Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 29 (douăzecişinouă) Martie 2014

Autor: Theophyle

Domnii Voiculescu, Ghita, Vantu sau cine or mai exista stigmatizeaza acesta dinastie Indo-Islamica care a produs valori incomensurabile in arta si cultura universala. Asadar cine au fost Mogulii si ce au facut ei fata de jalnicele fiinte ale tranzitiei romanesti. Mogulii au fost a fost o importantă dinastie imperială pe subcontinentul indian între începutul secolului al XVI-lea şi mijlocul celui de-al XIX-lea.

 În momentul de maximă dezvoltare, pe la anul 1700, Imperiul Mogul controla aproape întreg subcontinentul indian şi regiuni întinse ale Afganistanului. Populaţia imperiului este estimată între 110 şi 130 de milioane de locuitori, cu un teritoriu de peste 5 milioane de kmp.

După anul 1725, imperiul a intrat într-un proces rapid de declin. Declinul imperiului a fost explicat prin izbucnirea războaielor de succesiune, a unor revolte locale generate de crizele de combustibil, prin creşterea conflictelor religioase şi prin acţiunea distructivă a colonialismului britanic. Ultimul împărat, Bahadur Shah al II-lea, a cărui stăpânire ajunsese să se limiteze doar la regiunea oraşului Delhi, a fost luat prizonier şi mai apoi exilat de britanici după izbucnirea revoltei indienilor din anul 1857.

 Perioada clasică a Imperiului Mogul a început odată cu urcarea pe tron în 1556 a Akbar cel Mare şi s-a încheiat cu moartea lui Aurangzeb din 1707. Imperiul a mai continuat să existe pentru următorii 150 de ani. În această perioadă, imperiul a fost caracterizat de o administraţie supercentralizată. Cele mai importante monumente mogule, cea mai importantă moştenire a lor datează din această perioadă.

 Akbar cel Mare, pe numele sau, Jalaludin Muhammad Akbar sau Akbar cel Mare (1542 -1605) este Marele Mogul (suveranul absolut) al Imperiului Mogul între anii 1556-1605. Impreună cu Ashoka, se numără printre cei mai însemnaţi stăpânitori mongoli ai Indiei. Pe lângă talentele sale militare, Akbar era un filozof şi un gânditor, Akbar a fost preocupat o viaţă întreagă de căutarea credinţei adevărate. Gândirea lui tolerantă si mistica, cunoscuta de musulmani pe numele Sufism şi de hindu drept Bhakti, a fost introdusa si dezvoltata pe teritoriul Indiei in timpul lui Akbar cel Mare. El a chemat la curte reprezentanţi ai diferitelor religii, printre care şi pe iezuiţii portughezi, ca de exemplu Rodolfo Acquaviva din Goa sau rabinul evreu Moses de Tudela, petrecandu-si zilele in dezbaterile religioase care erau inregistrate de scribi si traduse in limbile participantilor (poate primul protocol din lume).

Akbar este interesat de muzică. La curtea sa este adus Mian Tansen (1562), un muzician hindu cu renume legendar si scrierile lui Socrates si Plato, care au fost traduse in hindu pentru prima data. Ce asemanare poate fi intre acesti oameni si guzganii tranzitiei romanesti.

Pictura Mogula (Mughal)

Redactat de @Demeter

 Pictura  Mogula (Mughal) este un stil special de pictura indiana, în general limitat la miniaturi, fie ca ilustraţii de carte sau lucrări individuale care urmează să fie păstrate în albume. Stilul miniatural s-a dezvoltat din pictura persană cu influenţe budiste ajungand la maturitate pe timpul Imperiului Mughal (începutul secolului al XVI-lea şi mijlocul celui de-al XIX-lea), un veritabil sincretism hindus, budist  si musulman.

Nota: Iluminarile sau Anluminurile (Illumination) sunt acele ilustratii dintr-un manuscris cu picturi sau ornamente manuale de toate felurile. Picturile dintr-un manuscris sunt numite “miniaturi” (nici o legatura cu marimea). Miniatura in sensul picturii deriva din  verbul latin “miniare” – a colora cu plumb rosu.

 Nu au supravieţuit opere de arta  din timpul domniei  fondatorului dinastiei, Babur, nici el nu menţionează o astfel de arta in  jurnalele sale (Baburnama). Copii ale acestui jurnal  au fost ilustrate de către descendenţii săi, dand impresia ca el a fost initiatorul acestei arte magice.

 Mogulii  au ajuns in India “tragand” dupa ei o ascendenta care cobora pana la  Timur. In contact insa cu rafinamentul persan, tot ceea ce au creat pana la cucerirea Persiei a fost asimilat în aceasta cultura, superioara a tot ceea ce au cunoscut.

