Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2

Fig. 4.1. Efectul de seră, decelerat, logaritmic.

Deci, de ce trăim cu ideea că efectul de seră înseamnă încălzire globală rapidă? Deoarece efectul de seră dovedit este fals asimilat cu teoria aferentă dar speculativă că efectul de seră determinat de CO₂ este amplificat în mod dramatic de alte efecte din atmosferă, conducând la încălzirea rapidă în loc de așteptata decelerare a încălzirii.

Unele previziuni ale încălzirii globale dramatice (și în cele din urmă schimbări climatice catastrofale) postulează că efectul de seră determinat de CO₂ în atmosferă va amplifica foarte mult crearea de vapori de apă în atmosferă, care ar putea provoca o încălzire mult mai mare decât ar putea crea CO₂-ul acționând individual. Acest tip de interacţiune de întărire se numește buclă cu feedback pozitiv.

Care este dovada pentru aceste previziuni în comparație cu efectul de seră?

Dacă asculţi cele mai multe discuții culturale, previziunile legate de încălzirea globală dramatică asociată cu schimbări climatice catastrofale sunt absolut sigure.

Secretarul de stat John Kerry a declarat "absolut sigur" într-un discurs de referinţă, să fie descurajaţi oamenii din Indonezia să utilizeze combustibilii fosili, asta după ce au cunoscut o creștere semnificativă a prosperităţii tocmai ca urmare a utilizării tot mai mare a combustibililor fosili:

Știința schimbărilor climatice ne izbeşte în faţă ca într-o scenă dintr-un film 3D. Ne avertizează; ne convinge să acționăm. Și să nu fie nicio îndoială în mintea cuiva că știința nu este absolut sigură. Este ceva ce am înțeles absolut despre veridicitatea acestei științe ... Ei bine, 97 % din oamenii de ştiinţă din domeniul climei au confirmat că schimbările climatice se întâmplă și că activitatea umană este responsabilă. Oamenii de ştiinţă sunt de acord asupra cauzelor acestor schimbări și sunt de acord cu privire la efectele potențiale... sunt de acord că, dacă vom continua să mergem pe aceeași cale pe care o urmăm astăzi, lumea așa cum o știm se va schimba - și se va schimba în mod dramatic în rău.
Vom reveni la cei 97 la sută într-un minut, dar dacă presaţi orice om de știință în domeniul climei să dea o explicație, el vă va explica (sau admite), că nu există nimic semănând a certitudine absolută despre aceste mari bucle de feedback pozitiv și predicții asociate cu acestea. Aceasta este numită problema determinării sensibilității climatice; cât de multă încălzire cauzează, în practică, în complexitatea deplină a atmosferei, o cantitate x de CO₂? Cât de puternic determinant este CO₂-ul pentru climă?

Cei care speculează că CO₂ este un factor major de climă au făcut, pe încredere, predicții bazate pe modele de calculator care reflectă punctul lor de vedere despre modul în care funcționează clima. Dar fatal, acele modele nu au reușit să facă previziuni exacte - nu doar un pic, ci complet.

În timp ce toată lumea recunoaște că clima este prea complexă pentru a fi anticipată perfect, ideea din spatele schimbărilor climatice catastrofale este că CO₂ este un factor determinant copleșitor al sistemului climatic global și, prin urmare, că impactul său asupra încălzirii este previzibil în timp - în același fel cunoscând factorii climatici ai zonei în care eu locuiesc, în California de Sud, vă permite să predicţionaţi că va fi mai mult uscat, chiar dacă nu puteţi predicţiona cu exactitate când va ploua.

Oamenii de știință din domeniul climei care cred că CO₂ este un astfel de factor determinant puternic se simt încrezători în a face modele - simplificări - ale sistemului climatic global prezicând viitorul bazat pe emisiile de CO₂.

