Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 69 (șaizeci și nouă) iulie 2017
Yüklə 209,82 Kb.
|
Buletinul Clubului Român din Chattanooga Numărul 69 (șaizeci și nouă) iulie 2017 
4 iulie 2017 a 241 aniversare a independenței Statelor Unite 
50 de stele = 50 de state americane contemporane 13 dungi = primele 13 state formate din coloniile care au declarat independență: Pennsylvania, New Jersey, New York, Massachussetts, Virginia, Georgia, Carolina de Nord, Carolina de Sud, Delaware, New Hampshire, Rhode Island, Connecticut, Maryland. Fapte despre Ziua Independeței Americane
 
Caii 
Poezii cu cai Alexandr Sergheevici Puşkin: Calul (traducere de Al. Philippide)
" Calule, ce ai? Ţi-i teamă De nechezi cu capu-n jos? Nu mai scuturi dîrz din coamă, Frîul nu-l mai muşti, focos. Nu te îngrijesc eu oare? N-ai ovăz bun de mîncare? N-ai tu scări de aur fin? N-ai tu hamuri minunate Şi potcoave argintate Şi dîrlogi de ibrişin?" Spune calul, trist şi blînd: "Potolitu-m-am căci, iată, Glas de goarne-aud sunînd, Tropot, şuier de săgeată. Şi nechez căci pe cîmpie Mult n-am să mai zburd semeţ. Şi voios, plin de mîndrie Că am frîu şi scări de preţ, Hamurile în curînd Mi le-or lua duşmanii toate Şi potcoavele de-argint Din picioare mi le-or scoate. Sufletul cumplit mă doare Căci trudit de-oi asuda Au să-mi puie în spinare Drept pocladă pielea ta." Nichita Stănescu: Galben copil,oprit in poza Galben copil, oprit în poză şi-nrămat fără suflare şi dormind, ţi-aş spune-un basm adevărat călare pe un cal murind. Cine a tras în calul meu? Cu ce săgeată, cu ce floare? Beau apă azi din curcubeu, el singur nu mă mai doare. Căutaţi-mă pe sub potcoava lui, săpaţi întruna şi adânc poate-o s-ajungeţi voi întâi dincolo de pământ. Vasile Alecsandri: Andrii-Popa Cine trece-n Valea-Seacă Cu hamgerul fără teacă Și cu peptul dezvălit? Andrii-Popa cel vestit! Șepte ani cu voinicie Și-au bătut joc de domnie Și tot pradă nencetat, Andrii-Popa, hoț barbat! Ref: E haiduc, Si e vestit, Andrii-Popa cel voinic!
Zi și noapte, de călare, Trage bir din drumul mare, Și din țară peste tot! Fug neferii cât ce pot,
Cu trei glonți la rădăcină, Ș-are-un murg de patru ani, Care mușcă din dușmani, Ref:.... Ș-are frați de cruce șapte, Care-au supt sânge cu lapte. Și nu-i pasă de nimic, Andrii-Popa cel voinic!
Ce se vede despre soare? Să zăresc vro patru cai!... N-auziși tu de-un Mihai Ref:... Căpitane, te gătește, Mihai mândrul te gonește. Iată-l, vine ca un zmeu! Fă trei cruci la Dumnezeu.
Popa strigă-n gura mare: „Hai la goană de neferi! Hai la goră de muieri!”[2] Ref:... Au zis! țipă, se aruncă, Trece șes, pâraie, luncă Cu fugarul sprintinel Și cu hoții după el.
Falnic ca un stâlp de pară, Pe-un cal alb ce n-are loc Și din ochi aruncă foc. Ref:... Fug cum fuge-o rândunică, Fug ca fulgerul când pică, Și se duc voinicii, duc, Cu urgie de haiduc!
Toți de tot dau împreună. Toți la luptă-s încleștați, Toți în sânge încruntați. Ref:...
Sus văzduhul scănteiază. „Ura!” moartea s-au ivit! Vulturu-n zbor s-au oprit! Zi de vară păn-în seară Dau voinicii să se peară Și cu ferul ascuțit, Și cu pumnul amorțit. Ref:...
Glasu-n gură se sfârșește. Zece-s morți! doi încă vii, Mihai mândrul și Andrii. Andrii fuge făr' de-o mână, Prinde murgul la fântână, Dă peptiș, sare pe șa Și din gură zice-așa: „Zbori, copile sprintinele, Să mă scapi de chinuri grele, Că mă jur, de mă-i scăpa, Ca pe-un frate te-oi cata.” Ref:...
