Articolul 537.Diminuarea obligaţiei solidare Dacă aceeaşi persoană întruneşte calitatea de creditor cu cea a unui debitor solidar, datoria celorlalţi debitori scade cu partea din datorie a acelui debitor solidar.
Scopul acestui articol este de a stipula efectele confuziunii (vezi comentariul la art. 660).
În cazul în care unul dintre debitorii solidari devine creditorul acestei creanţe obligaţia acestui debitor se stinge integral din momentul în care a intervenit confuziunea. Pentru ceilalţi debitori solidari obligaţia totuşi nu se va stinge ci doar se va diminua proporţional părţii din obligaţie care revine debitorului solidar care a întrunit şi calitate de creditor solidar. Fostul debitor solidar devine creditor al celorlalţi debitori solidari pentru partea din obligaţie care revine acestora.
Articolul 538.Efectele primirii unei prestaţii parţiale (1) Creditorul care primeşte separat partea din prestaţie a unuia dintre debitori fără ca în chitanţă să-şi rezerve solidaritatea sau drepturile sale în genere nu renunţă la solidaritate decît în privinţa acestui debitor.
(2) Nu se prezumă renunţarea creditorului la solidaritate în favoarea unui debitor cînd primeşte de la el o sumă egală cu partea cu care îi este dator dacă în chitanţă nu este stipulat că această parte este primită pentru partea acestui debitor.
Scopul acestui articol este de a stipula efectele primirii de către creditor a părţii din prestaţie care aparţine unui debitor.
În cazul în care creditorul primeşte partea din prestaţie a unui din debitor şi în chitanţa eliberată acestuia nu menţionează dreptul de solidaritate sau dreptul său de a primi întreaga prestaţie se consideră că a renunţat la solidaritate doar în privinţa acestui debitor. Prin renunţare la solidaritate faţă de unul dintre debitorii solidari creditorul î-l eliberează pe acesta de răspunderea solidară şi transformă obligaţia debitorului respectiv în obligaţie pe cote părţi. Deci în aceste condiţii creditorul nu va mai putea să-l urmărească pe debitorul care a executat partea sa din obligaţie pentru partea din obligaţie care revine debitorilor care nu au fost eliberaţi de solidaritate însă ceilalţi debitori rămîn obligaţi solidar pentru cealaltă parte a obligaţiei care rămîne după scăderea părţii care revine debitorului eliberat de solidaritate (vezi comentariul la art. 540).
Debitorul care execută parte sa din prestaţie este eliberat de solidaritate doar în cazul în care: a) debitorul a executat iar creditorul a acceptat executarea anume a părţii din obligaţie care revine debitorului respectiv (vezi comentariul la alin. 2). Dispoziţiile alin. (1) nu sînt aplicabile în cazul în care creditorul acceptă executarea de către unul din debitorii solidari a unei părţi din obligaţie fără ca executarea parţială să fie făcută anume în contul părţii care revine debitorului respectiv; b) debitorul a executat anume partea din obligaţie care îi revine cu intenţia de a se elibera de solidaritate; c) creditorul a eliberat o chitanţă în care nu se menţionează dreptul de solidaritate a creditorului sau dreptul creditorului de a primi întreaga prestaţie. Nu este necesar să fie folosite anume formulele prevăzute la alin. (1) dar este necesar ca în chitanţă să se menţioneze expres fie că creditorul are în continuare dreptul de a urmări toţi debitorii, că menţine dreptul de solidaritate, că menţine dreptul de a încasa şi restul sumei de la debitorul respectiv sau se facă alte menţiuni din care să rezulte cu certitudine că creditorul nu a intenţionat să-l elibereze de solidaritate pe debitorul care a plătit partea sa din datorie.
Pentru ca acceptarea de către creditor a părţii din prestaţie a unui debitor solidar să-l elibereze pe ultimul de obligaţia solidară aliniatul doi mai impune o condiţie – indicarea în chitanţa a faptului că creditorul primeşte de la debitor anume partea din datorie care aparţine acestui debitor. Mărimea părţii din datorie care revine debitorului respectiv se determină în conformitate cu prevederile art. 518 alin. (2) şi 544 alin. (2). Deci în cazul în care nu va fi eliberată o chitanţă sau în cazul în care în chitanţă nu se va arată că creditorul a primit anume partea din datorie care revine debitorului respectiv creditorul menţine dreptul de a cere de la debitor şi achitarea părţii din datorie rămase chiar dacă creditorul nu şi-a rezervat solidaritatea.
