Cap Obiectul economiei politice 5


a. din punct de vedere al funcţiei sociale



Yüklə 446 b.
səhifə15/49
tarix30.07.2018
ölçüsü446 b.
#64050
1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   49

a. din punct de vedere al funcţiei sociale:

  • - bunuri de subzistentă sau bunuri de consum;

  • - bunuri de producţie, care se mai numesc şi bunuri de capital sau mijloace de producţie;

  • b. sub aspectul realităţii fizice:

  • - bunuri materiale obiectuale;

  • - bunuri non-obiectuale;

  • c. din punct de vedere al duratei de funcţionare:

  • - bunuri durabile (de folosinţă îndelungată);

  • - bunuri nedurabile care se consumă integral în decursul unei singure întrebuinţări. Bunurile care se consumă şi dispar în decursul unei singure întrebuinţări şi pot fi înlocuite cu altele de aceiaşi calitate şi în aceiaşi cantitate, se numesc bunuri fungibile, iar celelalte bunuri nonfungibile.

  • d. după data producerii bunurilor economice:

  • - bunuri vechi;

  • - bunuri noi;

  • - bunuri viitoare care au doar o existenţă conceptuală.



  • e. în concordanţă cu criteriul relaţiilor reciproce dintre bunurile economice:

    • e. în concordanţă cu criteriul relaţiilor reciproce dintre bunurile economice:

    • - bunuri alternative;

    • - bunuri pereche;

    • - bunuri simultane;

    • f. din punct de vedere al consumului sau al utilizării finale:

    • - bunuri complementare (consumul unui bun presupune şi consumul altui bun);

    • - bunuri concurente (consumul unuia exclude consumul altuia);

    • g. dacă se ia drept criteriu legătura bunurilor cu satisfacerea trebuinţelor:

    • - bunuri de rangul 1 (bunuri folosite imediat după ce au fost produse pentru satisfacerea trebuinţelor în procesul de consum);

    • - bunuri de rangul 2 (bunuri folosite pentru producerea bunurilor de rangul 1);

    • - bunuri de rangul 3 (bunuri utilizate pentru producerea bunurilor de rangul 2) şi aşa mai departe.

    • Bunurile au o dublă determinare - una existenţială şi alta economică.

    • Se consideră mai corect că bunurile economice să includă în componenţa lor atât bunurile obiectuale, cât şi pe cele neobiectuale concretizate în servicii utile care satisfac diferite trebuinţe umane, precum şi în informaţii disponibile indiferent dacă acestea sunt integrate, personificate în fiinţa umană (pregătire, experienţă etc.) sau sunt depozitaţi pe suporţi materiali (hârtie, filme, benzi şi discuri magnetice, circuite electronice ş.a.).

    • Bunurile economice au, pe lângă determinarea lor existenţială, determinare economică. Ele sunt purtătoare de relaţii economico- sociale.



    În mişcarea lor, ele sunt obiect al relaţiilor de proprietate, aparţin unor subiecţi economici persoane fizice sau/şi juridice, se află în posesiunea, în folosinţa şi la dispoziţia lor şi sunt deci obiect al unei forme sau alteia de proprietate.

    • În mişcarea lor, ele sunt obiect al relaţiilor de proprietate, aparţin unor subiecţi economici persoane fizice sau/şi juridice, se află în posesiunea, în folosinţa şi la dispoziţia lor şi sunt deci obiect al unei forme sau alteia de proprietate.

    • Primul şi cel mai important element al economiei de schimb în general şi al economiei capitaliste în special este marfa – care este produsă şi vândută în deplină concordanţă cu regulile pieţei concurenţiale. În cadrul acestui sistem vom privi schimbul ca procesul de vânzare-cumpărare a mărfurilor.

    • Marfa este caracterizată de o serie de însuşiri:

    • - Este un bun, obţinut în urma unei activităţi productive umane, care prin proprietăţile sale satisface anumite trebuinţe ale omului, indiferent de natura lor. Atributul de a satisface o trebuinţă reprezintă o condiţie necesară pentru ca bunul respectiv să devină marfă, chiar şi în acest context nu toate bunurile sunt mărfuri.

    • - Marfa este un bun economic, deoarece este creată de munca omenească. Trebuie avut în vedere faptul că nu orice bun economic este marfă: doar acelea ce sunt destinate procesului de schimb devin mărfuri cu o anumită utilitate socială. Bunurile destinate auto-consumului nu pot fi considerate mărfuri, tocmai din cauza faptului că nu sunt implicate în procesul de schimb.

    • - Cel mai important element în transformarea unui bun economic în marfă este dat de schimb, de faptul că trece de la producător la consumator prin intermediul procesului de vânzare-cumpărare.

    • Luând în considerare însuşirile ce caracterizează un bun economic în procesul de devenire al acestuia marfă:



    Marfa denumeşte orice bun economic care serveşte satisfacerii nevoilor oamenilor şi /sau producţiei, destinat procesului de vânzare-cumpărare prin tranzacţii de piaţă şi apt să satisfacă o trebuinţă socială reală.

    • Marfa denumeşte orice bun economic care serveşte satisfacerii nevoilor oamenilor şi /sau producţiei, destinat procesului de vânzare-cumpărare prin tranzacţii de piaţă şi apt să satisfacă o trebuinţă socială reală.

    • Principalele categorii de mărfuri sunt:

    • - mărfuri corporale de consum personal: alimente, îmbrăcăminte, articole de igienă;

    • - mărfuri corporale de consum îndelungat: locuinţe, mobilă, autoturism;

    • - servicii şi informaţii destinate consumului personal şi sau social: învăţământ, sănătate, servicii de poştă, transport;

    • - servicii, informaţii şi bunuri corporale destinate activităţii economice: bunuri de capital fix şi circulant, servicii de marketing, management, consultanţă economică şi tehnico ştiinţifică;


    • Yüklə 446 b.

      Dostları ilə paylaş:
    1   ...   11   12   13   14   15   16   17   18   ...   49




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
    rəhbərliyinə müraciət

    gir | qeydiyyatdan keç
        Ana səhifə


    yükləyin