Biografia lui henri-irenee marrou nu are nimic spectaculos
Yüklə 3,11 Mb.
|
| voi. I, pp. 234-235; Guignebert, Tertullien, pp. 47l-477.
FORMAREA INTELECTUALULUI CREŞTIN 325 în cazul general, cultura profană cu tot ce e neliniştitor în implicaţiile ei, este un rău inevitabil: in pueris necessitatis est „pentru copii, este ceva necesar"28. O dată cu De doctrina christiana însă, chestiunea mi se pare că face un pas decisiv înainte. Vedem expus pentru prima dată un program de studii superioare menite să asigure o formare completă a minţii şi concepute doar în funcţie de scopul religios pe care creştinismul îl fixează vieţii intelectuale. Pînă aici, inteligenţa creştină rămînea într-un fel grefată pe organismul robust al civilizaţiei antice şi participa la viaţa acesteia; de acum încolo, se desprinde de ea şi urmează să constituie un organism autonom. Cartea a doua din De doctrina christiana pune problema în toată generalitatea ei: nu mai este vorba doar de a şti dacă trebuie sau nu să i se dea creştinului o educaţie liberală, ce trebuie să reţină din ea şi ce să uite. Sfîntul Augustin întocmeşte un cuprinzător inventar al tuturor aspectelor culturii antice, le clasifică, le judecă din punct de vedere creştin şi, din această operaţie preliminară, degajă un program de formare în care nu intră decît ceea ce va fi de folos sufletului creştin, care caută ca prin studiul Scripturii să stăpînească mai bine comoara credinţei sale29. El schiţează astfel profilul ideal al intelectualului cu adevărat şi în profunzime creştin, a cărui cultură, deşi se hrăneşte din elemente împrumutate de la şcoala păgînă, se va alcătui însă pe un plan 28 Sfîntul Ieronim, Scrisoarea 21, 13, 9 CSEL, voi. LIV, pp. 123-l24: of nune enim sacerdotes Dei, omissis evangeliis et prophetis videmus comoedias legere, amatoria bucoli-corum versuum verba cântare, tenere Vergilium et id quod in pueris necessitatis est, crimen in se facere voluntatis „însă vedem acum că preoţi aflaţi în slujba lui Dumnezeu, lăsînd deoparte evangheliile şi profeţii, citesc comedii, intonează cuvinte de dragoste din versuri bucolice, îl cunosc pe Vergiliu şi, ceea ce pentru copii este un rău necesar, la ei devine un rău voluntar". Repet, acesta e cazul general. In cîte un caz particular, Sfîntul Ieronim va schiţa un program de educaţie primară de inspiraţie strict creştină: păstrînd metodele pedagogice ale şcolii antice, el le aplică la studiul Bibliei, care va fi (împreună cu cîteva cărţi bisericeşti) singurul text pus în mîinile copilului {Scrisoarea 107, CSEL, voi. LV, pp. 290 şi urm. Cf. valorosul studiu al lui Gorce, Lectio divina, pp. 22l-234). Dar aici nu e vorba decît de un caz cu totul excepţional: acest program e destinat micuţei Paula, născută în mediul foarte spiritualizat şi foarte ascetic al aristocraţiei romane, al cărei îndrumător era Sfîntul Ieronim (cf. de Labriolle, Littirature, pp. 463-468). Nu trebuie deci să vedem în el un program de educaţie creştină avînd o valoare generală. Sfîntul Ieronim însuşi îşi dădea seama ce greutăţi stăteau în calea înfăptuirii lui (cf. Scrisoarea 107, 13, p. 303: acest program nu poate fi aplicat dacă micuţa Paula rămîne printre laici, de aceea trebuie trimisă cît mai curînd la mînăstirea din Bethleem). O altă scrisoare pedagogică scrisă mult mai tîrziu (Scrisoarea 128, CSEL, voi. LVI, pp. 156 şi urm.) pare să indice că, după ce experienţa a fost făcută, Sfîntul Ieronim şi-a mai pierdut din iluzii (Gorce, p. 232). Ea n-a fost însă încercată pe o bază largă, deoarece, dacă e să dăm crezare gurii rele a lui Rufinus, programul urmat de Ieronim pentru educarea tinerilor băieţi ce-i erau încredinţaţi la Bethleem nu era altul decît cel al şcolii tradiţionale: gramatică, Vergiliu, comicii, liricii, istoricii; Rufinus, Apologia 2, 8, P.L., voi. XXI, c. 592; cf. Cavallera, Saint Jerâme, voi. I, p. 202, n. 1. Pentru studierea paralelă a şcolilor monastice din Orient, Histoire de l'education, pp. 435-438. 29 De doctrina christiana 2, 19 (29) şi urm., P.L., voi. XXXIV, c. 50 şi urm. 326