În zadar! Mihai mi-l vede! „Stai, hoț-popă, dragul meu, Să-ți arăt cine sunt eu!” Și cum zice, mi-l chitește, Drept în frunte mi-l lovește! „Ura!” Vulturul din nori Răcni falnic de trei ori. Ref:...
1843, Ocna Acest hoț a cutreierat țara șepte ani întregi, fără a-l putea prinde vreo potiră. La anul 1818, Mihai Cozoni, unchiul autorului, a fost însărcinat prin poroncă domnească ca să puie mâna pe acel hoț vestit. Deci, întâlnindu-l la Valea-Seacă, l-a ucis din fuga calului, după o cruntă luptă de câteva ore. La 1821, când a izbucnit revoluția grecească, Mihai Cozoni, a cărui suflet măreț se aprindea lesne la glasul libertăței și a vitejiei, s-a înrolat în armia lui Ipsilanti cu rang de sutaș (ekatondas), și la crunta bătălie a grecilor cu turcii în Valahia, la Drăgășani, a rămas pe câmpul războiului, după ce făcuse mari și minunate vitejii. Nichita Stănescu: O călărire în zori Lui Eminescu tânăr Tăcerea se izbeşte de trunchiuri, se-ncrucișe, se face depărtare, se face nisip. Mi-am întors către soare unicul chip, umerii mei smulg din goană frunzişe. Câmpul tăindu-l, pe două potcoave calul meu saltă din lut, fumegând. Ave, mă-ntorc către tine, eu. Ave! Soarele a izbucnit peste lume strigând. Tobe de piatră bat, soarele creşte, tăria cu acvile din faţa lui se prăbuşeşte în trepte de aer, sticleşte. Tăcerea se face vânt albăstrui, pintenul umbrei mi-l creşte în coastele câmpului. Soarele rupe orizontul în două. Tăria îşi năruie sfârşetele-i carcere. Suliţe-albastre, fără întoarcere, privirile mi le-azvârl, pe-amândouă, să-l întâmpine fericite şi grave. Calul meu saltă pe două potcoave. Ave, maree-a luminilor, ave!
clatină muchiile surde şi grave. Sufletul meu îl întâmpină, ave! Calul meu saltă pe două potcoave. Coama mea blondă arde în vânt.
Numai dracul v-a scornit, mișelul! Peste stepa-n goană cu alai, Rîde pîn' la lacrimi clopoțelul. Pretutindeni, prin pustiuri reci Luna nu-i, nici glas de câini, nici ceață. Înca n-am îmbatrînit pe veci, Hai, dă-ți suflet, viața mea-ndrăzneață. Cântă-n spargul nopții, vizitiu, Te-nsoțesc de vrei, dar cu tristețe, Despre ochii umezi care-i știu Și despre voioasa-mi tinerețe. Pălăria mi-o pleoșteam ades, Puneam calul între hlube late, M-așezam pe-un braț de fân ales, Și pe urmă, ține-te, măi frate! Cum mă mai împăunam, zburând! Și-n tăcerea nopților stufoase, Gureșa-mi harmonică oricând Sucea capul fetelor frumoase. ...Totu-i dus. Fugarul a pierit. S-a schimbat și părul meu și glasul. De prea mult voios pălăvrăgit Și-a pierdut harmonica mea glasul. Sufletul mi-i totuși plin de rost, Gerul și zăpada-mi saltă țelul, Fiindcă peste toate câte-au fost Râde pîn' la lacrimi clopoțelul. Marin Sorescu - Calul alb fără splină Viteza se fugărește pe sine, Rămâne pe loc un cal alb. El aleargă totuși din răsputeri Căci calul alb nu are splină.
Și luând-o înaintea tuturor alergătorilor Aceștia în același timp fug și stau pe loc.
Teren de antrenament. Mă ajunge săgeata, mă străpunge, Aleargă mai departe, Fug dupa ea, o prind, Alerg un timp cu ea în mână, Ii dau drumul, o întrec, Mă ajunge din urmă, Mă străpunge... Și iar o arunc... Sunt arcul și totodată ținta.
