Codul civil al Republicii Moldova. Comentariu
b) numele sau denumirea şi adresa persoanei ale cărei bunuri se înmagazinează
Yüklə 9,86 Mb.
|
b) numele sau denumirea şi adresa persoanei ale cărei bunuri se înmagazinează; c) locul de înmagazinare; d) regulile magazinajului; e) cantitatea (numărul, măsura ori greutatea) bunurilor înmagazinate şi calitatea, iar în cazul bunurilor ambalate, descrierea ambalajului; f) costul de magazinaj, alte costuri care pot să apară; g) faptul că bunul înmagazinat trebuie sau nu asigurat şi, după caz, costul de asigurare; h) termenul magazinajului şi data expirării lui ori inexistenţa termenului; i) alte date, la alegerea părţilor; j) semnătura magazinerului şi ştampila. (2) Lipsa unor date nu poate invalida recipisa de magazinaj. 1. Recipisele de magazinaj constituie proba apartenenţei mărfii unei persoane anumite, identifică magazinerul care a preluat marfa pentru păstrare, conţine indicaţii cu privire caracteristicile esenţiale ale mărfii şi stipulează principalele obligaţii ale deponentului faţă de magaziner. În principiu, condiţiile stipulate în alineatul analizat, la lit. a)-h) şi j) urmează a fi considerate condiţii minime obligatorii pentru recipisa de magazinaj la ordin (şi recipisa de gaj al înmagazinării), deoarece numai aceasta este un document strict formalizat, care trebuie să conţină toate rechizitele prevăzute de lege, pentru a fi considerat valabil. Putem indica două motive, pentru care este necesar de a se reglementa conţinutul recipisei de magazinaj: - dacă recipisa de magazinaj este unicul înscris, care constată faptul încheierii contractului, aceasta trebuie să conţină indicii cu privire la toate elementele esenţiale ale contractului: părţile, obiectul, preţul; - dacă recipisa de magazinaj este transmisibilă, ea urmează să conţină indicii necesari pentru constatarea caracteristicilor şi valorii bunurilor pe care le reprezintă şi pentru exercitarea drepturilor pe care le conferă. Condiţiile de înscriere şi conţinutul elementelor informaţionale concrete urmează a fi detaliate într-o lege specială, necesitatea elaborării căreia s-a menţionat deja. Totuşi, ne vom referi pe scurt la cerinţa literei (a), deoarece aceasta face trimitere la un aspect important al activităţii de magazinaj, care n-a fost atins. Aşadar, magazinerul este obligat, în cadrul activităţii sale profesionale, să ţină registrul de magazinaj, care trebuie să includă informaţii referitoare la elementele contractului, în special cu privire la momentul înmagazinării, identitatea deponentul, caracteristicile esenţiale ale mărfii etc. Tot în acest registru se vor consemna şi grevările mărfii. În practică, ceea ce se numeşte registru de magazinaj este alcătuit din cel puţin două registre separate: registrul mărfurilor primite spre înmagazinare şi registrul recipiselor de magazinaj. Deoarece înscrierea în registrul de magazinaj şi eliberarea recipisei de magazinaj se efectuează concomitent sau la intervale scurte de timp şi îndeplinesc aceeaşi funcţie probantă, informaţiile pe care le conţin trebuie să fie identice, magazinerul purtînd răspundere deplină pentru aceasta. Considerăm că, în cazul în care se va constata necoincidenţa datelor din registrul de magazinaj şi recipisa de magazinaj şi nu vor exista mijloace probante sau circumstanţe concludente în favoarea corectitudinii unuia dintre aceste înscrisuri, se vor considera corecte datele mai favorabile pentru deponent. Deşi legea nu specifică expres o asemenea consecinţă, aceasta este echitabilă în virtutea calităţii profesionale a magazinerului şi responsabilităţilor acestuia pentru întocmirea registrului şi recipisei de magazinaj. Un mare interes practic prezintă şi cerinţa înscrierii regulilor magazinajului în recipisa de magazinaj (lit. d)). Aceasta nu trebuie să însemne că în recipisă se vor indica normele cu privire la contractul de magazinaj sau condiţiile şi consecinţele încheierii acestuia. Se are în vedere că recipisa de magazinaj va conţine indicaţii cu privire la condiţiile care nu sînt reglementate de lege, care completează regulile stabilite prin norma de drept, sau care derogă de la regula generală cu caracter permisiv. Astfel, se vor indica aşa aspecte ca faptul eliberării, pe lîngă recipisa de magazinaj, a unei recipise de gaj al înmagazinării, dreptul magazinerului de a amesteca bunurile determinate prin caracteristici de gen sau de a înstrăina mărfurile înmagazinate etc. Recipisa de magazinaj se autentifică prin semnarea acesteia de către persoana împuternicită şi aplicarea ştampilei magazinerului.