DOCTRINA CHRISTIANA diferit. Prin aceasta, rupînd cu tradiţia antică, Sfîntul Augustin se întoarce cu faţa spre viitor şi pune temeliile a ceea ce avea să fie cultura medievală30. Trebuie totuşi să marchez numaidecît limitele la care se opreşte intenţia nemijlocită a învăţămîntului lui Augustin: întîi de toate, el nu se ocupă decît de studiile religioase superioare, lăsînd cu totul deoparte problema educaţiei elementare; în termeni contemporani, programul său acoperă învăţămîntul „secundar" şi „superior", în timp ce problema şcolii „primare" nu este abordată, împrejurările nu l-au silit niciodată, ca pe Sfîntul Ieronim31, să se ocupe de educaţia copilului şi, legat de aceasta, să schiţeze un plan al învăţămîntului elementar de inspiraţie creştină32. Pe vremea sa, nu există încă în jurul său o şcoală creştină33, şi nici nu pare să se simtă intens nevoia de a o crea. El n-a făcut nimic ca să umple această lacună. în fapt, după cum am amintit deja, şcoala tradiţională va dăinui atîta timp cît va mai rămîne ceva din viaţa antică34. Şcoala creştină se va naşte tîrziu, sub presiunea nevoilor practice din două medii complementare, mai întîi în şcolile monastice, pentru educaţia copiilor (pueri) conform regulii bene-dictine, apoi în jurul clerului secular, cînd dispariţia şcolilor profane va fi făcut anevoioasă dobîndirea acelui minimum de cultură fără de care este de neconceput exercitarea misiunii preoţeşti, sub formă de şcoli presbiteriale şi episcopale31. 30 Cu privire la însemnătatea lucrării De doctrina ckristiana şi la influenţa sa în Evul Mediu, cf. de Ghellinck, Mouvement theologique au XII' siecle, pp. 67-68; Gilson, Introducticm, p. 1.52, n. 1; Pare-Brunet-Tremblay, Renaissance du XII' siecle, pp. 213-214, 217-218. 31 Cf. supra, n. 27 de la p. 324. 32 Ar putea fi cel mult luat în considerare un text din Confesiuni 1,17 (27), r. 15 şi urm., pp. 23-34 Lab.: blestemînd zădărnicia exerciţiilor şcolare în care i s-a irosit copilăria, Sfîntul Augustin regretă că nu i s-au modelat mintea şi limba cu laude aduse Domnului în Scripturi, laudes tuae per Scripturas sacras „laude aduse Ţie în Sfintele Scripturi". Din această dorinţă a sa, se poate deduce un program de educaţie analog celui pe care l-a trasat Sfîntul Ieronim pentru micuţa Paula; dar e vorba doar de o dorinţă, ba chiar mai puţin, de un regret exprimat în treacăt... 33 Avem pentru aceasta o mărturie explicită în predica De disciplina ckristiana 11 (12), P.L., voi. XL, c. 675-676: şcoala pe care o frecventează copiii creştini rămîne cu totul profană în metodele şi orientarea ei: non enimparentes noştri, quando nos in scholam mittebant, hoc nobis dicebant: discite litteras ut habeiis unde legere possitis codices dominicos. Nec ipsi christianifiliis suiş hoc dicunt. Sed quid? Discite litteras! Quare ? Ut sis homo... hoc est, ut sis eminens inter homines „căci părinţii noştri, cînd ne trimiteau la şcoală, nu ne spuneau aşa: învăţaţi să citiţi, ca să puteţi parcurge textele sacre. Nici chiar creştinii nu spun asta fiilor lor. Dar cum? învăţaţi să citiţi! Pentru ce? Ca să fii om... adică să fii cineva printre oameni". 34 Cf. partea întîi, p. 20. 