Articolul 539.Inadmisibilitatea invocării unor excepţii faţă de debitorii solidari Faptele care survin doar faţă de un debitor solidar au efect doar în privinţa lui dacă din conţinutul obligaţiei nu reiese altfel.
Scopul acestui articol este de a determina cercul debitorului faţă de care produc efecte juridice faptele care survin între momentul apariţiei şi momentul executării obligaţiilor solidare.
Faptele care survin doar în privinţa unuia sau a unora dintre debitorii solidari produc efecte juridice doar pentru acei debitori solidari faţă de care au survenit cu excepţia cazului în care reieşind din conţinutul obligaţiei aceste fapte produc efecte juridice şi în privinţa celorlalţi debitori. Însă pentru debitorii solidari în privinţa cărora faptele respective nu au survenit efectele por să fie diferite de efectele care le-au produs faţă de debitorii solidari în privinţa cărora au survenit. Spre exemplu în cazul în care unul sau mai mulţi dintre debitorii solidari vor comite anumite fapte ilicite consecinţele faptelor respective vor fi suportate numai de debitorii care au comis faptele respective. În schimb dacă în rezultatul faptelor ilicite ale unor dintre debitorii solidari bunul va pieri ceilalţi debitori solidari vor fi obligaţi să achite preţul bunului dar nu vor fi obligaţi să plătească despăgubiri (vezi comentariul la art. 535).
Deşi articolul respectiv nu prevede expres trebuie de admis că faptele care survin faţă de unul dintre debitorii solidari vor produce efecte şi faţă de ceilalţi debitori solidari în cazul cînd acest lucru este prevăzut de lege (vezi comentariul la art. 542 alin. (1)).
Articolul 540.Renunţarea la solidaritate faţă de unul din debitori Creditorul care a renunţat la solidaritate faţă de unul din debitori menţine acţiunea solidară în contra celorlalţi debitori, scăzîndu-se partea debitorului pe care l-a eliberat de solidaritate.
Scopul acestui articol este de a stipula efectele renunţării de către creditor la solidaritate faţă de unul sau mai mulţi dintre debitorii solidari şi de a reglementa relaţiile dintre creditor şi debitorii solidari referitor la care creditorul nu a renunţat la solidaritate.
Dispoziţiile acestui articol se aplică în toate cazurile în care creditorul renunţă la solidaritate faţă de unul sau mai mulţi dintre debitorii solidari. Nu este relevant dacă renunţarea a fost făcută cu titlul gratuit sau cu titlu oneros, nici faptul dacă creditorul mai poate urmări debitorii referitor la care a renunţat la solidaritate sau nu şi nici oricare alt fapt care vizează relaţia dintre creditor şi debitorii referitor la care s-a renunţat la solidaritate.
În cazul în care creditorul renunţă la solidaritate faţă de unul sau mai mulţi dintre debitorii solidari creditorul pierde dreptul de a urmări debitorii respectivi pentru întreaga datorie deoarece din momentul renunţării la solidaritate creditorul menţine acţiunea solidară doar faţă de debitorii referitor la care nu a renunţat la solidaritate.
Creditorul poate urmări debitorii referitor la care nu a renunţat la solidaritate pentru întreaga datorie cu excepţia părţii care revine debitorului sau debitorilor eliberaţi de solidaritate. Această soluţie nu este pusă de acest articol în dependenţă de faptul dacă creditorul a primit sau mai poate primi partea din datorie care revine debitorilor eliberaţi de solidaritate. La determinarea părţii din datorie care revine debitorilor eliberaţi de solidaritate se vor aplica dispoziţiile articolului 518 alin. (2) şi art. 544 alin. (2).