Avînd în vedere cele menţionate, lipsa unor date nu invalidează recipisa de magazinaj, dar toate recipisele de magazinaj care nu corespund condiţiilor de conţinut prevăzute la alineatul precedent vor fi considerate recipise simple, adică nu se vor constitui ca titluri de valoare negociabile. Articolul 1122. Dreptul de grevare a bunului înmagazinat Posesorul recipisei de magazinaj poate greva bunul înmagazinat în calitate de garanţie pentru o altă creanţă dacă bunul rămîne în depozit. Grevarea cu sarcini reale a mărfurilor înmagazinate constituie un act juridic de dispoziţie. Totodată, garanţia este acel mijloc juridic care, dincolo de limitele dreptului general de gaj şi în plus faţă de acest drept, conferă creditorului garantat anumite prerogative suplimentare spre a contribui la asigurarea executării reale a obligaţiei, la conservarea anumitor bunuri în vederea executării silite sau la despăgubirea creditorului, în cazul în care executarea reală nu mai are loc. Teoretic, grevarea mărfurilor înmagazinate poate lua mai multe forme (arvuna, garanţia debitorului, gajul), dar în practică aceasta se realizează, în special, prin gajarea lor. În ipoteza unei grevări, magazinerul va fi solicitat să elibereze, după caz, o recipisă de gaj al înmagazinării şi/sau să consemneze grevarea în registrul de magazinaj. Articolul 1123. Andosarea recipisei de magazinaj Dacă magazinerul a întocmit o recipisă de magazinaj la ordin, aceasta poate fi transmisă unui terţ prin andosare. Procedura de andosare a recipisei de magazinaj la ordin urmează a fi stabilită prin lege, din care cauză, în cele ce urmează, nu putem decît să formulăm doar unele recomandări pentru viitoarele reglementări. Andosarea propriu-zisă trebuie să se efectueze în limba de stat sau în limba în care a fost întocmită recipisa de magazinaj, dar nu trebuie exclusă şi efectuarea andosării într-o limbă de circulaţie internaţională. Andosamentul trebuie să conţină:
Andosarea trebuie să fie simplă şi necondiţionată. Orice condiţie inserată în textul andosării se consideră nescrisă. La efectuarea andosării ulterioare nu se admite înserarea unor modificări în textul andosărilor anterioare, în textul recipisei de magazinaj sau cel al recipisei de gaj al înmagazinării. Andosamentul care prevede transmiterea dreptului de a ridica doar o parte din mărfurile reprezentate prin recipisa de magazinaj este nul. Andosamentul barat sau efectuat cu încălcarea prevederilor legii se va considera nescris. Articolul 1124. Răspunderea magazinerului în cazul andosării (1) În cazul în care recipisa de magazinaj a fost transmisă prin andosare, magazinerul răspunde faţă de posesorul legitim al recipisei pentru exactitatea datelor înscrise în ea dacă nu s-a consemnat prin înscriere pe recipisă că aceste date se bazează exclusiv pe comunicările deponentului sau ale unui terţ. (2) Dacă magazinerul cunoştea inexactitatea datelor, va răspunde şi atunci cînd a înscris în recipisă o consemnare de felul celor menţionate la alin. (1). (3) În cazul unui magazinaj de colectare, magazinerul nu are dreptul să înscrie în recipisă consemnări de felul celor menţionate la alin. (1). 1. După cum s-a menţionat deja, magazinerul este cel care întocmeşte recipisa de magazinaj şi recipisa de gaj al înmagazinării, din care cauză el poartă răspundere pentru corectitudinea întocmirii acestora şi exactitatea datelor înscrise în ele. Avînd în vedere caracterul transmisibil al recipiselor de magazinaj la ordin şi de gaj al înmagazinării, responsabilitatea magazinerului devine şi mai importantă, deoarece terţele persoane, care intră în raporturi juridice în privinţa acestor documente, acţionează în temeiul încrederii în veridicitatea şi corectitudinea datelor pe care le conţin. Totuşi, activitatea de depozitare a mărfurilor este atît de complexă şi diversificată, inclusiv datorită dinamismului circuitului comercial şi caracteristicilor specifice diferitor categorii de mărfuri, încît magazinerul nu este întotdeauna în stare să verifice cu siguranţă cantitatea, calitatea sau alte caracteristici ale mărfurilor recepţionate pentru înmagazinare. Alteori deponenţii şi partenerii lor comerciali acţionează în condiţiile unei încrederi mutuale şi n-au nevoie decît să micşoreze cheltuielile de depozitare, din care cauză doresc să evite angajarea responsabilităţii magazinerului şi implicit costurile sporite de magazinaj. Aceste circumstanţe au generat practica şi recunoaşterea, în temeiul principiului libertăţii contractuale, a posibilităţii emiterii recipiselor de magazinaj şi, pe cale de consecinţă, a celor de gaj al înmagazinării, care conţin menţiuni despre faptul că datele ce le conţin sînt înscrise exclusiv în baza declaraţiilor deponentului sau ale unui terţ (de exemplu – expeditor, transportator, reprezentant, expert etc.) şi n-au fost verificate de către magaziner. Persoana care primeşte o asemenea recipisă în temeiul unui contract sau în calitate de garanţie, este conştientă şi î-şi asumă de bună voie riscurile legate de eventuala inexactitate a datelor înscrise. 2. Aşadar, în conformitate cu primul alineat, dacă magazinerul a consemnat pe documentele de înmagazinare faptul că datele înscrise se bazează exclusiv pe comunicările deponentului sau ale unui terţ, el este eliberat de răspundere în cazul unui eventual litigiu. Această regulă nu mai este valabilă şi atunci cînd magazinerul a acţionat fără bună-credinţă. În toate cazurile în care cunoaşte necorespunderea datelor declarate de deponent sau terţul care acţionează în interesul acestuia şi realitatea, magazinerul urmează să refuze înscrierea datelor declarate în recipisa de magazinaj. 