Colin Falconer

Armistiţiul de două săptămâni schimbase cursul războiului. Haganah întrebuinţaseră timpul cu folos. Reuşiseră să aducă arme, clandestin, din Europa: puşti, mitraliere Sten, grenade de mână, maşini blindate, precum şi zece tancuri Hotchkiss, patru tunuri antiaeriene şi treizeci de tancuri Sherman. Făcuseră rost, de asemenea, de artilerie de câmp şi patruzeci şi cinci de mii de obuze. Ba chiar aduseseră Messerschmidt-uri şi Spitfire-uri din Cehoslovacia. Tot mai mulţi refugiaţi sosiţi din Cipru şi Europa îngroşau zilnic rândurile Haganah şi Palmach.

Între timp, cea mai reprezentativă forţă combatantă a arabilor, Legiunea Arabă, era complet lipsită de aprovizionare. SUA îi forţase pe britanici să impună embargou împotriva armatei create chiar de ei. Truman ameninţase că va retrage ajutorul economic atât de vital naţiunii măcinate de război, dacă refuzau să se conformeze.

Când durata armistiţiului se încheie pe 18 iunie, arabii fură confruntaţi cu o armată nouă şi un inamic revitalizat. Şi uite aşa sorţii bătăliei înclinară rapid de partea cealaltă.

Doctorii lui Asher se arătaseră încântaţi de el. Rănile i se vindecaseră, deşi cicatricele de pe piept vor rămâne ca suvenir – carte de vizită a morţii pentru o viitoare întâlnire. Încă mai obosea repede şi îşi pierdea respiraţia când urca scările, dar îi promiseseră că, în timp, se va reface perfect.

Oricum, el era mulţumit că trăia.

Îl auzi plângând pe micul Yaakov. Marie ieşi din dormitor cu pruncul în braţe. Se aşeză lângă el, la fereastră şi începu să hrănească copilaşul.

Când se va simţi mai bine, hotărâse, împreună cu Marie, să plece la Negev. Acolo, se construia acum un nou kibuţ şi îşi propusese lui însuşi că va ridica alt Kfar Herzl. Micuţul Yaakov va reprezenta prima generaţie de evrei născuţi într-un stat evreiesc şi, cu puţin noroc şi cu ajutorul lui Dumnezeu, nu va creşte cu arma-n mână.

Cu noroc şi cu ajutorul lui Dumnezeu.

Poate.

Imaginea dezolantă a asediului se întipărise în mintea lui Sarah în timp ce era scoasă pe targă din subsolul Sinagogii Jochanan Ben Zakai, în seara capitulării.

Fum, negru ca cerneala, se ridica din cartierul evreiesc, în timp ce soldaţii arabi jefuiau şi ardeau zona Bethel. Între timp, unii negustori îşi redeschiseseră magazinele şi serveau cafea şi prăjituri soldaţilor Legiunii Arabe, bărbaţi care fuseseră duşmanii lor până în dimineaţa aceea.

Duşmanii noştri, se gândi ea, pot apare deghizaţi ca prieteni, iar inamicul cel mai feroce se poate dovedi cel mai încântător amant.

Se aşeză lângă patul lui Isaac. Dormea. Trecuseră luni de zile până să i se confirme că era în viaţă, multe luni după armistiţiul care dusese la schimbul de prizonieri de război.

Vorbise foarte puţin de când se întorsese de la Amman. Refuza să discute despre experienţele sale din lagărul POW sau despre ce i se întâmplase la Kfar Herzl. În afară de el, doar încă trei mai supravieţuiseră masacrului.

Era sigură că o să vorbească mai târziu şi se va naşte un spirit nou în el. Avea nevoie de timp.

Îi mângâie părul în somn. Era un băiat frumos, înalt şi puternic. Pe zi ce trecea, semăna tot mai mult cu tatăl sau. Ar fi fost mândru de el, dacă l-ar fi cunoscut.

Era un băiat bun. Sânge arab într-un băiat evreu.

Şi-ar fi dorit să-i fi spus lui Rishou, dar nu s-ar fi schimbat nimic, nici pentru el, nici pentru ea. Însă, poate că s-ar fi schimbat pentru Isaac. Trebuia să-i spună acum. Adevărul va fi ca un balsam pentru ura şi cicatricele din sufletul său.

Nu mai plângea când se gândea la Rishou. În lumea în care trăiau, trupul lui îi fusese interzis. Dar poate că va crea alt bărbat bun din sângele lui.

Locurile Sfinte vor trece prin ani lungi de război şi pacea nu se va instaura aici nici peste generaţii.

Delegatul Siriei la ONU, Fares el Khoury, 1948

Epilog.

