Articolul 523.Temeiul apariţiei creanţei solidare Creanţa solidară nu se prezumă, ci se naşte prin act juridic, prin lege sau atunci cînd prestaţia este indivizibilă. 1. Scopul acestui articol este de a confirma prezumţia divizibilităţii creanţelor şi de a stabili temeiurile apariţiei creanţelor solidare. Deci creanţele vor fi considerate divizibile şi fiecare creditor va putea pretinde numai o parte din creanţă dacă caracterul solidar al creanţei nu rezultă din: a) act juridic. Solidaritatea poate să se nască atît din contracte cît şi din acte juridice unilaterale spre exemplu din testamente; b) lege; c) indivizibilitatea prestaţiei. În acest caz dreptul unuia dintre creditorii solidari de a cere executarea în întregime a obligaţiei este rezultatul firesc al faptului că prestaţia nu poate fi fracţionată. Spre exemplu obligaţia de a transmite un bun determinat individual. Creanţa va fi solidară indiferent de faptul dacă indivizibilitatea este naturală sau voluntară (vezi comentariul la art. 520). De menţionată însă că solidaritatea creanţei nu atrage după sine indivizibilitatea acesteia.
Articolul 524. Executarea obligaţiei faţă de oricare dintre creditori Debitorul poate să execute obligaţia faţă de oricare dintre creditori după cum crede de cuviinţă, atîta timp însă cît nici unul dintre creditori nu a cerut executarea obligaţiei.
Scopul acestui articol este de a stabili modul de determinare a creditorului solidar faţă de căre trebuie executată prestaţia în condiţiile în care din lege, contract sau din natura obligaţiei nu rezultă că obligaţia trebuie executată faţă de un creditor solidar anume.
Prin această dispoziţie dreptul de a alege creditorul căruia să-i fie executată a fost atribuit debitorului. Deci debitorul va putea presta oricărui dintre creditori fiind liberat prin aceasta. Desigur că pentru a fi liberat debitorul trebui să respecte toate regulile cu privire la executarea obligaţiilor şi cu condiţia că va executa întreaga obligaţie. Debitorul nu are dreptul să presteze unuia dintre creditorii solidari doar partea din prestaţie care aparţine acestuia. Dreptul de a alege dacă să pretindă executarea obligaţiei în întregime sau de a cere doar parte sa din obligaţie aparţine doar creditorului solidar (vezi comentariul la art. 522).
Dreptul de a alege creditorul faţă de care să se execute obligaţia subzistă doar pînă în momentul în care unul dintre creditorii solidari a cerut executare obligaţiei. Din momentul în care unul din creditorii solidari a cerut executarea obligaţiei debitorul este ţinut să presteze doar acestui creditor, dacă din lege contract sau din natura obligaţiei nu rezultă altceva.
În cazul în care unul din creditorii solidari a cerut executarea către sine a obligaţiei şi debitorul va executa obligaţia faţă de un alt creditor debitorul va rămîne obligat faţă de creditorul care a cerut executarea obligaţiei în măsura în care nu va demonstra că reieşind din lege, contract sau natura obligaţiei executarea obligaţiei faţă de acel creditor este liberatorie.
În cazul în care mai mulţi creditori solidari au cerut executarea integrală a obligaţiei faţă de sine debitorul este în drept să aleagă faţă de care dintre aceştia va executa obligaţia, în măsura în care dreptul de alegere nu este limitat prin lege, contract sau prin natura prestaţiei.
În cazul în care unul din creditorii solidari a cerut executarea faţă de sine doar a unei părţi din obligaţie debitorul păstrează dreptul de a alege cui dintre creditori va executa cealaltă parte a prestaţiei.
