Cabinet de avocat „razvan viorescu” Suceava, str. Mihai Eminescu nr. 0, sc. A, ap. Tel/fax: [phone]; gsm: 0722. 529815

nr. 245/22.02.2011, respectiv împotriva încheierii din camera de consiliu din 2.02.2011 prin care s-a admis cererea de reexaminare a taxei de timbru, solicitând să se constate că reclamanta este obligată să plătească taxa judiciară de timbru și timbru judiciar pentru toate capetele de cerere din acțiunea introductivă și din cererea completatoare și în consecință, să se admită recursul, să se dispună desființarea hotărârii atacate și să fie anulată acțiunea ca netimbrată.

În motivarea recursului, s-a arătat că greșit instanța a considerat cererea de reexaminare ca fiind introdusă în termen, având în vedere dispozițiile art. 18 (2) din Legea nr. 146/1997 și faptul că taxa de timbru a fost stabilită la data de 30.11.2010, astfel încât cererea de reexaminare formulată la data de 5.01.2011 este tardivă.

De asemenea, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la scutirea de la plata taxelor de timbru asupra capetelor de cerere care au ca obiect acțiune în constatare drept de proprietate asupra unor bunurimobile.

Recurenții pârâți au arătat că greșit prima instanță, în baza Legii 455/2006, a constatat scutirea de la plata taxelor de timbru pentru bunurileimobile clădiri și terenuri situate în extravilan, întrucât Legea 455/2006 prevede scutirea de la plata taxelor de timbru pentru cultele religioase numai pentru imobilele situate în intravilanul localității.

Intimata reclamantă A____________ S______ și Rădăuților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului promovat de pârâți întrucât, conform dispozițiilor art. 18(3) Legea 146/1997, cererea de reexaminare se soluționează prin încheiere irevocabilă.

De asemenea, intimata a arătat că cererea de reexaminare a fost formulată întermen și, față de obiectul cererii, sunt incidente dispozițiile Legii 455/2006.

De asemenea, încheierea pronunțată vizează și completările la acțiune, pentru care sunt incidente aceleași dispoziții legale.

Pe de altă parte, înainte de a formula cererea de reexaminare, reclamanta a timbrat cu suma de 3353,18 lei, sumă ce vizează și completările la acțiune.

Intimata-pârâtă Asociația Sf. M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava a formulat întâmpinare prin care a arătat că excepțiile invocate au fost corect reținute de prima instanță.

S-a arătat că potrivit Statutului B.O.R., unitățile de cult sunt reglementate într-o ierarhie care cuprinde parohia, mănăstirea, protopopiatul, vicariatul, episcopia, arhiepiscopia, mitropolia și patriarhia, toate acestea fiind persoane juridice de drept privat și utilitate publică, astfel cum se prevede în art. 40 alin.l și art. 41 alin. 1 din Statutul B.O.R.

Aceste unități de cult, având personalitate juridică, au și un patrimoniu distinct, cât și dreptul de a se conduce și administra autonom, față de o altă parte componentă de același rang (art. 40 alin.2 din Statut).

Din punct de vedere administrativ organizatoric, Statutul stabilește în mod distinct atribuțiunile fiecărui conducător al unității de cult. Potrivit prevederilor art. 88 lit. b și f din Statut, chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul), „reprezintă eparhia în relațiile cu autoritățile publice centrale și locale, injustiție și față de terți, personal sau prin delegați".

Prin urmare, arhiepiscopul sau episcopul poate reprezenta în nume propriu eparhia (A____________ sau Episcopia), dacă se urmărește valorificarea unui interes patrimonial al acesteia și nu a unei unități de cult din subordine, care are personalitate juridică.

In speță, reclamanta susține prin cererea de chemare în judecată că bunurile menționate în respectiva cerere sunt proprietatea Bisericii Ortodoxe Române, apoi că sunt proprietatea Arhiepiscopiei (a se vedea punctele I și II din acțiune), pentru ca, în cele din urmă, să susțină că bunurile sunt proprietatea Mănăstirii, astfel cum se susține și în recursul declarat.

Or, în această din urmă situație, potrivit art. 79 alin. 4 din Statut, starețul mănăstirii, reprezintă mănăstirea în justiție, chiriarhul fiind cel care aprobă în scris ca starețul sau o altă persoană să reprezinte mănăstirea în justiție. Nici într-un caz însă, A____________ nu poate figura ca parte în proces în nume propriu, susținând că este proprietara bunurilor sau susținând interesele Mănăstirii, în condițiile în care, în tot cursul procesului, nu s-a legitimat niciodată ca reprezentantă a Mănăstirii care se pretinde că ar fi proprietara bunurilor menționate prin acțiune. Sub acest aspect, prevederile art. 84 alin. 1, 84 alin. 3 și 169 din Statut nu conferă calitatea procesuală activă a reclamantei, astfel cum se susține în motivarea recursului.

Calitatea de instituție ierarhic superioară a Arhiepiscopiei, nu-i conferă acesteia legitimarea procesuală activă în nume propriu.

În privința reclamantei M_________ „Adormirii Maicii Domnului” Catrinari, aceasta a fost înființată prin Decizia nr. 75/2005 emisă de Arhiepiscopie, în baza avizului Permanenței Consiliului Eparhial din data de 10 mai 2006. Or, potrivit art. 76 din Statutul B.O.R. nr. 4593 din 17 februarie 1949, în vigoare la emiterea Deciziei nr. 75/2005, „mănăstiri noi se pot întemeia numai cu binecuvântarea Sfântului Sinod, la propunerea episcopului sau arhiepiscopului...., iar desființarea unei mănăstiri se poate face tot prin numai cu încuviințarea Sfântului Sinod". La fel și noul Statut din anul 2008, prevede în art. 75 alin.1 că „înființarea, desființarea și transformarea mănăstirilor se aprobă de către Sinodul mitropolitan la propunerea chiriarhilor..."

Cum decizia nr. 75/2005 a fost emisă fără avizul Sfântului Sinod, rezultă că acest act nu și-a produs efectele pentru care a fost emis, iar M_________ nu există ca persoană juridică, de vreme ce „actul de naștere" a fost emis cu încălcarea legii, fiind dată astfel excepția lipsei capacității de folosință a acestei reclamante.

Este adevărat că în prezenta cauză nu s-a cerut constatarea nulității deciziei de înființare a Mănăstirii, dar aceasta nu înseamnă că pe cale de excepție nu se poate invoca lipsa de efecte juridice a acestei decizii în procesul civil declanșat, în sensul că respectiva decizie nu conferă capacitatea de folosință a reclamantei.

Greșit susține reclamanta recurentă că excepția lipsei calității procesuale active a Arhiepiscopiei și excepția lipsei capacității de folosință a Mănăstirii se exclud una pe alta.

Cu privire la fondul cauzei arată intimata pârâtă că instanța de recurs nu poate judeca în fond, deoarece ar prejudicia părțile de un grad de jurisdicție, față de împrejurarea că instanța nu a intrat în cercetarea fondului.