Fiecare predicție sau prescripţie pe care o auzi despre problema schimbărilor climatice se bazează pe modele. Dacă un politician vorbește despre "costul social al carbonului", acesta se bazează pe previziunile modelului. Dacă un economist vorbeşte despre "externalitățile negative de stabilire a prețurilor combustibililor fosili" acesta se bazează pe previziunile modelului. Dacă auzim previziuni sumbre că seceta se extinde, aceasta se bazează pe previziunile modelului. Ceea ce înseamnă că dacă modelele cad, previziunile nu sunt valabile. Prin urmare, trebuie să cerem consilierea experților pentru o întrebare evidentă și esențială: Cât de bune sunt modelele pentru a estima încălzirea sau schimbările climatice care ar trebui să urmeze încălzirii?

Există o capcană punând această întrebare şi anume că trebuie să vă asigurați că avem dovezi de modele care prezic clima în avans. De ce spun "în avans"?

Deoarece o parte din modelele climatice implică "reconstituirea prin calcul" sau "postdicting" - care vine cu un program de calculator care "prezice" după întâmplarea faptelor, cum s-au întâmplat . Există motive pentru a face acest lucru - și anume, este important de văzut dacă modelul dvs. ar putea avea referinţă în trecut. Dar un model nu este valabil până nu face, predicții reale, înainte. E un truism în orice domeniu din matematică, că dacă se foloseşte destulă complexitate, se poate face "o curbă de ajustare" pentru orice model de date, cu o ecuație elaborată sau un program care va "postdicta" exact ceea ce s-a întâmplat în trecut - dar în nici un caz asta nu înseamnă că va prezice viitorul. (Mulţi investitori pierd bani facând acest lucru.)

Cel mai bun mod de a testa un model este de a vedea dacă se pot face previziuni exacte și semnificative cu privire la viitor. În ultimii treizeci de ani, comunitatea științifică din domeniul climatic a avut ocazia de a face acest lucru. Mulți experți în modele și statistici au crezut că acest lucru a fost o întreprindere extrem de dubioasă, având în vedere cât de complex este domeniul climatic – cel puţin la fel de complex ca sistemul economic, când modelele făcute de calculatoare nu au reușit să ajute la promovarea de politici care să ne conducă prin recenta noastră Mare Recesiune.

Să luăm în considerare, probabil, cel mai faimos model din istoria științei climatice, modelul lui James Hansen din 1988, care are o reputație în mass-media ca cel mai important lider al oamenilor de știință în domeniul climatic din lume. În douăzeci și patru de ani, modelul a avut suficient timp pentru a arăta exactitatea lui predictivă. În graficul de mai jos, putem vedea cum prezicerea lui Hansen se compară cu măsurătorile de temperatură efective raportate ulterior de Hansen; predicţiile lui despre încălzire au fost depăşite în mod dramatic.

Fig.4.2 Predicţiile climatice NASA/Hansen Predicţii vs. realitate
Rețineți că, în special, de la sfârșitul anilor 1990, nu a existat nici o creștere a temperaturilor medii. Hansen și oricare din cei care cred că este de așteptată o încălzire globală catastrofală, pentru simplul motiv că am folosit cantități record în creştere continuă de CO₂. Dar, așa cum arată datele oficiale guvernamentale, aceste creșteri de CO₂ nu au condus la creșteri importante de temperatură; deşi CO₂ a crescut dramatic, au existat perioade de încălzire relativ uşoară, de răcire, și acum de aplatizare. Astfel, nu doar modelul Hansen, dar orice alt model climatic bazat pe CO₂ ca factor determinant al schimbării climatice, a fost un eșec.

Aici este un grafic de 102 modele proeminente, modele climatice moderne realizate de John Christy la Universitatea din Alabama şi Huntsville, care colectează măsurători din satelit ale temperaturii. Chiar dacă modelele moderne au beneficiul retrospectiv și "de reconstituire prin calcul" realitatea este atât de în contradicție cu teoria că ei nu pot veni cu un model plauzibil. Și rețineți cum toate prezicerile sunt radical diferite; acest lucru ilustrează faptul că domeniul de estimare climatică este în fază incipientă.