3. Deoarece magazinajul de colectare este unul specializat, iar mărfurile colectate şi depozitate posedă, de regulă, aceleaşi caracteristici constante, prevederile alin. (1) şi (2) nu se mai aplică, magazinerul fiind obligat să verifice atent caracteristicile mărfii înmagazinate şi să urmărească cu stricteţe corectitudinea datelor înscrise în recipisele pe care le eliberează. Articolul 1125. Livrarea bunurilor în cazul recipisei la ordin (1) În cazul întocmirii unei recipise de magazinaj la ordin, magazinerul este obligat să livreze bunurile înmagazinate numai posesorului legitim al recipisei şi numai în schimbul recipisei. (2) Dacă s-a întocmit o recipisă prin care s-a constituit un gaj asupra bunurilor înmagazinate, magazinerul trebuie să ceară şi restituirea acestei recipise. (3) Magazinerul nu este obligat să verifice autenticitatea andosamentelor. Livrarea se atestă prin înscriere pe recipisa de înmagazinare. 1. Posesorul recipisei de magazinaj la ordin poate dispune de mărfurile înmagazinate în deplină măsură. Pentru a ridica mărfurile de la depozit, posesorul recipisei de magazinaj urmează să se prezinte sau să trimită un reprezentant la locul înmagazinării şi să adreseze o cerere scrisă magazinerului, aducînd dovada posesiei originalului recipisei de magazinaj. Marfa se transmite doar contra originalului recipise de magazinaj, pe care posesorul recipisei sau reprezentantul său consemnează recepţionarea mărfii. După ce marfa este transmisă persoanei îndreptăţite, recipisa de magazinaj se anulează (stinge) în conformitate cu legea, consemnîndu-se acest fapt în registrul de magazinaj. 2. Posesorul recipisei de magazinaj, în cazul în care a fost eliberată şi o recipisă de gaj al înmagazinării, poate cere transmiterea mărfurilor doar în cazul în care posedă şi această recipisa. Dacă prezintă doar recipisa de magazinaj, persoana poate cere transmiterea mărfurilor, aducînd dovada achitării creanţei garantate prin recipisa de gaj al înmagazinării. În unele cazuri, magazinerul poate elibera mărfurile înmagazinate, dacă posesorul recipisei de magazinaj consemnează la contul magazinerului suma datorată, conform recipisei de gaj al înmagazinării. Magazinerul care va preda marfa cu încălcarea prevederilor alineatului comentat va purta răspundere faţă de posesorul recipisei de gaj al înmagazinării în limitele creanţei garantate prin gajul mărfurilor. 3. Magazinerul nu este obligat (dar legea nu-i interzice) să verifice autenticitatea andosamentelor făcute pe recipisa de magazinaj sau cea de gaj al înmagazinării. Totuşi, magazinerul trebuie să examineze recipisele respective cu diligenţa unui bun profesionist, pentru a constata andosările nule. Articolul 1126. Distrugerea sau pierderea recipisei de înmagazinare (1) Dacă recipisa de înmagazinare este distrusă sau pierdută în alt mod, cel îndreptăţit poate cere, pe calea procedurii anunţului public, declararea nulităţii ei şi întocmirea unei noi recipise. În acest caz, se aplică dispoziţiile speciale ale Codului de procedură civilă. (2) În baza unei hotărîri judecătoreşti, magazinerul va întocmi o a doua recipisă de magazinaj şi o a doua recipisă de gaj al înmagazinării, după caz. 1. Art. 319 al Codului de procedură civilă stipulează că persoana care a pierdut un titlu de valoare la purtător sau un titlu de valoare la ordin poate cere, în cazurile prevăzute de lege, instanţei judecătoreşti să declare nul documentul pierdut şi restabilirea în drepturi asupra lui. Dacă a pierdut recipisa de magazinaj, recipisa de magazinaj la ordin sau recipisa de gaj al înmagazinării, persoana îndreptăţită se va adresa fără întîrziere magazinerului. Fiind notificat despre pierderea documentelor de înmagazinare, magazinerul va fi obligat să întreprindă măsurile necesare pentru protecţia drepturilor persoanelor interesate, inclusiv să se abţină de la livrarea mărfurilor sau exercitarea altor drepturi de către posesorii de rea-credinţă a acestor documente. Duplicate ale documentelor menţionate nu se eliberează. Pricinile privind declararea nulităţii recipisei de magazinaj distrusă sau pierdută şi întocmirea unei noi recipise se examinează de către instanţele de judecată în procedură specială. Dacă, la depunerea cererii sau la examinarea pricinii în procedură specială, se constată un litigiu de drept ce ţine de competenţa instanţelor judecătoreşti, instanţa scoate cererea de pe rol printr-o încheiere şi explică petiţionarului şi persoanelor interesate dreptul de a cere soluţionarea litigiului în procedură de acţiune civilă. Dacă recipisa de magazinaj sau recipisa de gaj al înmagazinării au fost doar deteriorate, magazinerul este în drept să elibereze, pe contul persoanei ce solicită schimbarea acestora, documente noi, fără a modifica rechizitele lor obligatorii. Documentele deteriorate se scot din circuit şi se anulează în conformitate cu legea, fapt despre care se efectuează o înregistrare în registrul de magazinaj.
Conform art. 22 al Legii 449/2001 cu privire la gaj, amanetul care grevează bunuri reprezentate printr-un conosament sau prin alt titlu negociabil apare în momentul în care creditorul gajist şi-a executat prestaţia dacă titlul îi este remis în următoarele 10 zile. Dacă titlul este negociabil prin andosare, transmiterea lui către creditorul gajist are loc prin andosare şi remitere. Aşadar, gajul mărfurilor înmagazinate se consideră un gaj cu deposedare (amanet), din care cauză nu se înscrie în registrul gajului. Pentru a primi plata ajunsă la scadentă şi garantată prin gajul mărfurilor înmagazinate, posesorul recipisei de gaj al înmagazinării urmează să se adreseze fără întîrziere (termenul se va stabili prin lege) cu o cerere scrisă privind efectuarea plăţii primului andosant. Dacă plata creanţei garantate prin gaj este efectuată în mod corespunzător, posesorul recipisei de gaj al înmagazinării este obligat să transmită recipisa primului andosant, efectuînd o nouă andosare pe numele acestuia şi aplicînd menţiunea despre primirea plăţii. Dacă obligaţia garantată prin gaj nu se executată sau este executată în mod necorespunzător, posesorul recipisei de gaj al înmagazinării poate începe procedura de urmărire a obiectului gajului. În acesta caz se vor aplica regulile stabilite prin Legea 449/2001 şi Codul de procedură civilă. 