Prin decizia nr. 853 din 24 aprilie 2012, Tribunalul Suceava a respins recursurile declarate de pârâtele Asociația M_________ „Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului” Catrinari precum și al Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari împotriva sentinței civile nr. 245 din 22.02.2011, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a admis recursul declarat de reclamanta A____________ S______ și Rădăuților împotriva aceleiași hotărâri judecătorești; a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a casat în parte sentința civilă nr.245/22.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în mod corect judecătoria a reținut că în cauză este dată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Cătrinari, în condițiile în care, conform dispozițiilor art. 76 din Decretul nr. 233/1949, pentru aprobarea statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și ulterior, conform dispozițiilor art. 75(1) și art. 113 lit.e din HG 53/2008, dreptul de a înființa sau desființa o mănăstire aparținea în exclusivitate Sfântului sinod (până în anul 2008) și Sinodului Mitropolitan (după _____________________ H.G. 53/2008).

Or, în cauza de față, nu s-a făcut dovada existenței unui act emis de Sfântul Sinod sau Sinodul Metropolitan care să ateste înființarea Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari .

În aceste condiții, faptul că A____________ S______ și Rădăuților a emis decizia nr. 75/31.05.2006, iar M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari a fost sfințită la data de 7.10.2007 de către IPS Pimen și PS Teodosie, nu atestă calitatea de mănăstire ca unitate componentă a Bisericii Ortodoxe Române în sensul art. 40 și art.41din Statutul B.O.R.

Față de acestea, constatând că prima instanță a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale sus menționate, tribunalul a apreciat că în cauză nu sunt date motivele prevăzute de art. 304 pct.9 și art. 3041 Cod procedură civilă și, în consecință, a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari.

În cauza de față trebuie să se facă distincție între noțiunea de mănăstire ca unitate de cult, astfel cum este definită prin art. 74 (1) din Statutul B__ și lăcașurile de cult (catedrale, biserici, capele), edificiile bisericești prevăzute de art. 177.

Astfel, la data sfințirii lăcașului de cult, respectiv 7.10.2007, era în vigoare Decretul nr. 233/23.01.1949, iar conform dispozițiilor art. 177 din vechiul Statut B.O.R., o biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și folosința eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și cade sub dispozițiile acestui statut.

Totodată, conform art. 169 Statutul B.O.R. (în vigoare după 2008) și conform art. 168 Statutul B.O.R. (în vigoare până în 2008), totalitatea bunurilor aparținând parohiilor, mănăstirilor, arhiepiscopiilor, bisericilor … alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparține Bisericii Ortodoxe Române.

Aceste dispoziții legale, precum și dispozițiile prevăzute de art. 170 (10), 172 din Statutul B.O.R. conferă reclamantei A____________ S______ și Rădăuților calitate procesuală activă în cadrul unei acțiuni care vizează constatarea apartenenței unui bun din raza teritorială al eparhiei la patrimoniul bisericesc, mai ales în condițiile în care demersurile pentru înființarea Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari nu au fost finalizate.

Față de acestea, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, tribunalul a admis recursulpromovat de reclamanta A____________ S______ și Rădăuților, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a casat în parte sentința civilă și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

În privința recursului promovat de pârâții Asociația M_________ „Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului Catrinari” și C______ G_______, C______ S____ R_____, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______, B_____ C________, acesta a fost respins, având în vedere că încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare cu privire la modul de stabilire a taxei de timbru este irevocabilă, conform dispozițiilor art. 18(3) din Legea 146/1997.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs pârâta Asociația M_________ Sf. M___ M______ „I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului” Catrinari, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei și trimiterea cauzei la tribunal pentru rejudecare ca instanță de apel.

În motivare, a arătat că dispozițiile art. 2821 Cod procedură civilă prevăd că nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigiile al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei, inclusiv, iar, prin Decizia nr. 32 din 09 iunie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a apreciat că acțiunile în constatare sunt acțiuni patrimoniale.

Raportat la cele menționate mai sus, apreciază că în mod greșit tribunalul s-a investit cu judecarea unui recurs, în condițiile în care în cauză era dată calea apelului față de împrejurarea că valoarea litigiului este cu mult peste 100.000 lei.

Astfel, toate construcțiile edificate de recurentă și pretinse de reclamantă prin acțiunea în constatare au o valoare de inventar de peste 25 miliarde lei vechi, iar bunurile mobile inventariate sunt în valoare de peste 1,7 miliarde lei vechi.

Chiar și în situația în care s-ar avea în vedere doar cele două valori de la pct. 5 și 7 din acțiune, estimate cu mult sub valoarea lor de către reclamantă, rezultă că au o valoare de 104.417 RON (15.000+89.417), care ar determina calea apelului, fără a mai lua în calcul valoarea celorlalte bunuri, care este substanțială.

Prin întâmpinare, reclamanta A____________ S______ și Rădăuțilora invocat excepțiile inadmisibilității recursului raportat la dispozițiile art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă, lipsei de interes în formularea căii de atac a recursului și inadmisibilității recursului raportat la calificarea juridică corectă a acțiunii și față de sesizarea instanței de recurs.

Prin decizia civilă nr.120 din 23.01.2013pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosar nr.XXXXXXXXXXX, Curtea a respins, ca nefondate, excepțiile invocate de reclamanta intimată A____________ S______ și Rădăuților, prin reprezentanții legali.

A admis recursul declarat de pârâta Asociația M_________ Sf. M___ M______ „I___ cel Nou de la Suceava” și „Nașterea Maicii Domnului” Catrinari, prin reprezentanții legali, împotriva deciziei nr. 853 din 24 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Suceava – Secția civilă – în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

A casat decizia civilă nr. 853 din 24 aprilie 2012 a Tribunalului Suceava și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele :

Decizia nr.32/xxxxx a ÎCCJ, pronunțată în recurs în interesul legii, a statuat că , ori de câte ori, pe calea acțiunii în justiție se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibilă și necesară. Înalta Curte de Casație și Justiție a apreciat că trebuie considerată o acțiune patrimonială, în care valoarea obiectului cererii determină competența materială sau căile de atac, și acțiunea în constatarea existenței sau inexistenței unui drept, în măsura în care se referă la bunuri evaluabile în bani .

În speță, reclamanții au solicitat, în contradictoriu cu pârâții, constatarea existenței unui drept de proprietate asupra unor bunuri materiale, construcții și terenuri, bunuri ce sunt, indiscutabil, evaluabile în bani. Prin completarea la acțiunea introductivă, de la termenul din 28.06.2010, reclamanta a mai solicitat constatarea nulității absolute a unui act juridic intitulat contract de dare în plată, acțiune, de asemenea evaluabilă în bani, în conformitate cu decizia în recurs în interesul legii menționată mai-sus. S-a mai solicitat, la acel termen, și rectificare tabulară, în sensul radierii dreptului de proprietate si de superficie cu privire la imobilele care fac obiectul acțiunii . După mai multe dezbateri referitoare la valoarea obiectului cauzei, la termenul de judecată din 30 noiembrie 2010, Judecătoria Vatra - Dornei a avut în vedere la stabilirea acesteia valoarea de inventar a imobilelor din contabilitate, respectiv suma de 2.634.444 lei, valoare precizată la fila 229 dosar primă instanță. Valoarea a fost contestată de către reclamantă, inclusiv în cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, formulată la prima instanță, prilej cu care aceasta a arătat că valoarea de 2.634.444 lei este valoarea patrimoniului asociației și nu patrimoniul Mănăstirii de la Catrinari .

Reclamanta a precizat, însă, pentru termenul de judecată din 30.11.2010 (fila 207;208 dosar judecătorie ) că valoarea terenului de la punctul 7 din acțiunea introductivă este de 15.000 lei, iar valoarea bunurilor de la punctul 5 din aceeași cerere este de 89.417 lei.