Relaţiile dintre creditor şi debitorii solidari referitor la care a renunţat la solidaritate vor depinde de temeiul şi modul în care creditorul a renunţat la solidaritate urmînd să se aplice regulile cu privire la actul juridic în baza căruia creditorul a renunţat la solidaritate. Spre exemplu regulile cu privire la remitere de datorie (vezi comentariul la art. 662) sau novaţie (vezi comentariul la art. 665) în care eliberarea de solidaritate s-a făcut în temeiul remiterii de datorii şi respectiv al novaţiei.
Articolul 541.Urmărirea unui debitor solidar (1) În cazul în care creditorul intentează o acţiune contra unuia din debitorii solidari pentru partea acestuia, nu se prezumă renunţarea la solidaritate în favoarea acelui debitor dacă acel debitor nu a recunoscut acţiunea sau dacă nu s-a pronunţat o hotărîre definitivă prin care este admisă acţiunea.
(2) Chemarea în judecată a unui debitor solidar nu exclude dreptul creditorului de a chema în judecată ceilalţi debitori solidari.
Scopul acestui articol este de a reglementa relaţiile dintre creditor şi debitorul solidar faţă de care a fost intentată o acţiune în instanţa judecătorească pe de o parte şi dintre creditor şi ceilalţi debitori solidari pe de altă parte.
În primul rînd trebuie de menţionat că acest articol vine în completarea dispoziţiilor art. 533 care prevede că creditorul poate cere la alegeri oricărui dintre debitorii solidari executarea obligaţii în întregime sau în parte. Deci creditorul poate intenta o acţiune în instanţa judecătorească către oricare dintre creditori fie pentru întreaga datorie fie pentru o parte din datorie.
În cazul în care creditorul intentează o acţiune faţă de unul dintre debitorii solidari prin care urmăreşte încasarea de la debitorul respectiv a părţii din datorie (vezi comentariul la art. 518 alin. (2) şi art. 544 alin. (2)) care revine acestuia creditorul păstrează în continuare dreptul de solidaritate faţă de acesta şi poate cere debitorului respectiv şi achitarea celeilalte părţi din datorie. Acest drept însă este exclus în cazul în care creditorul a renunţat la solidaritate.
Pe lîngă alte cazuri de renunţare la solidaritate (vezi spre exemplu comentariul la art. 538) alin. (1) stabileşte prezumţia renunţării creditorului la solidaritate faţă de debitorul chemat în judecată dacă: a) creditorul a intentat o acţiune prin care cere încasarea de la debitor a părţii din obligaţie care revine acestuia. Această condiţie se va considera îndeplinită numai în cazul în care creditorul va cere expres încasarea de la debitor anume a părţii din datorie care revine acestuia. În lipsa unei menţiuni exprese în acest sens condiţia nu se va considera îndeplinită chiar dacă creditorul va cere de la debitor încasarea unei sume egale cu partea din datorie care revine debitorului chemat în judecată. Această soluţie se justifică ţinînd cont de modul în care este formulat alineatul (1) şi de prevederile art. 538; b) debitorul a recunoscut acţiunea sau s-a pronunţat o hotărîre definitivă prin care s-a admis acţiunea. Debitorul solidar este în drept să recunoască acţiunea în orice moment pînă la rămînerea definitivă a hotărîrii judecătoreşti şi va fi eliberat de solidaritate din momentul în care a recunoscut acţiunea. Acţiunea poate fi recunoscută fie printr-o declaraţie expresă în acest sens fie în alt mod cu condiţia că voinţa debitorului chemat în judecată a fost exprimată expres, spre exemplu printr-o tranzacţie (vezi comentariul la art. 1331 şi următoarele). Hotărîrile judecătoreşti rămîn definitive în conformitate cu prevederile articolului 254 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Atît declaraţia despre recunoaşterea acţiunii cît şi hotărîrea judecătorească definitivă prin care s-a admis acţiunea vor elibera de solidaritate debitorul faţă de care s-a intentat acţiunea numai în cazul în care nu vor fi făcute în condiţii mai puţin favorabile pentru creditor. Spre exemplu dacă nu va fi recunoscută sau adjudecată o sumă mai mică decît cea cerută de creditor.
