Chimie generală Şi farmaceutică tehnologia medicamentelor în memoriam conferenţiar universitar
Cantitatea elementelor chimice necesară organismului uman zilnic
Yüklə 465,6 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Perioada Grupa I
- Distribuţia biometalelor în sistemul periodic
- STUDIUL DISPONIBILITĂŢII FARMACEUTICE A SPIRONOLACTONEI DIN COMPRIMATE ORODISPERSABILE
- Summary Study of the pharmaceutical availability of the spironolactone from orally disintegrating tablets
- Obiectivul
- Formulele comprimatelor orodispersabile cu spironolactonă
- Denumirea componentelor Formulele/cantităţile, mg 1
Cantitatea elementelor chimice necesară organismului uman zilnic
Conţinutul şi răspîndirea microelementelor în ţesuturile organismului depinde de starea funcţională a sistemului nervos central, la excitarea căruia conţinutul cuprului, manganului, titanului şi altor microelemente în sînge şi în lichidul cefalorahidian se mareşte, iar în encefal se micşorează. Un deosebit interes prezintă variaţia conţinutului microelementelor în organism la diferite stări patologice .De exemplu, în caz de infarct miocardic în plasma sangvină se micşoreaza conţinutul nichelului, argintului, molibdenului şi se măreşte conţinutul cuprului în focarul ischemic miocardic. În cazul maladiei hipertonice nivelul litiului în singe se micşorează de mai mult de 2 ori. Microelementele participă în procesele de hematopoieză, mai cu seamă, majoritatea elementelor perioadei a patra a sistemului periodic. Proprietaţile hematopoietice a acestor elemente cresc de la titan pîna la cupru, apoi se micşorează.Un mare rol biologic microelementele îl joacă în procesele de oxido-reducere care au loc în organism. Se cunoaşte de asemenea că asupra conţinutului de elemente în organism influenţează mult vîrsta. De exemplu, conţinutul cadmiului în rinichi şi a molibdenului în ficat cu vîrsta se măreşte. În ficatul celor vîrstnici se conţine de 10 ori mai mult molibden decît în ficatul nou-născuţilor. Un proces foarte important şi compus este interacţiunea dintre microelementele ce se conţin în organismul uman. Nici un proces fiziologic sau biochimic nu are de afacere cu un oarecare element luat aparte. Aceasta o confirmă şi clinica practică: folosirea la tratarea diferitor anemii nu numai a unuia, ci a mai multor microelemente dă cel mai bun efect terapeutic. Trebuie de menţionat, că la interacţiunea microelementelor în procesele metabolismului se observă sinergismul şi antagonismul fiziologic. Sinergismul are loc atunci cînd prezenţa unui element măreşte activitatea altuia, ca de exemplu, prezenţa cuprului şi zincului, fierului şi cobaltului, etc. Antagonismul se observă în cazul cînd acţiunea unui element este îndreptată contra altuia.El poate fi provocat de pătrunderea în organism a unui element în cantităţi mari sau de substituţia unui element biogen de un metal mai greu. Aceasta duce la pierderea activităţii microelementului, distrugerea unor structuri biologice importante, apariţia unor maladii sau chiar la decesul organismului. Antagonism funcţional are loc între iod şi molibden, zinc şi molibden, cobalt şi magneziu, beriliu şi magneziu, litiu şi sodiu, etc. Activitatea bilogică a elementelor chimice, ca şi celelalte proprietăţi ale lor, depinde de locul ocupat de ele în sistemul periodic.Înca în anul 1935 A.P.Vinogradov a demonstrat că conţinutul cantitativ a elementelor în substanţa vie se găseşte într-o dependenţa invers proporţională de masa atomică(numarul de masă) a lor în sistemul periodic. Pentru primele 70 de elemente se cunoaşte periodicitatea conţinutului cantitativ a lor în substanţa vie. În fiecare perioadă sînt elemente cu conţinut maxim şi minim în organismele vii, iar conţinutul cantitativ a elementelor grupelor pare este mai mare ca a celor impare. Ca şi celelalte proprietăţi a elementelor, conţinutul lor în organismele vii se schimbă periodic cu creşterea numărului de ordine (fig.1).