Articolul 525.Efectele executării obligaţiei faţă de unul dintre creditori Executarea integrală a obligaţiei faţă de unul din creditorii solidari exonerează debitorul de executarea obligaţiei faţă de ceilalţi creditori. 1. Scopul acestui articol este de a stipula efectele executării integrale a obligaţiei faţă de unul dintre creditorii solidari. În conformitate cu această dispoziţie executarea integrală a obligaţiei faţă de oricare dintre creditori va exonera debitorul de executarea obligaţiei faţă de ceilalţi creditori solidari. Pentru ca executarea faţă de unul din creditorii solidari să fie liberatorie trebuie să fie respectate două condiţii: a) obligaţia să fie executată cu respectarea tuturor regulilor privind executarea obligaţiei (locul, modul, volumul , etc); b) obligaţia să fie executată creditorului corespunzător (vezi comentariul la art. 524). În cazul în care debitorul execută obligaţia unui alt creditor decît celui căruia trebuia să-i presteze în virtutea legii, contactului, naturii obligaţiei sau a cererii creditorului şi acesta acceptă prestaţia debitorul va fi totuşi liberat deoarece a executat obligaţia faţă de o persoană care avea dreptul s-o primească. Debitorul însă va trebui să repare prejudiciul cauzat prin aceasta creditorului faţă de care trebuia să execute obligaţia deoarece nu a respectat obligaţia de a presta anume acestui creditor. În cazul în care un creditor solidar nu primeşte executarea pe care debitorul o datora în virtutea legii, contractului sau a naturii obligaţiei unui alt creditor solidar debitorul nu este liberat prin această executare chiar dacă a respectat restul regulilor cu privire la executarea obligaţiei. Această soluţie se justifică prin faptul că din momentul în care este ţinut să execute faţă de un anumit creditor solidar debitorul nu mai are dreptul de a executa faţă de alţi creditori (vezi comentariul la art. 525).
Articolul 526.Remiterea datoriei de către un creditor solidar O remitere de datorie convenită între un creditor solidar cu debitorul produce efecte numai asupra părţii care revine acelui creditor. Această regulă se aplică de asemenea în toate cazurile cînd obligaţia se stinge în alt temei decît executarea.
Scopul acestui articol este de a proteja interesele creditorilor solidari de a primi partea sa din creanţă prin stipularea efectelor remiterii datoriei convenite de către unul din creditorii solidari cu debitorul sau a stingerii obligaţiei prin alt mod decît executarea (vezi comentariul la art. 643 şi următoarele).
În cazul solidarităţii active se prezumă că creditorii şi-au acorda mutual un mandat tacit de reprezentare (vezi comentariul la art. 529). Acest mandat însă trebuie executat în interesul tuturor creditorilor solidari şi deci nici un act nu poate fi încheit în dauna celorlalţi creditori. Reieşind din aceasta legiuitorul a prevăzut că în cazul în care unul din creditorii solidari î-l eliberează pe debitor de executarea obligaţiei (vezi comentariul la art. 662) remiterea de datorie va produce efecte doar cu privire la partea care revine acestui creditor. Creditorul nu va mai putea cere debitorului executarea obligaţiei nici în tot nici în partea care revenea acestui creditor. Ceilalţi creditori însă vor păstra dreptul solidar de creanţă asupra obligaţiei în întregime minus partea care revine creditorului care l-a eliberat de datorie pe debitor.
Debitorul va rămăne obligat faţă de ceilalţi creditori solidari şi în alte cazuri în care obligaţia sa faţă de unul dintre creditorii solidari se stinge printr-un alt mod decît prin executare. Spre exemplu în cazul în care unul din creditorii solidari are o datorie faţă de debitor el poate compensa creanţa debitorului doar în mărimea părţii din creanţa solidară care-i revine.
Articolul 527. Inadmisibilitatea invocării unor excepţii ce ţin de alt creditor Debitorul nu are dreptul să opună unuia din creditorii solidari excepţii bazate pe raporturile debitorului cu un alt creditor solidar, la care creditorul respectiv nu participă.
Scopul articolului este de a stabili excepţiile pe care le poate opune debitorul unuia dintre creditorii solidari. Prin excepţii trebuie de înţeles mijloacele de apărare pe care le invocă debitorul pentru a se apăra de plata datoriei. Spre exemplu invocarea nulităţii, a termenului sau condiţiei sau invocarea stingerii obligaţiei.