Alin. (2) prevede dreptul creditorului de a chema în judecată ceilalţi creditori solidari în cazurile în care deja a chemat în judecată un debitor solidar. Acest drept al creditorului nu este condiţionat de faptul dacă creditorul a cerut încasarea de la debitorul deja chemat în judecată a întregii datorii sau doar a unei părţi din aceasta. Dreptul creditorului de a chema în judecată ceilalţi creditori nu este pus în dependenţă nici de recunoaşterea acţiunii de către debitorul deja chemat în judecată, nici de existenţa unei hotărîri judecătoreşti definitive prin care unui din debitorii solidari a fost obligat să achite întreaga datorie. Aceasta se justifică prin faptul că creditorul păstrează dreptul de urmărire a tuturor debitorilor solidari pînă în momentul în care obligaţia va fi executată integral (vezi comentariul la art. 533).
Articolul 542.Efectele întîrzierii creditorului sau debitorului solidar (1) Întîrzierea creditorului faţă de unul din debitorii solidari are efecte şi faţă de ceilalţi debitori solidari.
(2) Întîrzierea unuia din debitorii solidari nu are efecte faţă de ceilalţi debitori solidari.
Scopul articolului este de a stipula efectele întîrzierii creditorului sau a unuia dintre debitorii solidari.
În conformitate cu prevederile alin. (1) creditorul care a ajuns în întîrziere (vezi comentariul la art. 593 şi următoarele) faţă de unul dintre debitorii solidari se va considera în întîrziere şi faţă de ceilalţi debitori solidari. Această soluţie se justifică prin prezumţia că debitorii solidari se reprezintă reciprocă în toate actele care au drept scop limitarea sau stingerea obligaţiei.
Alin. (2) concretizează prevedea regula generală conform căreia faptele care au loc faţă de un debitor solidar produc efecte doar faţă de acesta (vezi comentariul la art. 539). În cazul în care un debitor solidar este în întîrziere acest fapt va produce efecte doar pentru acesta şi deci doar acest debitor va fi în întîrziere. Pentru ceilalţi debitori solidari faptul întîrzierii nu va produce efecte şi deci aceştia nu vor fi în întîrziere.
Articolul 543.Obligaţiile succesorilor debitorilor solidari Dacă unul dintre debitorii solidari are mai mulţi succesori, aceştia sînt obligaţi să execute prestaţia proporţional cotei lor succesorale. Prezenta regulă nu se aplică dacă obligaţia este indivizibilă.
Scopul acestui articol este de a stabili gradul răspunderii succesorilor unui debitor solidar pentru obligaţiile acestuia. Dispoziţiile acestui articol sînt aplicabile doar în cazul în care întregul patrimoniu al debitorului solidar a fost transmis succesorilor acestuia. În cazul în care va avea loc cesiunea doar a obligaţiei solidare răspunderea celui care a preluat obligaţia va fi determinată în conformitate cu actul de preluare a obligaţiei.
În cazul în care patrimoniul unui debitor solidar a fost transmis succesorilor aceştia preiau obligaţia solidară a debitorului în întregime. Deci toţi succesorii debitorului solidar iau locul acestui şi creditorul are dreptul de a urmări toţi succesorii pentru întreaga datorie sau pentru o parte a acesteia. O prevedere expresă în acest sens este stipulată în art. 1540 alin. (2). Dar succesorii nu mai sînt fiecare obligaţi solidar faţă de creditor. Răspunderea solidară a celui care a lăsat moştenirea trecere la moştenitorii acestuia dar fiecare dintre moştenitori preia doar o fracţiune din această răspundere solidară şi va putea fi urmărit doar în limita cotei din moştenire.
Acesta articol are drept scop doar repartizarea gradului de răspundere între succesorii debitorului solidar. În schimb întinderea răspunderii fiecăruia dintre succesori (în limita activelor primite sau răspundere nelimitată inclusiv cu bunurile proprii) nu este afectată de aceste dispoziţii. Întinderea răspunderii fiecăruia dintre succesori va fi determinată de regulile cu privire la moştenire. În conformitate cu prevederile art. 1540 alin. (1) moştenitorii care au acceptat succesiunea satisfac pretenţiile creditorilor celui ce a lăsat moştenirea proporţional cotei fiecăruia în activul succesoral.