Figura 1.Periodicitatea conţinutului elementelor chimice în organismele vii. După cum se vede, în maximul seriei impare se află hidrogenul, azotul, sodiul, aluminiul, fosforul, potasiul, etc, iar a seriei pare- carbonul, oxigenul, calciul, fierul,etc. Urmărind biometalele mai importante în sistemul periodic, observăm urmatoarea distribuţie: Tabelul 3
Rolul biometalelor este foarte diversificat.Astfel, ele se impart în:
Pentru a clarifica de ce unele elemente sînt necesare pentru viaţă,iar altele nu trebuie de comparat structura electronică a atomilor, masa atomică,numărul de ordine cu proprietăţile fizico-chimice şi de selectat acele din ele, care au prioritate în folosirea lor de către organism. Importanţă prioritară aici are corelaţia diferitelor proprietăţi ale atomilor, ca de exemplu, accesibilitatea lor faţă de organism, capacitatea acestuia de ai absorbi selectiv şi ai concentra în diferite organe. Aşa, litiul şi beriliul , care încep perioada a doua, probabil, au fost excluse din evoluţia biochimică din cauză că proprietăţile lor chimice nu sînt potrivite cerinţelor celulelor organismelor vii. Litiul, de exemplu, are cea mai mică rază atomică şi, deci cel mai mare potenţial de ionizare printre metalele alcaline. Prin aceasta se lămureşte faptul că litiul nu formează compuşi stabili cu anionii complecşi. Carbonaţii, fosfaţii şi fluorurile lui, spre deosebire de compuşii analogi ai sodiului şi potasiului, sînt substanţe greu solubile. Ionul de litiu,avînd cea mai mică rază printre ionii metalelor alcaline, în soluţii apoase se hidratează atît de puternic, încît dimensiunile lui în stare hidratată cu mult depăşesc razele ionilor hidrataţi de sodiu şi potasiu.Aceasta nu-i permite ionului de litiu de a pătrunde prin membrana celulară şi, deci, de a juca acel rol pe care îl au ionii de sodiu şi potasiu. Probabil acesta şi este cauza prezenţei litiului în organism în cantităţi minime. Bibliografie 1. M.N.Palamaru, A.R.Iordan, Cecal Alex. Chimie bioorganică şi metalele vieţii.Editura BIT, 1997. 2. I.Grecu, I.Nemţanu, L.Enescu. Implicaţii bilogice şi medicale ale chimiei anorganice. Editura “Junimea”,1982. 3. В.И. Вернадский. Химическое строение биосферы Земли и её окружения , М . Наука , 1965. 4. А.П.Виноградов. Среднее содержание элементов в главных типах извержённых пород земной коры. Геохимия, 1962, нр.7, 555-572. 5. В.В.Ковальский. Геохимическая экология, М. Наука, 1974. STUDIUL DISPONIBILITĂŢII FARMACEUTICE A SPIRONOLACTONEI DIN COMPRIMATE ORODISPERSABILE Alla M-Fathi Baroud1, Igor Casian2, Eugen Diug1, Diana Guranda1, Octavian Diug2 Catedra Tehnologia medicamentelor1, Centrul Ştiinţific în domeniul Medicamentului2 USMF „Nicolae Testemiţanu”
Was elaborated and studied 10 formulations orally disintegrating tablets with spironolactone, to increase the pharmaceutical availability and was calculated the time of dissolution of 50% of substance. The solid dispersion with spironolactone, increase the substance solubility. Solid dispersion with PEG 4000 and PVP, content polysorbate 60 have the low time of dissolution 50%. Rezumat Au fost elaborate şi studiate 10 formule de comprimate orodispersabile cu spironolactonă în vederea sporirii disponibilităţii farmaceutice, exprimate prin timpul necesar pentru dizolvarea a 50% de substanţă. Includerea spironolactonei în sisteme disperse solide contribuie la o solubilitate mai mare a substanţei. Cea mai mică valoare a t50% o au comprimatele pe bază de DS cu PEG 4000 şi PVP cu conţinut de polisorbat 60 (22,3 min). Actualitatea temei Sporirea biodisponibilităţii substanţelor medicamentoase este una din principalele preocupări ale biofarmaciei [2]. Factorul important este gradul de dizolvare a substanţei active din forma farmaceutică, deoarece viteza de absorbţie în mare măsură depinde de cantitatea de substanţă dizolvată care se află la locul de absorbţie [4,5,7]. Spironolactona este pe larg folosită ca diuretic în tratamentul hipertensiunii arteriale [3,6,8]. Pornind de la faptul că, spironolactona are o solubilitate scăzută, pentru formularea ei în comprimate orodispersabile este important sporirea dizolvării în vederea unei absorbţii rapide din cavitatea bucală [1]. Obiectivul acestui studiu a fost de a evalua influenţa formulării asupra dizolvării spironolactonei din comprimatele orodispersabile. Materiale Substanţa activă: spironolactonă (Ph.Eur.). Substanţele auxiliare folosite în studiu: sorbitol (Ph.Eur); crospovidonă (Ph. Eur.); lactoză fină (Ph. Eur.); stearat de magneziu (Ph. Eur.); polietilenglicol 4000 (PEG 4000), (Ph. Eur.); polivinilpirolidonă (PVP), (Ph. Eur.); laurilsulfat de sodiu (Ph. Eur.); polisorbat 60 (Ph. Eur.); amidon de cartofi (Ph.Eur.); dioxid de siliciu coloidal (Ph. Eur.).
