11. Ineficienţa administrativă
Ceea ce cred că a vrut să atingă preşedintele la acest punct critic a reieşit din chiar cuvintele domniei sale: în sistemul de sănătate sînt acum de 5 ori mai mulţi bani ca acum 5 ani (citat aproximativ). Sugestia este că aceşti bani, mult mai mulţi, sînt greşit folosiţi, din moment ce nimeni nu simte creşterea performanţelor SIS şi nici profesioniştii din sistem nu resimt creşterea veniturilor lor de 5 ori.
Reiese că mecanismele administrative şi birocratice ale sistemului trebuie revăzute, i.e. revizuite. Dar nu aşa cum sugerează Preşedintele şi chiar Proiectele Decembrie şi Iunie.
Informatizarea sistemului nu a condus la rezultatele scontate, şi nici modul de plată în diferitele aspecte ale serviciilor de sănătate. De exemplu, medicul de familie a fost creat pentru a fi plătit numai per capita. Acum s-a ajuns să fie plătit (50%) per serviciu. Spitalele au început să fie plătite per DRG, dar acest lucru a condus la pierderi de bani (cheltuieli crescute) în spitale.
Dat fiind faptul că termenul “ineficienţă administrativă" presupune elemente foarte tehnice, şi mai puţin politice, este posibil să interpretăm cuvintele preşedintelui la un mod mai general.
Sub acest aspect, considerăm că motivul invocat de preşedinte este unul fals. Prin alte mecanisme pot fi stopate pierderile din sistem, nu prin modificarea legii. Poate că nici nu există toţi banii despre care se spune (vezi mai departe).
12. Corupţia
Corupţia este frecvent scoasă în evidenţă ca racilă a sistemului de îngrijiri de sănătate. Chiar rapoartele Băncii Mondiale o amintesc.
Aici cred că Preşedintele Băsescu a gîndit în termeni macroeconomici atunci cînd a propus corupţia drept punct critic pentru a introduce în acest Proiect texte care să o elimine. Crem că populaţia s-a gîndit însă la termeni mai microeconomici, cei mai aproape de buzunarul propriu.
Corpuţia la nivel macro este generată de organizatorii de licitaţii publice, adică de cei din MS, de externalizările aberante (de vină sînt directorii de spitale), de prescrierea de medicamente branduri şi nu generice (de vină este lista de compensate). Este posibil ca preşedintele să se fi gîndit la dr. Brădişteanu, dovedit că a furat 4 mil euro (vezi Romania Libera 17 Oct 2011 p 5), sau la cazul "Siringa" de la Tg. Jiu.
Pentru toate acestea nu este nevoie de schimbarea legii. Este nevoie de aplicarea altora cu mai mare greutate.
Corupţia la nivel micro se numeşte “plăţi pe sub masă”. Ea a fost evaluată de Banca Mondială la crica 0,5% din bugetul public al sănătăţii (FNUAS plus MS)[vezi şi anexa].
Din păcate, proiectul nu propune nimic concret pentru cele două aspecte. Ne aşteptam ca noile instrumente de legiferat să conducă la dispariţia acestor două componente ale corupţiei. Ori, eu cred că este nevoie de o abordare mai complexă, mai ales aspupra fenomenului popular numic “cibuc” sau “şpagă”, în fapt un fenomen indus în România de către Statul Comunist (vezi Directivele NKVD din 1947/1948).
Sub acest aspect, FEMS a cerut Guvernelor statelor membre ale UE să admită ca cel mai mic salariu pentru un medic să fie 2-3 salarii medii pe economia ţării respective (vezi anexa). De la acel nivel poate aparea efectul dispariţiei plăţilor pe sub masă.
Dacă se afirmă că salariile medicilor nu pot fi modificate pentru că spitalele sînt publice, nu este nevoie de schimbarea legii sănătăţii, ci de schimbarea “grilei” din legea unică sau, mai exact, de desfiinţare a acesteia pentru medici – coroborat cu creşterea veniturilor pentru bugetul de persoanl al spitalelor.
-
Dostları ilə paylaş: |