Fig. 4.3 Modele de predicţii climatice care nu pot prezice clima

Iată rezumatul a ceea ce s-a întâmplat de fapt - rezumatul cu care ar trebui să fie de acord aproape orice om de știință în domeniul climatic. De la revoluția industrială, valoarea de CO₂ a crescut în atmosfera de la 0,03 % la 0,04 %, iar temperaturile au crescut cu mai puţin de un grad Celsius, rată de creștere care a avut loc de mai multe ori în istorie. Puțini neagă faptul că în ultimii plus cincisprezece ani timp în care s-au de înregistrat creşteri ale emisiilor, a existat o încălzire mică spre deloc - iar modelele nu au reușit să prezică asta. În schimb, odată asumat faptul că CO₂ în atmosferă nu a avut feedback-ri pozitive majore, ci doar a încălzit atmosfera în conformitate cu efectul de seră, acestă încălzirea ușoară aproape este tot ceea ce vom avea.

Astfel, fiecare predicție despre consecințe viitoare drastice se bazează pe modele speculative care nu au reușit să prezică evoluția climei până în prezent și aceasta presupune o tendință radical diferită de ceea ce s-a întâmplat de fapt în ultimii treizeci până la optzeci de ani de emitere a unor cantități substanțiale de CO₂. Și, nici nu am studiat eșecul complet în a face previziuni exacte despre schimbările climatice din anumite regiuni, ceea ce contează cu adevărat în evaluarea și adaptarea la orice amenințări legate de climă.

În cazul în care un model de previziuni climatice nu pot prezice clima, nu este un model valid - și predicțiile făcute pe baza unui astfel de model nu sunt științifice. Cei ale căror modele nu au funcţionat, dar încă mai cred ipoteza lor de bază ca fiind justă trebuie să îşi recunoască eșecul. Dacă ei cred că ipoteza lor este corectă și această lipsa totală a unei încălziri dramatice este doar calmul dinaintea furtunii, ar trebui să precizeze toate elementele pro și contra.

Din păcate, mulţi dintre oamenii de ştiinţă, organismele științifice, și în special intelectualii și membrii ai mass-mediei nu au fost cinstiţi cu publicul cu privire la eșecul previziunilor lor. Ca şi cei prea mulți care sunt atașaţi de o teorie care sfârșește prin a contrazice realitatea, ei au încercat să pretindă că realitatea este diferită de ceea ce este, până la un punct extrem şi de extrem de periculoasă necinste.
NESINCERITATEA ÎN LEGĂTURĂ CU CLIMA; INTERPRETĂRI EXTREME DESPRE VREMEA EXTREMĂ
Deoarece previziunile de încălzire globală extremă nu au reușit să se materializeze complet, s-a pus accent pe vremea extremă ca motiv de a se opune utilizării combustibililor fosili. Dar acest lucru este înșelător. Predicția schimbărilor climatice catastrofale se bazează pe ideea că încălzirea va provoca vremea extremă.


Fig.4.4 Energia furtunilor este ceva normal
Iar datele ar trebui să confirme acest lucru. Așa cum era de așteptat, având în vedere că încălzire a fost mică, au fost puţine schimbări în tendinţele diferitelor tipuri de furtuni. De exemplu, aici sunt cele mai recente informații aduse la zi de la jumătatea anului 2014 cu privire la: "Energia acumulată de cicloane", care este valoarea care ar trebui să crească în cazul în care frecvența și / sau intensitatea furtunilor ar crește. Aşa cum arată datele, acest lucru este, la fel ca cele mai multe lucruri legate de climă, o variabilă dinamică - una care nu prezintă schimbări dramatice recent. Există o dezbatere teoretică despre cum s-ar schimba acest lucru dacă ar fi fost o încălzire dramatică - dar nu a fost o încălzire dramatică.

Din păcate, deoarece oamenii au fost făcuți să creadă că CO₂ cauzează într-un fel schimbările climatice, în plus, nu ca o consecință a acestora, încălzirea globală, pare plauzibil să dea vina pe emisiile de CO₂ pentru uraganele răzleţe, chiar dacă temperaturile nu au crescut. Este necinstit pentru activiștii climatici să dea vina pentru fiecare furtună pe schimbările climatice atunci când a fost o încălzire atât de mică până în prezent și, atunci când tendințele de furtună sunt atât de nesemnificative. Amintiți-vă, clima este schimbătoare, clima este întotdeauna periculoasă.