D___ față de această valoare recunoscută de reclamantă, de peste 100.000 lei, este evident faptul că prezenta cauză este susceptibilă și de calea de atac a apelului, în conformitate cu prevederile art.282 indice 1 alin.1 din Codul de procedură civilă, drept pentru care recursul formulat, întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.1 din Codul de procedură civilă, referitoare la greșita alcătuire a completului, este întemeiat.

Neîntemeiate sunt, însă, excepțiile invocate de intimată. Astfel, excepțiile inadmisibilității recursului, ca fiind formulat împotriva unei hotărâri irevocabile, pronunțate în recurs, și, având în vedere calificarea acțiunii de prestație tabulară, nu sunt întrunite în cauză, pentru motivele arătate mai-sus . Excepția lipsei de interes în formularea căii de atac nu poate fi reținută, întrucât pârâtei i s-a respins recursul prin decizia atacată, fiind îndreptățită să conteste această hotărâre .

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu prevederile art.304 pct.1 și 312 alin.5 din Codul de procedură civilă, Curtea a admis recursul și a casat decizia atacată, cu trimitere spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, ținând seama de dezlegarea de drept dată de instanța de recurs referitoare la existența căii de atac a apelului în cauză, Tribunalul va avea de analizat, în funcție de valoarea totală a obiectuluilitigiului, și competența materială a Judecătoriei, de soluționare a prezentei cauze în primă instanță .

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.XXXXXXXXXXX la data de 01.03.2013.

Apelanta A____________ S______ și Rădăuților a formulat completare a motivelor de apel (filele 25- 27 dosar) prin care a arătat că înțelege să mențină criticile formulate împotriva soluției instanței de fond cu privire la soluționarea excepției lipsei calității procesual-active a Arhiepiscopiei, cu toate motivările detaliate în scris.

În ceea ce privește soluționarea excepției lipsei capacității de folosința a reclamantei M_________ "A________ Maicii Domnului" Catrinari, a arătat că soluția instanței de fond este vădit netemeinica si nelegala.

Astfel, pe lângă toate motivele de nelegalitate invocate în scris in primul ciclu procesual si pe care le menține integral, a arătat că în condițiile în care decizia de înființare a Mănăstirii a fost supusa controlului instanțelor de judecate si s-a stabilit cu putere de lucru judecat temeinicia si legalitatea acestui act devine evident faptul ca o asemenea excepție nu putea fi primita in cauza.

Prin decizia pronunțata de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX* s-a stabilit ca decizia de înființare a Mănăstirii este temeinica si legală iar efectele soluției pronunțate de Curte au în vedere întregul interval de timp cuprins între momentul emiterii deciziei si momentul contestații acesteia.

Pe cale de consecința și la momentul invocării excepției decizia nr. 75 / 2006 producea efecte depline astfel încât reclamanta M_________ avea toate atributele unei persoane juridice de drept privat deci si capacitatea de folosința deplină.

A solicitat admiterea apelului si sub acest aspect.

Totodată a înțeles să invoce si netemeinicia soluției instanței de fond sub aspectul respingerii acțiunii ca nefondata pentru următoarele considerente:

Deși din considerentele hotărârii rezultă că instanța a analizat cauza dedusa judecații numai sub aspectul excepțiilor invocate, aceste considerente intra în contradicție flagranta cu dispozitivul hotărârii, din care rezulta că instanța ar fi dispus și asupra fondului cauzei (''respinge ca nefondata acțiunea" ).

Independent de acest prim aspect pe care a arătat faptul ca instanța de fond nu putea sa dispună soluționarea in fond a cauzei in lipsa unui probatoriu complet si concret.

În prezenta cauza nu a existat un termen la care sa fie puse in discuția pârtilor probațiunile, singura proba concret administrata fiind cea cu înscrisuri.

In condițiile in care stabilirea caracterului de bunuri sacre si acelui de bunuri aservite bisericii (așa cum a arătat în acțiunea introductivă ca ar fi bunurile pentru care a fost formulata prezenta acțiune) nu poate fi făcută exclusiv în baza unor înscrisuri, mai ales în condițiile contestării lor de către pârâți, instanța de fond avea obligația de a respecta dreptul la apărare al pârtilor sau chiar, din oficiu, de a pune în vedere pârtilor necesitatea completării probatoriului existent în cauză.

In aceste condiții singura soluție legala este cea a desființării soluției instanței de fond si trimitere a cauzei la prima instanța pentru administrarea probatoriilor.

In situația in care instanța de control judiciar va aprecia ca o asemenea soluție nu se impune, având in vedere caracterul devolutiv al caii de atac a apelului a solicitat completarea probatoriuluicu înscrisuri, expertize specialitatea topografie si construcții, cu proba testimoniala si cu proba cercetării locale.

Astfel, a solicitat admiterea apelului precizat si completat, cu cheltuieli de judecata.

Apelanta Asociația M_________ Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari a formulat precizări ( filele 12-20 dosar) prin care a arătat următoarele:

1). Cu privire la taxa judiciară de timbru, criticată prin apelul Asociației.

Prin decizia 853/2012 a Tribunalului Suceava care a judecat ca instanță de recurs și a fost casată de Curtea de Apel Suceava, recursul Asociației a fost respins cu motivarea că problema timbrajului s-a rezolvat prin încheierea irevocabilă pronunțată în cererea de reexaminare cu care a fost sesizată instanța de fond.

Combate această susținere, arătând că astfel cum a reținut și instanța supremă, instituirea unei proceduri speciale de soluționare a contestațiilor împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, nu exclude posibilitatea exercitării în cadrul căilor de atac, a controlului judiciar cu privire la eventuale greșeli de judecată referitoare la aplicarea prevederilor Legii nr. 146/1997 (a se vedea CSJ, secția comercială, decizia nr. 7664 din 14 decembrie 2001).

Sub acest aspect, își menține susținerile din recursul (apelul) declarat, cât și din cererea de reexaminare cu care au fost investite atât instanța de fond cât și tribunalul. A solicitat ca instanța de apel să analizeze problema timbrajului acțiunii și să dispună timbrarea la valoare a apelului declarat de M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari, precum și darea în debit prin dispozitivul hotărârii ce se va pronunța, pentru taxa de timbru care trebuia achitată la instanța de fond de către ambele reclamante.

2). În cauză este dată lipsa legitimării procesuale active a Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților, motivat de următoarele:

- unitățile de cult sunt reglementate într-o ierarhie care cuprinde parohia, mănăstirea, protopopiatul, vicariatul, episcopia, arhiepiscopia, mitropolia și patriarhia, toate aceste unități de cult având un patrimoniu distinct și având statutul de persoană juridică de drept privat și utilitate publică (art. 40 alin. 1 și 41 alin. 1 din Statutul B__;

- din punct de vedere organizatoric, chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul), reprezintă eparhia în relațiile cu autoritățile publice centrale și locale, în justiție și față de terți. Așadar, episcopul sau arhiepiscopul poate reprezenta în nume propriu eparhia la conducerea căreia se află sau poate lega pe stareț sau altă persoană care să reprezinte o unitate de cult din subordine, atunci când se pune problema valorificării unui interes în justiție art. 79 alin. 4 din Statut);

- în cauză, reclamanta a susținut că are legitimare procesuală activă în calitate de „instituție ierarhic superioară" a Mănăstirii A________ Maicii Domnului care pretinde că este proprietara bunurilor menționate în acțiune. Or, o astfel de justificare nu poate - fi primită de vreme ce persoana juridică ce se pretinde proprietară participă - în proces, iar potrivit prevederilor statutare, arhiepiscopia putea delege un reprezentant sau putea participa în proces în calitate de intervenient în interesul mănăstirii. Nu putem admite că parte în procesul în care este implicată o unitate economică din subordine cu personalitate juridică ar putea fi și centrala sau și ministerul pe ideea că cine poate mai mult poate și mai puțin, fiind o instituție ierarhic superioară.

