Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2

CONŢINUT

1

Istoria secretă a combustibililor fosili

2

Provocarea energiei : energie ieftină , abundentă şi de

încredere .... pentru 7 miliarde de oameni

3

Cea mai mare tehnologie energetică din toate timpurile

4

Efectul de seră şi efectul de fertilizare

5

Efectul energiei şi stăpânirea mediului

6

Îmbunătăţirea mediului nostru

7

Reducerea riscurilor şi efectelor secundare

8

Combustibilii fosili, sustenabilitate şi viitor

9

Câştigarea viitorului

1

ISTORIA SECRETĂ A COMBUSTIBILILOR FOSILI

“CRED CĂ TU FACI O MULŢIME DE BANI”

“Eşti ecologist, nu ?” m-a întrebat o fată de vârsta colegiului . Era în 2009, în Irvine, California. M-am oprit să iau masa de prânz la o piaţă a agricultorilor de lângă biroul meu şi ea era la o cabină Greenpeace chiar lângă aceasta.

“Vrei să ne ajuţi să punem capăt dependenţei noastre de combustibilii fosili murdari, şi să folosim energie curată, regenerabilă în loc?”

“De fapt”, am răspuns eu, “Studiez energia ca şi profesie – iar eu cred că este bine să folosim combustibilii fosili. Cred că lumea ar fi un loc mult mai bun dacă i-am folosi mult mai mult”.

Eram curios să văd cum ar răspunde – mă îndoiam că a cunoscut vreodată pe cineva care credea că ar trebui să folosim mai mult combustibil fosil. Speram că va aduce în discuţie unul dintre argumentele populare pentru reducerea dramatică a folosirii combustibililor fosili, şi astfel, aş fi putut împărtăşi cu ea, de ce cred eu că beneficiile folosirii combustibililor fosili depăşesc cu mult riscurile.

Combustibili fosili cauzează schimbări climatice, ar fi putut spune ea. De acord, i-aş fi răspuns eu, însă dovezile arată că schimbările climatice, naturale sau de mâna omului, sunt mai uşor de gestionat ca oricând, pentru că fiinţele umane se adaptează foarte bine folosind ingeniozitatea şi tehnologia.

Combustibilii fosili cauzează poluare, ar fi putut spune ea. De acord, i-aş fi răspuns eu, însă dovezile arată că ingeniozitatea şi tehnologia fac poluarea o problemă mai mică cu fiecare an.

Combustibilii fosili sunt neregenerabili, ar fi putut spune ea. De acord, i-aş fi răspuns, dar cred că dovezile arată existenţa unor cantităţi uriaşe de combustibil rămase şi că vom avea destul timp să folosim ingeniozitatea şi tehnologia ca să găsim ceva mai ieftin – cum ar fi o formă avansată de energie nucleară.

Combustibilii fosili pot fi înlocuiţi de soare şi de vânt, ar fi putut spune ea. Nu sunt de acord, i-aş fi răspuns eu, pentru că soarele şi vântul au caracter intermitent, sunt combustibili nesiguri care au nevoie întotdeauna de o rezervă de la o sursă sigură de energie – de obicei combustibilii fosili sunt unica sursă de energie capabilă să ofere energie ieftină, abundentă şi fiabilă pentru miliardele de oameni ale căror vieţi depind de aceasta.

Dar ea nu a spus nimic din toate aceste lucruri. În schimb, când am spus că ar trebui să folosim mai mult combustibil fosil, ea s-a uitat la mine cu ochii mari de neîncredere şi a zis, “Oau, cred că tu faci o mulţime de bani.”

Cu alte cuvinte, singurul motiv imaginabil pentru care aş fi spus că folosirea combustibililor fosili ar fi un lucru bun, este acela că am fost plătit de industria de combustibili fosili.

Chiar dacă nu era adevărat, am înţeles de ce a gândit aşa. Este o judecată convenţională cum că utilizarea combustibililor fosili este o “dependenţă” – un obicei cu rază mică de acţiune ,nesustenabil, distructiv.