Debitorul solidar poate opune fiecăruia dintre creditorii solidari doar excepţiile bazate pe raporturile juridice dintre debitor şi creditorul solidar respectiv (excepţii personale) sau cele bazate pe raporturile dintre debitor şi toţi creditorii (excepţii comune). Debitorul nu poate opune unuia dintre creditori solidari excepţiile care rezultă din raporturile juridice dintre debitor şi alţi creditori solidari.
Articolul 528.Obligaţia faţă de ceilalţi creditori solidari a creditorului care a primit prestaţie (1) Creditorul solidar care a primit întreaga prestaţie este obligat să o împartă cu ceilalţi cocreditori dacă nu demonstrează că obligaţia este contractată numai în interesul său.
(2) Creditorii solidari sînt îndreptăţiţi, în raporturile dintre ei, la părţi egale dacă nu s-a convenit altfel.
Scopul articolului este de a stipula obligaţia creditorului solidar de a împărţi prestaţia cu ceilalţi creditori solidari şi a de a institui prezumţia egalităţii părţilor creditorilor.
Prin executarea integrală a obligaţiei faţă de unul dintre creditorii solidari debitorul este eliberat de obligaţia sa faţă de toţi creditorii solidari. Din acel moment pentru creditorul solidar care a primit executarea se naşte obligaţia de a plăti celorlalţi creditori solidari partea din prestaţie care le revine acestora. Legea nu instituie dreptul solidar al celorlalţi creditori solidari şi deci fiecare dintre aceştia vor avea dreptul să pretindă doar la partea din prestaţie care-i revine.
Un creditor solidar poate evita împărţirea prestaţiei cu ceilalţi creditori solidari în măsura în care va demonstra că în temeiul legii, contractului sau a naturii obligaţiei, obligaţia a fost contractată doar în interesul său.
În cazul în care prestaţia primită de unul dintre creditorii solidari nu poate fi împărţită între creditorii solidari cel care a primit prestaţia are obligaţia de a plăti celorlalţi creditorii valoarea părţii din prestaţie care revine fiecăruia.
Chiar şi în cazul care nu va primi întreagă prestaţie creditorul solidar care a primit mai mult decît partea care-i revine va trebui să împartă surplusul cu ceilalţi creditori solidari. Această soluţie se justifică prin faptul că fiecare creditor solidar are dreptul doar la o parte din prestaţie. În partea care depăşeşte cota-parte care-i revine fiecare creditor solidar acţionează în numele celorlalţi creditori. Adică primesc restul în contul celorlalţi creditori fapt care justifică apariţia obligaţiei de restituire.
Cheltuielile legate de împărţirea prestaţiei între creditorii solidari vor fi suportate de către creditorul solidar care a primit executarea integral dacă altceva nu rezultă din lege sau contract. Această soluţie se justifică reieşind din următoarele. Din momentul în care a primit întreaga prestaţie creditorul solidar are obligaţia de a o împărţi cu ceilalţi creditori solidari, deci este debitor al acestei obligaţii şi trebuie să suporte costurile executării obligaţiei dacă legea sau contractul nu prevede altfel (vezi comentariul la art. 592). Aceste cheltuieli nu vor putea fi trecute în contul debitorului deoarece obligaţia acestuia s-a stins prin executare faţă de unul dintre creditorii solidari, costurile căreia trebuie suportate de către debitor, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Alin. (2) instituie prezumţia egalităţii părţilor creditorilor solidari. Deci în toate cazurile creditorii solidari vor fi întreptăţiţi la părţi egale din prestaţie dacă din lege, contract sau natura obligaţiei nu rezultă altfel. Mărimea părţilor creditorilor solidari este relevantă doar pentru raporturile dintre creditori. În relaţiile dintre creditorii solidari şi debitor fiecare dintre creditorii solidari are dreptul de a pretinde executarea întregii obligaţii sau de a întreprinde alte acte cu privire la întreaga obligaţie.
Articolul 529.Reprezentarea creditorilor solidari Creditorul solidar reprezintă pe toţi cocreditorii în toate actele care au drept scop conservarea obligaţiei.
Scopul acestui articol este de a institui prezumţia dreptului de reprezentare mutuală a creditorilor solidari.