De altfel reclamanta prin acțiune a susținut existența unui interes propriu, pretinzând că ea este proprietara acestor bunuri, după care a susținut că se legitimează ca instituție ierarhic superioară mănăstirii care este proprietara bunurilor.

Față de cele menționate mai sus, a solicitat a se respinge apelul prin care reclamanta a susținut că nu este dată excepția lipsei calității procesuale reținută de prima instanță.

3). Cu privire Ia excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Mănăstirii A________ Maicii Domnului Catrinari, instanța de apel nu poate reține o altă situație decât cea pronunțată deja ca instanță de recurs, decât cu încălcarea principiului neagravării situației în propria cale de atac.

Astfel, principiul „non reformatio in pejus" presupune că părții care a exercitat o cale de atac să nu i se înrăutățească situația față de cele dispuse prin hotărârea supusă controlului judiciar.

De vreme ce Tribunalul Suceava, prin decizia civilă nr.853/2012 a respins recursul declarat de M_________ A________ Amicii Domnului Catrinari împotriva sentinței civile nr. 245/2011 a Judecătoriei Vatra Dornei, reținând că în mod just a fost reținută excepția lipsei calității procesuale de folosință a acestei recurente, întrucât recursul împotriva deciziei 853/2012 a Tribunalului Suceava a fost declarat numai de Asociație, rezultă că acestei recurente nu i se poate agrava situația în rejudecarea ca instanță de apel, prin reținere altei soluții decât cea de respingere a apelului declarat de M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari.

În consecință, a solicitat ca instanța de apel să respingă apelul declarat de M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari, atât pentru motivul respectării principiului de drept enunțat, cât și pentru faptul că motivele invocării acestei excepții sunt dat în cauză, impunându-se aceeași soluție.

4). În cauză este dată excepția inadmisibilității acțiunii în constatare întemeiată pe dispozițiile art.111Cpc.

Astfel, în justificarea temeiului legal invocat, reclamanta susține că a dobândit dreptul de proprietate potrivit art. 181 din Statutul B__ aprobat prin HG 53/2008, potrivit căruia „o biserică imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei"

Prin urmare, reclamanta invocă legea ca mod de dobândire a proprietății, astfel cum se prevede în art. 645 din codul civil, încât actul de sfințire, în opinia reclamantei constituie titlu de proprietate, iar dacă este așa, în baza acestui pretins titlu este dată calea acțiunii în realizare, acțiunea în constatare fiind inadmisibilă.

5). În cauză este dată și excepția lipsei de interes și a lipsei calității procesuale pasive a pârâților A________ G_______ și S____, față de care reclamanta nu invocă o încălcare a unui drept, nu justifică un interes actual, nu li se pretinde îndeplinirea vreunei obligații anume.

Faptul că pârâții au cerut acordul pentru înființarea lăcașului de cult, că au cerut autorizarea construcției și temerea reclamantei că „ar putea emite pretenții" asupra construcției, nu sunt motive ce ar legitima calitatea de pârâți a soților A________.

Față de cele menționate, a solicitat respingerea ca nefondate a apelurilor declarate și admiterea apelului Asociației cu privire la respectarea obligațiilor privind taxa judiciară de timbru.

Prin decizia nr. 385 din 29 aprilie 2014, Tribunalul Suceava a respins ca nefondat apelul declarat de Asociația „M_________ Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari” Suceava ; a respins ca nefondat apelul declarat de M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari, _______________________.

A respins ca nefondat apelul formulat de C______ G_______, C______ S____ R_____, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______ prin moștenitori B_____ C________ și B_____ O_______, A________ G_______ prin moștenitori A________ S____ și A________ S____.

A admis apelul formulat de A____________ S______ și Rădăuților - Suceava, împotriva sentinței civile nr. 245 din 22.02.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

A anulat în parte sentința civilă nr. 245 din 22.02.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanței.

A menținut celelalte dispoziții.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în ceea ce privește apelul formulat de A____________ S______ și a Rădăuților,că potrivit art. 169 din HG nr.53/16 ianuarie 2008 privind recunoașterea statutului pentru organizarea și funcționareaB__ „totalitatea bunurilor aparținând parohiilor, schiturilor, mânăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor și Patriarhiei, asociațiilor și fundațiilor constituite de Biserică, fondurile destinate unui scop bisericesc, precum și averile bisericilor funcționale alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparține Bisericii Ortodoxe Române, iar regimul lui este reglementat de prezentul statut. Bunurile aflate în folosință fac, de asemenea, parte din patrimoniul bisericesc și se administrează conform actelor de dobândire și dispozițiilor prezentului statut.”

Conform prevederilor art. 40 alin. 1 și 2 din același act normativ: „(1) Unitățile componente ale Bisericii Ortodoxe Române, organizată ca Patriarhie, sunt: a) parohia; b) mânăstirea;c) protopopiatul (protoieria); d) vicariatul; e) eparhia (arhiepiscopia și episcopia);f) mitropolia.

(2) Fiecare din unitățile componente ale Bisericii, în conformitate cu dispozițiile prezentului statut, are dreptul de a se conduce și de a se administra autonom față de altă parte componentă de același rang și de a participa, prin reprezentanții săi aleși, clerici și mireni - în cazul parohiilor și eparhiilor, la lucrările unităților componente superioare.”

Așadar, autonomia viza unități de cult egale în grad, însă nu exclude ierarhia față de unitățile superioare, consacrată expres de altfel, de dispozițiile art. 74 alin. 4 din Statut.

Față de aceste dispoziții, tribunalul a constatat că reclamanta A____________ S______ și Rădăuților deține calitate procesuală în prezenta cauză. Aceste rețineri nu contravin în opinia instanței, prevederilor art. 181 din HG 53/2008 care vizează dreptul de proprietate, ori prezenta acțiune are drept obiect constatarea că bunurile în discuție aparțin patrimoniului bisericesc.

În consecință, în temeiul art. 297 C.pr.civ, având în vedere că excepția lipsei calității procesuale active nu este dată, tribunalul a admis apelul formulat de reclamanta A____________ S______ și Rădăuților, a anulat în parte hotărârea atacată și a trimis cauza spre rejudecare.

Criticile formulate de M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari, se dovedesc nefondate.

În mod corect instanța de fond a reținut că în cauză este dată excepția lipsei capacității procesuale de folosință a Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari, în condițiile în care conform disp. art. 76 din decretul nr. 233/1949 pentru aprobarea statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române și ulterior, conform disp. art. 75(1) și art. 113 lit. e din HG 53/2008, dreptul de a înființa sau desființa o mănăstire aparținea în exclusivitate Sfântului sinod (până în anul 2008) și Sinodului Mitropolitan (după _____________________ H.G. 53/2008).

