Cel mai inalt al capitalismului

>'K ii

ei f 477

pra baldachinului se vedea o fereastră cu mai multe vitralii, incadrată de ornamente, datand

din secolul al cincisprezecelea. I se spunea fereastra d'Urberville, şi avea in partea de sus

aceleaşi blazoane ca cele de pe lingura şi pecetea cea veche a familiei Durbeyfield.

Joan trase perdelele in jurul patului, iăcind din el un fel de cort şi ii culcă pe cei mici inăuntru.

— In cel mai rău caz putem dormi şi noi o noapte aici, spuse ea. Dar haideţi să mai intrebăm

o dată de camere şi să cumpărăm, ceva de mincare pentru ăştia mici. Ah, Tess, ce rost mai

avea să te joci de-a măritişul cu bărbaţi de neam, dacă tot nu ne-am ales cu nimic !

Urmată de Liza-Lu şi de băiat, Joan urcă din nou potecuţa care ducea de la biserică spre oraş.

Ieşind in uliţa mare, dădură cu ochii de un călăreţ care se tot uita in jur.

— A... după voi umblam ! spuse el apropiin-du-se de ei. Ia te uită ! Toată familia adunată pe

pămintul strămoşilor !

Era Alee d'Urberville.

— Da' Tess unde-i ? intrebă el.

Joan nu-l prea inghiţea pe Alee. ii făcu repede semn către biserică şi dădu să plece.

D'Urberville ii spuse că tocmai auzise ce se intimplase şi că o să mai stea ei de vorbă dacă,

pină la urmă, rămin tot fără casă. Apoi Alee porni spre han şi puţin după aceea se intoarse, dar

de data asta pe jos.

Intre timp, Tess, care se urcase in pat, alături de copii, stătuse o vreme de vorbă cu ei, apoi,

neştiind ce să le mai facă să le fie cit mai bine, plecă de lingă ei şi o porni din nou prin

cimitirul peste care incepuseră să coboare umbrele nopţii. Găsind uşa bisericii deschisă, intră

in acest lăcaş pe care-l vedea acum pentru prima oară.

inspre fereastra sub care aşezaseră patul se aflau criptele familiei ale căror date se inşiruiau

timp de mai multe secole. Criptele erau simple,