 Pictura Mogula imita realismul persan pe care l-au cunoscut inainte de ajungerea lor in India. Animale şi plante au fost pictate realist, extrem de diferit de pictura hindusa pe care au inlocuit-o. In afara biografiilor oficiale ale imparatilor moguli si ale nobilimii, au fost ilustrate cu migala cam toate documentele oficiale ale birocratiei imperiale. Subiectele sunt bogate în diversitate şi includ portrete, evenimente si scene din viata cotidiana, viaţa sălbatică şi scene de vânătoare, precum şi ilustraţii de lupte si razboaie.

 Perioada Humayun – Când al doilea împărat Mughal – Humayun (1530-1540 şi 1555-1556) a fost în exilat în Tabriz, dupa prima perioada a domniei sale, el a fost expus la pictura miniaturala persană şi a comandat cel puţin o lucrare acolo, o pictura neobişnuit de mare, desi tehnica a fost cea folosita in miniaturile persane.

 Când Humayun s-a întors în India din exil , el a adus  doi artişti desăvârşiţi, marii maestri ai picturii persane Sayyid Ali şi Abdus Samad. Fratele uzurpator, Kamran Mirza, a  avut si el afinitati artistice, avand  un atelier de pictura în Kabul, care a fost preluat de Humayan. In acest atelier maestrul Nizami Ganjavi a executat 36 de miniaturi de o frumusete extraordinara. Astazi sunt expuse la British Museum in Londra.

În timpul domniei fiului lui Humayun, Akbar (1556-1605), curtea imperială, în afară de a fi centrul autorităţii administrative si de a gestiona imperiul Mogul, se dezvolta si ca centru de excelenţă artistică si culturală. Akbar a moştenit o biblioteca enorma a tatălui său şi atelierul de pictori de la Kabul. Akbar  a acordat o atenţie personală picturii, fiind în tinereţea sa un pictor amator, care a luat lectii de la marele maestru al vremilor  Abd as-Samad; nu este clar insa cât de talentat a fost acest imparat impatimit al artelor.

 Abd al-Samad (sensul “Scalvul  Eternitatii ) a fost un mare pictor al  secolului al XVI-lea, specializat in  miniaturi (vezi definitia mai sus)  persane, care s-a mutat în India şi a devenit unul dintre maeştrii fondatori ai tradiţiei Mogule, mai târziu a avut si roluri importante in conducerea administrativa a imperiului.

 Perioadele lui Jahangir (1605–27) si Shah Jahan (1628–58) sunt considerate apogeul artei mogule. De mentionat ca in  perioada Shah Jahan a fost construit Taj Mahalul. Pictura pe timpul lui Jahangir a fost insa diferita de stilurile promovate de Shah Jahan. In timpul domniei lui Jahangir, tematica a fost romantica, pictata cu gratie si in culori deschise, influentata de pictura europeana, dupa primele contacte cu regalitatea britanica.

 Pe timpul domniei lui Shah Jahan pictura a continuata sa se dezvolte, dar devine treptat, in special spre sfarsitul domniei lui,   rece şi rigida. Temele preferate au fost  din viata palatului, cupluri de indragostiti, uneori în poziţii intime, peisagistica, incluzand terasele si gradinile palatului. Bineinteles nu au lipsit nici invatati şi asceţi adunati in sfaturi de taina în jurul unui foc.

 Pictura Mogula a înflorit în secolele XVI şi începutul secolului al XVII, cu opere de artă spectaculoase pictate de marii maestri ai genului, cum ar fi Basawan, Lal, Miskin, Das Kesu, şi Daswanth. Alt maestru remarcabil a fost Govardhan, care a reusit sa traverseze domniile a trei imparati – Akbar, Jahangir şi Shah Jahan. Şcoala imperiala a picturii Mogule a  inclus si artiştii care pictau si in alte stiluri, cum ar fi Mushfiq, Kamal şi Fazl.

Bibliografie, note si citate:

Beach, Milo Clevelan. Early Mughal painting, Harvard University Press, 1987.

Som Prakash Verma.  Painting the Mughal Experience, 2005
WikiCommon (Eng.)
Theophyle – Despre Moguli

Notă: În epoca noastră, cuvântul mogul (i) este aproape exclusiv folosit pentru a defini persoane cu averi fabuloase, care trăiesc o viaţă de mare lux şi se bucură de puterea bogăţiei lor.