Comprimatele au fost obţinute prin metoda de presare directă la presa hidraulică, la forţa de comprimare - 50 N, diametrul comprimatelor fiind de 6 mm, iar masa unui comprimat de 100 mg. Masa comprimatelor cu conţinut de sisteme disperse varia de la 100 până la 175 mg. Testul de dizolvare Condiţiile testului de dizolvare: Aparatul II (cu palete) conform USP, viteza de rotaţie a paletelor – 100 rot/min; mediul de dizolvare – soluţie tampon fosfat 0,025 M; pH 6,8; volumul – 900 ml; temperatura 371°C. Prepararea mediului de dizolvare: 12,2 g dihidrogenofosfat de sodiu dihidrat şi 12,8 g hidrogenofosfat de sodiu dihidrat se dizolvă în 6,0 l apă purificată, se aduce pH-ul până la 6,80,05, dacă este cazul, cu ajutorul acidului o-fosforic sau soluţiei de hidroxid de sodiu. Prepararea soluţiei standard de spironolactonă: Circa 0,05 g (masa exactă) substanţă de referinţă spironolactonă se introduce în balon cotat cu capacitatea 50 ml, se dizolvă în 30-40 ml alcool etilic 96%, se completează cu acelaşi solvent şi se omogenizează. 2,5 ml soluţie obţinută se trece în alt balon cotat cu capacitatea 200 ml, se aduce la cotă cu mediu de dizolvare şi se omogenizează. Soluţia conţine circa 12,5 mg/l spironolactonă, ce corespunde gradului de eliberare 90%. Efectuarea studiului: În 6 vase se introduce câte 1 comprimat. După 15, 30 şi 60 min se prelevează prin filtru pentru probe câte 2 ml soluţie din centrul vasului şi se centrifughează 5 min. 1 ml centrifugat se diluează cu 1 ml mediu de dizolvare şi se citeşte absorbanţa optică la spectrofotometru la lungimea de undă 242 nm, folosind ca soluţie de compensare mediul de dizolvare. Paralel se măsoare absorbanţa soluţiei standard de spironolactonă. Cantitatea de spironolactonă (X, %), care a trecut în mediul de dizolvare, s-a calculat conform formulei:
 ,
în care Ap şi As – valorile absorbanţei optice de probă şi soluţie standard, corespunzător; ms – masa substanţei de referinţă, spironolactonă (g); Cs – conţinutul de spironolactonă în substanţa de referinţă uscată, %; Ws – umiditatea substanţei de referinţă spironolactonă, %. Pentru fiecare interval de timp s-a calculat valoarea medie a gradului de dizolvare şi coeficientul de variaţie. Rezultate şi discuţii Au fost formulate 10 loturi de comprimate, folosind crospovidona, lactoza, sorbitolul şi amidonul ca excipienţi de bază. Pentru sporirea dizolvării spironolactonei au fost obţinute dispersii solide (DS) cu polietilenglicol 4000 şi polivinilpirolidonă în diferite raporturi: 1:1; 1:2 şi 1:4, cât şi asocieri. S-au mai folosit substanţele tensioactive: laurilsulfatul de sodiu şi polisorbatul 60. Conţinutul spironolactonei în fiecare lot a fost de 25 mg. Formulele comprimatelor cercetate sunt prezentate în tabelul 1. Au fost calculate: constanta de viteză a dizolvării (Kd) şi timpul necesar pentru dizovarea a 50% de substanţă (t50%). Datele sunt prezentate în fig.1 şi fig.2. Datele din tabelul 1, demonstrează o valoare foarte mică a Kd (0,006 min-1) pentru spironolactonă (formula 1). Acest lucru ne confirmă un grad forte scăzut de dizovare a substanţei. Substituirea lactozei cu amidon de cartofi (formula 2) nu a contribuit esnţial la modificarea constantei de viteză a dizolvării (Kd=0,010 min-1). Adăugarea laurilsulfatului de sodiu în formulă (nr.3) de asemenea nu a mărit viteza de dizolvare (Kd=0,0116 min-1). t50% pentru această formulă a constituit 59,7 min. Ceea ce nu este caracteristic pentru comprimatele orodispersabile. Pentru sporirea solubilităţii, spironolactona a fost inclusă în sisteme disperese solide. Aceasta a contribuit în mod esenţial la mărirea disponibilităţii farmaceutice. La comprimatele pe bază de DS cu PEG 4000, t50% variază de la 25,7 până la 31,5 min (formulele 7-10). Cea mai mare valoare a constantei de viteză a dizolvării (Kd = 0,031 min-1) o au comprimatele cu conţinut de DS pe bază de PEG 4000 şi PVP (formula 6). La aceeaşi formulă se observă şi o valoare mai mică a t50% (22,3 min). Tabelul 1 Formulele comprimatelor orodispersabile cu spironolactonă
Fig. 1. Valorile constantelor de viteză a dizolvării spironolactonei din comprimate orodispersabile (Kd, min-1 ). Numerele formulelor (vezi tabelul) 
Fig. 2. Valorile timpului necesar pentru dizolvarea a 50% de substanţă (t50%, min). Numerele formulelor (vezi tabelul) Yüklə 465,6 Kb. Dostları ilə paylaş:
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
1
- 3
- 5
