Concluzie parţială3
Concluzia care se desprinde din analiza (sumară) Proiectului, ca esenţă a modificării, este acordarea banilor sănătăţii unui sistem privat controlabil de o structură centralizată a Statului. Acest sistem este negativ folosit în gestionarea banilor Ministerului Turismului (de exemplu, pentru autostrăzi), a Ministerului Dezvoltării, etc. Unii au denumit ineficienţa acestui sistem “efectul umbrărescu”.
Mai observăm din Proiectul Iunie (art. 86/19) că asiguratorii (evident cei privaţi) vor avea dreptul de a decide cu care furnizori vor semna contracte. Nu se arată că ei sînt obligaţi să semneze contracte cu furnizorii care întrunesc condiţiile de acreditare şi pe care îi vor pacienţii. Acest text este o încălcare brutală a drepturilor pacienţilor de a-şi alege medicul/medicii/spitalul. Nu este clar din Proiectul Iunie dacă companiile de asigurări private pot avea furnizori preferenţiali, aşa cum propunea Proiectul Decembrie.
Acest tip de asigurări a dat faliment în Slovacia.
În Olanda, de unde pare a proveni ideea, asigurările date privaţilor a crescut necesarul de contribuţie în primul an de aplicare de la o medie de 78 euro pe lună pe asigurat la o medie de 95 de euro pe lună (creştere de aproximativ 25%). Creşterea a fost suportată de asigurat. Dar, în Olanda creşterea aceasta a putut fi acoperită. În România, creşterea cu 25% a necesarului pentru asigurări nu va putea fi acoperită de asiguratul român sărac şi sărăcit.
De aceea pare extrem de evident că, pentru a acoperi pierderile per persoană asigurată, Guvernul va fi nevoit să modifice drastic Contractul Cadru/Acordul cadru şi Normele la CoCa/NACCA, prin reducerea cu 25% a tipurilor de servicii pentru populaţie.
În plus, proiectul propune diferite tipuri de asigurări aberante, atîta timp cît pachetul de bază nu este modificat (şi nici nu trebuie să fie modificat). Dar textul va permite guvernanţilor (căci modificările se fac politic prin HGR şi Ordin de ministru) să modifice pachetele de servicii cum vor dori.
Dacă privim acest 25% ca obligatoriu pentru ca sistemul privat să existe cu un decident centralizat al Statului, atunci ajungem chiar la concluzia actualului Secretar de Stat din MF, dl. L. Voinea. Diferenţa de 25% este chiar cea dintre taxa pentru sănătate, care este acum de 10,7% din venitul global, şi cea de 14% (ca în 1997), pentru a permite bogaţilor să plătească mai mult şi pentru a susţine principiul solidarităţii mai mult decît pe cel al concurenţei [Pentru incompatibilitatea solidarităţii cu concurenţa vezi: Dixon et al. în www.cfmsr.ro]. Este cea mai corectă poziţie social-democrată !
-
Dostları ilə paylaş: |