2. Prima andosare a recipisei de gaj al înmagazinării trebuie să conţină obligaţia simplă şi necondiţionată de a plăti persoanei, înscrise în calitate de prim deţinător al recipisei de gaj al înmagazinării (andosat), sau la ordinul acesteia o anumită sumă de bani. Afară de rechizitele andosantului şi andosatului, la care s-a făcut referire în comentariul la art. 1123, urmează a se indica şi condiţiile plăţii datorate (termenul, dobînda, locul efectuării plăţii). Înregistrările cu privire la suma datorată şi condiţiile de efectuare a plăţii, efectuate pe recipisa de gaj al înmagazinării, urmează a fi dublate şi pe recipisa de magazinaj. 3. Gajul mărfurilor înmagazinate se înregistrează în registrul de magazinaj. Este obligată să-l informeze pe magaziner despre gajarea mărfurilor înmagazinate persoana care a efectuat andosarea, indicînd andosatul, suma datorată şi condiţiile de efectuare a plăţii. Articolul 1128. Dreptul de gaj al magazinerului (1) În privinţa costurilor de magazinaj, magazinerul are un drept de gaj asupra bunului cît timp acesta se află în posesiunea sa. (2) Dacă recipisa de înmagazinare a fost transmisă prin andosare, dreptul de gaj va exista doar faţă de posesorul legitim al recipisei de înmagazinare. 1. Cu toate că nu este considerat un gaj legal, în sensul îngust al acestei noţiuni, dreptul de gaj al magazinerului asupra mărfurilor pe care le deţine în temeiul contractului de magazinaj se instituie automat, în virtutea legii, chiar dacă contractul de magazinaj nu conţine prevederi în acest sens. Această garanţie se supune regulilor amanetului şi acoperă exclusiv creanţele magazinerului în legătură cu contractul respectiv, adică toate costurile de magazinaj. În cazul în care mărfurile înmagazinate au fost gajate în temeiul unei recipise de gaj al înmagazinării, magazinerul va avea gradul superior de prioritate, faţă de ceilalţi creditori gajişti. Dreptul de gaj al magazinerului urmează a fi tratat în conexiune directă cu dreptul de retenţie, prevăzut de art. 1103 şi art. 637-641, deoarece, odată ce nu a făcut uz de dreptul de retenţie şi a cedat posesia mărfii, magazinerul pierde în consecinţă şi dreptul de gaj în privinţa mărfii respective, indiferent de faptul dacă aceasta a fost transmisă deponentului sau unui terţ. Dreptul de gaj, reglementat de articolul comentat, nu trebuie înscris în registrul de magazinaj.
- limitele impuse magazinerului în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de a cere ridicarea mărfurilor, atunci cînd contractul nu stabileşte expres termenul de înmagazinare sau atunci cînd, după expirarea termenului contractului de magazinaj, acesta a fost prelungit tacit pentru o perioadă nedeterminată; - condiţiile ce urmează a fi respectate de către magaziner pentru a-şi satisface creanţele prin vînzarea mărfurilor care nu sînt ridicate de deponent. Termenul minim al înmagazinării, dacă contractul nu stipulează expres altceva, este de trei luni. Totodată, acest minim nu-i poate fi invocat deponentului şi îl leagă doar pe magaziner, în sensul că deponentul poate să-şi ridice marfa oricînd (vezi art. 1096). Dacă, pînă la expirarea termenului de trei luni, magazinerul îl înştiinţează pe deponent despre intenţia sa de a rezilia contractul de magazinaj, acesta din urmă se va considera în întîrziere, dacă nu-şi va ridica marfa la data expirării termenului de trei luni din momentul înmagazinării sa a unei luni din momentul înştiinţării despre intenţia magazinerului de a rezilia contractul, oricare dintre aceste momente va surveni ultimul. Dacă deponentul se prezintă în termen pentru ridicarea mărfii, dar nu achită remuneraţia cuvenită magazinerului, în cazul în care contractul nu prevede achitarea ulterioară a preţului magazinajului sau nu se convine asupra unor garanţii suficiente, deponentul va fi pus în întîrziere, cu toate consecinţele corespunzătoare.
Prezentul articol se referă la momentul terminării contractului şi condiţiile punerii în întîrziere a deponentului, dar nu se referă la consecinţele unei astfel de întîrzieri. Considerăm că aici sunt aplicabile prevederile art. 595-597, care se referă la efectele întîrzierii creditorului. În afară de aceasta, magazinerul obţine şi dreptul de a vinde, în urma unei somaţii, mărfurile neridicate la licitaţie (vezi art. 1130) Costurile restituirii revin magazinerului (vezi art. 1100).
- deponentul să fie în întîrziere; - deponentul să fi fost somat despre intenţia magazinerului de a vinde marfa; - să fi expirat o lună de la momentul somării deponentului, fără ca acesta să fi ridicat marfa, achitînd în prealabil costurile înmagazinării şi prejudiciul cauzat prin întîrziere; - marfa să fie vîndută doar prin intermediul unei licitaţii organizate în conformitate cu legea. Organizarea şi petrecerea licitaţiei se va efectua în strictă conformitate cu legislaţia (vezi art. 809-816, HG 551/1991 Despre aprobarea Regulamentului cu privire la organizarea licitaţiilor de mărfuri industriale, agricole şi alte tipuri de produse şi Legea 1117/1997 privind bursele de mărfuri), fiind recomandabilă vînzarea la bursa de mărfuri (vezi comentariul la art 1119). 2. Preţul încasat în urma vînzării mărfii la licitaţie se restituie posesorului legitim al recipisei de magazinaj, reţinîndu-se sumele necesare pentru satisfacerea creanţelor magazinerului, decurgînd din magazinaj şi cheltuielile rezonabile, legate de vînzare. Dacă nu este cunoscut posesorul legitim al recipisei de magazinaj, sumele respective se trec într-un cont de depozit la vedere separat. Urmează a se lua în consideraţie că magazinerul, participînd la raportul de magazinaj în calitate de profesionist, trebuie să acţioneze cu diligenţă în vederea minimizării cheltuielilor legate de organizarea şi petrecerea licitaţiei de vînzare a mărfurilor înmagazinate şi obţinerii unui preţ rezonabil (preţ obişnuit la momentul vînzării pe piaţa relevantă). În cazul nerespectării acestei obligaţii, posesorului legitim al recipisei de magazinaj va putea cere repararea prejudiciului cauzat. Capitolul XIX CONTRACTUL DE SERVICII TURISTICE Articolul 1131. Contractul de servicii turisitice (1) Prin contract de servicii turistice, o parte (organizatorul călătoriei, agentul turistic) se obligă să acorde celeilalte părţi (turist) serviciile