Caria dentară – generalităţi

Etape de realizare a tratamentului cariei dentareprepararea cavităţilor:

• 
  Deschiderea procesului carios – prin care se creează o cale de acces spre interiorul procesului carios, în scopul pregătirii cavităţii – instrumentar rotativ.
  
• 
  Exereza dentinei alterate – constă în îndepărtarea în întregime a conţinutului procesului carios, inclusiv a ţesutului dentinar afectat în mod vizibil – se utilizează escavatoare bine ascuţite sau instrumentar rotativ.
  
• 
  Extensia preventivă – constă în amplasarea marginilor cavităţii în zonele dentare supuse actelor de autocurăţire şi accesibile curăţirii artificiale, până în ţesut sănătos (pante?? cuspidiene, feţe vestibulare şi orale).
  
• 
  Realizarea formei de retenţie – se realizează prin:
  
  • 
    paralelismul în plan axial a, cel puţin, 2 pereţi verticali,
    
  • 
    întâlnirea pereţilor laterali în unghi drept cu peretele-pulpă sau parapulpar,
    
  • 
    unghiuri bine exprimate la întâlnirea pereţilor laterali între ei,
    
  • 
    realizarea fundului cavităţii – plană sau în trepte,
    
  • 
    realizarea de cavităţi de retenţie sub formă de coadă de rândunică; în cazul cavităţilor clasa a II-a (pe faţa ocluzală), clasa a III-a şi a IV-a (pe faţa orală).
    
• 
  Forma de rezistenţă – cavităţile trebuie să aibă pereţi suficient de rezistenţi pentru a face faţă atât forţelor care se exercită pe suprafeţele dinţilor, cât şi forţelor centripete dezvoltate în masa?? obturaţiei.
  
• 
  Finisarea marginilor cavităţii – realizarea de margini groase de smalţ prin îndepărtarea anfractuozităţilor smalţului, rotunjirea unghiurilor conturului exterior al cavităţii. Bizotarea se realizează la nivelul cavităţilor de clasa I, cavităţile de clasa a II-a, doar la nivelul pragului gingival şi al marginilor cavităţii ocluzale. La cavităţile de clasa a III-a, a IV-a, aV-a, nu se face bizotare ci, doar, se urmăreşte ca marginile să nu prezinte anfractuozităţi, să fie drepte şi netede.
  
• 
  Curăţarea finală sau toaleta cavităţii.
  

Reprezintă manopera de curăţire, de uscare şi inspecţie finală a cavitaţii.

Se îndepărtează pulberile dentinare restante, resturile mici de smalţ rămase eventual din etapa anterioară, urmele de salivă şi de sânge.

Spălarea se face cu seringa cu apă încălzită, iar uscarea cu câteva jeturi de aer necontaminat cu eventuale urme de ulei (cu o seringă), dar nu mai mult de 10 secunde, pentru a împiedica desicarea dentinei şi lezarea organului pulpo-dentinar.

La sfârşit facem o inspecţie finală a cavitaţii.

tratamentul plagii dentinare

Materialele şi substanţele utilizate în terapia şi protecţia complexului pulpo-dentinar trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

să nu constituie o sursă de iritaţie pulpară şi să nu cauzeze modificări ireversibile;

să realizeze un pansament protector al fibrelor Tomes şi nervoase afectate sau secţionate;

să aibă o acţiune antitoxică şi antibacteriană;

să obstrueze tubulii dentinari deschişi;

să constituie un mediu izolant pentru pulpa dentară faţă de agenţii nocivi din materialele de obturaţie definitive şi faţă de excitaţiile transmise din cavitatea bucală;

să nu fie neutralizate de unele componente ale materialului de obturaţie definitivă, dar nici ele să nu le influienţeze pe acestea;

să stimuleze mecanimele de neodentinogeneză, dar numai limitat în dreptul leziunii;

acţiunea lor să nu fie modificată de umorile tisulare;

să nu coloreze dintele;

să se poată aplica uşor;

să adere la suprafeţele pe care se aplică şi , la nevioe, să poată fin îndepărtate;

să aibă eficacitate maximă în cantităţi mici;

să nu necesite condiţii speciale de conservare în cabinetul stomatologic.

Nici un material existent nu îndeplineşte simultan aceste condiţii, el fiind ales în funcţie de situaţia clinică existentă.

linerii

Sunt straturi relativ subţiri de material utilizate în primul rând pentru a asigura o barieiră cu scopul de a proteja dentina de elementele toxice ce pot difuza din restaurare şi /sau de fluidele orale care pot penetra uşor prin fenomenul de micropercolare la interfaţa dinte-restauraţie. Ele contribuie şi la o izolare electrică iniţială, iar în unele situaţii, când leziunea carioasă este cronică şi profundă sau are o evoluţie acut-progresivă, promovează şi o medicaţie pulpară.

1. Liner-ii tip soluţie

Ele generează un film subţire, 2-5 µ prin evaporarea unor soluţii de lacuri naturale (Copal sau alte răşini dizolvate într-un solvent volatil). Aceste produse sunt de tip varnish. Aceste lacuri mai pot conţine şi timol, eugenol, floruri.

Produse: Copalite , Sealcoat Caulk-Varnish Copal Varnish

Sunt şi liner-i care având apa ca vehicul, înglobează mai mulţi constituienţi, care, în loc să fie dizolvaţi sunt în suspensie, numindu-se liner-i tip suspensie şi care asigură un strat mai gros (20-25µ cu o oarecare protecţie termică suplimentară).

Preparate comerciale Calxyl, Calasept ,Pulpdent Calcipulpe

3. Liner-i tip cement

Aceşti lineri sunt auto sau fotopolimerizabili, asigură un strat de până la 1 mm, aderent la dentină, mult mai rezistrent în timp ca liner-ii tip suspensie.

Preparate:

• 
  Autopolimerizabile:Dycal (Caulk)
  

• 
  Cu priză fotoindusă: CALCIMOL LC (VOCO) -
  

Pentru calităţile lor deosebite, în ultimul timp au fost preparaţi şi liner-i pe bază de glassionomer (auto- şi fotopolimerizabili).

II. Materiale pentru bază (cimenturile)

Sunt folosite în cariile cu evoluţie lent progresivă sau acut progresivă stabilizată, profunde şi medii (dacă avem loc) peste un liner într-un strat de 1-2 mm, cu scopul de a asigura:

o protecţie termică pentru pulpă;

un suport mecanic suplimentar pentru obturaţie, distribuind stress-ul ocluzal local de la restauraţie spre suprafaţa dentinară subiacentă;

un suport mecanic pentru bolţile cuspidiene sau crestele de smalţ subminate.

Acest suport mecanic creşte rezistenţa împotriva dislocării stratului subţire de liner, de deasupra pulpei în timpul condensării amalgamului.