35 Istoria acestor origini a fost foarte bine studiată pentru Gallia de către Haarhoff, Schools ofGaul, pp. 175-261, şi Roger, D'Ausone ă Alcuin, pp. 144-l69 (mai scurt, dar mai critic: arată bine în ce limite modeste se menţinea învăţămîntul propriu-zis intelectual al primelor şcoli mînăstireşfi, din Mauri Monasterium [MauermiirjSterj, Lerinae etc. ... sau episcopale). Cf. Histoire de l'education, pp. 416 şi urm. FORMAREA INTELECTUALULUI CREŞTIN 327 în al doilea rînd, Sfîntul Augustin neglijează total orice aspect instituţional al problemei culturii. El propune un plan de instruire, un program de studii; nu se preocupă să organizeze realizarea practică a acestui ideal. în fapt, pînă la el Occidentul nu a cunoscut o organizare regulată a învăţămîntului superior religios. Dacă Orientului i-a lipsit, la fel ca şi Occidentului, o şcoală creştină (primară sau secundară), el a avut în schimb, cel puţin în anumite medii privilegiate, ceva ce ar putea fi asemuit stabilimentelor de învăţămînt „superior" consacrate ştiinţei sacre: menţionez doar acel 5t5ao-Kateîov tcov iepcov A.6ycov „instituţie de învăţămînt religios" din Alexandria, ilustrat de Clement şi Origene, dar a cărui activitate se întinde pe o perioadă mult mai lungă36, iar, pentru secolele al IV-lea-al Vl-lea, curioasa „şcoală a perşilor", care, instalată întîi la Edessa pe vremea Sfîntului Efrem, a servit mult timp la menţinerea contactului cu creştinătatea din imperiul sassanid şi cu cea din ţinuturile mediteraneene, iar mai tîrziu, transferată la Nisibis, a cunoscut aici o lungă perioadă de celebritate37. Nu sînt semne că Sfîntul Augustin s-ar fi neliniştit din pricina acestei lacune şi că ar fi făcut ceva ca s-o umple: în 551, la peste un secol de la publicarea lucrării sale De doctrina christiana, în Africa lucrurile se prezintă la fel ca pe vremea lui, dacă e să judecăm după surprinderea deosebită cu care Primasius din Hadrumetum află la Constantinopol de existenţa acestei şcoli de la Nisibis, ubi divina lexper magistros publicos, sicut apud nos in mundanis studiis grammatica et rhetorica, ordine ac regulariter traditur „unde legea sfîntă este predată gradat şi în mod regulat de profesori autorizaţi, tot aşa cum la noi se predau gramatica şi retorica în învăţămîntul laic"38. Cînd, către anul 534, la Roma, viitorul papă Agapetus şi Cassiodor se gîndesc să creeze un asemenea centru de studii superioare de religie, o fac după modelul şi exemplul celor două centre orientale, din Alexandria şi din Nisibis. Frămîntările politice din Italia au întrerupt realizarea începută cu puţin timp înaintea acestui proiect39, şi abia la mînăstirea calabreză din 36 Din a doua jumătate a secolului al II-lea pînă la sfîrşitul celui de-al IV-lea: ea exista înainte de Pantenes (floruit circa 180), iar Didymos (mort în 398) e ultimul ei dascăl cunoscut (Puech, Litterature grecque chretienne, voi. II, p. 327; voi. III, p. 152); Bardy, Revue des sciences religieuses, 1934, pp. 530-531, ne avertizează că nu trebuie insistat prea mult asupra acestei apropieri şi că poate nici nu era vorba de o „şcoală" în sensul instituţional al cuvîntului. 37 Duchesne, Histoire ancienne de l'Eglise, voi. III, pp. 392, 566-567; voi. IV, pp. 310-311 (şi bibliografia, p. 310, n. 1). 38 Iunilius, Instituta, praef., P.L., voi. LXVIII, c. 15 (Iunilius, african rezident la Curtea din Constantinopol, îl informase pe Primasius de existenţa acestei şcoli şi, la cererea lui, i-a tradus în latină manualul biblic folosit ca bază a învăţămîntului său; este vorba de Instituta regularia divinae legis). 39 Privitor la această încercare şi la ceea ce rămîne din ea (textul unei inscripţii, ruinele unei biblioteci de pe Clivus Scauri, o „recenzie" de text de Martianus Capella), cf. articolul meu: Autour de la bibliotheque du pape Agapit. 328
