C a p I t o L u L i

3.5. Tipuri de cinetică a eliminării medicamentelor din organism [26]

Etapele ADME se derulează după o cinetică care este dependentă de mai mulţi factori, şi anume

• 
  substanţa medicamentoasă;
  
• 
  cantitatea de substanţă medicamentoasă;
  
• 
  forma farmaceutică;
  
• 
  calea de administrare etc.
  

Majoritatea acestor procese se derulează conform unei cinetici de ordinul 1 sau 0.

În toate aceste etape, viteza este egală cu variaţia concentraţiei de substanţă în unitatea de timp.

dQ = variaţia cantităţii de medicament;

dt = unitatea de timp.

Prin măsurători experimentale s-a constatat că această viteză poate fi exprimată prin relaţia:

K = constantă;

C = concentraţia medicamentului;

n = ordin al ecuaţiei (prin extrapolare ordin al reacţiei).

Dacă n = 0  o cinetică de ordinul 0 şi

Dacă n = 1  o cinetică de ordinul 1 şi

În cazul cineticii de ordin 0, viteza este constantă în unitatea de timp şi nu depinde de cantitatea de medicament existentă la locul absorbţiei (cinetică neliniară).

De exemplu, absorbţia cu o cinetică de ordinul 0 se poate realiza în condiţiile administrării preparatelor retard sau prin administrarea perfuziei i.v. cu ritm constant.

În cazul cineticii de ordinul I (liniară), viteza procesului (absorbţie, distribuţie, metabolizare, eliminare) variază liniar de concentraţia substanţei respective.

Majoritatea substanţelor medicamentoase se elimină după o cinetică de ordinul I.

Continuând argumentarea, se ajunge la concluzia că atingerea C_max plasmatice se realizează după 4 x T_1/2, iar epurarea se realizează tot după 4 x T_1/2.

Scăderea cantităţii de medicament din plasmă este dată de relaţia:

Epurarea după o cinetică de ordinul 0 apare la puţine medicamente, ca de exemplu la metabolizarea etanolului, care este limitată la capacitatea alcooldehidrogenazei.

Există însă un număr relativ mic de medicamente care la doze terapeutice mari realizează concentraţii care depăşesc capacitatea de epurare. În aceste situaţii, cinetica de eliminare trece de la cinetică de ordinul I la cinetică de ordinul 0, ca de exemplu: dicumarol, salicilaţi etc.

Datorită rezultatelor experimentale, s-a impus crearea unor modele teoretice care să caracterizeze cinetica medicamentelor în funcţie de compartimentul în care se realizează distribuţia şi de unde are loc eliminarea.

3.6. Modele compartimentale

3.6.1. Modelul monocompartimental

În mod convenţional, pentru acest tip de model se consideră organismul ca un singur compartiment, deziderat realizat la substanţe medicamentoase care se distribuie uniform în toate compartimentele hidrice.

Acest compartiment este caracterizat prin doi parametri:

• 
  volumul compartimentului (volumul de distribuţie.);
  
• 
  şi concentraţia substanţei medicamentoase în interiorul comparti- mentului.
  

Dacă organismul este format dintr-un singur compartiment, atunci epurarea este singurul proces prin care scade concentraţia medicamen- tului. Această afirmaţie este prezentată în figura nr. 3.15.

Absorbţie

Ka

Compartiment central

Ke

Eliminare

Figura nr.3.15. Model farmacocinetic monocompartimental;

3.6.2. Modelul bicompartimental

Majoritatea medicamentelor nu se distribuie uniform, fapt pentru care este necesar un model mai complex decât cel monocompartimental.

Distribuţia în sânge şi ţesuturi nu este instantanee.

Modelul bicompartimental are un compartiment central (spaţiul i.v.) + unele ţesuturi în care substanţa medicamentoasă difuzează rapid şi un compartiment periferic format din restul ţesuturilor, cu care compartimentul central este în echilibru.

Absorbţie

Ka

Compartiment central

K1;2

Compartiment Periferic

Ke K2;1

Eliminare

Figura nr.3.16. Modelul farmacocinetic bicompartimental
Între compartimentul central şi cel periferic pot exista, din punct de vedere al instalării echilibrului, două situaţii, şi anume:

• 
  echilibrare rapidă (în acest caz fiind vorba de un compartiment periferic superficial),
  
• 
  echilibrare lentă (în acest caz fiind vorba de un compartiment periferic profund).
  

3.6.3. Modelul multicompartimental

Pentru substanţele medicamentoase cu indice terapeutic mic sau pentru evidenţierea eliminării substanţei medicamentoase în secreţia lactată se utilizează modelul multicompartimental pentru studiul cineticii acestora în diferite ţesuturi.