Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2

SECRETUL SUCCESULUI ÎN ENERGIE:

NATURAL CONCENTRATĂ, DEPOZITATĂ, ENERGIE DIN BELŞUG.
O lecţie a eşeculului regenerabilelor este faptul că regenerabilă nu este un criteriu util pentru o sursă bună de energie. Se spune că doar una dintre intrări este derivată de la soare; nu spune nimic de cât vor dura celelalte intrări şi cel mai important, nu se spune nimic dacă tehnologia poate genera energie ieftină, abundentă şi de încredere. Nu este nici un motiv să aspirăm la folosirea unei tehnologi energetice pe care o vom folosi pentru totdeauna. Întrebarea reală este: Pentru orizontul de timp relevant, care este cea mai eficientă combinaţie de elemente pe care le putem transforma în mod eficient în acel fel de energie de care avem nevoie într-un mod ieftin, abundent şi de încredere ?

Până acum, în istorie, a fost un singur ingredient necesar pentru asta: în loc să cheltuim resurse enorme pentru concentrarea şi stocarea unei surse de energie diluată şi intermitentă, de ce nu lucrăm cu o sursă pe care natura deja a concentrat-o şi depozitat-o pentru noi – ca şi apa (energia hidroelectrica), forţele care ţin un atom întreg (energia nucleară), sau puternicele legături chimice ale cantităţilor mari de plante vechi ce sunt peste tot, din erele anterioare (combustibili fosili).

Este preconcentrat, prestocat, cu un conţinut energetic ce a creat combustibilii fosili – şi la o mult mai mică dar importantă energie hidroelectrică şi energie nucleară – surse de energie ieftine, abundente şi de încredere.

TEHNOLOGIA HIDRO: ENERGIE LA SCARĂ MEDIE ,

IEFTINĂ, DE ÎNCREDERE

Dacă aţi fost vreodată într-un râu ce curge rapid, aţi putut simţi energia acumulată în mişcarea apei. Tehnologia energiei hidroelectrice transformă o parte din puterea de curgere a apei în electricitate folosibilă, ieftină, de încredere, folosind o turbină - se aseamănă cu o turbină eoliană, cu excepţia faptului că este condusă de o forţă mult mai puternică şi de încredere. De obicei se foloseşte un baraj pentru a stoca apa în apropierea unui surse (râu) şi pentru controlul precis al fluxului descendent.

Istoric, energia hidroelectrică a întâmpinat două tipuri de limitări care au prevenit-o să producă mai mult de 6 procente din electricitatea necesară lumii.

Principala limitare a energiei hidroelectrice este aceea că nu există destule surse de apă încât aceasta să fie o sursă globală de energie. În China şi Brazilia, primii doi consumatori de energie hidroelectrică, pot obţine multă electricitate din aceasta; în Nebraska nu poţi. SUA a menţinut un consum hidroelectric scăzut pentru că am rămas fără râuri pe care să putem construi baraje (ceea ce este păcat, pentru că puterea hidroelectrică ţine decenii; barajul Hoover a fost construit în 1930).

Există o oportunitate de a dezvolta puterea hidraulică a apei în toată lumea. Pe baza numărului de râuri barabile care au rămas, Agenţia Internaţională de Energie estimează că energia hidroelectrică are potenţialul tehnic de a creşte cu 92 % în Africa şi cu 80 % în Asia. În toată lumea, conform unei estimări a Agenţiei Internaţionale de Energie, potenţialul hidroenergetic al lumii poate creşte cu de două ori mai mult decât astăzi; este în jurul valorii de 6 % din producţia globală de energie. Aceasta este o perspectivă interesantă... dar nu şi pentru cele mai proeminente grupuri ecologice, care aţi putea crede că ar saluta o sursă de energie electrică de patru ori mai ieftină, de încredere, non-CO₂ – energia hidroelectrică.