Optzeci şi şapte de procente din consumul de energie pe care omenirea îl foloseşte în fiecare secundă, incluzând şi cea mai mare parte a energiei pe care o folosesc eu scriind acestea, vine de la arderea unuia dintre aceşti combustibili fosili: cărbune, petrol, sau gaze naturale. De fiecare dată când cineva foloseşte o maşinărie – sau calculatorul cum folosesc eu acum, fabrica în care a fost produs, camioanele şi navele care l-au transportat, cuptorul care a dat forma aluminiului, echipamentul agricol ce a hrănit toţi muncitorii care l-au creat sau energia electrică care le ţine becurile aprinse, telefoanele încărcate, restaurantele şi spitalele deschise - folosesc energie pe care trebuie să se bazeze şi să şi-o permită. Optzeci şi şapte la sută din timp, acea energie vine din cărbune, petrol sau gaze naturale. Fără excepţie, oricine trăieşte o viaţă modernă foloseşte direct sau indirect cantităţi mari de energie produsă de combustibili fosili – este omniprezentă.

Dar, ni s-a spus, că asta nu poate continua.

În timp ce poate fi convenabil să conducem autovehicule pe benzină şi să obţinem electricitate din cărbune pe termen scurt, în acelaşi timp pe termen lung noi facem climatul de nelocuit, distrugând mediul şi secându-l de resurse. Noi trebuie, şi putem înlocui combustibilii fosili cu energie regenerabilă, verde, ecologică, solară, eoliană, şi biomasă (plante).

Aceasta nu este o vedere liberală sau conservatoare, este o vedere pe care o are toată lumea într-o formă sau alta. Chiar şi companiile de combustibili fosili fac declaraţii ca cea a fostului director general al companiei Shell, declaraţie făcută în 2013: “Noi credem că schimbările climatice sunt reale şi nu mai avem timp să acţionăm pentru reducerea gazelor cu efect de seră”. Preşedintele George W. Bush a fost persoana care a popularizat expresia “dependenţa de petrol”. Dezbaterea despre dependenţa noastră de combustibili fosili este de obicei despre cât de periculoasă este dependenţa şi cât de repede putem scăpa de ea – nu dacă avem sau nu o dependenţă.

Grupurile cele mai proeminente spun că trebuie să scăpăm de acestă dependenţă cât mai repede.

De ani de zile câştigătoarea premiului Nobel, IPCC (Grup Guvernamental al Schimbărilor Climatice) a cerut ca Statele Unite ale Americii şi alte ţări industrializate să reducă emisiile de carbon până în 2050 cu douăzeci de procente faţă de nivelul din 1990– şi Statele Unite ale Americii s-au alăturat sutelor de alte ţări pentru atingerea ţelului.

În fiecare zi auzim noi predicţii spuse de către experţi de prestigiu ce reîntăresc apelurile făcute în vederea restricţionării folosirii combustibililor fosili. În timp ce scriu acestea, ştirile despre topirea gheţii în Vestul Antarcticii este ceea ce duce la previziuni sumbre despre creşterea nivelului oceanelor: “Oamenii de ştiinţă avertizează de creşterea oceanelor cauzată de topirea gheţarilor,” relatează New York Times; “Este prea târziu pentru a ne salva oraşele de creşterea nivelului mărilor şi oceanelor?” întreabă Newsweek, citând noi cercetări care spun “Miami şi Manhattan se vor scufunda mai devreme decât credeam”.

Mesajul este clar: utilizarea de combustibili fosili ne va distruge pe termen lung şi ar trebui să ne concentrăm eforturile asupra reducerii consumului cât mai curând omeneşte posibil.

Aşa că, atunci când fata de la cabina Greenpeace a sugerat că mi-am vândut sufletul, nu m-am simţit jignit. I-am explicat pur şi simplu că nu am fost în niciun caz plătit; tocmai ce concluzionasem, pe baza cercetărilor mele, că beneficiile folosirii combustibililor fosili pe termen scurt şi lung, depăşesc cu mult riscurile, şi eram bucuros să-i explic de ce. Dar ea nu era interesată. Arătându-mi pamflete Greenpeace ce furnizau toate motivele pentru care combustibilii fosili sunt răi, a spus “atât de mulţi experţi cred că folosirea combustibililor fosili va duce la catastrofă – de ce ar trebui sa te ascult pe tine?” A făcut să fie clar că aceasta nu era o întrebare reală şi conversaţia s-a terminat.

