4. oferta relativ inelastică - situaţie în care o modificare a preţului, de o anumită amplitudine, va determina o modificare a cantităţii oferite într-o proporţie mai mică decât cea a preţului. În acest caz, coeficientul de elasticitate va fi cuprins în intervalul (0, 1);
5. oferta relativ elastică - situaţie în care modificarea preţului generează o modificare de mai mare anvergură a cantităţii oferite. În această situaţie coeficientul de elasticitate se află cuprins în intervalul (1, +∞).
modul în care oferta poate să reacţioneze la modificarea preţului. Dacă producătorul bunului respectiv are la dispoziţie factori de producţie care să-i permită lărgirea producţiei, în situaţia în care preţul de vânzare al bunului respectiv create, el va reacţiona ca atare. În situaţia în care capacităţile de producţie sunt limitate, modificarea preţului nu va avea ca efect modificarea ofertei.
modul în care oferta poate să reacţioneze la modificarea preţului. Dacă producătorul bunului respectiv are la dispoziţie factori de producţie care să-i permită lărgirea producţiei, în situaţia în care preţul de vânzare al bunului respectiv create, el va reacţiona ca atare. În situaţia în care capacităţile de producţie sunt limitate, modificarea preţului nu va avea ca efect modificarea ofertei.
perioada de timp: pe termen scurt oferta poate reacţiona într-o măsură mai mică la modificările de preţ, deoarece producătorul poate modifica doar elementele capitalului circulant şi ale forţei de muncă, nu şi pe cele legate de capitalul tehnic; pe termen lung modificările în volumul şi structura ofertei pot fi substanţiale ca urmare a faptului că producătorul poate înlocui şi elementele capitalului tehnic cu altele mai performante.
La sfârşitul secolului trecut economistul englez Alfred Marshal a identificat caracteristicile dimensionării ofertei în funcţie de intervalul de timp care se ia în calcul:
pe termen foarte scurt oferta este rigidă, neexistând posibilitatea adaptării cantităţii oferite sau a structurii acesteia la modificarea cererii.
pe termen scurt, oferta are un caracter relativ inelastic, cuantumul modificării ei fiind determinat de capacitatea firmei producătoare de a-şi creşte producţia ca urmare a modificărilor capitalului variabil. În acest caz, creşterea preţului bunului care face obiectul ofertei va genera o reacţie de creştere a cantităţii oferite într-o proporţie mai mică decât creşterea preţului.
pe termen lung oferta este elastică, iar dimensiunea ei este influenţată de modificările capitalului fix şi ale capitalului variabil. Într-o perioada lungă de timp, firma poate spori cantitatea de factori de producţie implicaţi in obţinerea unui bun printr-un proces investiţional susţinut, în scopul lărgirii capacităţilor de producţie.
7.4. Interacțiunea între cerere și ofertă
7.4. Interacțiunea între cerere și ofertă
O piaţă se găseşte în echilibru, atunci când cantitatea oferită şi cea cerută se egalizează la nivelul preţului de echilibru. Echilibrul apare atunci când forţele dinamice ale pieţei se anulează reciproc, iar preţul de echilibru este acela spre care „mâna invizibilă” orientează forţele pieţei. Piaţa reală nu se află însă în echilibru decât pe perioade foarte scurte de timp, în restul cazurilor existând fie exces de cerere, fie exces de ofertă.
8.1. Conceptul de concurență
8.1. Conceptul de concurență
Una dintre trăsăturile esenţiale ale economiei de piaţă şi unul dintre cele mai importante elemente ale pieţei este concurenţa. Poate fi privită ca un proces de confruntare prin care agenţii economici urmăresc să-şi îmbunătăţească situaţia concurentă este apreciată de mulţi economişti drept calea cea mai bună de satisfacere a intereselor tuturor.
Concurenţa face parte posibil, pe de o parte, ca în societate să se producă ce şi cat este necesar, cerut şi dorit, la cele mai mici preţuri şi costuri posibil, iar pe de altă parte, asigură profiturile considerate suficiente de firmele producătoare şi totodată satisfacerea în cât mai mare măsură a trebuinţelor consumatorilor. Ea reprezintă un mod eficient de orientare a unor resurse necunoscute spre necunoscute, o „procedură de descoperire a unor cunoştinţe sistematice, referitoare la preferinţele consumatorilor şi posibilităţile tehnologice ale producătorilor, prin intermediul preţurilor de piaţă”.
În acelaşi timp sub presiunea concurentei (şi urmărind realizarea scopurilor proprii) întreprinzătorii sunt determinaţi să introducă progresul tehnic şi să crească productivitatea.
Concurenţa pentru exploatarea eficientă a unor resurse limitate şi pentru obţinerea de noi mijloace de satisfacere a nevoilor individuale şi colective la costuri mai scăzute şi de o calitate mai ridicată, a contribuit substanţial la îmbunătăţirea nivelului general de bunăstare materială şi spirituală, la creşterea calităţii vieţii, a stimulat apariţia unor noi aspiraţii umane şi a făcut posibil multe din marile realizări ale omenirii.
Concurenţa nu reprezintă numai un puternic factor de stimulare ci şi un puternic factor coercitiv, ea eliminând firmele cele mai puţin performante şi exercită o permanentă presiune în direcţia reducerii preţului.
Concurenţa nu reprezintă numai un puternic factor de stimulare ci şi un puternic factor coercitiv, ea eliminând firmele cele mai puţin performante şi exercită o permanentă presiune în direcţia reducerii preţului.
Concurenţa nu este şi nu trebuie privită ca un concept pur economic, în afara vieţii economice; ea este, de asemenea, o principală sursă de stimulare, în special sub aspect creativ, în diferite domenii de activitate umană, cum ar fi politica, sportul, arta sau cultura. Însăşi democraţia se întemeiază pe concurenţă (intre grupuri şi partide), cel puţin în aceiaşi măsură în care se bazează pe cooperare .
