Prima materia este substanţa care se transformă şi totodată substanţa iransformantă (care transformă), ea este substanţa Pietrei filozofale (lapis philosophorum); dacă este echivalată cu haosul elementelor atunci putem de-!uce că "substanţa" pietrei este tocmai caracterul ei monolit, unitar (v. şi nota *rp. 123). (N. Tr.)
în Psihologie şi alchimie39. Această prima materia sau Piatră filozofală căutată secole de-a rîndul şi niciodată găsită, trebuie să fie descoperită în fiinţa umană, după cum au intuit chiar şi unii dintre ei40. Totuşi acest conţinut nu poate fi decelat :.i integrat direct: acest lucru nu se poate face decît prin ocolişul pio-iecţiei. în genere, inconştientul se manifestă mai întîi în proiecţie; acolo unde se pare că a erupt într-o manieră imediată, ca în viziuni, vise, iluminări, psihoze , etc, putem dovedi mereu că au existat mai întîi condiţii psihice în care proiecţia apfrea cu evidenţăt. Un exemplu clasic este, la Pavel, persecuţia fai atică a creştinilor care a precedat apariţia lui Christos.
Conţinutul labil, înşelător, seînteietor, de care este f« >ss;lat pacientul ca de un demon, apare între medic şi el, ca un al crtiictt partener care continuă să-şi facă jocul, cînd infernal, emu inocent, ca cel al unui spiriduş. Tocmai de aceea l-au persomîica; alchimiştii ca Hermes sau Mercur, zeul revelaţiei, concomitent şmecher, înţelept şi mincinos, şi se lamentează că au fost păcăliţi de el, deşi îi dau numele cele mai nobile, care îl plasează chiar în vecinătatea divinităţii41. Şi cu toate astea ei rămîneau, lucra de consemnat, nişte buni creştini a căror sinceritate nu putea fi pusă la îndoială, iar tratatele lor începeau sau se sfirşeau prin invocări pioase42. Totodată aş comite o mutilare de nejustificat a adevărului dacă m-aş mulţumi să menţionez doar descrierea negativă a personajului, poznele lui de spiriduş, bogăţia inventivă fără hotar din care răsar neîncetat idei, invitaţiile insidioase şi intri-
Jung pune pe picior de egalitate psihoza cu visele, viziunile sau iluminările, dar acest lucru nu trebuie să inducă în eroare. Pentru că el se referă aici la psihozele declanşate de erupţia inconştientului colectiv, de prezenţa arhetipului, ceea ce se întîmplâ, în realitate, de puţine ori. (N. Tr.)
■ Aşa cum a încercat să demonstreze Jung în cazul citat al pacientei în vîr-stă de 60 de ani. (N. Tr.)
130
131
gile sale, ambiguitatea şi răutăţile adeseoride netăgăduit. El este capabil şi de fapte total opuse, care m-au făcut să înţeleg de ce alchimiştii i-au atribuit Mercurului lor cele mai înalte calităţi spirituale, în ciuda contrastului strigător la cer cu partea negativă a naturii sale. Conţinuturile inconştiente au efectiv o mare valoare, căci inconştientul este finalmente matricea spiritului uman şi a tuturor invenţiilor sale . Dar oricît de frumos şi de bogat ar fi acest aspect care constituie celălalt aspect, el nu contribuie mai puţin, în modul cel mai primejdios cu putinţă, la inducerea în eroare, şi aceasta tocmai datorită caracterului său numinos. Ne gîndim involuntar la acei diavoli de care vorbeşte sfîntul Atha-nasie în a sa biografie a sfmtului Anton, care ţin discursuri pioase, cîntă psalmii, citesc cărţile, sfinte şi - încă şi mai grav - spun adevărul. Dar trebuie să învăţăm, în cursul acestei lucrări dificile, să luăm adevărul, frumosul şi binele de oriunde le găsim. Adică, adeseori, nu tocmai de unde le căutăm: ci mai degrabă din scîrnă sau de sub paza Dragonului1. 'In stercore inve-nitur "(s-a găsit în excremente), zice o formulă magistrală a alchimiei, iar. ceea ce s-a găsit în aşa ceva nu este mai puţin
Este vorba, desigur, de inconştientul colectiv, de arhetip. Pe de altă parte, am putea specula un pic arătînd că orice invenţie umană are, înainte de toate, un destin inconştient, la fel cum orice fapt psihic începe prin a fi inconştient, etc. Totodată, nu trebuie să neglijăm rolul informaţiei culturale transmise prin contactele sociale, al achiziţiei culturale, în structurarea spiritului uman. La drept vorbind, în lipsa acestor achiziţii ne-ar fi greu, dacă nu chiar imposibil, să vorbim de spirit. (N. Tr.)
Aurul alchimiştilor (aurum non vulgi) nu este niciodată aurul pe care îl cunoaştem cu toţii, aurul obişnuit. De asemnea, de multe ori prima materia este o "substanţă" pe care nimeni nu dă doi bani. Simbolurile ei inspiră mai degrabă dezgustul. Toate aceste imagini evocă adevăruri psihologice şi spirituale confirmate şi în practica psihanalitică. (Vezi şi notele mele privind procesul unirii contrariilor, etc, în introducerea la C.G.Jung, Analiza vise/or, AROPA, 1998.)
preţios. Excrementele nu sînt astfel transfigurate dar nici răul nu este depreciat, iar toate acestea laolaltă nu micşorează cu nimic harul lui Dumnezeu. Contrastul este totuşi penibil şi paradoxul deconcertant. Cugetări ca acestea:
Oupavco avo oupaua) Kaxco aorpa avco aaipa Katoo
Dostları ilə paylaş: |