Activiştii de mediu au petrecut zeci de ani pentru închiderea a cât mai multe baraje hidroelectrice posibil, baraje foarte mari, în ciuda palmaresului dobândit ca sursă de energie ieftină – de încredere, în numele protecţiei speciilor de peşti, curgerii libere a râului şi alte justificări ce se concentreză pe natura non-umană. Clubul Sierra are pe site-ul web o listă cu barajele a căror construcţie au prevenit-o sau pe care le-au închis.

Dacă standardul este îmbunătăţirea vieţii umane, cei care cred că vor veni schimbări climatice catastrofale dacă nu reducem emisiile de CO₂, ar trebui să favorizeze construirea de baraje pe fiecare râu pentru a genera electricitate fără aceste emisii. Pentru cei care nu cred că emisiile de CO₂ au un aşa mare impact, iată o povară uriaşă de dovezi care să justifice privarea oamenilor de o sursă de energie ieftină, abundentă şi de încredere.

ENERGIA NUCLEARĂ: SIGURĂ,

MĂSURABILĂ .... IEFTINĂ?

Cu resursele hidroenergetice, am văzut că o sursă natural concentrată de energie este un avantaj mare. Acesta este motivul pentru care potenţialul nuclear a încântat multă lume din domeniul energetic, inclusiv pe acest autor.

Dacă concentraţia naturală este un beneficiu, atunci nu există o sursă de energie mai concentrată decât uraniul sau alte metale radioactive folosite pentru energia nucleară. Petrolul este o sursă de energie uimitor de concentrată, acesta este motivul pentru care a fost ales ca şi combustibil de transport. Ei bine, concentraţia de energie din uraniu este de un milion de ori mai concentrată decât petrolul şi de două milioane de ori mai concentrată decât cărbunele - deşi având în vedere tehnologia actuală, în practică livrează “doar” de mii de ori mai multă energie pe unitate de intrare.

Prezenţa nucleară în generarea energiei din întreaga lume creşte uşor. Sunt doi factori ce sunt greu de separat care frânează progresul nuclear: dificultatea de a face asta ieftin şi dificultatea percepută de a o face în condiţii de siguranţă.

În timp ce mulţi cred că în procesul nuclear concentrarea ar trebui să fie pe siguranţă, eu cred că dovezile ne arată că controversa reală să fie pe preţ.

Reamintiţi-vă că pentru a produce energie ieftină, abundentă şi de încredere, fiecare element implicat în producerea energiei trebuie să fie ieftin, abundent şi de încredere (fiabil). Energia nucleară foloseşte uraniul, acesta există în cantităţi uriaşe în întreaga lume şi poate folosi de asemenea toriu, un material chiar mai abundent. Folosind tehnologia actuala, vorbim despre orizonturi de timp de mii de ani. Partea cea mai complicată a procesului este transformarea acelui material în energie, care este mult mai complex decat, să spunem, arderea gazelor naturale pentru a genera electricitate. Aceasta implică producerea de energie prin eliberarea forţelor imense dintr-un atom radioactiv. Absenţa tehnologiei adecvate de protecţie, expune oamenii la cantităţi mari de radioactivitate care poate duce la otrăvire, sau pe termen lung la cancer. În acelaşi timp, sub un anumit prag, radioactivitatea nu este dăunătoare; noi înşine suntem radioactivi şi emitem radioactivitate. Din păcate, radioactivitatea este văzută de obicei ca ceva mortal, astfel încât criticii energiei nucleare pot cita surse de radiaţii venind, de exemplu, din accidentul de la Fukushima, sună înfricoşător – chiar dacă cantitatea de radiaţii nu este destul de mare încat să poata omorî pe cineva (prin otrăvire cu radiaţii) sau în viitor (de la cancer).

Problema siguranţei nucleare este atât retorică cât şi plină de emoţii care pot fi greu de sortat. Dar ca şi punct de plecare, să întrebăm: Cum ştim cât este de sigură? Cred că cel mai de încredere indicator despre siguranţa unei tehnologii este câte decese a provocat pe unitatea de energie produsă. În lumea liberă, energia nucleară în întreaga sa istorie comercială nu a condus la un singur deces – inclusiv din eşecurile mult mediatizate de la Three Mile Island şi Fukushima.