Drinkology: Bourbon- Whiskey-ul american





Statul Kentucky şi Bourbon County (în roşu)

Ţinutul care este astăzi comitatul Bourbon din statul Kentucky a fost iniţial o parte a teritoriului Lousiana, sub stăpânire franceză până în 1763, apoi a fost încorporat în statul Virginia. În acea perioada, comitatul era mult mai intins. După formarea statului Kentucky, în anul 1792, o parte din Virginia a trecut la el. Ţinutului în cauză i s-a dat numele dinastiei franceze Bourbon, ca un semn de recunoştinţă pentru ajutorul dat de regele Louis XVI revoluţionarilor americani, în Războiul de Independenţă (1776-1783). Există în comitatul Bourbon un oraş cu numele de Paris, dar şi unul cu numele de Austerlitz, semn că primii locuitori ai statului aveau admiraţie şi pentru împăratul Napoleon I Bonaparte, nu numai pentru Bourboni.

Statul Kentucky este cunoscut pentru mai multe lucruri. În primul rând relieful foarte frumos, cu dealuri, munţi împăduriţi şi ape bogate. Fiindcă Munţii Appalaşi apar, când sunt priviţi de la distanţă, că au o creastă albăstruie, aceasta a fost numită Blue Ridge şi fiindcă în regiunea appalaşă oamenii sunt foarte muzicali, varianta stilului country inventată de ei a fost botezată Blue Grass music (influenţe irlandeze, scoţiene şi germane, orchestra formată din scripcă, banjo, mandolină, bas, ghitară +/- percuţie, solştii vocali cântă “sus şi în falset”). Apoi sunt multe crescătorii de cai de rasă şi derby-ul annual din Lexington este cea mai importantă cursă de cai din USA.

Dar cea mai distinctivă calitate a statului este că a fost locul de naştere al whiskey-ului american: Bourbonul.

La început, în secolul XVII, băutura era produsă numai pentru uz propriu. Familia Samuels a fost prima care să producă whiskey după o reţetă proprie, care – folosind o filtrare prin calcar local – a reuşit să îndepărteze gusturile neplăcute. Produsul lor se vinde şi azi sub acelaşi nume Maker’s Mark. Numele de bourbon a fost dat pentru a diferenţia whiskey-ul de Kentucky (fabricat din porumb) de alte whiskey-uri americane, care imitau băutura englezo-scoţiană şi foloseau ca materie primă secara.

Evan Williams a deschis prima distilerie comercială şi băutura cu numele lui, care este un bourbon bun, a rămas în uz. Un proces de “îmbătrânire” a bourbonului a fost introdus de Elijah Craig în 1789, folosind butoaie făcute din stejarul local. Pe măsura răspândirii în regiunile învecinate, au apărut alţi producători. Primul care a îmbuteliat whiskey-ul american a fost Jack Daniels din statul vecin Tennessee. Cele mai cunoscute whiskey-uri bourbon sunt Maker’s Mark, Jack Daniels, Wild Turkey, Kentucky Tavern, Kentucky Gentleman, Evan Williams, Southern Comfort, Canadian Mist (Can), Lord Calvert, Jim Bean şi alte câteva sute de mărci, produse în US sau alte ţări.

Bourbon-ul se bea simplu, diluat cu apă, soda sau Coke, pe cuburi de ghiaţă, sau în cocktail-uri.

Sunt multe reţete de cocktail-uri bazate pe bourbon, dar eu vă voi da numai cinci:

Old fashioned cocktail: (Cocktail-ul de modă veche): ghiaţă, 100 cc. bourbon, 2 felii de portocală, 1 linguriţă de zahăr, 3-4 picături de bitter Angostura +/- un strop de soda.

Manhattan: ghiaţă, 70g. -100 cc. bourbon Southern Comfort, 15 cc. vermut roşu, 3-4 picături de bitter Angostura, o cireaşă Maraschino.

Whiskey Sour: ghiaţă, 100 cc. bourbon, 1 linguriţă de zahăr, 30 cc. suc de lămâie proaspăt, o cireaşă Maraschino.

Negroni (Boulevardier): ghiaţă, 50 cc. bourbon, 30 cc. vermut roşu, 30 cc. Campari.

Jack & Coke: ghiaţă, 100 cc. bourbon Jack Daniels, 100 cc. Coca Cola.

În anul 2007, exportul american de Bourbon a depăşit 1 miliard de dolari pe an şi el continuă să crească la o rată de 10-15% pe an. Pieţele tradiţionale erau Marea Britanie, Canada, Australia, Japonia şi Irlanda, dar în ultimii ani s-a înregistrat o creştere rapidă a cererii în Brazilia, China, România şi Bulgaria.

Din istoria comunismului