Ori, în cauza de față, nu s-a făcut dovada existenței unui act emis de Sfântul Sinod sau Sinodul Metropolitan care să ateste înființarea Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari.

În aceste condiții, faptul că A____________ S______ și Rădăuților a emis decizia nr. 75/31.05.2006, iar M_________ a fost sfințită la data de 7.10.2007 de către IPS Pimen și PS Teodosie, nu atestă calitatea de mănăstire ca unitate componentă a Bisericii Ortodoxe Române în sensul art. 40 și art.41din Statutul B__.

Apelul formulat de Asociația „M_________ Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari” și de persoanele fizice C______ G_______, C______ S____ R_____,, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______ prin moștenitori B_____ C________ și B_____ O_______, A________ G_______ prin moștenitori A________ S____ și A________ S____ viza modul în care instanța a tranșat cu privire la taxa de timbru datorată de reclamante.

Ori, în condițiile în care asupra acestei chestiuni instanța s-a pronunțat în mod irevocabil conform art. 18 alin. 3 din Legea 146/1997, criticile formulate nu pot fi primite.

De observat, de altfel că în fața instanței de recurs pârâții nu au formulat critici cu privire la această chestiune, astfel că ele nu pot fi reiterate în rejudecarea apelului.

Date fiind motivele sus-arătate, în cauză nu se impun a fi reluate criticile formulate de Asociația „M_________ Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari” privind lipsa legitimării procesuale active a reclamantei A____________ S______ și Rădăuților și lipsa capacității procesuale de folosință a Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari.

De asemenea, dată fiind reținerile tribunalului în ce privește excepția lipsei calității procesuale active a Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților, excepție care primează în cauză, prima instanță urmează să aibă în vedere excepția inadmisibilității acțiunii față de prevederile art. 111 C.pr.civ. și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A________ G_______(prin moștenitori) și A________ S____, invocate de aceeași pârâtă în rejudecarea apelului.

Pentru aceste considerente, a respins ca nefondat apelul declarat de Asociația „M_________ Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari”; a respins ca nefondat apelul declarat de M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari, _______________________; a respins ca nefondat apelul formulat de C______ G_______, C______ S____ R_____,, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ G_______ prin moștenitori B_____ C________ și B_____ O_______, A________ G_______ prin moștenitori A________ S____ și A________ S____. A admis apelul formulat de A____________ S______ și Rădăuților împotriva sentinței civile nr. 245 din 22.02.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX; a anulat în parte sentința civilă nr. 245 din 22.02.2011 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanței. A menținut celelalte dispoziții.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs Asociația M_________ Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari, C______ G_______, C______ S____ R_____, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ C________, B_____ O_______ și A________ S____, solicitând modificarea în parte a deciziei recurate, în sensul de a se respinge ca nefondat apelul Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților împotriva S.C. nr. 245/22.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei, menținând soluția de admitere a excepției lipsei calității procesual active a reclamantei Arhiepiscopie și de a se admite apelul pârâților Asociația M_________ Sfântul M___ M______ loan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari și C______ (G_______, C______ S____ R_____, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ C________, B_____ O_______ și A________ S____ împotriva încheierii din 02.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei (dată în materie de reexaminare taxă timbru) și S.C. 245/22.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei (criticată sub aspectul modalității de soluționare a excepției de insuficientă timbrare), cu consecința respingerii cererii de reexaminare, a admiterii excepției de insuficientă timbrare a acțiunii și a dării în debit a reclamantei A____________ S______ și Rădăuților cu suma de 60.870,88 lei diferență taxă timbru, potrivit art. 20 al. 5 L. 146/1997.

În dezvoltarea motivelor de recurs s-au arătat în esență următoarele:

Decizia recurată este motivată cu argumente străine de obiectul cauzei de natura apărărilor invocate de pârâți, care nu au fost practic verificate, după cum materializează greșita aplicare a legii.

Referitor la calitatea procesual activă a Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților, instanța de fond admite excepția invocată de pârâți, pornind de la disp. art. 181 Statutul B__. potrivit cu care: O biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile prezentului statut, ținându-se seama și de actele de fundație, eventualele condiții testamentare contrare prezentului statul se vor considera nule.

In speță, reține instanța de fond, unitatea de cult din cadrul eparhiei (arhiepiscopie sau episcopie) este M_________, în proprietatea căreia ar trece bunurile indicate în acțiune. Numai că M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari ar justifica în cauză calitate procesual activă dacă ar fi legal constituită, ipoteză care nu este dată, acesta fiind și contextul în care se admite excepția lipsei capacității de folosință a reclamantei M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari.

Prin Decizia 75/31.05.2006. înregistrată sub nr. 936/31.05.2006 Ia A____________ S______ și Rădăuților, în temeiul art. 74 și 75 din vechiul Statut B__, având in vedere avizul Permanentei Consiliului Eparhial din data de 10.05.2006, „se înființează" începând cu data de 01.06.2006 M_________ Catrinari din localitatea Catrinari, ______________________________>Înființarea/desființarea mănăstirilor este reglementată prin Statutul Bisericii Ortodoxe Române (B__).

In art. 76, din vechiul Statut B__, recunoscut prin Decretul 23/23.02.1949. în vigoare la data emiterii Deciziei 75. adică în anul 2006, se prevedea: „Mănăsterile noiu se pot întemeia numai cu binecuvântarea Sfântului Sinod (...) Desființarea unei mănăstiri se poate face tot numai cu încuviințarea Sfântului Sinod".

Prin urmare, la nivelul anului 2006, mănăstirile nu puteau fi înființate decât cu binecuvântarea Sfântului Sinod de la București, nu și prin decizii ale arhiepiscopiilor.

Situația este asemănătoare și potrivit noii legislații în art. 75, din noul Statut B__, aprobat prin HG 53/16.01.2008, în vigoare în prezent, se prevede „înființarea, desființarea și transformarea mănăstirilor (...) se aprobă de către Sinodul Mitropolitan".

Având în vedere că niciodată, prin lege, înființarea sau desființarea mănăstirilor nu a fost atribuită în sarcina arhiepiscopiilor, Decizia nr. 75/2006.emisă de către o instituție fără atribuții în acest sens, nu a putut da naștere unei Mănăstiri legal constituite, plus că decizia a fost emisă în baza art. 74 și 75 din vechiul Statut B__. Aceste articole nu reglementează înființarea/desființarea mănăstirilor, ci, în primul rând, definesc noțiunea de mănăstire, iar, în al doilea rând. reglementează dependența mănăstirilor față de chiriarhul locului.

In concluzie, doar M_________ legal constituită ar putea emite pretenții de proprietate asupra bunurilor în litigiu, nu A____________ în numele și pe seama Mănăstirii, ca organ superior Mănăstirii" (așa cum a încercat să-și legitimeze calitatea activă în cauză). Aceasta, pornind de la prevederile art. 40 al. I Statutul B__, care reglementează distinct intre unitățile componente ale Bisericii Ortodoxe Române, organizată ca Patriarhie, mănăstirea și eparhia (arhiepiscopia și episcopia), ale alin. 2 al art. 40, potrivit cu care fiecare din unitățile componente ale Bisericii, în conformitate cu dispozițiile prezentului statut, are dreptul de a se conduce și de a se administra autonom față de altă parte componentă de același rang și de a participa, prin reprezentanții săi aleși, clerici și mireni - în cazul parohiilor și eparhiilor, la lucrările unităților componente superioare, ale art. 41. potrivit cu care patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), mănăstirea și parohia sunt persoane juridice de drept privat și utilitate publică, cu drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul statut. Este absurd să-ți susții calitatea procesual activă în considerarea calității de „instituție ierarhic superioară" celei care ar putea emite pretenții de proprietate asupra bunurilor în litigiu, în condițiile în care M_________ are calitate de reclamantă în cauză, fiind introdusă în această calitate chiar la solicitarea Arhiepiscopiei.