Un cal alb, alb. Drinkology: Cocktailul Horse's neck (Gâtul calului) 
Intr-un pahar înalt (Collins) plin cu cuburi de ghiață, se toarnă 50 mL de Bourbon și se completează cu ginger ale. Se adaugă o felie lungă de coajă de lămâie. (MSM) Istorie prezidențială americană: Caii președinților Cele trei condiții pentru a candida la funcția de prședinte, menționate în constituția americană, sunt să fi fost născut în Statele Unite, să fii de vârsta de cel puțin 35de ani și să fi trăit cel puțin 14 ani pe teritoriul USA, înainte de a candida. Se pare că a mai existat o condiție, care a fost ulterior scoasă: aceea de a fi capabil să te ții în șea. Prevederea poate fi privită ca o variantă a criteriului din zilele noastre de a avea o stare de sănătate bună, confirmată medical. 
George Washington a avut reputația unui călăreț fără egal. În timpul războiului revoluționar pentru independență, el a călărit pe Old Nelson și pe Blueskin. După terminarea mandatelor prezidențiale, cei doi cai au fost aduși la conacul Mount Vernon, din statul Virginia, unde primul președinte și-a trăit ultima parte a vieții. Una dintre distracțiile lui preferate a fost vânătoarea de vulpi, pe care Washington o practica pe durata unei zile. Abraham Lincoln a participat la parăzi și festivități călare pe calul său preferat Old Bob. În cortegiul funerar al președintelui asasinat, Old Bob a fost inclus, drapat în mantaua de doliu, cu pistoalele președintelui atașate de șea și cu cizmele goale montate în scări, cu vârfurile orientate înapoi.
Dintre președinții din timpurile moderne, John Fitzgerald Kennedy, Lyndon Johnson și Ronald Reagan au fost pasionați de călărie. 
La ceremonia funerară a președintelui Kennedy (1963) a participat și calul Black Jack, înșeuat, îndoliat și fără călăreț. La fel, în anul 1997, la înmormântarea lui Ronald Reagan, calul Sargent York a făcut parte din cortegiul funerar, mergănd imediat după afetul cu sicriul președintelui. 
Sargent York Tradiția înmormântărilor șefilor de stat, cu includerea calului favorit se trage de la împăratul mongol Gengis Khan (1162-1227), cuceritorul care a întemeiat cel mai mare imperiu din istoria omenirii. Conform instrucțiunilor lăsate de el, a fost înmormântat într-un loc secret din apropierea satului său natal și mormântul său nu a fost marcat cu niciun fel de monumente. Toți cei care au particpat la funeraliile sale au fost uciși, pentru a se păstra secretul locului. (MSM) Istoria cailor în America de Nord 
Caii antici americani Eohippus Prezența cabalinelor pe teritoriul actual al Statelor Unite are două etape distincte. Pentru circa 50 de milioane de ani (în erele eocen și oligocen), ierbivore din genul Eohippus, asemănătoare calului, dar de dimensiuni mult mai mici, aproximativ cele ale unui câine, au populat zona. Ele au dispărut fie din cauza prădătorilor, fie prin transformare în alte vertebrate. Cu 3,5 milioane de ani în urmă, animale din genul Equus, din care se trag caii, măgarii și zebrele, au existat în număr mare în America de Nord și unele din ele au ajuns în Eurasia. Extincția acestora a fost completă în perioada glaciațiunilor. Peste multe secole, caii europeni au fost aduși de exploratorii spanioli, care încep cu Cristofor Columb (1492-1493) și ei au repopulat Americile și insulele Caraibe. Populația de cai a Statelor Unite a atins maximumul de 20 de milioane în 1915. În prezent sunt peste 7 milioane de cabaline, dintre care 33.000 sunt sălbatici. Există sute de rase și categorii de cai, după genealogie și țara de origine (pure bred, mixed, Arabian, Anglo-arabian, Russian Don, Appalachian, Siberian, Andalusian), funcție (military horses, mounted police horses , work horses , sport horses), culoare (white, black, buckskin, albino, Palomino, pinto, Appaloosa), temperament și alte criterii. Un animal cu rol foarte important pentru istoria economiei americane a fost catârul, rezultat din împerecherea unui mascul măgar cu o femelă cal. Caii au 64 de cromozomi, iar măgarii 62. Fiindcă la catâri există doar 63 de cromozomi, ei sunt sterili, incapabili de a procrea. Înainte de apariția mașinilor agricole, cea mai mare parte a muncii din ferme se făcea cu ajutorul catârilor, iar în regiunile unde căile ferate au pătruns târziu, șirul de catâri încărcați, legați unul de altul și numit "trenul de catâri" (mule train) a fost baza transporturilor de marfă. (MSM) 
Mule train Caii în artă 
Pictură din peșterile Lascaux, departamentul Dordogne, Franța, datate în paleoliticul timpuriu, probabil pictate cu 16.000 de ani în urmă.  
