bucurie şi tristeţe care le afectează viaţa în această lume. Pentru a se putea elibera de magia iluziei în care trăiesc experienţa corporalităţii, trebuie să obţină cunoaşterea realităţii ascunse simţurilor corporale, datorită căreia fiecare poate fi ferit de boală, bătrîneţe şi moarte, putând chiar scăpa din lanţul karmic al reîncorporărilor (renaşterilor) în planul terestru. 
Cunoaşterea poate fi dobândită pe multe şi diferite căi, în esenţă fiind una singură, cea care scoate la iveală în mod progresiv adevărul.
Unii oameni aleg o cale practică rituală, dar pe majoritatea lor ignoranţa îi face să cadă în capcana ritualismului. Nimeni nu poate descrie realitatea ascunsă simţurilor, inexprimabilă, şi să o explice în mod explicit altuia, pe înţelesul său. Nici chiar cărţile sfinte nu pot îndeplini această sarcină deosebit de dificilă. Formele supreme ale cunoaşterii sunt inexprimabile în limbajul comun, deoarece acesta nu conţine termeni adecvaţi experienţelor de natură pur spirituală. 
Textele, de orice fel, trebuiesc privite ca ceva orientativ, ca o simplă îndrumare, ca ceva ce nu poate suplini experienţa directă şi efortul personal.
Realităţile spirituale nu pot fi experimentate prin intermediul cărţilor, a trăirilor altora. Rolul cărţilor este însă incontestabil, deoarece ele pot oferi o înţelegere raţională a motivelor şi cauzelor datorită cărora diferite căi conduc la anumite experienţe de viaţă cu tematică spirituală.
Spiritul încorporat, prizonier în corporalitatea materială, îşi poate regăsi adevărata sa natură spirituală, doar când se eliberează de limitările impuse de învelişurile sale corporale : percepţia limitată, ignoranţa, şi trăirile emoţionale confuzorii. 
Cunoaşterea, singură, lipsită de aplicabilitatea practică, nu poate determina eliberarea spiritului de limitări, şi nici practica singură, lipsită de fundamentul cunoaşterii, nu poate conduce la eliberare. Omul care doreşte eliberarea, trebuie să fie conştient de acest lucru, şi să se străduiască să dobândească cunoaşterea, în acelaşi timp cu punerea în practică (experimentarea) a cunoştinţelor dobândite, conştient de faptul că ignoranţa reprezintă cauza nefericirii sale.
Cunoaşterea reprezintă o condiţie a eliberării, pe care o îndeplineşti exersându-ţi mereu raţionamentul logic, deoarece prin el analizezi ceea ce trebuie să fie cunoscut, obiectul cunoaşterii.
Centrele, chakrele : primul este cel de Bază, al doilea, cel al Fundamentului. Între ele se află Yonişthana care are forma Dorinţei. Muladhara are în mijloc un lotus cu patru petale : aici se află Yonişthana. În mijlocul său se află falusul înclinat către înapoi. Despicat în partea superioară se aseamănă cu o bijuterie. Asemenea aurului topit, Centrul de la Bază Străluceşte ca lumina fulgerului. Cvadrangular, el este situat deasupra Focului dar dedesubtul sexului; graţie sunetului emis de el însuşi suflul îl poate pătrunde, găsindu-şi aici punctul de sprijin. 
În ce priveşte Svadhişthana se spune că este însuşi sexul : suflul trece prin el aşa cum firul trece prin perlă. 
În regiunea buricului, este situat Centrul Bijuteriei; mai sus se află Anahata, asemenea unei roţi de 12 raze. Sufletul, împiedicat de virtuţi şi defecte, se învîrte haotic, şi cât timp rătăceşte astfel, el nu va putea afla adevărul. 
Deasupra sexului, sub buric, se află un bulb în formă de ou, de unde se răspîndesc toate canalele, 72 de mii la număr. Din toate numai 72 prezintă interes. Cele mai importante sînt zece, prin care circulă suflurile, anume: Ida şi Pingala unite cu Suşumna; Gandhari, Hastijihva, Pusa, Yasasvini, Alambuşa şi Kuhu, şi Sankhini. 