Dacă ar fi vrut un răspuns, i-aş fi spus asta: Înţeleg că o mulţime de oameni deştepţi prezic consecinţe dezastruoase datorită utilizării combustibililor fosili, iau asta foarte în serios şi am studiat previziunile lor pe larg.

Asta este ceea ce am descoperit: experţii şi mass-media au făcut exact aceleaşi previziuni de mai mult de treizeci de ani. Încă din anii 1970 au prezis că, dacă nu reducem drastic folosirea combustibililor fosili şi nu folosim energie regenerabilă, ne-am confrunta astăzi cu epuizarea resurselor, poluare catastrofală şi schimbări climatice catastrofale. În schimb, se întâmplă exact opusul. În loc să fi folosit mult mai puţină energie produsă de combustibili fosili, am folosit mult mai multă – dar în loc de catastrofă pe termen lung, ne-am îmbunătăţit foarte mult fiecare aspect al vieţii pe termen lung, inclusiv calitatea mediului. Riscurile şi efectele secundare ale utilizării combustibililor fosili au scăzut, în timp ce beneficiile – energie ieftină şi de încredere, şi tot ceea ce a adus ea – s-a extins la miliarde de oameni.

Aceasta este istoria secretă a combustibililor fosili. Mi-a schimbat modul în care gândesc despre combustibilii fosili şi îţi poate schimba şi ţie modul în care gandeşti în legătură cu aceştia.

Déjà Vu

Când aveam douăzeci de ani, m-am decis că vreau să scriu despre “filozofia practică” a traiul de zi cu zi. Filosofia este este studiul principilor de bază ale gândirii clare şi acţiunii morale. În timp ce la clasele de colegiu de filosofie prezintă prea adesea filosofia ca un subiect nepractic ce implică dezbateri nesfârşite şi întrebări sceptice de genul “Cum îti că exişti?” “Cum ştii că nu eşti în Matrix?”, filosofia este de fapt un instrument incredibil de practic. Indiferent de ceea ce facem în viaţă, dacă venim cu un plan de afaceri, sau de creştere a copiilor, sau dacă ne decidem ce să facem în legătură cu combustibilii fosili, este întotdeauna valoros să poţi gândi clar asupra a ceea ce este bine şi a ceea ce este greşit, dar şi de ce.

O lecţie valoroasă de filosofie m-a învăţat că orice idee, cum ar fi şi ideea că trebuie să renunţăm la combustibilii fosili, ar trebui să verificăm istoricul acestei idei, dacă are unul.

Acum, ai putea crede: această idee nu are o istorie pentru că este o idee nouă, bazată pe cea mai recentă ştiinţă. Aceasta este cu siguranţă impresia pe care o au mulţi intelectuali. De exemplu, în 2012 am dezbătut la Duke University cu Bill McKibben, adversarul la nivel mondial al combustibililor fosili, el prezentându-şi punctul de vedere în privinţa dependenţei noastre de combustibili fosili ca fiind de ultimă oră: “Ar trebui să fim recunoscători pentru rolul pe care combustibilii fosili l-au jucat în crearea lumii noastre şi la fel de recunoscători oamenilor de ştiinţă ce ne dau acum ample avertismente în privinţa noilor riscuri cât şi inginerilor ce ne asigură alternativele de care avem nevoie.”Aceasta este naraţiunea pe care o auzim mereu şi mereu: combustibilii fosili au fost odată necesari, dar cele mai recente ştiinţe ne spun că aceştia cauzează o catastrofă iminentă dacă nu oprim utilizarea lor şi înlocuirea acestora cu energie regenerabilă de ultimă oră.

Este rar menţionat faptul că în urma cu treizeci de ani, experţi de top, inclusiv mulţi dintre experţii de top de astăzi, ne spuneau că, combustibilii fosili au fost odată necesari, dar cele mai recente descoperiri ne spun că provoacă o catastrofă iminentă dacă nu ne oprim să-i folosim şi să-i înlocuim cu energii regenerabile de ultimă oră.