Reclamanta A____________ S______ și Rădăuților, inițial a solicitat să se constate că toate bunurile pârâților sunt proprietatea Bisericii Ortodoxe Române (B.O.R.), pentru ca mai apoi să solicite constatarea dreptului de proprietate în favoarea sa. Ulterior, după ce pârâții au invocat excepția lipsei calității procesual active a reclamantei Arhiepiscopie, aceasta a făcut precizări la acțiune, arătând că a formulat cererea în calitate de „instituție ierarhic superioară" Mănăstirii și a solicitai introducerea în cauză a acesteia din urmă, ca reclamantă, respectiv solicită ca pretenția de constatare a dreptului de proprietate să vizeze M_________.

Tribunalul Suceava, în schimb, reținând că „prezenta acțiune care drept obiect constatarea că bunurile în discuție aparțin patrimoniului bisericesc" și că autonomia vizează unități cu cult egale în grad, fără a exclude ierarhia față de unitățile superioare, prin raportare la art. 160 HG 53/2008, potrivit cu care totalitatea bunurilor aparținând parohiilor, schiturilor. mănăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor și Patriarhiei, asociațiilor și fundațiilor constituite de Biserică, fondurile destinate unui scop bisericesc, precum și averile bisericilor fundaționale alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparține Bisericii Ortodoxe Române, iar regimul lui este reglementat de prezentul statut. Bunurile aflate în folosință fac, de asemenea, parte din patrimoniul bisericesc și se administrează conform actelor de dobândire și dispozițiilor prezentului statut; la art. 40 Stalului B__ și la art. 74 al. 4 Statutul B__. potrivit cu care M_________ depinde direct de chiriarhul locului, care este conducătorul ei canonic. în condițiile art. 7 alin. (1) din prezentul statul care prevede: Chiriarhul este conducătorul canonic al mănăstirilor, schiturilor și metocurilor din eparhia sa, concluzionează în sensul calității procesual active a Arhiepiscopiei, concluzie greșită.

Dacă acțiunea de față are ca scop constatarea că bunurile în discuție aparțin patrimoniului bisericesc, cum patrimoniul bisericesc aparține B__ potrivit art. 169 HG 53/2008, rezultă că ar putea justifica în cauză calitate procesual activă nu A____________, ci Biserica Ortodoxă Română, reprezentată legal prin Patriarh, conform art. 26 lit. c, care prevede: „Patriarhul B__ ... reprezintă Patriarhia Română în relațiile cu autoritățile publice centrale și locale, în justiție și față de terți, personal sau prin delegați împuterniciți". Or, reclamanta nu a primit delegație de reprezentare din partea Patriarhului, de a promova și reprezenta în instanță Biserica Ortodoxă Română, deci nu are în ipoteza vizată mai sus nici o calitate în cauză și, astfel, nici calitate procesual activă.

Dacă acțiunea de față are ca scop constatarea că bunurile în discuție aparțin Mănăstirii, nici în această ipoteză A____________ nu are calitate procesual activă. Potrivit art. 79 al. 4 din Statutul B__, starețul mănăstirii reprezintă mănăstirea în justiție, chiriahul fiind cel care aprobă în scris ca starețul sau o altă persoană să reprezinte mănăstirea în justiție.

M_________ A________ Maicii Domnului Catrinari, conform Statutului B__ este o unitate de cult din cadrul unei eparhii, în speță din cadrul Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților.

Dacă ne raportăm la art. 181 HG 53/2008, calitate procesual activă ar justifica, teoretic, doar M_________ (dacă ar fi legal constituită), unitate de cult, cu personalitate juridică, în nici un caz A____________, care doar administrează canonic M_________.

M_________ și A____________, unități componente ale B__, sunt persoane juridice distincte, cu patrimoniu propriu și cu dreptul de a se conduce și administra independent, față de orice altă unitate componentă a B__.

Statutul B__ stabilește în mod distinct atribuțiile fiecărui conducător al fiecărei unități de cult, din punct de vedere administrativ și organizatoric. Astfel, potrivit art. 88 lit. b și f, chiriarhul (arhiepiscopul sau episcopul) „conduce eparhia în conformitate cu prevederile Stimelor canoane, ale statutului și regulamentelor bisericești, precum și cu hotărârile Sfântului Sinod" și „reprezintă eparhia în relațiile cu autoritățile publice centrale și locale. în justiție și față de terți, personal sau prin delegați".

Chiriarhul poate reprezenta în nume propriu eparhia (arhiepiscopia sau episcopia) dacă se urmărește valorificarea unui interes patrimonial al acesteia și nu a unei unități de cult din subordine, care are personalitate juridică, patrimoniu propriu și dreptul de a se reprezenta singură în justiție.

Pe cale de consecință, A____________ nu poate figura ca parte în proces în nume propriu, nici susținând că bunurile fac parte din patrimoniul bisericesc, nici susținând interesele Mănăstirii, în condițiile în care în tot cursul procesului nu s-a legitimat niciodată ca reprezentant al Mănăstirii, despre care se pretinde că ar fi proprietar al bunurilor menționate prin acțiune.

Așa fiind, textele la care se raportează Tribunalul Suceava nu conferă calitate procesual activă reclamantei.

Privitor la apelul pârâților Asociația M_________ Sfântul M___ M______ loan cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari și C______ G_______, C______ S____ R_____, H_____ V______, H_____ G_______, B_____ C________, B_____ O_______ și A________ S____ împotriva încheierii din 02.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei (dată in materie de reexaminare taxă timbru) și S.C. 245/22.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei (criticată sub aspectul modalității de soluționare a excepției de insuficientă timbrare). Tribunalul Suceava reține un singur aspect: potrivii art. 18 al. 3 L. 146/1997, încheierea dată în materie de reexaminare este irevocabilă: „Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fară citarea părților, prin încheiere irevocabilă".

Sintagma „încheiere irevocabilă" folosită de legiuitor nu are semnificația că această încheiere este sustrasă cu lotul controlului judiciar, ci că numai ea însăși, separat, nu poate face obiectul unei alte căi de atac. Este de principiu că înfăptuirea controlului judiciar nu poate fi ab initio amputată prin sustragerea unor chestiuni litigioase din perimetrul acestui control, pentru că aceasta ar fi un non sens.

Interpretarea corectă a art. 18 al. 3 L. 146/1997 este că partea care a uzat de calea cererii de reexaminare nu poate ataca încheierea pronunțată în sistemul căilor de atac. Partea prejudiciată, însă, are dreptul de a ataca încheierea o dată cu sentința prin care s-a soluționat excepția de insuficientă timbrare (cum este cazul în speță), consecința admiterii apelului fiind strâns legată de prevederile art. 20 al. 5 L. 146/1997: în situația în care instanța judecătorească învestită cu soluționarea unei căi de atac ordinare sau extraordinare constată că in fazele procesuale anterioare taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal, va dispune obligarea părții la plata taxelor judiciare de timbru aferente, dispozitivul hotărârii constituind titlu executoriu, la executarea silită a hotărârii se va efectua prin organele de executare ale unităților teritoriale subordonate Ministerului Finanțelor Publice în a căror rază teritorială își are domiciliul sau sediul debitorul, potrivit legislației privind executarea silită a creanțelor bugetare.

