Prin sacramentalii înțelegem niște ceremonii orânduite de Biserică, sau niște lucruri binecuvântate de dânsa, și cari sunt hotărîte pentru binele duhovnicesc al credincioșilor. Astfel sunt: Tatăl nostru, apa sfințită (aghiasma), lumânările sfințite, cenușa sfințită, pânea sau vinul sfințit, binecuvântarea dată de Episcop, și altele, prin mijlocul cărora putem dobândi iertarea păcatelor lesne-iertătoare.
559. Pentruce acestea se numesc sacramentalii?
Acestea se numesc sacramentalii, pentrucă au oare care asemănare cu sacramentele, deși se deosebesc cu totul de dânsele.
560. Ce deosebire este între sacramentalii și sacramente (taine) ?
Deosebirea între sacramentalii și sacramente este, că:
Sacramentele sunt orânduite de Isus Hristos, pe când sacramentaliile sunt orânduite de Biserică;
sacramentele dau harul prin puterea ce o au de la Isus Hristos, pe când sacramentaliile dau harul prin mijlocul rugăciunilor și al binecuvântărilor sfintei Biserici.
561. Pentruce binecuvântează Biserica pânea, vinul și altele ?
Biserica binecuvântează pânea, vinul, și altele:
pentrucă și Isus Hristos a făcut aceasta (Luc. 9,16);
pentrucă «celor ce iubesc pe Dumnezeu toate să li folosească spre bine». (Rom. 8, 28);
pentruca binecuvântarea lui Dumnezeu să se reverse asupra tuturor ființelor.
562. Ce trebuie să ne îndemne, ca să întrebuințăm sacramentaliile ?
Ca să întrebuințăm sacramentaliile ne îndeamnă gândul, că printr'însele vom fi părtași de rugăciunea și binecuvântarea întregii Biserici, în numele căreia preotul sfințește și binecuvântează.
563. Are rugăciunea Bisericii o putere deosebită?
Rugăciunea Bisericii are o putere deosebită, pentrucă rugăciunea ei este totdeauna împreunată cu rugăciunile lui Isus Hristos și ale Sfinților.
564. Ce să roagă Biserica când sfințește sau binecuvântează ceva ?
Când Biserica sfințește sau binecuvintează ceva, se roagă pentru îndepărtarea pedepselor lui Dumnezeu, pentru apărarea împotriva diavolului, pentru pace, pentru binele sufletului și al trupului, și altele.
565. Cum trebuie să întrebuințăm aghiasma?
Creștinul evlavios întrebuințează aghiasma, mai ales ca să facă semnul crucii, acasă și în biserică, și se roagă lui Dumnezeu în acelaș timp, ca să-l curățe dince în ce mai mai mult prin sângele lui Isus Hristos, și să'l apere de orice primejdii.
566. Pentruce stropește preotul pe poporul credincios cu aghiasmă ?
Preotul stropește pe poporul credincios cu aghiasmă, pentruca noi să ne amintim, că trebuie să ne rugăm lui Dumnezeu cu sufletul curat și sfânt.
5 Despre poruncile lui Dumnezeu și ale Bisericii
5.1 Despre poruncile de căpitenie
567. Suntem noi datori de a ținea poruncile ?
Noi suntem datori de a ținea poruncile, căci Isus Hristos a zis : «De voești să întri în vieața (cea veșnică), păzește poruncile». (Mat. 19, 17).
568. Cari sunt cele mai de căpetenie porunci, cari cuprind în sine pe toate celelalte ?
Cele mai de căpetenie porunci, cari cuprind în sine pe toate celelalte, sunt: porunca dragostei către Dumnezeu și către aproapele.
569. Ce a zis Isus Hristos despre aceste două porunci ?
Despre aceste două porunci Isus a zis: «Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, și din tot sufletul tău, și din tot cugetul tău. Aceasta este cea mai mare și întăia poruncă. Iar a doua este asemenea acesteia: Să iubești pe aproapele tău, ca pe tine însuți. Dela aceste două porunci atârnă toată legea și prorocii». (Mat. 22, 37—40).
Dragostea către Dumnezeu este o virtute suprafirească, prin care noi iubim pe Dumnezeu pentru el singur mai pe sus de toate, fiind el vrednic de toat.dragostea noastră.
571. Ce însemnează a iubi pe Dumnezeu mai pe sus de toate?
A iubi pe Dumnezeu mai pe sus de toate, însemnează a iubi și a prețui pe Dumnezeu mai mult de cât orice în lume, așa că mai bine am pierde toate,chiar vieața, de cât să mâniem pe Dumnezeu.
572. Când putem cunoaște că iubim pe Dumnezeu?
Noi putem cunoaște că iubim pe Dumnezeu, atunci când facem ceeia ce'i place, adică când ținem poruncile lui. (Ioan 15, 10).