În toate cazurile în care unul dintre creditorii solidari a întreprins un act care are drept scop conservarea creanţei se prezumă că acest creditor a acţionat în interesul tuturor creditorilor indiferent de faptul dacă creditorul respectiv a avut această intenţie sau nu. Astfel de fiecare dată cînd unul dintre creditori va pune în întîrziere debitorul sau va întrerupe prescripţia de aceasta vor profita şi ceilalţi creditori şi debitorul se va considera pus în întîrziere de către toţi creditorii sau cursul prescripţiei se va întrerupe faţă de toţi creditorii.
De menţionat că împuternicirile fiecărui creditor se referă numai la conservarea creanţei. Deci nici unul dintre creditori nu poate face de unul singur acte de natură să înrăutăţească situaţia celorlalţi creditori. Spre exemplu doar unul dintre creditori nu va putea face acte de dispoziţie, spre exemplu novaţie, cu privire la întreaga creanţă. Dacă unul dintre creditori face asemenea acte efectele acestor acte se vor produce doar faţă de acel creditor.
Secţiunea a 3-a SOLIDARITATEA DEBITORILOR
Articolul 530.Obligaţiile solidare Dacă doi sau mai mulţi debitori datorează o prestaţie în aşa fel încît fiecare este dator să efectueze întreaga prestaţie, iar creditorul poate pretinde fiecăruia din debitori executarea, atunci debitorii sînt legaţi solidar.
Scopul acestui articol este de a defini obligaţiile solidare (solidaritate pasivă). Deci obligaţia este solidară în cazul în care o prestaţie este datorată de doi sau mai mulţi debitori iar creditorul are dreptul să ceară oricărui codebitor executarea integrală a prestaţiei.
Caracterul solidar al obligaţiei vizează doar relaţiile dintre debitori. Numărul sau modul în care sînt întreptăţiţi creditorii nu este relevant. Obligaţia va fi solidară indiferent de numărul creditorilor, adică pot să fie unul sau mai mulţi creditori. De asemenea caracterul solidar al obligaţiei nu depinde de faptul dacă creanţele sînt solidare sau pe cote părţi.
Articolul 531.Temeiurile apariţiei obligaţiilor solidare O obligaţie solidară nu se prezumă, ci se naşte prin act juridic, prin lege sau atunci cînd prestaţia este indivizibilă.
Scopul articolului este de a institui prezumţia divizibilităţii obligaţiilor şi de a stipula temeiurile naşterii obligaţiilor solidare. Deci în toate cazurile în care o obligaţie are doi sau mai mulţi debitori se va prezuma că obligaţia este divizibilă între aceştia şi fiecare dintre debitori va putea fi urmărit doar pentru o parte din obligaţie. Creditorul care va pretinde că obligaţia este solidară va fi obligat să arate temeiul în virtutea căruia debitorii sînt obligaţi solidar.
Obligaţiile solidare pot lua naştere în temeiul: a) actului juridic; b) lege; c) caracterul indivizibil al obligaţiei. În literatură se menţionează că de fapt şi în cazul caracterului indivizibil al obligaţiei tot legea este temei al solidarităţii.
Articolul 532.Obligaţii solidare afectate de modalităţi Debitorii solidari se pot obliga în mod diferit: unii pur, alţii sub condiţie, alţii cu termen.
Scopul acestui articol este de a confirma că şi în cazul solidarităţii obligaţiei între fiecare debitor şi creditor există o legătură juridică proprie şi de prevedea posibilitatea că fiecare dintre debitorii solidari se pot obliga în mod diferit.
În cazul obligaţiilor solidare există un singur obiect. Toţi debitorii se obligă la aceeaşi prestaţie. Totuşi între creditor şi debitori există mai multe legături de obligaţie distincte. Fiecare dintre debitor este unit cu creditorul printr-o legătură obligaţională distinctă. De aceasta trebuie să se ţină cont la determinarea relaţiilor dintre fiecare debitor şi creditor. Spre exemplu pentru a determina valabilitatea obligaţiei trebuie să se analizeze acordul de voinţă separat pentru fiecare debitor. Obligaţia unuia dintre debitor ar putea fi anulabilă fără însă ca aceasta să afecteze valabilitatea obligaţiilor celorlalţi debitori.