stipulate, iar aceasta se obligă să achite costul lor. (2) Declaraţia că se intermediază doar contracte cu persoane care vor realiza călătoria (prestator de serviciu) nu va fi luată în considerare dacă celelalte împrejurări confirmă faptul că autorul declaraţiei execută pe propria răspundere prestaţiile contractuale ce ţin de călătorie. I. Contractul analizat a devenit un contract numit odată cu adoptarea noului cod civil al Republicii Moldova. Fiind un contract din categoria celor care mediază prestările de servicii în sfera turismului, datorită complexităţii raporturilor reglementate, importanţei lui şi necesităţii protejării cît mai ample a drepturilor turistului a fost scos de sub incidenţa normelor cu privire la contractul de prestări servicii şi şi-a găsit o proprie reglementare în cap. XIX, titlul III al cărţii a III-a, Cod civil. În conformitate cu art.1 a Legii turismului din 11.02.2000, turismul reprezintă domeniul economiei naţionale, cu funcţii complexe, ce reuneşte un ansamblu de bunuri şi servicii oferite spre consum persoanelor care călătoresc în afara mediului lor obişnuit pe o perioadă mai mică de un an şi al căror motiv este altul decât exercitarea unei activităţi remunerate în locul vizitat. Contractul de servicii turistice este consensual or se consideră încheiat din momentul când părţile au convenit în forma cerută de lege asupra clauzelor esenţiale ale lui. Potrivit art. 1134 Cod civil, părţile trebuie să convină expres asupra: itinerarului, locul de destinaţie şi termenele de aflare cu indicarea datelor; data plecării şi data sosirii, vehiculele cu care se va efectua deplasarea, caracteristicile şi clasele lor; clauzelor cu privire la locul cazării, nivelul de confort şi condiţiile de alimentare; serviciilor suplimentare incluse în costul călătoriei (vizite, excursii etc); denumirea şi adresa organizatorului şi a asiguratorului; preţul călătoriei, costul serviciilor suplimentare neincluse în preţ, posibilitatea de modificare a preţului, modul şi termenele de achitare a preţului şi a celorlalte costuri. Părţile pot negocia şi asupra altor clauze esenţiale ale contractului de servicii turistice. Ambele părţi ale contractului sunt obligate reciproc şi corelativ, ceea ce determină caracterul sinalagmatic al contractului de prestări servicii. Turistul beneficiază de serviciile prestate în schimbul unui preţ. Din moment ce ambele părţi urmăresc obţinerea de foloase patrimoniale, contractul de servicii turistice are un caracter oneros. Serviciile turistice care reprezintă obiectul contractului se prestează în decursul unei perioade de timp, succesiv. Datorită acestui fapt, desfacerea contractului în cazul neexecutării sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor va opera prin reziliere. Suplimentar normelor din codul civil care reglementează raporturile dintre părţile contractului, relaţiile ce apar în sfera turismului sunt reglementate de acte normative speciale. Este vorba despre Legea turismului din 11.02.2000 (MO nr.54-56 din 2000) Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la introducerea contractului turistic, voucherului turistic şi a fişei de evidenţă statistică a circulaţiei turiştilor la frontiera Republicii Moldova nr.1470 din 27.12.2001 (MO nr.161/1484 din 31.12.2001) şi Ordinul Agenţiei Naţionale de Turism cu privire la aprobarea modului de aplicare a voucherului turistic nr.62 din 11.02.2002 (MO nr.46-48/118 din 04.04.2002). O altă particularitate a contractului de servicii turistice este determinată de statutul special al turistului, care, după cum rezultă din prevederile legale poate fi doar o persoană fizică, ce consumă produsul turistic în scopuri personale şi nu de întreprinzător sau pentru desfăşurarea activităţii profesionale. Din acest considerent, contractului de servicii turistice i se vor aplica în mod corespunzător prevederile generale ale codului civil destinate raporturilor cu participarea consumatorului, iar turistul va dispune şi de mijloacele de protecţie juridică specifice. Fiind un contract la care participă consumatorul, contractul de servicii turistice este marcat de caracterele juridice specifice acestora – caracterul de contract de adeziune şi caracter public. Ca regulă, clauzele contractului de servicii turistice sunt redactate de agentul turistic şi nu pot fi negociate, iar potrivit alin.2, art.1132 Cod civil, condiţiile incluse în anunţul publicitar, în ofertă sau în altă informaţie prezentată clientului de către organizator sunt obligatorii pentru ultimul. II. Alin. 2 a normei comentate exclude limitarea răspunderii agentului turistic sau clauza de non-răspundere în situaţiile cînd acesta face o declarţie că doar intermediază încheierea contractelor cu persoane care vor realiza călătoria, dacă celelalte împrejurări confirmă faptul că autorul declaraţiei execută pe proprie răspundere prestaţiile contractuale ce ţin de călătorie. Aplicînd norma dată se va ţine cont de toate împrejurările concrete, în special este încheiat contractul în nume propriu sau din numele unui terţ, care sunt drepturile şi obligaţiile agentului turistic, răspunderea stabilită, remuneraţia etc. Articolul 1132. Informaţia preliminară (1) Orice anunţ publicitar, ofertă sau altă informaţie prezentată de organizator despre serviciile turistice trebuie întocmite astfel încît să se excludă interpretarea lor eronată. (2)Condiţiile incluse în anunţul publicitar, în ofertă sau în altă informaţie prezentată clientului de către organizator sînt obligatorii pentru acesta din urmă, cu excepţia cazurilor în care clientul a fost notificat, înainte de încheierea contractului, despre modificarea condiţiilor. Agentul turistic are un şir de obligaţii legale, care se nasc anterior încheierii contractului. Potrivit articolului comentat, organizatorul călătoriei este obligat să prezinte informaţia despre călătorie în anunţurile publicitare, ofertă sau în alte informaţii cît mai exact, pentru a exclude interpretarea lor eronată. Din momentul prezentării informaţiei clientului prin intermediul anunţurilor publicitare, ofertei