Să luăm problema nivelului mărilor, de care auzim că este în creștere rapidă. Filmul lui Al Gore „An Inconvenient Truth” (Un adevăr incomod) a îngrozit pe mulți cu pretenția că nivelul mărilor creşte cu probabil douăzeci de picioare. Având în vedere tendințele temperaturii, oricum, nu ne aşteptăm ca încălzirea să aibă un efect dramatic asupra nivelului mărilor. De fapt, nici nu are.

Figura 4.5 prezintă tendințele nivelului mărilor în locuri din lumea întreagă. Observaţi cât de line sunt tendinţele - și, de asemenea, observați cum multe dintre ele sunt descendente. Acest lucru indică un adevăr despre nivelul mărilor şi climă. Acesta este afectată de mai mulți factori, de multe ori factori care sunt mult mai importanţi decât orice schimbare în sistemul climatic global.

Dar ce este cu toate acele scenarii extreme despre creşterea nivelului mării? Ele nu sunt bazate pe tendințele reale sau dovedite ştiinţific; ele se bazează pe modelele de predicție climatice care nu pot prezice clima. Și oricine încearcă să echivaleze știința și speculațiile este lipsit de etică. Lucru care este, din păcate, agresiv.
NESINCERITATEA ÎN LEGĂTURĂ CU CLIMA; EFECTUL DE SERĂ

ECHIVALAT CU SCHIMBAREA CLIMATICĂ CATASTROFALĂ

Întreaga întreprindere modernă a previziunilor privind schimbările climatice catastrofale, întreprindere care amenință aprovizionarea cu energie, se bazează pe echivalentul unui adevăr științific demonstrat, efectul de seră, cu proiecţii extrem de speculative făcute pe modele invalide.

Fig.4.5 Cum arată de fapt creşterea nivelului oceanului

Bill McKibben a fost un pionier al aceasteia, în 1989, care în cartea sa „The End of Nature” (Sfârşitul naturii), a numit schimbările climatice catastrofale "efectul de seră". Asta ar fi fost o noutate pentru unul dintre descoperitorii efectului de seră Svante Arrhenius, care a considerat creșterea emisiilor de CO₂ ca un fenomen foarte pozitiv. În 1896 el a spus: "Prin influența unui procent tot mai mare de acid carbonic în atmosferă am putea spera să ne bucurăm cu timpul de o climă mai echilibrată și mai bună, mai ales în ceea ce privește regiunile reci ale pământului, de o perioadă când pământul va aduce recolte cu mult mai abundente decât în ​​prezent, în beneficiul înmulțirii rapide a omenirii..” (Amintiți-vă acest lucru în momentul în care vom ajunge la secțiunea - efect de fertilizare de mai jos).

Cu toate acestea, McKibben și alţii echivalau efectul de seră, încălzirea globală dramatică și încălzirea globală catastrofală ca să se potrivească scopurilor lor politice. Prin acest tip de înşelăciune, cei care contestă încălzirea globală catastrofală sunt acuzați de negarea efectului de seră și încălzirea globală. Am experimentat acest lucru în 2013, când m-am trezit nominalizat în Top 10 într-o listă privind "Elita celor care neagă încălzirea globală" din revista Rolling Stone, - în care erau citate trei articole ale mele, unde în fiecare dintre ele era explicat că CO₂ are un efect de încălzire!

Iată ce știm. Există un efect de seră. Este logaritmic. Temperatura a crescut foarte uşor şi s-a stabilizat complet în ultimii ani. Modelele de predicție a climei sunt eșecuri, în special modelele bazate pe CO₂ ca principal factor determinant al climei, reflectă o încercare care nu a reușit să înțeleagă suficient și să prezică un sistem foarte complex.