Să luăm de exemplu previyiunea pe care o auzim în zilele noastre, că vom rămâne în curând fără combustibili fosili – în special petrol – pentru că sunt neregenerabili. Această predicţie a fost facută de nenumărate ori de cei mai prestigioşi gânditori ai anilor 1970, care ne-au asigurat că previziunile lor erau susţinute de cea mai bună ştiinţă.

În 1972, Think Thank international Club of Rome a lansat o carte vândută în milioane de copii, The Limits to Growth (Limitele Creşterii), în care se declara că vom rămane fără petrol până în 1992, şi fără gaze naturale până în 1993 (şi prin măsurători exacte, fără aur, mercur, argint, staniu, zinc şi plumb până în 1993 cel târziu) bazându-se pe calculele făcute de computerele de ultimă generaţie. Liderul teoretician de resurse din acel timp era ecologistul Paul Ehrlich, acesta fiind atât de popular şi de prestigios încât Johnny Carson l-a invitat pe acesta în show-ul său de peste o duzină de ori. În 1971 el a spus, “Până în anul 2000 Regatul Unit va fi pur şi simplu un mic grup de insule sărace, locuite de aproximativ 70 milioane de oameni flămânzi,” în 1974 el a scris, “Progresul economic al Americii se apropie de sfârşit: nu va mai fi energie ieftină şi din belşug, nu va mai fi mâncare ieftină şi din abundenţă.”

O altă predicţie catastrofală pe care o auzim astăzi este aceea că poluarea cauzată de combustibilii fosili va face mediul nostru din ce în ce mai periculos pentru sănătatea noastră – prin urmare trebuie să oprim folosirea “murdarilor” combustibili fosili. Această predicţie a fost de asemenea făcută de mai multe ori în anii 1970 – cu multe asigurări că aceste previziuni au fost susţinute de cea mai bună ştiinţă.

Un reportaj din ianuarie 1970 al revistei Life, relata că din cauza particulelor emise în aer de arderea combustibililor fosili, “Oamenii de ştiinţă au dovezi solide atât experimental cât şi practic . . . cu următoarele previziuni: într-un deceniu, locuitorii din mediul urban vor trebui să poarte măşti de gaze pentru a supravieţui poluării aerului. . . până în 1985, poluarea aerului va reduce cu o jumatate cantitatea de lumină a soarelui ce ajunge la pământ. O să îl citez pe Paul Ehrlich din nou, pentru că se poate ca acesta să fi fost cel mai influent intelectual public al deceniului (şi este încă un profesor prestigios de Ecologie la Stanford University): “Poluarea aerului....cu siguranţă va lua sute de mii de vieţi doar în urmatorii ani,” a spus asta în 1970.

Apoi iată şi predicţia de care auzim cel mai des în zilele noastre: Presupunerea ştiinţifică incontestabilă susţine că emisiile de CO₂ din combustibilii fosili vor cauza o adevarată catastrofă climatică în câteva decenii. Uitându-ne înapoi în timp, am văzut că mulţi dintre liderii care fac predicţii acum, au prezis cu decenii în urmă că vom trăi în catastrofă astăzi.

Iată o ştire din 1986 despre o predicţie a lui James Hansen, cel mai influent om de ştiinţă din domeniul schimbărilor climatice din ultimii treizeci de ani:

Dr. James E. Hansen de la Institutul Goddard Space Flight Center, institut pentru studii spaţiale a spus că cercetările făcute de institutul său au arătat că din cauza „efectului de seră” care se întâmplă atunci când gazele împiedică căldura să iasă din atmosfera terestră, temperaturile globale se vor ridica în următorul secol la „cu mult peste orice nivel de care am avut parte în ultimii 100.000 de ani.”

Temperaturile medii globale ar creşte cu jumătate de grad până la un grad Fahrenheit din 1990 pana în 2000 dacă tendinţele actuale nu se schimbă, în conformitate cu constatările Dr. Hansen. Dr. Hansen a declarat că temperatura globală va creşte cu alte 2 spre 4 grade în deceniile următoare.

