Cap. III identificarea criminalistică

Ajungerea la acest gen de concluzie trebuie însă să fie însoţită întotdeauna de o analiză temeinică şi de descrierea tuturor împrejurărilor pe temeiul cărora nu se poate formula o concluzie de probabilitate sau una categorică. Pentru acest motiv nu considerăm întemeiată soluţia oferită ca alternativă, în sensul că, dacă după studierea materialelor de examinat expertul nu poate formula decât o concluzie de imposibilitate, el poate restitui materialul organului judiciar, precizând motivul respectiv ca temei al restituirii.²⁵ Credem că, odată terminată studierea materialelor, expertul criminalist este în măsură să aprecieze direcţia soluţiilor pe care le poate formula, dar până la epuizarea tuturor căilor de examinare directă, analitică şi instrumentală acestea rămân doar ipoteze. Odată realizate toate examinările necesare şi posibile, sub aspect tehnic expertiza a fost deja realizată, rămânând de făcut doar partea de redactare a raportului, ceea ce nu se poate compensa prin lapidaritatea unei adrese de restituire. Inclusă în conţinutul constatărilor din raportul de expertiză şi expusă pe larg, fundamentarea şi explicarea alegerii acestei soluţii are menirea de a convinge organul judiciar şi părţile din cauză despre ,,justeţea concluziei de imposibilitate”²⁶. Explicarea limitelor tehnice şi metodice este de natură a informa organul judiciar despre faptul că un anumit aspect al cauzei nu va putea fi soluţionat pe calea expertizei criminalistice, evitând tergiversarea inutilă a cercetărilor, determinându-l să caute răspunsuri şi pe calea reorientării anchetei, înţelegând limitele tehnicii pentru un moment dat, limitele materiale ale unităţii şi nu neapărat limitele absolute de cunoaştere.

1 Ionescu L., Sandu D., Identificarea criminalisticã, Bucureşti, l991, p. 27.

2 Idem.

3 Emilian Stancu, Criminalistica, vol 1, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1962.

4 Dan N., Tratat Practic de criminalisticã , vol. II, Bucureşti, Ed. M. I., l979, p. 215.

5 L. Ionescu, D. Sandu, op. cit.

6 Camil Suciu, Criminalistica, vol 1, Bucureşti, Ed. Ştiinţifică, 1962, p. 18.

7 D. Sandu, L. Ionescu , op. cit.

8⁸ Ionescu L., Criminalisticã – Note de curs pentru uzul studenţilor (Nepublicat), Univ. Creştină ,,D. Cantemir”, Bucureşti, 1995, p. 25.

9 Dan N., op. cit., p. 220.

10 E. Stancu, op. cit., p. 60.

11 Lucian Ionescu, Propuneri pentru reglementarea proprie a expertizelor complexe, RRD, nr. 3/1978.

12 E. Stancu, op. cit., p. 60.

13 I. Constatin, L. Mocsy ş.a., Tratat practic de criminalistică, vol. II, Bucureşti, Editura M I., p. 20-21.

14 Vezi L. Ionescu, op. cit.

15 A. Ciopraga, op. cit., p. 408.

16 A. Ciopraga, op. cit., p. 411, cu referire la Dumitru Cruceanu, Expertiza criminalistică şi organizarea ei, în R. P. R., p. 40.

17 Mircea Flonta, Structura coordonării acţiunilor şi geneza operaţiilor logico-matematice, Teoria acţiunii umane, Forum – Ştiinţe sociale, vol. I, 1969, pp. 109-115.

18 Mocsy Ladislau, Demonstraţia - etapă de lucru importantă în activitatea de expertiză criminalistică , în lucrarea colectivă 20 de ani de expertiză criminalistică, Bucureşti, Ministerul Justiţiei, 1978, p. 68-71.

19 A. Ciopraga, op. cit., p. 414.

20 Andre A. Moensens, How to prepare for a Daubert Hearing – A.A.F.S. 1997, International Journal of Forensic Document Examiners, vol. 3, nr. 2/1997, p. 180.

21 A. Ciopraga, op. cit., pp. 428-436. E. Mihuleac, Expertiza judiciară, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1971, p. 230. Sandu Dumitru, Concluziile expertului criminalist în sistemul expertizei criminalistice româneşti şi în sistemele altor state. O privire comparativă. (Nepublicat), Comunicare prezentată la al II-lea simpozion Naţional al Societăţii Române de Criminologie şi Criminalistică, Bucureşti, octombrie 1996. Lucian Ionescu, Concluzia raportului de expertiză criminalistică a scrisului şi aprecierea valorii sale probante, Buletinul Intern al Procuraturii R. S. R. în Probleme de criminalistică şi criminology, nr. 2-3/1983, p. 43-54.

22A. Ciopraga, op. cit., p. 430, referire şi la Sandu Dumitru, Unele aspecte privind interpretarea concluziei raportului de expertiză – 20 de ani de expertiză criminalistică, Ministerul Justiţiei, pp. 61-63.

23 Experţii scolii sovietice , în special Zotov B., Belkin R. S.

24 Alexandru Buus, Concluziile probabile în expertiza criminalistică – în 20 de ani de expertiză criminalistică, p. 42-50. E. Locard, Les faux en ecriture et leur expertise, Paris, 1959, p. 29. Matei Basarab, Criminalistica, Cluj-Napoca, Litografia UBB Cluj, 1969, p. 325. A. Ciopraga, op. cit., p. 432-433.

25 Ladislau Mocsy, Expertiza criminalistică în dreptul procesual penal roman, Teză de doctorat, Universitatea “Al. I. Cuza”, Iaşi, 1975, p. 143.

26 A. Ciopraga, op. cit., p. 436.