Din păcate, activităţii folosesc caracterizări inexacte pentru a face construirea de noi centrale electrice extrem de scumpe şi consumatoare de timp. Energia nucleară este radioactivă, spun ei – fără să menţioneze că aşa este şi soarele, cât şi o plimbare, să nu mai vorbim de o plimbare cu avionul, toate acestea vă expun la mult mai multe radiaţii decât dacă aţi locui lângă o centrală nucleară. O centrală nucleară ar putea fi bombardată de terorişti şi astfel ar deveni un fel de Hiroshima 2, spun ei – fără să menţioneze că tipul de uraniu folosit într-o centrală nucleară literalmente nu poate exploda.

Toate aceste temeri sunt plauzibile pentru că am fost învăţaţi să ne gândim la schimbarea mediului nostru în moduri ca inerent periculoase. Energia nucleară, pe lângă faptul că necesită structuri industriale mari, se ocupă şi energie, materiale şi procese raioactive. Astfel există o aşteptare că este în mod unic periculos, deşi este în mod unic sigur.

Opoziţia a dus ca energia nucleară să fie considerată mult mai periculoasă decât alte surse, în mod nejustificat. Aceasta înseamnă că industria nucleară a devenit o industrie controlată de guvern care, ca multe industrii controlate de guvern, are preţuri mai mari decât altele. Astfel, nu ştim cu adevărat cât ar costa energia nucleară fără opoziţia pseudoştiinţifică. Ceea ce ştim este că, în afară de energia combustibililor fosili, energia nucleară este de departe cea mai scalabilă formă de energie din lume.

În cel mai bun caz, deşi energia nucleară este la zeci de ani de a deveni un lider global privind sursele de energie electrice, să nu mai vorbim de faptul că ar putea să ofere într-un fel soluţii de transport aşa cum poate oferi petrolul. Astfel, nu există nici o perspectivă nucleară “de înlocuire” a combustibililor fosili în curând.

3

CEA MAI MARE TEHNOLOGIE

DE PRODUCERE A ENERGIEI ELECTRICE DIN TOATE TIMPURILE


ENERGIA PE BAZĂ DE COMBUSTIBILI FOSILI: IEFTINĂ, ABUNDENTĂ, DE ÎNCREDERE, CE POATE FI EXTINSĂ ŞI INDISPENSABILĂ

Aceasta este provocarea: identificarea unei surse de energie care sa fie ieftină, din abundenţă, de încredere şi care să poate fi extinsă. După cum am văzut, această provocare se dovedeşte a fi deosebit de greu de depăşit. Energia solară prezintă problema diluării şi a intermitenţei, având nevoie de prea multe resurse pentru concentrarea şi depozitarea optimă pentru a crea o sursă de energie independentă şi care să poată fi extinsă. Chiar şi plantele reprezintă o formă de stocare a energiei electrice, însă acestea nu se încadrează foarte bine datorită resurselor şi a suprafeţelor mari de teren necesare pentru a le cultiva.

Există însă veşti bune. Există o formă de energie solară, un biocarburant care nu prezintă niciuna din aceste probleme, deoarece natura deja a concentrat şi depozitat energia solară a plantelor care au trăit acum sute de milioane de ani. Acele plante moarte se numesc combustibili fosili.

Combustibilii fosili au această denumire deoarece sunt (în majoritatea teoriilor) concentraţii mari de energie provenite de la plantele moarte foarte vechi. Întreaga noastră civilizaţie se bazează pe arderea acestor plante moarte formate din atomi de hidrogen şi carbon conectaţi prin legături chimice foarte puternice. În momentul arderii benzinei în motorul unei maşini, sau a cărbunelui într-o centrală, sau a gazului pentru încalzirea casei, acele legături se desfac eliberând cantităţi foarte mari de energie. Acestea există în formă solidă (cărbune), lichidă (petrol) şi gazoasă (gaze naturale).