Astfel este constituită Roata celor zece canale. Cele trei canale principale prin care circulă suflurile au Luna, Soarele şi Focul ca Divinităţi. Ele se numesc: Ida, Pingala, Suşumna. În stînga se află Ida, în dreapta Pingala, avînd la mijloc pe Suşumna. Acestea sînt cele trei căi prin care trec cele cinci sufluri: Prana, Apana, Udana, Vyana şi Samana, numite şi "Cele Cinci Vînturi": Naga, Kurma, KrKaraka, Devadatta şi Dhanamjaya. Ele circulă prin canale luînd forma sufletului individual, care, depinzînd de Prana şi Apana, suflă ca vîntul, în sus şi-n jos, la stînga, la dreapta, dar nu poate fi văzut datorită vitezei mişcării continue.
Prana trage înainte sprijinindu-se pe Apana, iar Apana trage înapoi sprijinindu-se pe Prana. Aşa cum pasărea trage de firul cu care este legată, sufletul trage înainte, dar este adus înapoi cu acelaşi fir. Prana iese însoţit de sunetul "HAM !" Apana intră însoţit de "SA !" Aşa se întîmplă cu sufletul individual care repetă fără încetare formula sacră: "HAMSA ! HAMSA !" Sufletul spune şi repetă, cu voce joasă, de 21 de mii şase sute ori această formulă ce poate fi măsurată chiar dacă pare neclară. Prin ea, adepţii se eliberează: este de ajuns să o conştientizeze pentru a se elibera de orice păcat. Nu a existat şi nu va exista vreodată, o ştiinţă asemenea ei, o formulă asemenea ei, o sfinţenie asemenea ei. Pe drumul care duce pînă la paradisul lui Brahman, Calea este barată de capul Zeiţei adormite (Kundalini), trezită de Unificarea care uneşte focul cu spiritul şi cu aerul. Ea se ridică prin Suşumna antrenîndu-şi corpul de şarpe aşa cum acul trage după el aţa. Prin Kundalini, faci să se deschidă, pentru tine, poarta Eliberării. 
Trei sînt lumile, trei Vedele, trei împreunările rituale, trei tonurile; trei sînt Focurile sacrificiului, trei calităţile naturale; şi toate aceste triade au ca fundament cele trei foneme ale silabei OM. Cine cunoaşte această triadă, la care trebuie adăugată rezonanţa nazală, îl cunoaşte pe Acela pe care universul întreg este ţesut, Acela care este Adevărul şi Realitatea Supremă.
Lotusul se află în inimă, înclinat în jos, îşi înalţă tulpina, şi are la bază un însemn: în mijlocul său, spiritul odihneşte. Cînd, spunînd "OM", pronunţi vocala A, lotusul se ridică, şi este străpuns cînd pronunţi U. Cu nazala M, OM este completă, prelungită de rezonanţa în formă de semilună.
Sub aparenţa Verbului pur este acolo brahman, indivizibil, prin care răul este distrus. Sufletul astfel "înhămat" la Yoga îţi atinge scopul suprem. 

Există două cauze care fac ca spiritul să funcţioneze sau să nu funcţioneze : 

1. ansamblul amintirilor moştenite, 
2. aerul pe care îl inspiri şi expiri în mod inconştient.
Când una din aceste cauze dispare, amîndouă devin în mod automat, inoperante. 
Trebuie deci să veghezi la buna funcţionare a amîndurora, dar mai ales să îţi stăpîneşti şi controlezi respiraţia. Vei realiza aceasta în trei etape : 
1. Dieta - trebuie să te abţii de la consumul condimentelor, piper, sare, muştar, şi, în general, de la hrana grea, acră, astringentă sau acidă. Evită să mănînci multe legume, diminuează frecvenţa actelor sexuale, nu călători, nu fă baie dimineaţa, nu posti, şi nu efectua nimic din ceea ce ar putea produce excreţii corporale abundente. O dietă cu lapte şi unt este recomandată, şi cereale fierte, bob sau orez.