Solicită a se avea în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 1393/2008 (Monitorul Oficial, partea I. nr. 98/18.02.2009), în care se reține că „nici o dispoziție constituțională nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiție, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităților judecătorești să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiție. Regula este cea a timbrării acțiunilor în justiție, excepțiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Cheltuielile ocazionate de realizarea actului de justiție sunt cheltuieli publice, la a căror acoperire, potrivit Constituției, cetățenii sunt obliciți sa contribuie prin impozite și taxe, stabilite în condițiile legii".

Chestiunea caracterului de cheltuiala publică a taxelor de timbru ocazionate de realizarea actului de justiție și efectivitatea accesului la căile de atac, principiu desprins din art. 6 CEDO, ne îndreptățesc să afirmăm posibilitatea reluării în calea de atac a chestiunii timbrajului din fața instanțelor inferioare, chiar in ipoteza în care această problemă a fost rezolvată pe calea cererii de reexaminare.

Altfel, dreptul de acces la instanță pe această chestiune ar fi unul iluzoriu.

In speță, cererea de reexaminare, a cărei modalitate de rezolvare a fost criticată de pârâți pe calea apelului, era tardiv formulată (termenul de 3 zile a început să curgă la 30.11.2010, iar cererea a fost formulată la 05.01.2011, reclamanta fiind decăzută din dreptul de a formula respectiva cerere, care, loturi, i-a fostadmisă), dar și nefondată, în raport de prevederile L. 455/2006. Legea 455/2006 acordă scutire de la plata taxele de timbru, pentru cultele religioase, însă numai pentru construcțiile și terenurile situate in intravilanul localităților, nu și pentru cele din extravilan, așa cum sunt cele în cauza, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar. De asemenea reclamanta era obligată să plătească taxă de timbru aferent pretențiilor vizând bunurile mobile. L. 455/2006 nu acordă scutire pentru bunurile mobile, cum sunt cele indicate de reclamantă la punctul I. 6 din acțiune. Legea face referire numai la bunuri imobile construcții și terenuri situate în intravilanul localității.

În drept, a invocat dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 C.pr.civ., art. 274 C.pr.civ.

Intimata A____________ S______ și Rădăuților a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Curtea constată că este nefondat.

Recurenții au invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C.proc.civ. susținând faptul că motivarea deciziei recurate este străină de natura pricinii, natura apărărilor formulate în cauză de pârâți care nu au fost practic verificate. Potrivit art. 304 pct. 7 C.proc.civ. se poate dispune modificarea hotărârii când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura pricinii. O hotărâre este nemotivată dacă instanța nu arată în considerente temeiurile de fapt și de drept pentru care a admis sau respins o cerere. Examinând decizia recurată Curtea constată că aceasta conține motivele de fapt și de drept pentru care instanța a respins apelurile pârâților și a admis apelul reclamantei, argumentându-se de ce se apreciază că reclamanta are calitate procesuală pasivă în cauză și de ce nu se mai poate reanaliza în apel modul de stabilirea taxei de timbru.

Hotărârea cuprinde motive contradictorii atunci când acestea se distrug și se anihilează reciproc, încât nici unul nu poate fi reținut că sprijină hotărârea, mai precis, în cazul de față dacă în decizia contestată s-ar fi regăsit argumente atât în sprijinul soluției de admitere a apelului pârâților cât și a soluției contrare, de respingere a apelului acestora, fapt care nu rezultă din analiza considerentelor deciziei, indicându-se punctual, concis, logic de ce apreciază instanța de apel, pe baza analizei probelor administrate și cu indicarea textelor de lege aplicabile, că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză și de ce apreciază că problema taxei judiciare de timbru a fost tranșată.

Hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii când a fost pronunțată cu ignorarea obiectului și a cauzei raportului juridic dedus judecății. Obiectul prezentei cauze este constatarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bisericii situate în _________________________, județul Suceava, și a altor bunuri imobile și mobile aparținând acestui complex monahal, înscrierea dreptului de proprietate asupra imobilelor în cartea funciară, anularea unui contract de dare în plată, radierea dreptului de proprietate și a dreptului de superficie înscrise în cartea funciară de pârâți, iar instanța de apel a motivat de ce apreciază că reclamanta are calitate procesuală,indicând textele din Statutul B__ aplicabile. Or, toate aceste motive nu sunt străine de natura și obiectul pricinii.

Recurenții mai invocă o greșită aplicare a legii de către instanța de apel, motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., în esență susținând că ar avea calitate procesuală activă M_________, dacă aceasta ar fi legal constituită, iar pe de altă parte, că ar putea avea calitate procesuală activă Biserica Ortodoxă Română, dacă se cere constatarea că bunurile menționate aparțin patrimoniului bisericesc, dar nu există în Statutul B__ o dispoziție legală care să atribuie reclamantei calitate procesuală pasivă.

În esență, trebuie stabilit cine este proprietarul unei biserici după sfințirea acesteia,și a bunurilor existente în același complex monahal, destinate exercitării cultului, și în acest sens sunt relevante următoarele dispoziții din HG nr. 53 din 16 ianuarie 2008 privind recunoașterea Statutului pentru organizarea și funcționarea Bisericii Ortodoxe Române:

Art. 40 alin.1 și 2:

„(1) Unitățile componente ale Bisericii Ortodoxe Române, organizată ca Patriarhie, sunt:

a) parohia;

b) mânăstirea;

c) protopopiatul (protoieria);

d) vicariatul;

e) eparhia (arhiepiscopia și episcopia);

f) mitropolia.

(2) Fiecare din unitățile componente ale Bisericii, în conformitate cu dispozițiile prezentului statut, are dreptul de a se conduce și de a se administra autonom față de altă parte componentă de același rang și de a participa, prin reprezentanții săi aleși, clerici și mireni - în cazul parohiilor și eparhiilor, la lucrările unităților componente superioare.”

Art. 41 alin. 1: „Patriarhia, mitropolia, arhiepiscopia, episcopia, vicariatul, protopopiatul (protoieria), mânăstirea și parohia sunt persoane juridice de drept privat și utilitate publică, cu drepturile și obligațiile prevăzute de prezentul statut.”

Art. 75 alin.1 și 3:

„(1) Înființarea, desființarea și transformarea mânăstirilor de călugări în mânăstiri de călugărițe sau a mânăstirilor de călugărițe în mânăstiri de călugări, precum și ridicarea schiturilor la rang de mânăstiri se aprobă de către Sinodul mitropolitan, la propunerea motivată a chiriarhilor eparhiilor sufragane, după o atentă și riguroasă evaluare a motivelor, a existenței bazei materiale și a personalului monahal necesar, precum și a condițiilor misionare locale.

(3) În mânăstirea, schitul sau metocul date în folosință prin sfințire, niciunul dintre ctitori, donatori și binefăcători nu are vreun drept de proprietate, folosință sau amestec în conducerea, administrarea și viața spirituală a acestora.”

Art. 84 alin. 1 și 2:

„(1) Eparhiile sunt unități bisericești constituite dintr-un număr de parohii, grupate în protopopiate, precum și din mânăstirile aflate pe un anumit teritoriu.