DOCTRINA CHRISTIANA Vivarium, în jurul faimoasei biblioteci strînse aici de Cassiodor şi a cărei amintire ni s-a păstrat în ale sale Institutiones, s-a înfăptuit pînă la urmă ceva din acest vis. Şi asta pentru scurtă vreme, deoarece Vivarium pare să fi decăzut repede; încît instituirea definitivă a unui învăţămînt regulat al înaltei culturi creştine se situează într-o perioadă şi mai tîrzie: ea trebuie căutată în secolul al VH-lea în Irlanda, în secolul al VUI-lea în Marea Britanie, în sînul primelor mişcări din care avea să se înfiripe „renaşterea carolingiană"40. IV Să revenim la De doctrina christiana şi, renunţînd să căutăm în ea lucruri pe care Sfîntul Augustin nu le discută, să examinăm programul instrucţiei preliminare expus de el. Ce propune el, în fond? Adîncirea înţelegerii adevărurilor cuprinse în Scriptură, expunerea şi explicarea pentru alţii a adevărurilor astfel înţelese41. Privită dintr-un punct de vedere suficient de general, problema are două componente: înţelegerea unei cărţi, priceperea de a o expune altora, de a convinge şi îndemna. Nu regăsim oare astfel cadrul dublu în care se dezvoltase de secole întreaga cultură literară clasică? Nu uit, desigur, prăpastia ce desparte această cultură profană de cultura nouă spre care ne conduce Sfîntul Augustin. Oratorul creştin nu mai urmăreşte succesul său personal sau trezirea interesului unui auditoriu, ci este purtătorul cuvîntului lui Dumnezeu, slujitorul adevărurilor necesare mîntuirii. Şi totuşi! Voind să definească în toată generalitatea ei sarcina pe care o are de îndeplinit divinarum scripturarum tractator et doctor „comentatorul şi învăţătorul Sfintelor Scripturi", Sfîntul Augustin va spune: „el trebuie să-i înveţe de bine pe alţii, să-i îndepărteze de rău; să-şi biruie potrivnicii, să-i întremeze pe cei slabi, să-i lumineze pe neştiutori. Să înceapă, dacă e nevoie, prin a cîştiga bunăvoinţa publicului, atenţia lui şi ascultarea. Apoi, să-şi trateze subiectul sicut postulat causa « aşa cum cere tema tratată »: să expună clar ceea ce vrea să spună, să dovedească ceea ce pare îndoielnic, să emoţioneze, dacă trebuie cîştigată adeziunea unor suflete şovăitoare"42. Dar ce e acesta, dacă nu chiar programul pe care de opt veacuri şcoala îl propunea neîncetat drept ideal ? Conţinutul elocinţei s-a putut modifica, în schimb problema tehnică rămînea în esenţă identică. 40 în această privinţă, vezi înainte de toate Roger, D'Ausone ă Alcuin, pp. 202-402; mai pe scurt, Norden, ap. Kultur des Gegenwart 1, 8, pp. 514-517; iar apoi Patzelt, Die karolingische Renaissance, pp. 9-31; Cappuyns, Jean Scot Erigene,pp. 16-29. 41 De doctrina christiana 1, 1 (1), P.L., voi. XXXIV, c. 19: duae sunt res quibus nititur omnis tractatio Scripturarum: modus inveniendi quae intelligenda sunt etc. „două sînt lucrurile pe care se bazează orice comentariu asupra Scripturilor: modalitatea de a da la iveală cele care se cuvin înţelese etc. ..."; par să neglijez aici, ca şi Augustin însuşi, tot ceea ce scapă exegezei propriu-zise; dar, aşa cum se va vedea cînd vom trece la practică (infra, pp. 367 şi urm.), aceste discipline (teologia, controversa, apologetica) slab diferenţiate valorifică aceeaşi cultură pregătitoare ca aceea prescrisă aici exegetului. 42W.,4,4(6),c. 91. FORMAREA INTELECTUALULUI CREŞTIN 329 De bună seamă că şi cartea din care cultura îşi trage acum seva nu mai este o operă literară, o creaţie umană: este Biblia, cartea prin excelenţă, cea în care ne vorbeşte însuşi Dumnezeu, cartea vieţii, care cuprinde tot ceea ce omul are nevoie să ştie pentru a-şi împlini menirea... Şi totuşi, nu regăsim oare în întreaga cultură antică tendinţa de a se întemeia pe cunoaşterea, pe studiul aprofundat şi, într-un anumit sens, exclusiv al unei cărţi preţuite mai presus de toate? Să ne gîndim la rolul lui Homer la greci, al lui Vergiliu la latini! Biblia realizează pentru creştini, în mai mare măsură decît Homer sau Vergiliu pentru păgîni, străvechea aspiraţie umană către „cartea în care se află cuprins totul"... Dubla problemă pusă intelectualului