În cazul unei obligaţii care este indivizibilă şi în acelaşi timp şi solidară succesorii debitorului solidar vor fi ţinuţi pentru întreaga datorie fără a ţine cont de cota din moştenire care a revenit fiecăruia dintre succesorii debitorului solidar. Deci fiecare dintre moştenitor va putea fi urmărit pentru întreaga datorie. Şi în acest caz întinderea răspunderii se va determina în conformitate cu prevederile art. 1540 alin. (1).
Articolul 544.Acţiunea în regres în cazul executării obligaţiei de către unul din debitorii solidari (1) Debitorul solidar care a executat obligaţia are dreptul să intenteze o acţiune de regres împotriva celorlalţi debitori solidari pentru părţile acestora din obligaţie.
(2) În cazul imposibilităţii stabilirii întinderii obligaţiei debitorilor solidari, aceştia sînt obligaţi unii faţă de alţii la părţi egale.
Scopul acestui articol este de a reglementa relaţiile dintre debitorul solidar care i-a liberat pe ceilalţi debitori solidari de obligaţie şi aceştia din urmă.
În conformitate cu alin. (1) debitorul solidar care a executat obligaţia are dreptul să se întoarcă împotriva celorlalţi debitori solidari pentru părţile acestora din obligaţie. Din această dispoziţie rezultă cîteva concluzii importante. În primul dreptul de a se întoarce împotriva celorlalţi debitori î-l are atît debitorul care a executat obligaţia în totalitate cît şi cel care a executat doar o parte din obligaţia solidară. În cazul executării parţiale debitorul care a executat se poate întoarce împotriva celorlalţi debitori doar în partea care depăşeşte partea sa din obligaţie. Această soluţie se justifică prin faptul că de fapt fiecare dintre debitorii solidari este obligat doar la o parte din datorie. Caracterul solidar al obligaţiei se referă nu la întinderea obligaţiei fiecăruia dintre debitori ci la dreptul creditorului de a urmări fiecare dintre debitori pentru întreaga datorie. Deci de fiecare dată acela dintre debitorii solidari care prestează creditorului mai mult decît partea sa din obligaţie execută şi acele părţi din obligaţie care aparţin celorlalţi debitori. În rezultatul executării de către acesta creditorul pierde interesul de a urmări pe ceilalţi debitori. În cazul în care debitorul care a executat nu se va putea întoarce împotriva celorlalţi debitori ultimii se vor îmbogăţi din contul patrimoniului celui care a executat. Din aceasta rezultă şi o altă concluzie importantă. Debitorul care a executat va putea cere de la ceilalţi debitori numai ceia ce a executat suplimentar la partea din obligaţie care-i revine deoarece doar în acea parte el a executat în folosul celorlalţi debitori. În limita cotei care-i revine debitorul a executat propria obligaţie şi deci nu s-ar justifica cererea sa către ceilalţi debitori. În al doilea rînd trebuie de menţionat că în cazul acţiunii de regres al debitorului care a executat obligaţia solidară ceilalţi debitori vor răspunde în limita părţilor din obligaţie care le revin deci sînt obligaţi pe cote părţi şi nu solidar. De aici rezultă că debitorul care a executat obligaţia solidară poate cere celorlalţi debitori solidari să-i restituie tot ce a plătit creditorului peste cota-parte a sa din obligaţie dar în limitele părţii din obligaţie care revine debitorului faţă de care a înaintat cererea.
Deşi este stipulat dreptul la acţiune de regres al debitorului solidar care a executat obligaţia trebuie de considerat că dreptul la acţiune de regres are şi debitorul solidar care a stins obligaţia solidară şi în alt mod decît prin executare dar din contul patrimoniului debitorului respectiv. Spre exemplu prin dare în plată (vezi comentariul la art. 643 alin. (2)) sau prin compensare (vezi comentariul la art. 651 şi 657). Această soluţie se impune prin faptul că în cazul în care debitorul care a stins obligaţia în alt mod decît prin executare nu va putea să se întoarcă împotriva celorlalţi debitori ultimii se vor îmbogăţi din contul patrimoniului debitorului care a stins obligaţia. Dreptul de regres în aceste cazuri se justifică şi prin prezumţia de mandat tacit reciproc al debitorilor (vezi comentariul la art. 549) care trebuie să suporte costurile acţiunile debitorului care a obţinut eliberarea de obligaţia solidară sau diminuarea acesteia. Reieşind din aceste argumente putem afirma în schimb că debitorul care va obţine diminuarea sau stingerea obligaţiei solidare fără diminuarea patrimoniului său (spre exemplu prin remiterea de datorie) nu se va putea întoarce împotriva celorlalţi debitori solidari cu excepţia cazurilor în care nu va demonstra că a preluat creanţa de la creditor.