În cazul în care aţi folosit vreodată cărbune de lemn în loc de lemn normal pentru grătar, aţi observat avantajul folosirii unui combustibil provenit de la plantele moarte foarte vechi. Cărbunele de lemn poate genera mai multă căldură într-un spaţiu mai restrâns, deoarece a fost deja concentrat anterior - apa a fost iniţial eliminată, producând o cantitate de energie mult mai mare (apa "fiartă" nu eliberează prea multă energie). Combustibilii fosili reprezintă, în mod natural, o forma de energie cu totul concentrată. De-a lungul milioanelor de ani, în urma depozitării plantelor şi acoperirii acestora de noi straturi de pământ, forţele naturale ale pământului le încălzesc şi le transformă astfel în forme de energie mult mai pure decât lemnul sau cărbunele de lemn. Aşadar, acestea au avantajul de a fi concentrate şi depozitate în mod natural.

Un alt avantaj pe care îl prezintă este că aceste surse de energie există în cantităţi inimaginabil de mari. De exemplu, se aproximează că există în total 3050 ani (conform ratei actuale de utilizare) de rezerve recuperabile de cărbune rămase.

Există însă o mare provocare pentru utilizarea combustibililor fosili ca energie. Aceste cantităţi de cărbune, petrol şi gaze nu sunt situate în locaţii de unde să poată fi extrase cu uşurinţă. Ele sunt prinse şi ascunse în subteran - câteodată mii şi mii de metri în adâncime şi de multe ori prinse în piatră, fiind foarte dificil de extras chiar şi atunci când se cunoaşte locaţia.

Din fericire, industria combustibililor fosili este foarte pricepută la utilizarea tehnologiei pentru extragerea acestor materiale ascunse şi transformarea lor în energie pentru viaţă, materiale care de altfel ar fi inutile şi despre care nu s-a ştiut nimic şi cărora nu li s-a dat importanţă în marea parte a istoriei umanităţii.

Termenul tehnic pentru combustibilii fosili este acela de hidrocarburi, deoarece sunt în mare parte formaţi din atomi de carbon şi hidrogen. De asemenea, există ceva dezbateri cu privire la provenienţa lor - dacă toţi provin din plante (fosili); câţiva afirmă că mulţi sau majoritatea provin din adâncuri, cu mult mai jos decât ar fi putut ajunge orice plantă. În orice caz, există cantităţi incredibile de hidrocarburi. Cu o tehnologie în continuă dezvoltare, acestea ne oferă o sursă incomparabilă de energie concentrată, depozitată şi care poate fi extinsă.

Combustibilii fosili se afla în trei forme majore - cărbune, petrol, şi gaze naturale – fiecare cu diferite puncte tari şi slabe.

CĂRBUNELE
Cărbunele este cel mai important combustibil pentru producerea de electricitate din lume - producând 41% din energia electrică mondială în 2011 - şi este de aşteptat să devină sursa principală de energie. Pentru lumea în curs de dezvoltare, a fost alegerea oricărei ţări care a trecut prin procesul de industrializare recent.

Începand cu 1980, s-au înregistrat creşteri record în consumul de cărbune la nivel mondial: în Brazilia cu 144%, în India cu 425%, în China cu 514%. Nu este o coincidenţă că ţările cu un consum crescut de cărbune au înregistrat o experienţă de viaţă îmbunătăţită - odată cu creşterea consumului de electricitate a scăzut rapid rata mortalităţii infantile şi a crescut accesul la sursele îmbunătăţite de apă potabilă.

Motivul pentru care cărbunele este în mod special potrivit ca sursă de energie ieftină la nivel mondial este pentru ca există din abundenţă, este distribuit pe arie largă şi este relativ uşor de extras. Cărbunele este de asemenea relativ uşor de transportat. Există într-o formă convenabilă şi spre deosebire de majoritatea produselor miniere ce necesită separarea unor cantităţi mari de material nedorit, de o cantitate mică de material dorit, cărbunele necesită o prelucrare suplimentară relativ redusă.