2. Poziţiile / posturile (asanele) -sânt două poziţii importante : Poziţia Lotusului şi Poziţia Trăsnetului. Dacă te aşezi în "Tăietor", picioarele fiind sprijinite de coapse cu tălpile în aer, piciorul drept pe coapsa stîngă şi piciorul sting pe coapsa dreaptă, vei realiza Poziţia Lotusului, care vindecă orice boală. Dacă te aşezi ţinînd corpul drept, inclusiv ceafa şi capul, apăsînd călcîiul stîng chiar sub buric, şi plasînd călcîiul drept deasupra celui stîng, vei realiza Poziţia Trăsnetului. 
3. Trezirea Puterii - Puterea ce trebuie trezită este Energia încolăcită. O vei face să se desfăşoare şi să urce de la bază pînă în punctul dintre sprîncene, aceasta fiind trezirea Puterii. Pentru a reuşi aceasta trebuie să întăreşti Sarasvati, prin care va urca Energia încolăcită, şi să exersezi reţinerea suflului.

CELE 6 ETAPE ALE PRACTICII UNIFICĂRII sunt : 

1.Poziţiile, 2. Reţinerea Suflului, 3. Retragerea simţurilor, 4. Atenţia concentrată, 5.Meditaţia şi 5. Enstaza - finală.
1.POZIŢIILE / Posturile (Asanele)- sînt foarte numeroase, dar cele mai importante sînt patru : Poziţia Perfectă, Poziţia Generoasă, Leul şi Lotusul. 
Despre Peceţi: Contracţia Maiestoasă : aşează-ţi piciorul stîng sub sex ţinîndu-ţi piciorul drept cu ambele mîini, înclinînd capul pînă ce bărbia atinge pieptul; 
inspiră şi reţine-ţi suflul cît poţi de mult, apoi expiră. Reia totul de la-nceput, inversînd poziţia: de fiecare dată piciorul ţinut cu ambele mîini va fi pus pe coapsa opusă. 
Marea Perforare- este o variantă a Contracţiei Maiestoase, constând în blocarea cu bărbia la piept a aerului aspirat, prin Gestul Purtătorului de Laţuri, cu scopul de a umple pe de-a-ntregul cele două canale Ida şi Pingala. 
Pecetea Păsării- constă în a întoarce extremitatea limbii spre înapoi, pînă cînd ea se va situa în fundul gîtului, în spatele glotei. Se practică fixînd atenţia asupra punctului situat între cele două sprîncene. 
Contracţia Zburătorului- datorită ei suflul urcă prin Suşumna, pînă în creştetul capului. Contracţia Matricei - datorită ei Apana este împins în sus, prin contracţia regiunii genitale realizată cu ajutorul călcîielor. 
Contracţia Bazei -prin care cele 2 sufluri se identifică cu vocala O şi cu nazalizarea ei (M), scopul suprem al practicii Yoga. 
Poziţia inversă - fereşte de anumite boli ale corpului şi spiritului. Practicată în fiecare zi, Focul digestiei va arde mai bine şi va trebui consumată mai multă hrană decît de obicei, în lipsa ei focul digestiei consuma corpul. Cu capul în jos şi picioarele în aer, rămîi aşa, cu trupul drept, timp de un minut, în prima zi, două minute în a doua zi, şi tot aşa, mărind progresiv durata exerciţiului. În trei luni ridurile şi părul cărunt vor dispare, şi dacă vei practica Poziţia inversă, trei ore pe zi, nu vei mai muri niciodată. 
Pecetea Trăsnetului: cine o practică capătă toate puterile şi realizarea supremă se află într-un fel, la îndemîna lui, cunoscând trecutul şi viitorul, iar beneficiile obţinute 
de cel ce practică Pecetea Păsării şi el le va dobîndi, fâră îndoială. 