573. De câte feluri poate fi dragostea noastră către Dumnezeu ?
Dragostea noastră către Dumnezeu poate fi de două feluri: desăvârșită (perfectă), și nedesăvârșită (imperfectă).
574. Când este desăvârșită dragostea noastră către Dumnezeu ?
Dragostea noastră către Dumnezeu este desăvârșită când îl iubim pentru că el ne-a iubit pe noi, revărsând asupra noastră avuția bunătății sale; sau pentrucă el a trimis pe Fiul său, care dându-și vieața sa pentru noi, ne-a mântuit de păcatele noastre. (I Ioan. 3,16; 4, 10; 4, 19).
575. Când este nedesăvârșită dragostea noastră către Dumnezeu ?
Dragostea noastră către Dumnezeu este nedesăvârșită, când îl iubim pentrucă nădăjduim drept răsplată împărăția cerului, său pentrucă ne temem de pedeapsa veșnică a iadului.
576. Prin ce este slăbită, sau alungată din suflet, dragostea către Dumnezeu?
Dragostea către Dumnezeu este slăbită prin păcatele lesne-iertătoare, iar prin păcatele de moarte este alungată din sufletul omului.
577. Prin ce mijloace putem întări și mări dragostea noastră către Dumnezeu ?
Noi putem întări și mări dragostea noastră către Dumnezeu:
prin fuga de păcate;
prin împlinirea faptelor bune;
prin rugăciune și prin meditațiunea binefacerilor lui Dumnezeu;
Dragostei către Dumnezeu se împotrivește dragostea către lume; de aceea zice sfântul Ioan: «Nu iubiți lumea, nici cele din lume; de iubește cineva lumea, nu este dragostea Tatălui întru dânsul». (I Ioan. 2, 15).
579. Ce se înțelege prin dragostea către lume ?
Prin dragostea către lume se înțelege dragostea către bunurile deșearte ale acestei lumi; când omul nu'și pune fericirea în Dumnezeu, însă în avuții, cinste și plăceri.
580. Dacă voim să iubim pe Dumnezeu, ne mai putem iubi și pe noi înșine ?
Noi putem, și chiar trebuie să ne iubim pe noi înșine, căci Isus Hristos ne-o zice prin aceste cuvinte :«Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți» (Mat. 19, 19) ; însă această dragoste către noi înșine trebuie să fie bine regulată.
581. Când este bine regulată dragostea către noi înșine ?
Dragostea către noi înșine este bine regulată:
când supunem voința noastră voinții lui Dumnezeu;
când nu căutăm binele nostru spre răul aproapelui;
când ne îngrijim mai mult de suflet de cât de trup.
5.1.3 Despre dragostea către aproapele
582. Ce este dragostea către aproapele ?
Dragostea către aproapele este o virtute suprafirească, prin care iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine, din dragoste către Dumnezeu.
583. Cine este aproapele nostru ?
Aproapele nostru este oricare om din lume, fără deosebire de religiune și de națiune; chiar și vrăjmașii noștri.
584. Când iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine ?
Iubim pe aproapele nostru ca pe noi înșine, când facem aproapelui ceeace voim să ne facă si nouă alții. (Mat. 7, 12).
585. Pentruce trebuie să iubim pe aproapele nostru ?
Noi trebuie să iubim pe aproapele nostru :
pentrucă Dumnezeu ne poruncește;
pentrucă Isus Hristos ne-a învățat prin pilda și învățătura sa;
pentrucă toți oamenii sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu, sunt frați în Hristos, și fii ai aceluiaș Părinte ceresc.
586. În ce chip arătăm dragostea noastră către aproapele ?
Noi arătăm dragostea noastră către aproapele mai cu seamă când îi iertăm greșelile făcute împotriva noastră, și când împlinim faptele miloase cele trupești și cele sufletești.
587. Ce trebuie însă să facem, când am greșit împotriva aproapelui nostru ?
Când am greșit împotriva aproapelui nostru, trebuie să ne împăcăm cu dânsul.
588. Cari sunt faptele miloase trupești ?
Faptele miloase trupești sunt următoarele șapte:
a da de mâncat celor flămânzi;
a da de băut celor însetați;
a îmbrăca pe cei goi;
a adăposti pe străini;
a vizita pe bolnavi;
a vizita pe cei închiși;
a îngropa pe cei morți.
589. Cari sunt faptele miloase sufletești ?
Faptele miloase sufletești sunt următoarele șapte:
a sfătui pe cei ce stau la îndoială;
a învăța pe cei neînvățați;
a dojeni pe cei păcătoși;
a mângâia pe cei mâhniți;
a ierta pe cei ce ne-au supărat;
a suferi cu răbdare pe persoanele, cari ne necăjesc;
a ne ruga lui Dumnezeu pentru cei vii și pentru cei morți.