Însă, datorită originii sale vegetale şi a locaţiei în subteran, unele legături de carbon şi hidrogen ale cărbunelui prezintă cantităţi importante de sulf şi azot. În momentul arderii, acestea devin dioxid de sulf şi diverşi oxizi de azot, care în concentraţii peste limită pot să fie dăunători, necesitând tehnologii de filtrare şi diluare (mai multe despre acest subiect în capitolul 6). Cărbunele deţine cel mai mare procent de atomi de carbon dintre toţi combustibilii fosili, aşadar în momentul arderii, acesta emite cea mai mare cantitate de dioxid de carbon, al cărui impact îl vom analiza în capitolul 4.

Cărbunele a fost utilizat drept combustibil pentru transport şi a fost cea mai importantă sursă de energie pentru locomotive şi navele cu aburi în perioada când motorul cu aburi era sursa principală de forţă motrică. În cele din urmă, motorul pe aburi a fost înlocuit de motorul cu combustie internă, mult mai versatil, care aproape că a eliminat utilizarea cărbunelui drept combustibil pentru transport în favoarea petrolului. Deoarece valoarea combustibililor fosili provine din faptul că sunt hidrocarburi - combinaţii de hidrogen şi carbon - fiecare dintre aceştia poate fi transformat astfel încât să posede multe dintre calităţile celorlalte, însă această transformare necesită energie şi resurse, ca orice altă transformare, şi de cele mai multe ori nu se merită. În viitor însă ar putea deveni valoroasă - ceea ce înseamnă că declaraţiile ca aceea că vom rămâne fără petrol nu sunt adevărate, deoarece cărbunele şi gazele pot efectiv să producă petrol dacă este nevoie.

De exemplu, cărbunele poate fi transformat în combustibil lichid; compania sud africană de energie SASOL declară că acest lucru poate fi obţinut pentru mai puţin de 80 de dolari pe baril. Cărbunele poate de asemenea să fie transformat în metanol - alcool metil, un alcool care, precum etanolul, poate să provină atât din plante, cât şi din cărbune şi gaze. Metanolul, ca orice alt combustibil, îşi are propriile riscuri şi produse derivate, şi prezintă numai jumătate din energia pe galon deţinută de benzină, însă cu toate acestea reprezintă un posibil substituent pentru petrol odată cu evoluţia pieţei.

Consumul de cărbune creşte rapid şi ar putea creşte chiar mai rapid de atât. Statele Unite pot sa aibă o contribuţie substanţială; am fost numiţi Arabia Saudită a cărbunelui şi avem potenţialul de a deveni un exportator imens de cărbune, oferind energie ieftină pentru instalaţiile din toată lumea.

Ideea principală este: În cazul în care oamenii ar fi liberi să o folosească şi industria ar fi liberă să o producă, energia pe bază de cărbune va furniza miliarde cu acest tip de energie ieftină, din abundenţă şi de încredere pentru următoarele decenii.

GAZELE NATURALE
Gazele naturale reprezintă liderul mondial pentru un tip esenţial de energie - denumită energie electrică de sarcină maximă.

Aşa cum consumul dvs. de energie variază în cursul unei zile, aşa şi reţeaua de electricitate foloseşte diferite cantităţi de energie electrică pentru diferite perioade din timpul zilei. Există un consum minim de energie electrică ce va fi necesar aproape întotdeauna, denumit sarcină de bază. În plus faţă de aceasta, avem nevoie de o tehnologie care să se poată adapta rapid la schimbările în ceea ce priveşte necesarul de energie - precum funcţionarea aparatelor de aer condiţionat într-o zi călduroasă de vară, astfel încât să ne simțim comfortabil şi să evităm accidentele vasculare produse de căldură. Acest fenomen este denumit energia electrică de sarcină maximă şi reprezintă specialitatea gazelor naturale. (Cărbunele, nucleara şi hidro sunt specializate în sarcina de bază.). Energia electrică provenită de la gazele naturale, care foloseşte aceeaşi tehnologie de bază precum motorul unui avion, este potrivită pentru oscilaţiile frecvente.