Dar multe organizații profesioniste, oameni de știință şi jurnaliști au încercat în mod deliberat să ne manipuleze în a echivala efectul de seră cu previziunile făcute pe modele computerizate incorecte bazate pe greşeala lor demonstrabilă de a înţelege cât afectează de fapt CO₂–ul clima.
FABRICAREA CELOR 97 DE PROCENTE
Acest lucru ne aduce la comentariul adesea citat precum că 97 % din oamenii de știință în domeniul climatic sunt de acord că există încălzire globală și că ființele umane sunt cauza principala a acesteia.

Mai întâi de toate, această declarație în sine, chiar dacă ar fi adevărată, este în mod deliberat manipulatoare. Motivul pentru care ne pasă de încălzirea globală recentă sau de schimbările climatice nu este pur și simplu că ființele umane sunt chipurile cauza principală. Este afirmația că încălzirea datorată omului va fi extrem de dăunătoare pentru viața umană. Revendicarea celor 97 % nu spune nimic despre magnitudine sau catastrofă. Dacă suntem principala cauză a încălzirii ușoare a secolului trecut sau cam aşa ceva, asta nu înseamnă că există ceva care ar justifica să ne fie luată mașina care ne hrăneşte.

Dar, rețineți cum, atunci când l-am citat pe John Kerry mai devreme, el a plecat de la afirmaţia "97% din oamenii de ştiinţă în domeniul climatic au confirmat că schimbările climatice se întâmplă și că activitatea umană este responsabilă " la "sunt de acord că, dacă vom continua să urmăm aceeași cale de astăzi, lumea așa cum o știm se va schimba - și se va schimba în mod dramatic în rău ". Chiar și în studiile celor 97% la care ne vom uita într-o clipă, nu este nimic asemănător "97 % din oamenii de ştiinţă în domeniul climatic au confirmat că ... lumea așa cum o știm se va schimba în mod dramatic ... în rău". Kerry întinde o momeală - folosind presupusul acord cu privire la o predicție noncatastrofică despre climă pentru a obține o falsă autoritate pentru predicția lui catastrofală despre climă - și pentru politicile lui anti-combustibili fosili pe care vrea să le impună acasă și în străinătate.

Din păcate, acest lucru este foarte comun. Pe contul său de Twitter, președintele Obama scria: "Nouăzeci şi şapte la sută din oamenii de știință sunt de acord: schimbarea climatică este reală, provocată de om și periculoasă." Nu a fost nicio "periculoasă", în pretinsul acord - și nu au fost "oamenii de ştiinţă" ci "oamenii de ştiinţă în domeniul climatic". Această utilizare neglijentă a cuvântului „ştiinţă" în calitate de autoritate, practicată de politicienii din toate partidele, garantează că vom lua decizii proaste, neştiinţifice.

Mai mult decât atât, se pare că relativ îngăduitorul "acord" al celor 97 % este de asemenea complet fabricat - de care aproape nimeni nu știe, pentru că suntem învățați să ascultăm autoritățile, mai degrabă decât să le cerem să ne ofere explicații clare.

Una din principalele lucrări din spatele celor 97 % este scrisă de John Cook, care conduce şi popularul website SkepticalScience.com, o enciclopedie virtuală de argumente care încearcă să apere predicţiile privind schimbările climatice catastrofale de toate provocările.

Iată rezumatul acestei lucrări a lui Cook: "Cook et al.(2013) a descoperit că peste 97 % [lucrări pe care el le-a trecut în revistă] au girat ideea conform căreia Pământul se încălzește și emisiile provocate de om sunt cauza principală a gazelor cu efect de seră."

Aceasta este o afirmație destul de clară - 97 % din lucrările trecute în revistă sunt de părere că gazele cu efect de seră provocate de om au fost cauza principală – principală în sensul comun, înţelegând mai mult de 50 %.

Dar chiar și la o scanare rapidă a lucrării se observă că nu este cazul.