Ierusalim, septembrie 1992

La sfârşitul verii lui 1992 se discuta despre pace, un lucru remarcabil într-o ţară care se războise cu toţi vecinii ei de când fusese înfiinţată. Nu trecuse nici un an de la explozia bombei pe strada Suleiman, care-i făcuse pe oaspeţii Colegiului Anglican din Ierusalimul de Est să fugă din sufragerie într-o seară şi să-şi abandoneze cina.

Acum, turiştii şi pelerinii începuseră să se întoarcă.

Isaac Ben-Zion desface o cutie de bere Goldstar şi se sprijini de barul din restaurantul său, aflat pe strada Ben Yehuda. Se încruntă în timp ce vorbeşte:

— Am fost maior în armata israeliană. În 1973, am pierdut o mulţime din băieţii mei, luptând împotriva sirienilor. Şi acum Rabin vrea să dea totul înapoi lui Assah. Nu ştiu. Spune că va aduce pacea. Dar ce pace poate să fie când o să-şi îndrepte ţevile puştilor în direcţia noastră de pe Înălţimile Golan?

În timp ce se înserează, mă întorc la hotelul meu de pe strada Ben Yehuda; un băiat şi-o fată se plimbă braţ la braţ, ca îndrăgostiţii de pretutindeni, doar că băiatul ţine un pistol mitralieră Uzi pe umăr. Pacea pare a fi perspectivă foarte îndepărtată.

În noaptea aceasta, Mulli Rosenberg va patrula din nou pe străzile periculoase din Bethleem; de partea cealaltă a Văii Iordanului, Wafa începe altă noapte de exil în deşertul Amman.

Pe măsură ce apune soarele, mormintele albe de pe Muntele Măslinilor se întunecă. Se spune că aici este Valea biblică a lui Yehova, unde trompetele Apocalipsei vor chema la judecată sufletele tuturor oamenilor. Creştini, evrei şi musulmani îngropaţi aici aşteptau verdictul lui Dumnezeu asupra faptelor lor.

Se pare că, pe acest teritoriu frământat de lupte, existau foarte mulţi care vor fi judecaţi. Şi foarte, foarte, puţini care se vor mântui.

Nu aşteptaţi Ziua Judecăţii de Apoi.

Ea are loc în fiecare zi.

Albert Camus

SFÂRŞIT

1 Domnul meu (germ.)

2 Fir-ar al dracului (germ.)

3 Hotel, casă de oaspeţi (germ.)

4 Liceu (germ.)

5 Lumea bună (germ.)

6 Stimată doamnă (germ.)

7 Castel (germ.)

8 Patrie (germ.)

9 Cartea sfântă de rugăciuni în religia mozaică (n.t.)

10 Primărie (germ.)

11 Să-i ia dracu' de germani! (germ.)

12 Nume dat de evrei creştinilor (n.t.)

13 Dumnezeule (germ.)

14 Domn (turcă)

15 Ţărani arabi (n.t.)

16 Haină tradiţională arăbească (n.t.)

17 Turban (n.t.)

18 Haină arăbească (n.t.)

19 Unitate de măsură egală cu 2,54 cm (n.t.)

20 Evrei născuţi pe teritoriul Palestinei, spre deosebire de cei veniţi din Europa (n.t.)

21 Bună ziua (germ.) (n.t.)

22 Bună dimineaţa (germ.)

23 Inelul Nibelungilor, operă de Wagner (germ.) (n.t.)

24 Evreu (germ.)

25 Cârnat (germ.)

26 Bună seara (germ.)

27 Sănătate (germ.)

28 Deschideţi, poliţia! (germ.)

29 Mai repede (germ.)

30 Domnii mei (germ.) (n.t.)

31 Germani ai Reich-ului (germ.) (n.t.)

32 Pe Dumnezeul meu (germ.) (n.t.)

33 Căile Ferate Germane (germ.)

34 Afară cu toţii (germ.)

35 Stângul-stângul-stângul (germ.)

36 Afară! Mişcaţi-vă repede! (germ.)

37 Camera de zi (germ.)

38 Atenţie (germ.)

39 Afară! Afară! Repede! Repede!

40 Da, să trăiţi! (germ.)

41 Rahat (germ.)

42 Evreu indigen (n.t.)

43 Joc de cuvinte; în engleză, cuvântul RACE este omonim – înseamnă şi cursă şi rasă (n.t.)

44 Înţelegeţi? (germ.)

45 Mulţumesc (germ.)

46 Responsabilitate (engl.)

47 Fel de mâncare arăbească (n.t.)

48 De la Juden – evrei în germană (n.t.)

49 Camera de bagaje (germ.)

50 Evrei care adunau cadavrele (n.t.)

51 Sărbătoare evreiască de toamnă – comemorează şederea evreilor în deşert şi culesul fructelor (n. t)

52 La 13 ani băieţii evrei sunt confirmaţi ca membri ai comunităţii (n.t.)

53 Interzis evreilor (germ.)