La determinarea obligaţiei fiecărui debitori solidari trebuie să se ţină cont de faptul că debitorii se pot obliga în mod diferit. Unii debitori pot contracta o obligaţie pură şi simplă iar obligaţia altora poate fie afectată fie de o condiţie fie de un termen (vezi comentariul la art. 512).
Articolul 533.Dreptul creditorului de a cere executarea obligaţiei de la oricare dintre debitorii solidari Creditorul poate pretinde executarea obligaţiei, la latitudinea sa, de la oricare din debitori, în parte sau în întregime. Pînă la executarea întregii prestaţii, rămîn obligaţi toţi debitorii.
Scopul articolului este de a confirma dreptul creditorului de a cere executarea obligaţiei de la oricare dintre debitorii solidari.
În cazul solidarităţii obligaţiilor creditorul are dreptul să ceară oricăruia dintre creditori să execute obligaţia fie în totalitate fie în parte. Toţi debitorii solidari sînt debitori principali şi creditorul este în drept să-l urmărească pe oricare dintre creditorul pe care l-a ales.
După ce a început urmărirea unuia dintre debitorii solidari creditorul este în drept să-i urmărească şi pe ceilalţi debitori solidari. Acest drept nu depinde de faptul dacă anterior creditorul a solicitat unuia dintre debitorii solidari plata întregii datorii sau doar a unei părţi din aceasta
În măsura în care unui dintre debitorii solidari execută obligaţia ceilalţi debitori solidari sînt liberaţi prin aceasta. Deci în cazul în care creditorul a acceptat de la unul din debitori plata unei părţi din obligaţie el este în drept să ceară de la debitorul care a executat şi de la ceilalţi debitori solidari doar partea din prestaţie care nu a fost executată deoarece în partea în care a fost executată obligaţia s-a stins.
Fiecare dintre debitorii solidari rămîne obligat pentru întreaga datorie pînă în momentul în care obligaţia va fi executată integral. Deci chiar şi debitorul care a plătit partea din obligaţie care-i revine va putea fi în continuare urmărit pentru partea din obligaţie care nu a fost executată cu excepţia cazului în care creditorul î-l eliberează de solidaritate sau nu se prezumă că creditorul a renunţat la solidaritate (vezi comentariul la art. 538 şi 540).
Articolul 534.Excepţiile opuse creditorului de către debitorul solidar Debitorul solidar căruia i s-a pretins executarea prestaţiei are dreptul să opună creditorului toate excepţiile care îi sînt personale ori sînt comune tuturor debitorilor solidari.
Scopul acestui articol este de a stipula excepţiile pe care le poate opune creditorului fiecare dintre debitorii solidari.
Debitorul solidar poate opune creditorului doar acele excepţii care îi sînt personale sau care sînt comune tuturor debitorilor, adică acele excepţii care rezultă din raporturile juridice la care participă debitorul solidar respectiv şi creditorul. Deci un debitor solidar nu va putea invoca acele excepţii care rezultă din raporturile juridice existente între un alt debitor solidar şi creditorul la care nu este parte şi primul debitor solidar.
Trebuie de menţionat că există unele excepţii personale care folosesc indirect şi celorlalţi codebitori. Astfel remiterea de datorie consimţitî între unul din debitorii solidari şi creditorul solidar, confuziunea, compensaţia părţii unui dintre codebitorii solidari şi renunţarea la solidaritate făcută pentru unul dintre codebitorii solidari profită şi celorlalţi prin faptul că datoria acestora se reduce în mărimea care revine debitorului căruia îi aparţine dreptul de a invoca excepţia.
Articolul 535.Obligaţia debitorilor solidari la repararea prejudiciului (1) Dacă bunul datorat a pierit din vina unuia sau mai multor debitori solidari, ceilalţi debitori nu sînt eliberaţi de obligaţia de a plăti preţul bunului, dar nu sînt răspunzători pentru alte prejudicii.
(2) Sînt obligaţi să repare prejudiciul cauzat prin întîrziere numai debitorii care sînt în întîrziere.
Scopul acestui articol este de a institui obligaţia debitorilor solidari care nu sînt în culpă în cazul în care bunul a pierit din culpa unuia sau a mai multor debitori solidari.