(2) Eparhiile sunt arhiepiscopii sau episcopii, conduse de către arhiepiscop sau episcop.”

Art. 169: „Totalitatea bunurilor aparținând parohiilor, schiturilor, mânăstirilor, protopopiatelor, vicariatelor, episcopiilor, arhiepiscopiilor, mitropoliilor și Patriarhiei, asociațiilor și fundațiilor constituite de Biserică, fondurile destinate unui scop bisericesc, precum și averile bisericilor fundaționale alcătuiesc patrimoniul bisericesc care aparține Bisericii Ortodoxe Române, iar regimul lui este reglementat de prezentul statut. Bunurile aflate în folosință fac, de asemenea, parte din patrimoniul bisericesc și se administrează conform actelor de dobândire și dispozițiilor prezentului statut.”

Art. 170 alin. 1, 2, 3 și 4:

„(1) Din punctul de vedere al destinației lui, patrimoniul bisericesc cuprinde bunuri sacre și bunuri comune.

(2) Bunurile sacre, respectiv cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate exclusiv și direct cultului, sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile. Proprietatea asupra bunurilor sacre este exclusiv bisericească, iar cedarea folosinței poate fi acordată pe un termen de până la 3 ani, cu posibilitatea de reînnoire.

(3) Sunt bunuri sacre cele care prin sfințire sau binecuvântare sunt destinate cultului divin, precum: lăcașurile de cult (catedrale, biserici, paraclise, capele etc.), odoarele și veșmintele bisericești, cărțile de ritual, cimitirele etc.

(4) Sunt asimilate cu bunurile sacre și beneficiază de același regim juridic și: casa parohială, vatra parohială și mânăstirească, incinta Centrului eparhial, a Centrului patriarhal, reședințele chiriarhale, chiliile mânăstirilor și schiturilor, bunurile prețioase, cu valoare artistică, istorică sau datorită materialului din care sunt confecționate, precum: picturile, sculpturile, țesăturile artistice, miniaturile, cărțile rare, documentele, lucrările din materiale scumpe etc.

Art. 172: „În cazul desființării unei unități de cult sau a unei biserici fundaționale, proprietatea asupra întregului ei patrimoniu se transmite unității de cult superioare ierarhic, care va dispune de acesta cu titlu de proprietar al respectivului patrimoniu bisericesc. Patrimoniul bisericesc fără stăpân revine eparhiei în a cărei jurisdicție teritorială se află.”

Art. 174: „Bunurile care fac obiectul aporturilor de orice fel - contribuții, donații, succesiuni, legate -, precum și orice alte bunuri intrate în patrimoniul unităților componente ale Bisericii Ortodoxe Române, din țară și din afara granițelor țării, nu pot face obiectul revendicării lor ulterioare.”

Art. 181:

„O biserică, imediat după sfințirea ei, trece în proprietatea și în folosința unităților de cult din cadrul eparhiei, cu tot terenul și clădirile afectate ei și stă sub dispozițiile prezentului statut, ținându-se seama și de actele de fundație. Eventualele condiții testamentare contrare prezentului statut se vor considera nule.”

Din aceste texte legale citate rezultă că atât mănăstirea și arhiepiscopia sunt unități componente ale Bisericii Ortodoxe Române și au personalitate juridică, însă mănăstirea trebuie înființată cu aprobarea Sfântului Sinod, prin urmare doar din acel moment are personalitate juridică. În cauză s-a stabilit că M_________ „A________ Maicii Domnului” Catrinari nu are personalitate juridică, fapt necontestat prin recurs. În consecință, nu sunt aplicabile dispozițiile art.181 din Statutul B__ în sensul că biserica și celelalte bunuri din cadrul Mănăstirii „A________ Maicii Domnului” Catrinari nu au intrat în patrimoniul acesteia din urmă, pentru că atât timp cât nu are personalitate juridică, nu are patrimoniu propriu. Însă biserica construită și celelalte bunuri mobile și imobile destinate exercitării cultului, fiind bunuri sacre, aparțin patrimoniului bisericesc conform art. 170 din Statutul B__. Aceste bunuri fiind în jurisdicția teritorială a Arhiepiscopiei S______ și Rădăuților, revin acesteia conform art. 172 teza a II-a din Statut.

În consecință, reclamanta justifică calitate procesuală activă atât în ceea ce privește acțiunea în constatare cât și a celorlalte capete de cerere strâns legate de aceasta.

În ceea ce privește criticile vizând taxa de timbru de plata căreia a fost scutită reclamanta prin încheierea din 2.02.2011 a Judecătoriei Vatra Dornei, irevocabilă, contrar opiniei recurenților, nu se mai poate repune în discuție în căile de atac împotriva hotărârii date în cauză,modul de stabilire a taxei de timbru.

Potrivit art.18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997 împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data la care s-a stabilit taxa sau de la data comunicării sumei datorate. Textul nu face distincție și nu stabilește că această cale de atac poate fi exercitată doar de persoana căreia îi incumbă obligația plății taxei de timbru, însă, de regulă, aceasta are interesul de a o formula. În continuare alin. 3 prevede că cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere irevocabilă, ceea ce înseamnă că cele stabilite prin această încheiere nu mai pot fi repuse în discuție ulterior, nici de părți și nici de instanță. Textul art. 20 alin. 5 din Legea nr.146/1997 este aplicabil doar în situația în care nu s-a exercitat calea de atac împotriva modului de stabilire a taxei de timbru.

Trebuie observat că, potrivit dispozițiilor Codului de procedură civilă ( art. 282, art. 299) apelul sau recursul se exercită împotriva hotărârii date în cauză, sentință sau decizie după caz, precum și a încheierilor premergătoare din același dosar, care nu întrerup cursul judecății, deci încheieri pentru care nu există o cale de atac separată. Taxa judiciară de timbru ce trebuie plătită se stabilește de regulă prin rezoluția judecătorului și eventual prin încheiere dacă din eroare nu s-a stabilit prin rezoluție. Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, indiferent că s-a realizat prin rezoluție sau încheiere, s-a stabilit o cale de atac separată, în cadrul căreia se pronunță o încheiere irevocabilă, dată de un alt complet de judecată, care nu poate forma obiectul căii de atac a apelului sau recursului. Nici încheierea prin care s-ar stabilit taxa de timbru nu este una premergătoare ce poate fi atacată o dată cu fondul, instanța este legată de cele stabilite prin această încheiere (conform art. 268 judecătorii nu sunt legați de încheierile premergătoare ci doar de cele care pregătesc dezlegarea pricinii), și pe de altă parte, există o cale de atac separată, cererea de reexaminare.

Curtea mai observă că recurenta Asociația Sfântul M___ M______ I___ cel Nou de la Suceava și Nașterea Maicii Domnului Catrinari a formulat apărări în cursul judecării cererii de reexaminare, atât în ceea ce privește tardivitatea cererii de reexaminare cât și pe fond, instanța pronunțându-se asupra acestora.

Curtea nu va analiza criticile recurenților care susțin că reclamanta nu trebuia să fie scutită de plata taxei de timbru, chestiunea fiind tranșată prin încheiere irevocabilă, astfel cum s-a argumentat mai sus.

Față de cele reținute, constatând că nici unul din motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Curtea va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata A____________ S______ și Rădăuților, ca nefondată, aceasta nefăcând dovada efectuării unor astfel de cheltuieli.