creştin este aceeaşi pe care gramaticienii şi retorii se străduiau de atîtea secole s-o rezolve. Programul pe care-l trasează Sfîntul Augustin nu este aşadar altceva decît adaptarea, la cazul particular al Bibliei şi al elocinţei creştine, a programului studiilor pregătitoare pe care le făceau pe vremea sa literaţii pe lîngă gram-maticus şi retor. Să-i urmărim expunerea şi, respectînd împărţirea pe care o adoptă, să examinăm întîi studiile necesare exegetului, lăsînd pentru mai tîrziu analiza formării oratorului ecleziastic: de inveniendo prius, de proferendo postea disseremus „vom discuta mai întîi cele care se cuvin înţelese, apoi despre modalităţile de expunere a lor"43. La început, avem, bineînţeles, gramatica: dat fiind că Dumnezeu a vrut să ne dea revelaţia sa prin intermediul unei cărţi scrise într-o limbă omenească, trebuie să învăţăm mai întîi să vorbim una dintre limbile în care această carte a fost tradusă; în speţă — întrucît sîntem în Africa la începutul secolului al V-lea —, latina44. Fireşte că, lăsînd la o parte cazurile excepţionale, trebuie de asemenea să fim capabili să ne dispensăm de serviciile unui lector, şi pentru asta trebuie să fi învăţat să citim şi să scriem45. Pe lîngă aceste elemente însă, în învăţămîntul tradiţional al gramaticia-nului există şi un alt lucru: întreaga teorie a tropilor, figurilor şi locuţiunilor 43 Pe această diviziune (enunţată în textul citat în nota 41 de mai sus) este construită De doctrina christiana: studiului Bibliei îi sînt consacrate cărţile I-a IlI-a (sau mai degrabă a Ii-a—a IlI-a, pentru că obiectul cărţii I, după cum am văzut, depăşeşte cadrul tehnicii), iar elocinţei — cartea a IV-a (cf. o reamintire a diviziunii la începutul acesteia din urmă: 4,1 [l],c. 89). 44 De doctrina christiana, prologus 5, c. 17. în tot ceea ce urmează, rezum învăţătura din De doctrina christiana şi grupez referinţele legate de aceeaşi categorie de fapte, fără să mă angajez într-o analiză sistematică a cărţii, a cărei compoziţie este, ca întotdeauna, destul de complexă. 45 ld., prologus 4, ibid., r. 2, 26 (40), c. 55. In acest pasaj, Sfîntul Augustin recomandă, o dată cu lectura, studiul însemnărilor (notae), al stenogramei. Se ştie ce rol important au jucat atunci notarii în viaţa intelectuală creştină: ei au consemnat şi au permis păstrarea celor mai multe Sermones, discuţii conciliare, reuniuni de controverse etc. ...; este un caz important şi interesant de împrumut din tehnicile civilizaţiei ambiante, pentru că notarii jucau un rol nu mai puţin esenţial în administraţia imperială. Cf. Histoire de l'education, pp. 564-565, n. 22. L 330 DOCTRINA CHRISTIANA nu poate fi ignorată fără pagubă de către exeget, pentru că e vorba de o cunoaştere ştiinţifică bazată pe o analiză exactă a legilor limbajului uman, legi pe care autorii inspiraţi le cunoşteau46. La gramatica limbii latine, trebuie adăugat studiul limbilor străine: Biblia latină nu-i decît o traducere, pentru dezlegarea dificultăţilor trebuie mers înapoi la greaca Noului Testament, a Septuagintei şi a celorlalte versiuni hexaplare. Nici chiar greaca nu-i de-ajuns, trebuind să i se adauge ebraica, fie pentru a verifica textele Vechiului Testament, fie pentru a înţelege sensul atîtor vocabule misterioase pe care traducătorii au renunţat să le tălmăcească: raca, osana, aleluia, fără a mai vorbi de numele proprii — Adam, Eva, Avraam, Moise, al căror sens figurat este atît de important de descoperit47. După gramatică, urmează diverse categorii de cunoştinţe. Intîi, de istorie: să semnalăm laconic, pentru că va trebui să revenim, importanţa pe care Augustin o acordă istoriei şi aspectul sub care o priveşte: ea este în esenţă ordo iemporum transactorum „succesiunea epocilor parcurse", cronologia, o cronologie comparată a diferitelor computuri, olimpiade, consulate etc. ... care consemnează datele de seamă ale istoriei religioase a omenirii şi poate servi drept bază solidă discuţiilor apologetice48. Apoi, geografia şi istoria naturală: cunoaşterea locurilor şi a proprietăţilor tuturor animalelor, arborilor, plantelor, mineralelor menţionate în Biblie49. Istoria naturală conduce la vechea