Bill McKibben, atunci când le-a spus studenţilor de la Duke în 2012 că am fost pe punctul încălzirii globale drastice, a neglijat să menţioneze rezultatele spuselor sale vechi de decenii- precum aceasta din 1989: „Alegerea de a nu face nimic – de a continua să ardem şi mai mult petrol şi cărbune –cu alte cuvinte, nu este o alegere. Aceasta ne va conduce, în cazul în care nu direct în iad, atunci într-un loc cu o temperatură similară;” şi „alte câteva decenii de utilizare neresponsabilă a combustibilului fosil şi îl vom arde, fără menajamente.”

John Holdren, un protejat al lui Paul Ehrlich, care este consilier ştiinţific al preşedintelui Barack Obama, a avut o predicţie deosebit de directă, în conformitate cu ce spunea Ehrlich în 1986: „Ca fizician al Universităţii California, John Holdren a spus că este posibil ca climatul de dioxid de carbon să aducă foamete şi că va ucide mai mult de un miliard de oameni până în anul 2020.

Aşa cum ne spune mass-media de astăzi că aceste predicţii catastrofale sunt chestiuni de consens ştinţific, aşa făcea şi presa din 1980. De exemplu, cu privire la problema schimbărilor climatice catastrofale: „Până la începutul anului 1989 mass-media declara că ’toţi oamenii de ştiinţă’ erau de acord că încălzirea globală era reală şi că are potenţial catastrofal”, raporta un studiu din 1992.

Dacă toate catastrofele prezise – epuizarea resurselor, poluarea, schimbările climatice s-ar fi întamplat aşa cum au spus liderii de opinie, atunci lumea din zilele noastre ar fi arătat mult mai rău decât lumea din 1970. În anii 1970, Ehrlich a mers atât de departe încât să spună de devastarea totală „Dacă aş fi fost un jucător (parior), aş lua banii chiar acum pe premisa că Anglia nu va mai exista în anul 2000.”

Acestea nu au fost predicţii inactive – venirea catastrofei combustibililor fosili a fost aşa de rea încât aceşti experţi de top au spus că avem nevoie de restricţii dramatice cu privire la utilizarea energiei din combustibili fosili. Ehrlich a scris: „Cu excepţia circumstanţelor speciale, toate construcţiile de facilităţi de generare a energiei ar trebui să înceteze imediat, iar companiilor de electricitate ar trebui să le fie interzis să încurajeze oamenii să folosească mai multă energia. Energia este mult prea ieftină. Ar trebui să fie cu siguranţă mai costisitoare şi probabil raţionalizată pentru a reduce utilizarea frivolă a acesteia.

În 1977, Armory Lovins , considerat lider în domeniul energetic din anii 1970 pentru criticile sale aduse combustibililor fosili şi energiei nucleare, dar şi pentru suportul său pentru energia solară şi reducerea consumului de energie, a opinat că deja am folosit prea multă energie. În particular, tipul de energie de care aveam mai puţină nevoie şi anume.... electricitatea, fundaţia revoluţiei digitale/ revoluţiei informaţiei : „Noi nu mai avem nevoie de staţii mari generatoare de electricitate. Avem deja de două ori mai multă electricitate decât putem folosi în avantajul nostru.”

În 1998, Bill McKibben a întocmit un scenariu de interzicere a 60 % din consumul prezent de combustibili fosili pentru a încetini schimbările climatice catastrofale, chiar dacă asta ar însemna că „fiecărei fiinţe umane i-ar fi permis să producă 1,69 tone de dioxid de carbon anual – ceea ce i-ar permite să conducă o maşină americană obişnuită nouă mile pe zi. În momentul în care populaţia va creşte la 8,5 miliarde, cam în 2025, i-ar mai rămâne 6 mile pe zi. Dacă nu mergi cu maşina, ţi-ar mai rămâne trei livre (1,360 kg) de CO₂ din raţia zilnică – destul pentru funcţionarea unui frigider extrem de eficient. Uită de computer, de TV, stereo, aragaz, maşină de spălat vase, încălzitorul de apă, cuptorul cu microunde, pompa de apă, de ceasul tău. Uită de becurile tale, fluorescente sau nu.”