În cazul în care bunul datorat a pierit din culpa unuia sau mai multor debitori solidari aceştia vor fi obligaţi să răspundă pentru faptul că nu şi-au executat obligaţiile în conformitate cu regulile generale cu privire la neexecutarea obligaţiilor (vezi comentariul la art. 602 şi următoarele). Debitorii solidari care nu sînt în culpă pentru pieirea bunului datorat în conformitate cu regulile generale trebuie să fie eliberaţi de obligaţie fără a răspunde pentru faptul neexecutării. În acest articol însă se stipulează că în cazul în care bunul a pierit din culpa unuia sau mai mulţi debitori solidari ceilalţi debitori chiar dacă nu sînt în culpă vor fi ţinuţi totuşi să plătească preţul bunului pierit fără însă a fi obligaţi să repare prejudiciul cauzat prin pieirea bunului. Răspunderea pentru prejudiciu va fi purtată de către debitorii solidari care sînt în culpă.
În alin. (2) se prevede că pentru înîrzirea executării unei obligaţii solidare vor răspunde numai debitorii care sînt în întîrziere. Faptul că unii debitori sînt sînt întîrziere iar alţii nu se poate datora fie faptului că debitorii sau obligat sub diferite modalităţi fie faptului că unii debitori au ajuns în întîrziere iar alţii nu. Spre exemplu unii debitori au fost puşi în întîrziere de către creditor iar alţii nu.
Articolul 536.Efectele executării sau compensării obligaţiei solidare Executarea obligaţiei de către unul din debitorii solidari are efecte şi faţă de ceilalţi debitori solidari. De asemenea, compensarea creanţei creditorului de către un debitor produce efecte faţă de ceilalţi debitori.
Scopul acestui articol este de a stipula efectele executării obligaţiei de către unul dintre debitorii solidari.
În cazul în care unul din debitorii solidari execută obligaţia total sau parţial prin executarea obligaţia se va stinge respectiv integral sau parţial. Avînd în vedere că executarea obligaţiei de către unul din debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi debitori solidari obligaţia se va stinge respectiv total sau parţial şi pentru ceilalţi debitori solidari.
Pentru ca executarea să stingă obligaţia este necesar ca executarea să fie corespunzătoare (vezi comentariul la art. 643). În cazul în care executarea nu va fi corespunzătoare efectele acesteia vor fi diferite în dependenţă de gradul în care executarea nu a fost corespunzătoare. Dacă creditorul va avea dreptul să refuze executarea necorespunzătoare şi să ceară o nouă executare aceasta va trebui să fie executată din nou atît de debitorul care a executat necorespunzător cît şi de către ceilalţi debitori solidari. Dacă însă nexeecutarea va fi nesemnificativă şi creditorul va fi obligat s-o accepte păstrînd dreptul la despăgubiri acestea vor fi datorate doar de către debitorul solidar care a executat necorespunzător şi este în culpă. Ceilalţi debitori solidari vor fi liberaţi de executarea în măsura în care creditorul nu are dreptul să ceară repetarea executării şi nu vor răspunde pentru neexecutarea deoarece nu sînt în culpă.
Compensarea totală sau parţială de către unul dintre debitori solidari a creanţei creditorului (vezi comentariul la art. 651 şi următoarele şi la art. 657) va produce efecte şi pentru ceilalţi debitori. Deci în măsura în care obligaţia solidară se va stinge pentru debitorul care a declarat compensaţia aceasta se va stinge şi pentru ceilalţi debitori solidari. De menţionat că debitorul poate opune creanţei creditorului doar o creanţă proprie faţă de creditor. Creanţa faţă de creditor care aparţine altui debitor solidar poate fi opusă doar în limita cotei din obligaţie care revine acelui debitor solidar căruia îi aparţine creanţa (vezi comentariul la art. 657 alin. (1)).
Acest articol stabileşte efectele executării sau compensării pentru relaţiile dintre creditor şi debitorii solidari. Efectele executării sau compensării pentru relaţiile dintre debitorul solidar care a executat şi ceilalţi debitori solidari sînt stabilite de art. 544.