Cook este capabil să demonstreze doar că relativ puţini aprobă „ideea că Pământul se încălzește și emisiile de gaze de seră umane sunt cauza principală." Cook numește aceasta "aprobare explicită cu cuantificare" (cuantificare în sensul de 50% sau mai mult). Problema este că, doar un mic procent din lucrări se încadrează în această categorie; Cook nu spune ce procent, dar atunci când studiul a fost contestat public de către economistul David Friedman, un observator a calculat că doar 1,6 % au declarat că gazele cu efect de seră provocate de om cauzează cel puțin 50% din încălzirea globală.

De unde provin cele mai multe procente din cele 97%, atunci? Cook a creat o categorie numită "aprobare explicită, fără cuantificare" - adică, lucrări în care autorul, în opinia lui Cook, nu a specificat dacă 1% sau 50% sau 100% din încălzire a fost cauzată de om. El a creat, de asemenea, o categorie numită "aprobare implicită", pentru lucrările care presupun (dar nu spun) că există o oarecare încălzire globală provocată de om și nu o cuantifică. Cu alte cuvinte, el a creat două categorii pe care le-a etichetat ca fiind pro, ceea ce nu sunt cu siguranță.

Cei 97% pretind că este o denaturare intenționată menită să intimideze publicul - și numeroși oameni de știință ale căror lucrări au fost clasificate de către Cook, au protestat:

●"Sondajul lui Cook include 10 din cele 122 de lucrări ale mele eligibile. 5/10 au fost evaluate în mod incorect. 4/5 au fost apreciate ca pozitive, mai degrabă decât neutre"
Dr. Richard Tol

●"Aceasta nu este o reprezentare exactă a lucrării mele ..."

Dr. Craig Idso

●"Nu ... nu este o reprezentare exactă."

Dr. Nir Shaviv

●"Cook et al. (2013) se bazează pe un argument tip sperietoare de ciori..."

Dr. Nicola Scafetta
Gândiți-vă de cât de multe ori ai auzit de aceste 97 % sau de o altă o cifră similară circulând în jur. Se bazează pe manipularea brută propagată de oameni cărora le sprijină agenda ideologică. Este o licență pentru a intimida.
ETICA CLIMEI

Starea de comunicare în ceea ce priveşte clima este o rușine. Vorbind din experiența personală, este incredibil de dificil să obții un răspuns direct despre ceea ce este și nu este cunoscut în domeniu, pentru că atât de mult reprezintă o speculație catastrofală a unor oameni care par mai mult axaţi pe un obiectiv politic decât pe o comunicare privind imaginea de ansamblu clară, sinceră.

În 1996, Stephen Schneider, om de știință în domeniul climei de la Universitatea Stanford, a scris o lucrare influentă despre etica exagerării dovezilor legate de schimbările climatice catastrofale.

Pe de o parte, ca oameni de știință care suntem etic legaţi de metoda științifică, promitem să spunem adevărul, tot adevărul, și nimic altceva - ceea ce înseamnă că trebuie să includem şi toate îndoielile, avertismentele, dacă-urile, și-urile, și dar-rurile. Pe de altă parte, noi nu suntem doar oameni de știință, ci şi ființe umane. Și la fel ca majoritatea oamenilor am dori să vedem lumea un loc mai bun, care, în acest context, să se traducă în munca noastră de a reduce riscul de schimbări climatice potențial dezastruoase. Pentru a face asta avem nevoie să obținem sprijinul larg, pentru a capta imaginaţia publicului. Asta, desigur, presupune şi sarcini legate de acoperirea mass-media. Așa că trebuie să oferim scenarii de groază, făcând declaraţii simplificate şi dramatice, și să facem şi mici mențiuni despre dubiile pe care le-am putea avea. Ne aflăm frecvent în această "dublă legătură etică" care nu poate fi rezolvată prin orice formulă. Fiecare dintre noi trebuie să decidă echilibrul corect între a fi eficace și a fi cinstit. Sper că asta înseamnă a fi ambele.

Nu sunt de acord în întregime că aceasta este o dublă legătură etică. Acesta este de două ori lipsită de etică. Înseamnă inducerea în eroare a publicului în mod deliberat, lucru care duce inevitabil la luarea unei decizii neinformate, periculoase.