2. REŢINEREA SUFLULUI - stând în poziţia Lotusului, ţinînd corpul drept, cu buricele degetelor de la mîini împreunate, şi palmele apropiate de piept, respiră amplu şi profund, concentrându-ţi atenţia asupra respiraţiei, câteva minute. Apoi, cu degetul cel mare al mîinii drepte, blochează-ţi nara dreaptă, orificiul canalului Pingala, şi trage uşor aer pe nara stîngă - orificiul canalului Ida. Reţine suflul cît poţi mai mult, eliberând apoi aerul treptat şi uşor, pe nara dreaptă. Inspiră din nou, amplu şi profund, pe nara stîngă, şi reţine respiraţia cât mai mult timp posibil, eliminându-l apoi pe nara dreaptă, încet. Fiecare inspiraţie trebuie să dureze şaisprezece măsuri, reţinerea şaizeci şi patru de măsuri, şi expiraţia treizeci şi două de măsuri. 

Repetă procesul, inspirînd pe o nară şi expirînd pe cealaltă, reţinîndu-şi aerul cît poţi mai mult. Exerciţiul trebuie repetat de patru ori pe zi, dimineaţa, la prînz, seara, şi la miezul nopţii, reţinând respiraţia de cel puţin optzeci de ori la o şedinţă. 
După 3 luni, cele două canale, Ida şi Pingala, vor fi pe deplin purificate, efectele fizice 
resimţindu-se asupra metabolismului, putându-se manifesta o pierdere în greutatea corporală. 
Urmînd aceste reguli şi ţinând dieta, vei reuşi să-ţi reţii respiraţia cât vei voi, atingând ceea ce este denumit Reţinerea Perfectă. Inspiraţia şi expiraţia vor fi ca şi înlăturate, iar stăpînirea acestei tehnici îţi va conferi capacităţi deosebite.
În timpul exerciţiilor trupul va transpira puternic, iar după o perioadă de antrenament va începe să tremure, în postura Lotusului, după care va începe să zvâcnească, executând salturi ca o broască. Ulterior salturile vor înceta, dar corpul se va ridica în aer (în poziţia Lotus) şi se va deplasa levitând. Se vor manifesta şi alte fenomene supranormale, de care va trebui să nu faci mare caz şi publicitate. Somnul ţii va fi mai scurt, excreţiile corporale vor fi mai reduse, vei fi scutit de hemoragii, salivări, sudori abundente, mirosuri neplăcute, etc.
Cele cinci elemente sînt : Pămîntul, Apa, Focul, Aerul, şi Eterul. Partea dintre talpa piciorului şi genunchi este asociată elementului Pămînt; Pămîntul este pătrat, şi de culoare galbenă, fiind simbolizat prin silaba LAM. Vei face să intre suflul în partea din corp care ţine de Pămînt, în asociere cu silaba LAM, reţinîndu-ţi suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Prin acest procedeu vei stăpîni elementul Pămînt şi te vei proteja de moarte pe pămînt. 
Partea cuprinsă între genunchi şi anus este asociată elementului Apă; Apa are forma unei semiluni, şi este de culoare albă; simbolul său este silaba VAM. Vei face să intre suflul, în asociere cu sunetul VAM, în timp ce-ţi vei reţine suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Astfel vei fi spălat de păcatele tale. Apa nu va mai prezenta pentru tine un pericol, şi vei fi protejat de moarte în apă. 
Partea cuprinsă între anus şi inimă este asociată elementului Foc. Focul are formă de triunghi, culoare roşie, şi simbol silaba RAM. Vei face să pătrundă suflul în asociere cu sunetul Ram. Îţi vei reţine suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri. Vei fi ferit pentru totdeauna de foc.
Partea cuprinsă între inimă şi sprîncene este asociată elementului Aer. Aerul are formă hexagonală, culoare neagră, şi simbol silaba YAM. Vei face să pătrundă suflul în asociere cu sunetul YAM, reţinîndu-ţi suflul de cinci ori cîte 24 de măsuri, obţinând posibilitatea de a te mişca în spaţiu la fel de liber ca aerul. Aerul nu va mai prezenta pentru tine nici un pericol.