Toate aceste gândiri încă invocă şi astăzi politici similare – de fapt, Bill Mckibben susţine o interdicţie de 95% pentru utilizarea combustibililor fosili, de opt ori mai sever decât scenariul descris mai sus! Toate aceste previziuni sunt extrem de prestigioase. Din moment ce face aceste previziuni, John Holdren a devenit consilier ştiinţific al preşedintelui Obama, Bill Mckibben este numit „ecologistul lider al naţiunii”, şi mai mult ca oricine a condus opoziţia faţă de conducta Keystone XL, dar şi Paul Ehrlich este, fară îndoială, cel mai influent ecologist din lume. Istoricul energetician, Robert Bradley Jr. despre cronicile premiilor sale :
Ehrlich a ocupat un loc important ca şi profesor Bing (premiu pentru predare) în studiului Populaţiei din cadrul departamentului de Biologie de la Standford, şi a fost ales preşedinte al Institutului American de Ştiinţe Biologice. Acesta a fost ales de Academia Naţională de Ştiinţe şi a primit numeroase premii, inclusiv premiul inaugural al Academiei Americane de Arte şi Ştiinţe pentru Ştiinţa în Slujba Umanităţii, un premiu Genius MacArthur, premiul de mediu Volvo, Medalia Mondială de Ecologie de la Centrul Internaţional pentru Ecologia Tropicala şi premiul acordat de Institutul Internaţional de Ecologie.

El a primit de asemenea, premiul ce este exagerat numit ca şi echivalentul

Premiului Nobel într-un domeniu în care acesta nu se acordă - premiul Crafoord în Biologia Populaţiei şi conservarea diversităţii biologice.
Astfel, specialiştii de top şi ideile acestora despre combustibilii fosili au un palmares lung de decenii – având în vedere faptul că ei cer eliminarea celei mai populare forme de energie a noastră, ar fi iresponsabil să nu ne uităm la ce s-a întamplat în realitate faţă de predicţiile acestora.

Desigur, previziunile la nivelul societăţii sau la nivel global nu pot fi exacte, dar trebuie să fie aproape de adevăr.

Deci, ce s-a întamplat ?

Două lucruri: În loc să urmeze sfatul şi să restricţioneze utilizarea combustibililor fosili, oamenii din întreaga lume aproape şi-au dublat consumul de combustibili fosili – acest lucru trebuia să fi condus la un dezastru epic. Însă, mai degrabă, acesta a dus la o îmbunătăţire epică în viaţa oamenilor.

....
MAI MULT COMBUSTIBIL FOSIL, MAI MULTĂ ÎNFLORIRE.
Aici este o imagine ce însumează consumul de energie la nivel mondial începând cu 1980 .
Fig.1.1: 80% creşterea la nivel mondial a folosirii combustibililor fosili 1980-2012

Source: BP, Statistical Review of World Energy 2013, Historical data workbook
Din 1970 până în prezent, combustibilii fosili au fost, cu o majoritate covârşitoare combustibilii aleşi, în special de ţările aflate în curs de dezvoltare. În Statele Unite, între 1980 şi 2012, consumul de petrol a crescut cu 8,7%, consumul de gaze naturale a crescut cu 28,3% şi consumul de cărbune a crescut cu 12,6%. În timpul acelei perioade, consumul de combustibili fosili din întreaga lume l-a întrecut cu mult pe al nostru. Astăzi, lumea foloseşte cu 39 % mai mult petrol, cu 107% mai mult cărbune şi cu 131% mai multe gaze naturale decât folosea în 1980.

Acest lucru nu trebuia să se întâmple .

Experţii care sunt împotriva combustibililor fosili, au prezis că acest lucru nu va fi doar mortal, dar şi inutil din cauza tehnologiei de ultimă oră în domeniul solar şi eolian (sună familiar?). Atunci, ca şi acum, liderii ecologişti spuneau că energia regenerabilă, combinată cu conservarea – folosirea a mai puţină energie – ar fi fost o sursă viabilă de înlocuire a combustibililor fosili.

