Prin haos economic se înţelege o stare a economiei care se caracterizează prin lipsa de ordine, lipsa de organizare, prin mare neorânduiala, prin dezordine mare, prin mare învălmăşeala, brambureala, harababură şi multă confuzie. Într-o stare de haos şi dezordine în economie totul sau aproape totul se desfăşoară la întâmplare, activităţile oamenilor au caracter anarhic, sunt guvernate de bunul plac. Spre deosebire de aceştia, adepţii răspunsului pozitiv la întrebarea de mai sus afirmă şi susţin că în economie există ordine, că ordinea reprezintă una din trăsăturile esenţiale ale economiei. Cine are dreptate? Cine se afla mai aproape de adevăr? Este util şi necesar să vedem care sunt principalele argumente ale fiecărei părţi. Cei care neagă existenţa ordinii în economie consideră că indivizii îşi desfăşoară activitatea autonom şi independent, liber, în concordanţă cu interesele şi scopurile lor individuale. Aceste activităţi nu sunt organizate cu anticipaţie şi nici nu sunt coordonate de altcineva. Pentru ei ordinea este rezultatul unei activităţi ordonatoare executate de un spirit ordonator. Ei consideră că în economic sunt multe activităţi şi procese cu caracter spontan. În felul acesta caracterul spontan este opusul ordinii. Identificând caracterul spontan cu anarhismul în teorie şi în practică ajung să susţină că haosul este trăsătura definitorie a sistemului economic.
Adepţii ordinii în economic susţin că acestea există, chiar dacă existentă şi formarea ei nu sunt lesne de sesizat şi nu pot fi percepute cu ajutorul simţurilor. Procesele economice îşi au logica lor internă. Cele mai multe corelaţii dintre ele se pot defini matematic. Subiecţii economici sunt puşi în mişcare de către trebuinţele, interesele, valorile, dorinţele şi speranţele lor care se sintetizează, se înmănunchează în scopurile pe care le urmăresc şi care determină cu puterea unei legi întreaga desfăşurare a activităţii economice. Adepţii ordinii în economic susţin că acestea există, chiar dacă existentă şi formarea ei nu sunt lesne de sesizat şi nu pot fi percepute cu ajutorul simţurilor. Procesele economice îşi au logica lor internă. Cele mai multe corelaţii dintre ele se pot defini matematic. Subiecţii economici sunt puşi în mişcare de către trebuinţele, interesele, valorile, dorinţele şi speranţele lor care se sintetizează, se înmănunchează în scopurile pe care le urmăresc şi care determină cu puterea unei legi întreaga desfăşurare a activităţii economice.Ordinea în economie este incompatibilă cu caracterul spontan al unor procese şi activităţi economice. Dimpotrivă, ordinea în economie există şi poate exista în condiţiile desfăşurării spontane a activităţilor umane sau ale funcţionării preponderent spontane a mecanismelor economice.In fond, spontan nu înseamnă anarhic şi nici haotic.Totuşi, exista fenomene şi procese economice haotice aduse în sprijinul poziţiei celor ce neagă existenţa ordinii în economie. Ele nu trebuie ignorate şi, cu atât mai mult, nu trebuie negate de teorie. Dimpotrivă, ştiinţa şi oamenii ei au datoria să le ia în considerare, să le studieze şi să le explice.Starea predominantă a economiei, privita pe termen lung, nu este haosul şi nici dezordinea, ci ordinea. Dar acestea din urma, deşi nu este absolută şi fatală, ci relativă şi incompletă, este în ultimă instanţă predominata şi hotărâtoare. In plus ordinea în economie poate fi extinsa şi chiar dacă nu va putea niciodată deveni absolută, ea poate fi consolidată şi îmbunătăţită. Ce sunt legile economice ? Economia politică înţelege prin legile economice legăturile esenţiale, necesare, generale, trainice şi stabile ce sunt imanente fenomenelor şi proceselor economice sau ce se statornicesc între acestea.
Legile economie se caracterizează prin trăsături comune tuturor legilor obiective care acţionează în universul natural şi social, precum şi prin trăsături specifice Legile economie se caracterizează prin trăsături comune tuturor legilor obiective care acţionează în universul natural şi social, precum şi prin trăsături specifice Trăsături comune: 1. Legea întruchipează o legătură esenţială dintre esenţele fenomenelor şi proceselor ce se desfăşoară în natură şi societate sau însăşi esenţa acestor fenomene şi procese. Aceste legături au caracter cauzal, cauza-efect şi/sau caracter mutual (influenţare reciproca, interdependenta). Ex.: trebuinţele şi interesele economice constituie cauzele principale interne care pun în mişcare oamenii şi îi determină să producă bunuri economice utile pentru satisfacerea trebuinţelor respective, etc. 2. Legea constituie o legătură necesară, o relaţie. Aceasta înseamnă că legile apar, acţionează şi se manifestă în mod obiectiv. Ex : Pământul se învârte în jurul soarelui, cât şi în jurul axei sale.Caracterul obiectiv al acestor legi îşi găseşte expresia în următoarele: a. Originea lor se află în afara conştiinţei oamenilor. Apariţia lor nu poate fi produsul gândirii oamenilor; b. Ele acţionează şi se manifestă independent de voinţa şi conştiinţa oamenilor, ceea ce înseamnă ca: - ele acţionează indiferent dacă oamenii le cunosc sau nu; - indiferent dacă ei doresc sau nu; c. Legile obiective determină în general voinţa, conştiinţa, intenţiile şi activitatea omului;
3. Legea întruchipează o legătură generală esenţială, necesară şi nu una singulară, izolată. Ea este manifestarea generalului în universul natural şi social. Ex: Toţi producătorii de mărfuri, produc pentru a vinde şi pentru a obţine un câştig etc. |