sau în alt mod, condiţiile anunţate sunt obligatorii pentru agentul turistic, cu excepţia cazurilor când clientul a fost notificat despre modificarea condiţiilor călătoriei, anterior încheierii contractului. Dacă nu a notificat clientul despre schimbarea condiţiilor călătoriei, condiţiile anunţate de agentul turistic trebuie asigurate de ultimul, indiferent dacă au fost prevăzute în contract sau nu. Obligaţiile precontractuale ale organizatorului se datorează calităţii de consumator, dobândită de turist din momentul când intenţionează să beneficieze de servicii turistice (art.1 al Legii nr.105 cu privire la protecţia consumatorilor din 13.03.2003) şi sunt îndreptate spre excluderea publicităţii neveridice în scopul atragerii clienţilor. Articolul 1133. Informaţia obligatorie (1) Pînă la momentul încheierii contractului, organizatorul este obligat să pună la dispoziţia clientului, în scris sau în orice altă formă adecvată, o informaţie despre regimul de vize şi paşapoarte, precum şi despre cerinţele de asigurare a sănătăţii pe durata călătoriei. (2)Într-un termen rezonabil de pînă la începerea călătoriei, organizatorul este obligat să prezinte clientului, în scris sau în orice altă formă adecvată, o informaţie despre:
I. Agentul turistic este obligat să execute obligaţii informaţionale atât până la încheierea contractului cît şi după semnarea lui, până la începutul călătoriei. Aliniatul 1 al articolului comentat stabileşte obligativitatea prezentării până la încheierea contractului a informaţiei referitor la regimul de vize şi paşapoarte, precum şi cerinţele de asigurare a sănătăţii pe durata călătoriei. Neexecutarea acestei obligaţii va obliga agentul turistic să repare daunele cauzate clientului. II. Alin.2 se referă la informaţia obligatorie de furnizat clientului după semnarea contractului, dar într-un termen rezonabil până la începutul călătoriei. Suplimentar la cele prevăzute de articolul comentat, potirvit art. 21al Legii turismului agentul turistic este dator să furnizeze informaţii referitor la legile ţării de aflare temporară, obiceiurile populaţiei autohtone şi alte particularităţi a căror cunoaştere este necesară pentru cultivarea respectului faţă de valorile culturale naţionale. Dacă din lipsa informaţiei respective clientul a suportat anumite daune materiale şi/sau morale, agentul turistic va fi obligat să le repare integral. III. Informaţia obligatorie trebuie prezentată clientului în scris sau în orice altă formă adecvată, pe un suport care să asigure clientului posibilitatea recepţionării şi păstrării informaţiei. Articolul 1134. Conţinutul contractului de servicii turistice
(2) Toate condiţiile contractuale trebuie prezentate clientului în scris, înainte de încheierea contractului. (3) Dispoziţiile alin.(2) nu exclud posibilitatea încheierii contractului în ultimul moment. Contractul de servicii turistice urmează să fie încheiat în formă scrisă (art.17 al Legii turismului) potrivit modelului aprobat prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova cu privire la introducerea contractului turistic, voucherului turistic şi a fişei de evidenţă statistică a circulaţiei turiştilor la frontiera Republicii Moldova. Clauzele obligatorii ale contractului de servicii turistice sunt prevăzute de art. 1134 Cod civil, care urmează a fi prezentate turistului în scris, până la încheierea contractului. În afară de clauzele oblgatori stabilite de lege, părţile pot stabili şi alte condiţii în contract. Dacă nu s-a convenit asupra tuturor clauzelor obligatorii, contractul de servicii turistice se consideră neîncheiat. Art.18 al Legii turismului obligă agentul turistic să întocmească şi să elibereze turistului voucherul turistic. În conformitate cu p.6 al Regulamentului cu privire la modul de aplicare a voucherului turistic, acesta reprezintă o parte integrantă a contractului care cuprinde întregul volum de informaţii despre serviciile turistice acordate, confirmă plata unor servicii concrete cum ar fi: transportul, cazarea, hrana, deservirea excursionistă etc, şi serveşte drept bază pentru obţinerea acestor servicii. Articolul 1135. Călătoria unui terţ (1) Turistul are dreptul să ceară, înainte de începutul călătoriei, ca un terţ să preia drepturile şi îndatoririle sale din contractul de călătorie. Organizatorul poate refuza cererea turistului în cazul în care terţul nu corespunde condiţiilor călătoriei. (2)Organizatorul este în drept să ceară turistului compensarea cheltuielilor suplimentare suportate prin înlocuirea cu terţul. Normele ce se conţin în art. 1135 Cod civil permit turistului, până la începutul călătoriei, să transmită drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractul de servicii turistice unui terţ. Turistul trebuie să înştinţeze agentul turistic în termeni utili despre cesiunea drepturilor, pentru a putea oforma toate formalităţile legate de substituire. Organizatorul călătoriei este obligat să accepte substituirea turistului, cu excepţia cazurilor când terţul nu corespunde condiţiilor călătoriei. Dacă înlocuirea turistului cu un terţ generează cheltuieli suplimentare pentru agentul turistic, acestea vor fi suportate de turist. Articolul 1136. Modificarea clauzelor esenţiale ale contractului (1) Dacă, înainte de începutul călătoriei, este nevoit să modifice considerabil clauzele esenţiale ale contractului, inclusiv preţul, organizatorul este obligat să-l notifice imediat pe client despre acest fapt. (2) Preţul menţionat în contract nu poate fi modificat, cu excepţia cazului în care contractul prevede o astfel de posibilitate şi indică modalitatea calculării preţului modificat. Preţul indicat în contract poate fi modificat în mod excepţional, în cazul schimbării preţurilor pentru transport, a taxelor pentru anumite servicii (taxa de îmbarcare şi debarcare în porturi şi aeroporturi, alte taxe). Preţul nu poate fi majorat în termen de 20 zile pînă la data începerii călătoriei. (3) În cazul prevăzut la alin.(1), clientul poate renunţa la contract sau accepta modificarea lui, fiind obligat să-l notifice pe organizator în cel mai scurt timp despre decizia sa. Preţul este remuneraţia datorată de turist organizatorului călătoriei pentru serviciile prestate şi reprezintă una din clauzele obligatorii ale contractului. Preţul se determină la înţelegerea părţilor şi urmează a fi prevăzut în contract. Clauza cu privire la preţ urmează să prevadă atât preţul unic al călătoriei, cît şi costul serviciilor suplimentare (taxa de îmbarcare şi debarcare în porturi şi aeroporturi, taxe turistice etc). Potrivit alin.2, art. 1136 Cod civil clauza cu privire la preţ poate fi modificată în următoarele cazuri:
În orice caz, preţul contractului de servicii turistice nu poate fi majorat în ultimele douăzeci zile până la începutul călătoriei. Turistul poate accepta modificarea clauzelor esenţiale sau poate rezilia contractul, fiind obligat la rândul său să înştiinţeze organizatorul călătoriei despre decizia adoptată în cel mai scurt timp. Articolul 1137. Acordarea de garanţii şi înlăturarea neajunsurilor (1) Organizatorul este obligat să organizeze astfel călătoria încât să aibă calităţile promise şi să nu fie afectată de lipsuri care i-ar diminua valoarea sau utilitatea dedusă din contract sau din practica obişnuită. (2) În cazul în care depistează neajunsuri în timpul călătoriei, turistul are dreptul să ceară înlăturarea lor imediată. Organizatorul poate refuza înlăturarea neajunsurilor dacă aceasta cere cheltuieli disproporţionate. (3) În cazul în care organizatorul nu înlătură neajunsurile în termenul stabilit de turist, acesta poate să le înlăture singur şi să ceară organizatorului compensarea cheltuielilor suportate. Nu se stabileşte termen în cazul în care organizatorul refuză să înlăture neajunsurile sau turistul este interesat ca acestea să fie înlăturate imediat. Obligaţiile asumate de agentul turistic urmează a fi executate corespunzător, în modul şi termenii prevăzuţi de contract. Potrivit art. 1137 Cod civil, organizatorul este obligat să organizeze astfel călătoria încât să aibă calităţile promise şi să nu fie afectată de lipsuri care i-ar diminua valoarea sau utilitatea dedusă din contract sau din practica obişnuită. Norma comentată stabileşte dreptul turistului care turistul depistează neajunsuri în timpul călătoriei de a cere înlăturarea lor. Organizatorul este ţinut să înlăture neajunsurile despre care a fost înştiinţat în termenul stabilit de turist. Stabilirea termenului nu este o condiţie obligatorie dacă turistul este interesat ca acestea să fie înlăturate imediat (ex. cazarea într-un hotel de o clasă inferioară celei prevăzute în contract) sau dacă agentul turistic a refuzat înlăturarea neajunsurilor. În cazurile în care înlăturarea neajunsurilor solicită cheltuieli disproporţionate, organizatorul poate refuza solicitarea clientului, rămânând responsabil pentru neexecutarea contractului. Dacă organizatorul călătoriei nu îndeplineşte solicitarea în termenul stabilit, turistul poate să înlăture singur neajunsurile şi să ceară organizatorului repararea daunelor cauzate prin suportarea cheltuielilor suplimentare.
Norma comentată instituie dreptul turistului de a solicita reducerea corespunzătoare a preţului călătoriei în cazul depistării neajunsurilor. Preţul urmează a fi redus ţinând cont de momentul descoperirii neajunsurilor, adică, luîndu-se în calcul perioada de timp în care turistul a fost privat de posibilitatea de a beneficia de ceea ce era în drept să se aştepte potrivit clauzelor contractuale. În conformitate cu alin.2, art.1138 Cod civil, cererea turistului de reducere a preţului poate fi respinsă de organizatorul călătoriei dacă turistul intenţionat sau din culpă gravă nu l-a înştiinţat într-un termen rezonabil despre neajunsul depistat. Această prevedere este chemată să înlăture eventualele abuzuri din partea clienţilor de rea-credinţă.
Contractul de servicii turistice poate fi reziliat în cazul neexecutării esenţiale, din iniţiativa turistului şi în situaţiile de forţă majoră. Potrivit prevederilor art. 1139 Cod civil contractul de servicii turistice poate fi reziliat dacă călătoria este prejudiciată în mod considerabil în rezultatul neajunsurilor sale. Călătoria se va considera prejudiciată în mod considerabil dacă în rezultatul neexecutării sau executării necorespunzătoare esenţiale din partea agentului turistic serviciile nu corespund prevederilor contractuale, standardelor sau aşteptărilor turistului, care rezultă din oferta sau publicitatea făcută. Neajunsurile esenţiale pot determina imposibilitatea utilizării serviciului (schimbarea itinerarului turistic care privează turistul de posibilitatea vizitării anumitor locuri) , inadmisibilitatea utilizării lui (existenţa pericolului pentru viaţa şi sau sănătatea turistului în cazul neexecutării obligaţiei de informare despre necesitatea vaccinării) sau cheltuieli financiare considerabile pentru înlăturarea lor. În orice caz, la determinarea caracterului de neexecutare esenţială vom aplica prevederile art.735 Cod civil. Pentru a putea pretinde rezilierea contractului, turistul este ţinut mai întâi să ofere organizatorului o perioadă de timp pentru remedierea neajunsurilor. La expirarea fără rezultat a perioadei de timp stabilite, turistul poate rezilia contractul, atât în timpul călătoriei, cît şi până la începutul ei. În conformitate cu alin.2, art.1139 Cod civil nu se cere stabilirea unui termen dacă remedierea este imposibilă sau refuzată de organizator (imposibilitatea sau refuzul de a fi schimbat într-un hotel de clasa corespunzătoare prevederilor contractului) sau dacă rezilierea imediată a contractului este justificată de un interes special al turistului (ex. pierderea interesului pentru călătorie în cazul modificării itinerarului turistic). Drept consecinţă a rezilierii contractului agentul turistic pierde dreptul asupra preţului convenit. În pofida faptului încetării contractului prin reziliere organizatorul este obligat, în special în cazul când contractul prevedea întoarcerea, să i-a măsurile necesare pentru a-l transporta pe turist înapoi şi să suporte cheltuielile suplimentare.