Nici privitor la artele mecanice nu trebuie ignorat totul, pentru că Scriptura foloseşte şi imagini şi figuri împrumutate de la obiecte sau acţiuni pe care numai cunoaşterea acestor tehnici poate să le explice52. Trecînd apoi la ştiinţele ce nu mai ţin de spaţiu şi timp, ci de spirit, el consemnează, fără a o comenta, retorica, ştiinţă ce, la drept vorbind, nu prezintă o utilitate nemijlocită pentru studiul propriu-zis al Scripturii, pentru că priveşte în fond problema exprimării, nu cea a descoperirii53; mult mai mult insistă asupra dialecticii, disputationis disciplina „ştiinţa
» Id., 2, 36 (54)-2, 37 (55), c. 60-61. FORMAREA INTELECTUALULUI CREŞTIN 331
dezbaterii", considerată mai ales sub aspectul ei teoretic; tocmai logica, ştiinţa legilor formale ale raţionamentului, e cea care va permite exegetului să trateze în mod riguros toate chestiunile pe care le ridică studiul aprofundat al Bibliei, să asigure coerenţa demersurilor gîndirii sale şi evitarea comiterii de erori grosolane54. El recomandă mai departe studiul matematicii, numeri disciplina „ştiinţa numerelor", împărţită potrivit clasificării tradiţionale în aritmetică, geometrie, musica şi mecanică (cerească, adică astronomie matematică)55. Atenţie merită mai cu seamă aritmetica, sau mai degrabă aritmologia, ştiinţa proprietăţilor calitative recunoscute în mod tradiţional anumitor numere: cunoaşterea ei va fi foarte utilă pentru interpretarea alegorică a numerelor menţionate la tot pasul, şi nu fără o intenţie secretă, de către autorii textelor sfinte56. Ciclul se încheie cu filozofia: creştinul va trebui să asimileze toate ideile gînditorilor clasici concordante cu dreapta credinţă57. Acesta e programul exact58 al culturii pregătitoare pe care Sfîntul Augustin o propune intelectualului creştin care se vrea capabil să tragă toate foloasele cu putinţă din studiul Bibliei. Program de o importanţă istorică considerabilă dat fiind că, după cum s-a observat adesea59, tocmai la adăpostul acestor prescripţii din De doctrina christiana şi avînd ca acoperire marea autoritate augustiniană, s-au putut dezvolta în Evul Mediu, la nivelul culturii creştine, valorile specific umane, gustul pentru cercetarea ştiinţifică, curiozitatea pentru cunoştinţele de tot felul — într-un cuvînt, tot ceea ce avea să dea naştere culturii noastre modeme. Dar, tocmai din pricina excepţionalei fecundităţi a acestei doctrine augustiniene, este important să determinăm cît mai exact cum se înfăţişa ea la origine şi ce valoare şi ce semnificaţie nemijlocită a avut în mintea autorului ei. V Ceea ce-mi atrage înainte de toate atenţia e dependenţa ei faţă de tradiţia şcolară antică. Ea reprezintă chiar unul dintre cele mai remarcabile exemple din cîte cunosc ale fenomenului singular pe care l-am putea numi osmoză intelectuală, fenomen în care cultura individuală e alimentată de tehnicile mediului, care o impregnează pe nesimţite şi cărora nu li se poate sustrage. 54 Id., 2, 31 (48)-2, 35 (53), c. 57-60; 2, 37 (55), c. 61. 55 Id., 2, 38 (57), c. 61; 2. 16 (26), c. 48-49. 56 Id., 2, 16 (25), c. 48; 2, 39 (59), c. 62. 57W.,2.40(60), c. 63. 58 Id., 2, 39 (58), ibid.: uri program complet, care exclude tot ceea ce nu a enunţat în mod explicit. 59 De pildă, Gilson, Introduction, pp. 152-l54; Eggersdorfer, Augustin ah Pădagoge, pp. 201 şi urm.; de LaMolle, Yüklə 3,11 Mb. Dostları ilə paylaş:
|