Trăim într-o societate care a crescut prin diviziunea muncii, în care fiecare dintre noi este specializat , chiar bun cunoscător în ceva, o mică parte din ingredientele necesare supraviețuirii umane și înfloririi ei, astfel încât în totalitatea nostră să putem crea o lume cu o sumă uimitoare de cunoștințe, realizări tehnologice, și progres.

Specializarea implică o obligație sacră. Un specialist nu trebuie niciodată să prezinte greşit ceea ce știe și nu știe, ce poate face sau nu se poate face. Mecanicul incompetent care susține că el poate rezolva problema unui motor complex, folosindu-se de faptul că știi mai puține despre motoare decât el, este imoral.

În eforturile intelectuale, în orice domeniu, există o gamă imensă de cunoștințe și de opinii, de la demonstrate decisiv la speculaţii sălbatice. Acesta este un lucru bun: cunoștințele umane bazate pe cunoștințe stabilite, și pentru fiecare pas următor este nevoie de timp pentru a ajunge și a stabili. Dar specialiștii în domeniu au obligația de a explica exact ceea ce știu și nu știu - și de asemenea, pentru a accepta întrebări critice și dezbateri.

Poate fi literalmente mortal pentru un om de știință să răspândească o ipoteză ca fiind realitate. Să luăm în considerare domeniul nutriției. De ani de zile, guvernul a răspândit Evanghelia, considerat nutritiv dovedit, că o dietă saracă în grăsimi este sănătoasă - o campanie care a coincis cu un record de obezitate. Nu am de gând să pretind că știu dieta perfectă. Ideea este că, în această etapă, nimeni nu pare să ştie - şi când oamenii de ştiinţă cu teorii speculative se simt autorizaţi să le difuzeze ca realitate, aceştia sunt cei mai iresponsabili oameni ştiinţă care vor acumula adesea cele mai multe laude.

Un astfel de om de ştiinţă este Paul Ehrlich, care scrie:.. "Oamenii de ştiinţă trebuie să fie direcţi şi succinţi atunci când au de-a face cu mass-media electronică.

S-ar putea vorbi ore în șir despre incertitudinile asociate cu încălzirea globală, dar o declarație ca „Pomparea de gaze cu efect de seră în atmosferă ar putea conduce la penuria de alimente pe scară largă "este în întregime corectă științific și va atrage atenţia publicului" . Este o astfel de declarație "în întregime științifică"? Dar cum se face că dacă nu ar fi existat industriile care emit gaze cu efect de seră atât de necesare, și totodată că nu au fost urmate propunerile lui Ehrlich de a le demonta, milioane sau miliarde ar fi murit de foame?

Imaginați-vă dacă am fi avut de-a dreptul o problemă foarte gravă din cauza emisiilor de CO₂. Acești lideri ar face tuturor un deserviciu prin exagerarea dovezilor și ar conduce mulți adepți deziluzionați să concluzioneze că nu a fost niciuna.

Dacă a fost o amenințare adevărată, ei ar câștiga credibilitate prin acordarea unei explicaţii cinstite si a unei imagini de ansamblu a efectului ca : Ne-am gândit să nu vă îngrijorăm cu privire la emisiile de CO₂ provenite din utilizarea combustibililor fosili, dar acum cred că există dovezi puternice care pot conduce la ceva foarte dramatic și rău. Iată dovezile, și aici sunt şi răspunsurile noastre la contraargumente. Înțelegem că există alte considerente, cum ar fi importanța crucială a energiei pe bază de combustibili fosili în viața modernă, și nu știm destul despre imaginea de ansamblu pentru a spune care ar trebui să fie politica de urmat, dar noi credem că e un risc major, și dorim o dezbatere publică cu privire la aceasta.

Lipsa unei astfel de explicații cinstite și lipsa evidentă de îngrijorare cu privire la propunerile pentru scurgerea energiei noastre sugerează că aceştia nu consideră viața umană ca standardul lor de valoare. La fel ca și faptul că ei nu fac public un impact pozitiv semnificativ al emisiilor de CO₂: ecologizarea globală.