Cap Obiectul economiei politice 5

Într-un mediu competitiv, până şi egoismul indivizilor şi al firmelor, aflate în căutare de profit este puternic motivat să servească interesele altora şi să ofere consumatorilor cel puţin tot atâta valoare pe câtă pot aceştia din urmă găsi în altă parte. Aceasta este calea ce duce spre un venit mai mare şi spre profituri mai substanţiale. Oricât de paradoxal ar părea, interesul personal devine astfel o puternică sursă de progres economic.

Interesele economice dau conţinut, dau motivaţii oamenilor să acţioneze într-un mod sau altul, să se orienteze într-o direcţie sau alta. Ele, împreună cu trebuinţele economice dau conţinut şi substanţă scopului activităţilor economice şi îşi pun pecetea lor distinctivă pe comportamentul actorilor economici.

Interesele economice se disting unele de altele. Deşi sunt foarte diversificate şi eterogene, ele au anumite trăsături comune care le unesc şi care le conferă statutul de bloc sistem sau subsistem în cadrul economiei naţionale şi al societăţii omeneşti.

• Interesele economice se disting unele de altele. Deşi sunt foarte diversificate şi eterogene, ele au anumite trăsături comune care le unesc şi care le conferă statutul de bloc sistem sau subsistem în cadrul economiei naţionale şi al societăţii omeneşti.

• Ştiinţa a descoperit că între diferitele interese economice nu există numai deosebiri, ci şi asemănări, mai mult sau mai puţin vizibile cu ochiul liber. Asemănările existente între diferite interese au servit şi servesc drept criterii metodologice de tipologizare, de clasificare a intereselor economice.

• Din punctul de vedere al purtătorilor de interese economice sunt grupate:

• a. interese economice individuale, denumite adesea şi particulare sau personale;

• b. interese economice ale microgrupurilor (familie, firmă, organizaţie);

• c. interese economice naţionale, statale sau societale;

• d. interese economice internaţionale;

• e. interese economice planetare.

• Din punctul de vedere al rolului pe care îl îndeplinesc în viaţa economică a societăţii:

• a. interese fundamentale (cardinale, primordiale);

• b. interese secundare;

• c. interese terţiare etc.

• Din punctul de vedere al caracterului legăturilor cu subiecţii purtători de interese:

• a. interese economice directe, nemijlocite;

• b. interese economice indirecte (mijlocite);

• Sub aspectul duratei de manifestare în timp:

a. interese economice permanente;

• a. interese economice permanente;

• b. interese economice temporare (nepermanente), prezente, imediate şi îndepărtate;

• c. interese economice periodice.

• Din punct de vedere al naturii:

• a. interese economice comune şi interese economice opuse;

• b. interese economice convergente şi divergente.

• Fiecare actor sau subiect economic, fiecare purtător de interese economice acţionează pentru înfăptuirea (realizarea) propriilor interese. Natura diferită a intereselor generează competiţie, concurenţă, tensiune, luptă şi conflict între purtătorii lor atunci când interesele sunt opuse. Natura asemănătoare, comunitatea sau identitatea de interese generează cooperare, parteneriat şi concurs.

5.1. Scurt istoric

• 5.1. Scurt istoric

• Orice activitate economică este îndreptată, în esenţă, spre acoperirea trebuinţelor umane, aflate într-un permanent proces de multiplicare şi diversificare, cu resursele limitate de care de care dispune societatea. Acest scop, aparent uşor de atins s-a dovedit a fi, în practică dificil de realizat, atât la nivel individual, cât şi la nivel societal.

• Primele mari întreprinderi au fost proprietăţile agricole ale patricienilor din imperiul roman, în perioada de descompunere a sa.

• La sfârşitul evului mediu, apar primele întreprinderi capitaliste care le prefigurează pe cele de astăzi sub forma companiilor (cum = cu, împreună cu; panis = pâine) adică a societăţilor familiale organizate pe principiul societăţilor în nume colectiv (toţi membri ei fiind solidar responsabili numai în limita cotei lor de participaţie).

• Toate societăţile în nume colectiv au suferit însă din cauza unei împărţiri necorespunzătoare a responsabilităţilor, iar soluţia a fost comandita – prin care s-a creat o distincţie între responsabilităţile şi răspunderea juridică a celor care se mulţumesc pe de o parte să-şi dea concursul numai financiar şi care înţeleg să nu fie răspunzători de cât pentru acest aport, şi ceilalţi membri pe cealaltă parte.

• O formă distinctă a organizării întreprinderii a constituit-o societatea pe acţiuni, adică o asociere de capitaluri în care asociaţii posedă fracţiuni din capitalul social denumite acţiuni. Prima societate pe acţiuni din Europa datează din secolul al XVI-lea – şi s-a numit Moscovy Companie.

Un moment apare în evoluţia întreprinderii, concepută ca un organism economic care reuneşte trei elemente fundamentale – capitalul, munca şi forţele naturale, îl constituie, începând cu secolul al XII-lea, apariţia, ca rezultat al adâncirii diviziunii muncii, a corporaţiilor, entităţi economice care grupau membrii ai breslelor care practicau aceleaşi meserii în scopul protejării intereselor lor în cadrul actelor de schimb. Primele corporaţii sunt menţionate a fi apărut în Spania.

• Un moment apare în evoluţia întreprinderii, concepută ca un organism economic care reuneşte trei elemente fundamentale – capitalul, munca şi forţele naturale, îl constituie, începând cu secolul al XII-lea, apariţia, ca rezultat al adâncirii diviziunii muncii, a corporaţiilor, entităţi economice care grupau membrii ai breslelor care practicau aceleaşi meserii în scopul protejării intereselor lor în cadrul actelor de schimb. Primele corporaţii sunt menţionate a fi apărut în Spania.

•