Alin. (2) stabileşte prezumţia egalităţii cotelor-părţi din obligaţie a debitorilor solidari. Deci cotele-părţi din obligaţie a debitorilor solidari se prezumă egale pînă la proba contrară. Deşi este formulat că această prezumţie se aplică doar în relaţiile dintre debitori acest principiu este aplicabil şi în cazul relaţiilor dintre creditor şi unul din debitorii solidari în cazul în care este necesar de stabilit cota-parte din obligaţie care revine debitorului respectiv. Spre exemplu în cazul eliberări de solidaritate a debitorului care a achitat partea sa din obligaţie (vezi comentariul la art. 538).
Persoana care pretinde că cotele-părţi sînt inegale va trebui să demonstreze acest fapt. Art. 518 alin. (2) se va aplica în mod corespunzător şi în acest caz şi cel care va încerca să demonstreze că părţile din datorie a debitorilor solidari sînt inegale va trebui să invoce un text de lege, un act juridic sau natura obligaţiei din care rezultă faptul pretins.
Articolul 545.Compensarea debitorului solidar Dacă unul din debitorii solidari a realizat un beneficiu dintr-o obligaţie solidară, codebitorul solidar care nu a realizat beneficii poate cere, în cazul în care execută obligaţia, restituirea a ceea ce a plătit fără a deduce partea sa de obligaţie.
Scopul acestui articol este de a asigura trecerea cheltuielilor în contul debitorului solidar care a obţinut beneficiu prin stabilirea unei excepţii de la regula care prevede că debitorul care a executat obligaţia solidară poate cere de la ceilalţi debitori ceia ce a plătit minus partea sa din obligaţie. Această dispoziţie se aplică în cazurile în care a fost contractată o obligaţie solidară însă doar unii dintre debitorii solidari au obţinut beneficii.
Debitorul solidar care a executat obligaţia solidară poate cere de la ceilalţi debitori tot ce a plătit creditorului inclusiv ceea ce a plătit în contul părţii sale din obligaţie dacă se întrunesc cumulativ următoarele condiţii: a) debitorul care cere restituirea a ceia ce a plătit nu a obţinut beneficii adică nu a realizat avantaje patrimoniale în schimbul asumării obligaţiei solidare. Această condiţie se consideră îndeplinită în cazul în care faptul că nu a obţinut beneficii nu este imputabil debitorului. Dacă beneficiul nu a fost obţinut din culpa debitorului respectiv consecinţele acţiunilor culpabile trebuie să fie suportate de către cel care le-a savîrşit; b) unul din debitorii solidari a realizat un beneficiu în schimbul asumării obligaţiei solidare. Condiţia se va considera neîndeplinit în cazul în care debitorul nu va obţine beneficii chiar dacă beneficiul nu a fost obţinut din culpa debitorului respectiv. Condiţia nu se va considera îndeplinită nici în cazul în care debitorul va obţine beneficii dar acestea nu vor rezulta din asumarea obligaţiei solidare. Spre exemplu în cazul remiterii de datorie din partea creditorului.
Considerăm ca această dispoziţie este aplicabilă şi în cazul în care debitorul solidar care a obţinut beneficii plăteşte creditorul şi se întoarce către debitorul solidar care nu a obţinut beneficii cu o cerere de a plăti partea din datoria solidară care revine ultimului. Debitorul căruia i se cere achitarea părţii sale din datorie se va putea deci elibera de această obligaţie invocînd că: a) nu a obţinut beneficiu; şi b) cel care cere restituirea a ceia ce a plătit a obţinut beneficiu.