Gazele naturale sunt de asemenea un combustibil de ardere curat, ce au în componenţă aproape exclusiv carbon şi hidrogen pur, lucru ce le face ideale pentru încălzirea accesibilă a locuinţelor. În plus, serveşte drept material accesibil şi din abundenţă pentru mii de "produse petroliere" - despre care vom discuta în secţiunea următoare.

Dezavantajul gazelor naturale este chiar în numele lor - sunt în mod natural gaze. Acestea sunt mai dificil de transportat pe distanţe mari faţă de lichide sau solide, datorită volumului lor mare. Aşadar, în timp ce petrolul şi cărbunele pot fi transportate relativ uşor în jurul lumii, gazele au reprezentat aproape întotdeauna o piaţă locală. Acest lucru determină probleme în ceea ce priveşte securitatea aprovizionării, în care o ţară este dependentă de aprovizionarea cu gaze faţă de o alta care nu este de încredere - aşa cum este cazul cu multe din ţările europene dependente de gazele naturale din Rusia.

Cu toate acestea, noile evoluţii tehnologice depăşesc aceste obstacole.

Unele dintre acestea le reprezintă tehnologiile energetice pentru gazele de şist, adeseori făcându-se referire la ele drept "fracking" (metoda fracturării hidraulice) în media şi "fracing" în industrie. Fracking reprezintă prescurtarea de la metoda fracturării hidraulice, una dintre numeroasele tehnologii ce pot fi utilizate pentru extracţia gazelor naturale de şist. Aceast tip de tehnologie a atras atenţia în baza unor afirmaţii precum că ar contamina apa freatică. Dupa cum vom discuta mai mult în capitolul 7, această controversă, la fel ca în cazul nuclearei, este mai mult una ideologică decât una tehnică.

Revoluţia energiei pe baza gazelor de şist a condus la o creştere rapidă în producţia de gaze naturale şi petrol în ultimul deceniu şi are potenţial pentru mult mai mult. Combinaţia dintre forajul orizontal şi fracturarea hidraulică a transformat resursele de gaze naturale cunoscute anterior, însă de neatins din punct de vedere economic, în gaze naturale uşor accesibile şi ieftine. În Statele Unite, rezervele dovedite de gaze naturale au crescut cu 46% din 2005.

Există oportunităţi peste tot în lume de a produce energie de şist şi Statele Unite au rol de pionierat. Se estimează a fi mult mai multe surse de gaze naturale în hidraţi de metan, depozite de gaze naturale în formă îngheţată ce există pe fundul oceanului. Prin urmare, potenţialul pentru aprovizionarea cu gaze naturale s-ar extinde cu multe secole, cel puţin.

În acelaşi timp, progresele în ceea ce priveşte compresarea şi lichefierea gazelor naturale le transforma într-un combustibil mult mai proeminent, fiind mai uşor transportabil în jurul lumii. Aceasta reprezintă sursa de oportunităţi şi controverse pentru terminalele de gaze naturale lichefiate.

Gazele pot de asemenea să fie transformate în petrol şi methanol şi să ofere energie în formă compresată sau lichefiată pentru vehicule. Cu toate acestea, atunci când vorbim de transport, nimic nu se poate compara încă cu ceea ce este de departe liderul mondial în materie de combustibil: petrolul.

PETROLUL
Petrolul este cel mai râvnit (şi controversat) combustibil din lume, deoarece este tehnologizat aproape în totalitate prin procese naturale, este ieftin, de încredere, poate fi extins şi pentru că posedă o altă caracteristică crucială pentru o civilizaţie funcţională: portabilitatea.

Petrolul reprezintă o formă de energie ultraconcentrată - energie lichidă - aşadar este ideal pentru orice vehicul aflat în mişcare. Orice sursa portabilă de energie trebuie să îşi care combustibilul, ceea ce înseamnă că marimea şi greutatea sunt factori importanţi de luat în considerare. Petrolul are cea mai mare putere din punct de vedere al greutăţii. Un galon de benzină are 31.000 calorii - cantitatea de energie pe care o folosiţi în 15 zile. Petrolul poate fi rafinat în combustibili stabili, lichizi puternici - benzina, diesel şi kerosen.