Schițe cu cai de Leonardo Da Vinci 1481 
Edgar Degas (1834-1917) 
Benozzo Gozzoli fragment din Procesiunea Magilor 1459 
Toulouse Lautrec: Cai la circ și la curse 1887  
Cai de Pablo Picasso 1940 
Pablo Picasso: Băiat cu cal 1906 
Nicolae Grigorescu: Călăraș 1877 
Frederic Remington, artistul Vestului Sălbatic (1861-1909) 
Vasilii Kandinski 
Ștefan Câlția: Călătorie cu unicornul de piatră 2005 
Marc Chagall: Calul roșu 1938 Trivia: Calul Putere - CP (HP) 
Când scoțianul James Watt (1736-1819) a inventat mașina perfecționată cu aburi (1781), s-a născut întrebarea dacă aceasta va fi mai puternică decât forța cailor și dacă are sens ca animalele să fie înlocuite cu ea. Unitatea de putere prin care s-a măsurat forța mașinii a fost calculată la 746 watts (puterea cu care un cal ridică greutate de 75 kg, la înălțimea de 1m, într-o secundă) și ulterior a foat aplicată la alte mașini și motoare (cele cu explozie, cele electrice) sau la subansamble ale mașinilor (roată, frâne, axele turbinelor, etc). Sunt mai multe definiții ale unității de putere HP, dintre care cele mai cunoscute sunt cea din sistemul imperial (746 watts) și cea din sistemul metric (735,5 watts). (MSM)
Mâncarea de carne (vită, miel, pasăre, vânat, chiar și pește) cu legume (ceapă. ardei gras, ardei roșu, țelină, morcovi, cartofi, napi), în sosul gros făcut cu roșii, condimente (sare, piper, foi de dafin, cimbru), arome sau bături alcoolice (vin, coniac, brandy, bere), tocana, poate fi găsită în toate țările și la toate popoarele. Variantele franceze (ragout, pot-au-feu, boeuf bourgignone, coq-au-vin), spaniole (andrajos, olla podrida), ungurești (gulaș, tokany), italiană (ciambatta) sunt numai câteva exemple, iar în limba engleză există chiar verbul to stew ("a tocănui"), care definește un anume fel de a găti. Numele versiunii românești tocană își are originea în maghiarul tokany. De curând am avut șansa să gust tocana irlandeză făcută cu bere neagră groasă, celebra bere Guiness. Pentru șase viitori consumatori cu apetit sănătos e nevoie de 11/2 kg de carne de vită, care se taie în cuburi mari (4-5 cm)și se prăjește în ulei, alături de câteva feliuțe de slănină de porc. După rumenire, carnea e dată de o parte și în grăsimea încă sfârâindă se aruncă ceapă tăiată mare, cuburi de cartofi dulci, țelină, morcovi și usturoi (+/- arpagic sau ceapă verde), iar când legumele s-au înmuiat se toarnă berea dintr-o cutie mare sau dintr-o sticlă de 500 mL. Apoi se reintroduce carnea prăjită. Amestecul e ținut la foc mic 15 minute, apoi se aruncă în el bulion sau pastă de roșii, sare, piper negru boabe, dafin, cimbru și puțin zahăr. Cratița (de preferat de tuci sau fontă, emailată sau teflonată) cu conținutul ei se dă la cuptor 15-20 de minute, pentru îngroșarea sosului. Se servește pe un pat de pure de cartofi, cu verdeață presărată deasupra. (MSM) 
Din respect pentru națiunea inventatoare, în așteptarea deliciului se va degusta un whiskey irlandez (Jameson, Bailey, Teeling sau Bushmills), iar la masă se va bea bere Guiness. Arthur Guiness (1725-1803) a început să producă berea care-i poartă numele în anul 1759, la fabrica de bere St. James din Dublin, Irlanda. Astăzi, firma produce și vinde un miliard de litri pe an, exportați în 150 de țări de pe toate continentele. Culoarea închisă și gustul "de afumat" vin de la malțul prăjit care se amestecă în berea în curs de fermentare. Berea Guiness se face din orz, apă, malț prăjit și drojdie. Produsul final conține un număr de substanțe antioxidante, de unde reputația băuturii de a avea un efect cardiovascular protector. (MSM) Caricatura lunii ărul 
(trimisă de prietenul clubului nostru Dr. Nicolae Cernăianu din Germania) Yüklə 209,82 Kb. Dostları ilə paylaş:
|
