Cap Obiectul economiei politice 5

a. „gentiemen’s agreement” format din firme care participă la un angajament În cadrul căruia îşi menţin autonomia însă îşi coordonează activităţile în scopul contracarării concurenţei şi a impune preţul pe piaţă;

b. fuziunile – situaţie în care o singură firmă achiziţionează acţiunile uneia sau mai multor firme care îşi pierd independenţa;

c. holdingurile – formă de subordonare a diferitelor societăţi prin controlul participanţilor de către o societate anonimă pe acţiuni. O firmă deţine majoritatea acţiunilor uneia sau mai multor firme. Companiile care fac parte din holding îşi menţin independenţa.

• c. holdingurile – formă de subordonare a diferitelor societăţi prin controlul participanţilor de către o societate anonimă pe acţiuni. O firmă deţine majoritatea acţiunilor uneia sau mai multor firme. Companiile care fac parte din holding îşi menţin independenţa.

• d. concernele sau conglomeratele formate prin reunirea unor firme aparţinând unor ramuri diferite. Ele iau naştere în urma fuziunilor şi absorbirilor sau achiziţionării pachetului de control al unor firme care, în urma acestui proces, îşi pierd independenţa.

• f. grupul de interes economic şi grupul european de interes economic intrate recent în legislaţia românească.

• 5.3. Firma de afaceri. Dimensiune optimă

• În condiţiile economiei de piaţă , se observă o creştere semnificativă a numărului şi importanţei firmelor mici, datorită specificului activităţii acestora – cele mai multe firme mici desfăşoară, în general, activităţi de prestări de servicii sau de producţie mică – în condiţiile în care sfera serviciilor s-a extins rapid, în ultimii treizeci de ani ponderea serviciilor în totalul activităţii economice dublându-se în ţările dezvoltate şi crescând semnificativ în celelalte ţări.

• O firmă mică se defineşte prin aceea că:

• - capitalul social al firmei este deţinut de un singur individ, sau de un număr restrâns de posesori ai capitalului care sunt şi deţinători ai proprietăţii;

• - aria de activitate este, în principal, locală;

• - firma respectivă nu este dominantă în ramura de activitate;

• - managerul firmei este, în multe cazuri şi proprietarul acesteia, dar există şi situaţii în care managerii pot fi independenţi de proprietari;

- firma respectivă are mai puţin de 250 de angajaţi (cu unele excepţii în Statele Unite unde, în unele domenii de activitate, numărul acestora poate ajunge la până la 1500 şi în Uniunea Europeană unde limita maximă este de 500 de angajaţi).

• - firma respectivă are mai puţin de 250 de angajaţi (cu unele excepţii în Statele Unite unde, în unele domenii de activitate, numărul acestora poate ajunge la până la 1500 şi în Uniunea Europeană unde limita maximă este de 500 de angajaţi).

• - încasările anuale se situează sub o anumită limită – în Uniunea Europeană aceasta înseamnă o cifră de afaceri anuală de sub 75 mil. de euro, în timp ce în Statele Unite ea vizează sectorial între 17 mil. de USD în construcţii şi 1 mil. în agricultură.

• Firmele mici prezintă o serie de avantaje ce decurg din însăşi dimensiunea lor. Ele sunt mai mobile, se pot adapta mai uşor cererii pieţei , îşi pot modifica, fără dificultăţi majore, profilul, atunci când genul de activitate pe care îl desfăşoară nu mai corespunde necesităţilor pieţei. În general, micile firme, sau micile afaceri, sunt considerate drept punctul de pornire al unui nou produs sau serviciu, experienţa dobândită de pe urma desfăşurării activităţii respective permiţând dezvoltarea, sau, în cazul obţinerii unor rezultate negative, restrângerea activităţii.

• Un alt avantaj important al firmelor mici decurge din însuşi faptul că, în condiţiile economiei contemporane, gusturile şi preferinţele consumatorului, aflate într-o permanentă schimbare, conduc la modificări ale structurii tradiţionale a cererii. O parte a consumatorilor, mai ales cei din ţările cu o economie dezvoltată, nu mai sunt satisfăcuţi de produse provenind din producţia de serie, căutând produse unicat a căror fabricaţie este asigurată de micile firme şi nu de marii producători, în cadrul producţiei de masă.

• Datorită creşterii contribuţiei firmelor mici şi mijlocii la crearea bunăstării materiale şi sociale, ele sunt protejate şi încurajate în dezvoltarea lor de sistema legislative din ţările dezvoltate dar şi de cele ale ţărilor aflate în tranziţie spre economia de piaţă. În acest sens, menţionăm faptul că în Uniunea Europeană firmele mici sunt sprijinite printr-o legislaţie care prevede o serie de facilităţi privind scutirea parţială sau totală de la plata impozitului pe profit, subvenţii pentru investiţii, acordarea de credite în condiţii avantajoase, acordarea unor prime pentru stimularea exportului, susţinerea activităţii de cercetare-dezvoltare, asistenţă şi consultanţă în domeniul economic şi juridic.

Desfăşurarea activităţii în cadrul acestui gen de firme prezintă şi dezavantaje:

• Desfăşurarea activităţii în cadrul acestui gen de firme prezintă şi dezavantaje:

• - existenţa unor puternice bariere de intrare pe piaţă , cărora firmele mici trebuie să le facă faţă, bariere provenind , pe de o parte, din costurile mari pe care aceste firme le obţin în comparaţie cu firmele mari, care datorită producţiei la scară obţin aceleaşi produse la costuri mult mai mici, iar, pe de altă parte, din concurenţa pe care firmele mari o fac tocmai datorită puterii de a controla piaţa şi de a ridica bariere artificiale de intrare în calea firmelor mici. Un alt gen de bariere îl reprezintă reglementările juridice şi diversificarea caracteristicilor tehnico-funcţionale ale produselor, dar şi influenţa monopolistă a convenţiilor şi înţelegerilor de pe piaţa muncii etc.

•