În conformitate cu art. 1140 Cod civil turistul poate cere despăgubiri pentru neexecutarea contractului dacă neajunsurile călătoriei se datorează împrejurărilor pentru care este responsabil organizatorul, indiferent de faptul dacă a solicitat reducerea preţului sau dacă a reziliat contractul. Organizatorul va fi responsabil şi de acţiunile culpabile ale terţelor persoane antrenate în executarea contractului de servicii turistice. Pornind de la statutul de consumator al turistului, acesta poate pretinde atât repararea prejudiciului material, cît şi a celui moral. Articolul 1141. Termenul de înaintare a pretenţiilor şi termenul de prescripţie (1) Pretenţiile întemeiate pe prevederile art.1137-1140 pot fi înaintate de către turist organizatorului în decursul unei luni din momentul prevăzut în contract pentru încheierea călătoriei. Pretenţiile pot fi înaintate şi după expirarea termenului de o lună dacă termenul este omis din motive neimputabile turistului. (2) Termenul de prescripţie al acţiunilor intentate de turist este de 6 luni, calculate din ziua care, conform contractului, este ultima zi a călătoriei. Dacă turistul înaintează pretenţii, curgerea prescripţiei se suspendă pînă în ziua în care organizatorul respinge în scris pretenţiile. Pentru recuperarea prejudiciului cauzat prin neexecutare sau executare necorespunzătoare a prevederilor contractuale, turistul poate înainta pretenţiile sale organizatorului în decurs de 1 lună din momentul prevăzut de contract pentru încheierea călătoriei. Dacă acest termen a fost omis din motive neimputabile turistului, pretenţiile pot fi înaintate şi după expirarea termenului de o lună. Termenul de prescripţie pentru acţiunile ce decurg din neexecutarea contractului de servicii turistice este de 6 luni şi se calculează de la ultima zi de călătorie, determinată potrivit prevederilor contractuale. Dacă turistul a înaintat organizatorului pretenţii, scurgerea prescripţiei se suspendă până în ziua în care turistul respinge în scris cerinţele formulate.
Norma comentată prevede dreptul organizatorului de a-şi limita răspunderea pentru eventualele prejudicii cauzate turistului la triplul preţ al călătoriei. Pentru a-şi putea limita răspunderea trebuie să se întrunească următoarele condiţii:
În orice caz, organizatorul nu-şi va putea limita răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea corporală a turistului, fiind obligat să-l repare integral, potrivit prevederilor legale. Articolul 1143. Rezilierea contractului de către turist (1) Înainte de începutul călătoriei, turistul poate rezilia oricînd contractul. (2) În cazul în care turistul reziliază contractul, organizatorul pierde dreptul asupra preţului călătoriei. El poate totuşi, să ceară o despăgubire corespunzătoare. Cuantumul despăgubirii se determină în funcţie de preţul călătoriei, scăzîndu-se cheltuielile neefectuate de organizator, precum şi ceea ce organizatorul ar fi putut dobîndi prin valorificarea în alt mod a prestaţiilor sale. Art.1143 Cod civil oferă dreptul turistului de a rezilia contractul oricând, până la începutul călătoriei. Este unul din cazurile când legea admite refuzul unilateral de executare a obligaţiilor. Această situaţie nu presupune existenţa anumitor neajunsuri a călătoriei şi se datorează calităţii de consumator al turistului. Agentul turistic nu poate pretinde achitarea costului călătoriei fiind în drept să ceară doar o despăgubire corespunzătoare. Mărimea despăgubirii se va determina pornind de la preţul călătoriei, scăzându-se cheltuielile neefectuate de organizator, precum şi ceea ce organizatorul ar fi putut dobândi prin valorificarea în alt mod a prestaţiilor sale ( ex. prestarea serviciului altei persoane). Articolul 1144. Rezilierea contractului din cauza unei forţe majore (1) În cazul în care călătoria este îngreuiată, periclitată sau prejudiciată considerabil din cauza unei forţe majore ce nu putea fi prevăzută în momentul încheierii contractului, atît organizatorul, cît şi turistul poate rezilia contractul fără nici o altă condiţie. (2)Dacă se reziliază contractul în temeiul alin.(1), se vor aplica dispoziţiile art.1139 alin.(3) şi prima dispoziţie din alin.(4). Costurile suplimentare ale transportului la întoarcere se vor suporta, în mod egal, de către părţi. În alte cazuri, costurile suplimentare se suportă de către turist. Norma comentată oferă dreptul ambelor părţi să rezilieze contractul necondiţionat dacă călătoria este îngreuiată, periclitată sau prejudiciată considerabil din cauza unei forţe majore. Potrivit art. 1144 Cod civil, în acest caz organizatorul va putea pretinde o indemnizaţie pentru serviciile real prestate şi pentru cele necesare încheierii călătoriei, fiind dator să întreprindă toate măsurile necesare pentru transportarea turistului înapoi. Costurile de transportare vor fi împărţite între turist şi organizatorul călătoriei în mod egal. Articolul 1145.Excluderea derogărilor Nu se poate deroga de la normele prezentului capitol în defavoarea turistului. Potrivit art.1145 nu se permite derogarea de la prevederile legale care reglementează contractul de servicii turistice în defavoarea turistului. Orice clauză contractuală care înrăutăţeşte situaţia turistului comparativ cu drepturile acestuia consfinţite de art. 1131-1145 va fi lovită de nulitate absolută ca fiind contrară prevederilor legii. Capitolul XX FIDEJUSIUNEA S e c t i u n e a 1 DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE LA FIDEJUSIUNE
Yüklə 9,86 Mb. Dostları ilə paylaş:
|