Dominanța petrolului drept combustibil al transportului a mers mână în mână cu progresul motoarelor mobile: motoarele pe benzină pentru majoritatea maşinilor, motoarele diesel pentru camioane şi transportul maritim şi motoarele pe kerosen ce furnizează energie pentru aeronave, toate utilizează petrol.

Petrolul este utilizat pentru marea majoritate a transporturilor - 93% în Statele Unite. Alte tehnologii se confruntă cu dificultăţi când vine vorba de a mima o astfel de performanţă.

Valoarea petrolului conduce la investiţii foarte mari realizate în domeniul tehnologiilor de explorare şi extracţie. Deşi depozitele de petrol au fost la un moment dat complet invizibile pentru industrie, tehnologia imagistică modernă din ziua de astăzi, denumită imagistica seismică 3D, ne oferă o imagine mult mai clară cu ceea ce se întâmplă mai jos de suprafaţă şi cum se modifică în decursul timpului. Putem obţine petrol din stâncă (uleiuri din şisturi). În domeniul nisipurilor petrolifere s-a creat o tehnologie ce acţionează ca un decongestionant de sol - eliberând petrolul din nisipurile care l-au ţinut acolo pentru mai multe decenii.

Portabilitatea este deosebit de importantă din mai multe motive. Din punct de vedere personal, petrolul este combustibilul libertăţii - a dat libertate americanilor de a merge acolo unde doresc, atunci când doresc. Din punct de vedere economic, petrolul este combustibilul schimburilor comerciale. Întreg standardul nostru de viaţă depinde de specializare - ca oamenii să facă ceea ce ştiu ei mai bine, oriunde s-ar afla, şi apoi să aibă posibilitatea de a-şi deplasa produsele într-un mod cât mai ieftin către cei care au nevoie de ele. Cu cât este mai mare preţul pentru energia portabilă, cu atât se mişcă mai lent economia mondială.

În viitor, probabil va fi posibil ca vehiculele alimentate cu energie pe bază de baterii să înlocuiască vehiculele alimentate cu petrol pentru anumite scopuri precise. Limitele sunt bazate pe concentraţia energetică sau densitatea energetică a bateriilor; de exemplu bateria Tesla Roadster are o densitate energetică de 107 ori mai mică decât benzina - deşi motorul electric al bateriei poate converti de două ori mai multă energie în energie consumabilă faţă de motorul unei maşini alimentate cu benzină, aşadar în practică bateria Tesla poate avea densitatea de 35 de ori mai mică.

Din motive tehnice, progresul în domeniul tehnologiei bateriilor este extrem de lent - maşinile electrice au existat dinaintea maşinilor alimentate cu benzină - şi este cât se poate de probabil ca o altă soluţie de stocare care nu este pe bază de baterii să aibă în final câştig de cauză. Pentru moment însă, petrolul este cel mai bun combustibil portabil în toată lumea şi suntem dispuşi să plătim un preţ pentru el; câteodată plătim de 5 ori mai mult pentru petrol faţă de gaze naturale per unitate de energie.

Petrolul este de asemenea cunoscut drept cea mai versatilă materie primă pentru obţinerea de materiale sintetice. Cel mai probabil acum staţi într-o cameră în care se află cel puţin 50 de obiecte derivate din petrol, de la izolaţia din perete la mochetă, de la biroul dvs la ecranul calculatorului. Petrolul se află peste tot - şi astfel un american obişnuit consumă 2,5 galoane în fiecare zi.

La fel ca în cazul cărbunelui şi gazelor, există un potenţial viitor imens pentru producţia de petrol - dacă industria poate să elaboreze tehnologii mai bune. Revoluţia energiei de şist aduce rezerve nesperate, în condiţiile în care pământul deţine încă mult mai mult petrol decât am consumat până acum în întreaga istorie a civilizaţiei.