Armory Lovins a scris în 1976: „Cercetările recente sugerează că în mare parte sau în totalitate economia solară poate fi construită în Statele Unite cu tehnologii simple care sunt acum demonstrate ca fiind economice sau aproape economice.” Lovins a făcut senzaţie cu această declaraţie şi pe tot globul guvernele au dat companiilor solare (eoliene şi pe etanol) miliarde de dolari în speranţa că acestea vor fi capabile să genereze energie ieftină, abundentă şi de încredere.

Dar, aşa cum este ilustrat în grafic, asta nu s-a întâmplat. Energia solară şi eoaliană sunt o parte minusculă din consumul mondial de energie. Însă, este înşelător deoarece energia din combustibili fosili este de încredere în timp ce energia solară şi eoliană nu este. În timp ce energia din cărbune este disponibilă la cerere, astfel puteţi să folosiţi un frigider sau un aparat respirator oricând aveţi nevoie, energia solară este disponibilă numai atunci când soarele străluceşte şi norii cooperează, ceea ce înseamnă că poate funcţiona doar dacă este combinată cu o sursă de energie de încredere, cum ar fi, cărbune, gaz, nuclear sau hidro.

De ce energia din combustibili fosili a întrecut energia regenerabilă – nu doar la producţia actuală de energie ci şi în producerea viitoare de energie? Această tendinţă este prea consecventă în prea multe ţări pentru a putea fi ignorată. Răspunsul este pur şi simplu faptul că energia regenerabilă nu a putut satisface necesarul de energie din acele ţări, pe când combustibilii fosili au putut. În timp ce multe ţări au vrut energie solară şi eoliană, dar au şi folosit foarte mulţi din banii cetăţenilor să sprijine companiile solare şi eoliene, nimeni nu a putut să-şi dea seama de cost-eficient un proces scalabil de a lua energia solară şi eoliană, care sunt forme intermitente de energie şi să le transforme în energie ieftină, din belşug, şi de încredere.

Deci, în ciuda avertismentelor date de experţi de top, oamenii din întreaga lume aproape şi-au dublat consumul de combustibili fosili.

Conform previziunilor celor mai populari experţi, care ne-au asigurat că concluziile lor reflectă cea mai bună ştiinţă, asta ar fi trebuit să ne conducă la dezastru. Dar rezultatul a fost una din cele mai bune îmbunătăţiri din viaţa umană.

Această carte este despre moralitate, despre bine şi rău. Pentru mine, întrebarea despre combustibilii fosili şi orice alt aspect moral se rezumă la: Ce va promova viaţa umană? Ce va promova înflorirea umană – realizând întregul potenţial al vieţii? Colocvial, cum putem maximiza anii în viaţa noastră şi viaţa în anii noştri? Când ne uităm la trecutul recent, trecutul care trebuia să fi fost aşa dezastruos, ar trebui să ne uităm la înflorirea – şi asta desigur include calitatea (sau lipsa acesteia) mediului nostru.

Există o corelaţie puternică între folosirea combustibililor fosili şi speranţa de viaţă, precum şi între consumul de combustibili fosili şi venit, în special în ţările în curs de dezvoltare ale lumii. Figurile 1.2 şi 1.3 arată tendinţele recente din China şi India, în privinţa consumului de combustibili fosili, speranţa de viaţă şi venit.

Nu există niciun mod de măsurare a înfloriirii, dar un mod bun de masură este speranţa de viaţă – numărul mediu de ani în viaţa unei fiinţe umane. Alt mod foarte bun, din motive evidente este venitul mediu. Acest lucru este valoros pentru că „banii nu pot cumpăra fericirea”, însă ne dau resurse şi, prin urmare, timp şi posibilitatea de a ne urmări fericirea. E greu să fii fericit atunci când nu ştii de unde vine următoarea masă. Cu cât ai mai multe oportunităţi să faci ce vrei cu timpul tău, cu atât ai mai multe oportunităţi să fii fericit.

Luaţi în considerare soarta a două ţări care au fost responsabile pentru o mare parte din creşterea consumului de combustibili fosili, China şi India. În fiecare ţară, atât consumul de cărbune cât şi de petrol au crescut cu cel puţin un factor de 5, producând aproape toată energia de care acestea au nevoie.