Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2

Fig. 1.2: Consumul de combustibili fosili şi speranţa de viaţă în China şi India
Sources: BP, Statistical Review of World Energy 2013, Historical data workbook; World Bank, World Development Indicators (WDI) Online Data, April 201

Fig. 1.3: Consumul de combustibili fosili şi venitul în China şi India

Sources: BP, Statistical Review of World Energy 2013, Historical data workbook; World Bank, World Development Indicators (WDI) Online Data, April 2014
Povestea este clară – atât speranţa de viaţă cât şi venitul au crescut rapid, însemnând că viaţa s-a îmbunătăţit pentru miliarde de oameni în doar câteva decenii. De exemplu, rata mortalităţii infantile a scăzut în ambele ţări – în China cu 70%, ceea ce se traduce la 66 mai mulţi copii care trăiesc/1000 naşteri. În India s-a înregistrat o scădere similară, de 58%.

Nu doar în China şi India, dar în întreaga lume, sute de milioane de persoane din ţările în curs de industrializare şi-au luat primul bec, primul frigider, primul lor loc de muncă plătit decent, primul an în care beau apa curată sau în care au stomacul plin. Să luăm o statistică în particular, malnutriţia globală şi subnutriţia au scăzut cu 39%, respectiv 40% din 1990. Asta însemnând că într-o lume cu populaţie în creştere, miliarde de oameni sunt mai bine hrăniţi decât ar fi fost cu câteva decenii în urmă. În timp ce există o mulţime de lucruri de criticat în modul în care şi-au organizat industrializarea unele guverne, imaginea de ansamblu a fost uimitor de pozitivă până acum.

Lumea noastră este o lume ce nu se credea a fi posibilă.
. . .

Unde au greşit experţii? Un lucru am observat atunci când am citit predicţiile “experţilor”, aproape toţi s-au bazat pe riscurile tehnologiei şi niciodată pe beneficii – în plus, cei care prezic cel mai mare risc obţin cea mai mare atenţie din parte mass-media şi din partea politicienilor care doresc “să facă ceva”.

Nu există niciun pic de accent pe beneficiile energiei ieftine, de încredere din combustibilii fosili.

Este greşit să gândim că imaginea de ansamblu ia în considerare toate beneficiile şi toate riscurile. Beneficiile energiei ieftine ce alimentează maşinăriile civilizaţiei sunt enorme. Sunt la fel de fundamentale vieţii ca şi hrana, îmbrăcămintea, adăpostul, îngrijirea medicală – toate acestea necesită energie ieftină şi de încredere. Prin faptul că nu au luat în considerare beneficiile energiei produse de combustibilii fosili, experţii nu au anticipat beneficiile spectaculoase pe care această energie le-a adus în ultimii treizeci de ani.

În acelaşi timp, noi trebuie să luăm în considerare riscurile, inclusiv predicţiile conform cărora, folosirea combustibililor fosili va duce la epuizarea catastrofală, poluări catastrofale şi schimbări climatice catastrofale.

Cum au apărut acele predicţii? Chiar dacă tendinţele generale sunt pozitive, s-ar putea ca experţii anti-combustibil fosil să aibă dreptate în privinţa epuizării catastrofale, poluării catastrofale şi schimbărilor climatice catastrofale, ar putea aceste probleme încă să ne conducă la catastrofe pe termen lung ?

Acestea sunt întrebări importante la care să răspundem.

Dar atunci când ne uităm la date, reiese un fapt fascinant: Cu cât am folosit mai mult combustibil fosil, situaţia cu privire la resursele noastre, la mediu şi la climă s-a îmbunătăţit de asemenea.

MAI MULT COMBUSTIBIL FOSIL, MAI MULTE RESURSE, UN MEDIU MAI BUN, UN CLIMAT MAI SIGUR ?
Să începem cu predicţia populară, aceea că rămânem fără resurse, în special fără combustibili fosili.

În cazul în care previziunile au fost corecte, şi anume că rămânem fără resurse de combustibil fosil, atunci, aproape dublarea consumului de combustibili fosili din întreaga lume ar fi trebuit practic să ne fi epuizat resursele de combustibili chiar mai repede decat a prezis Paul Ehrlich şi alţii. Asta este cu siguranţă ceea ce ne-au spus experţii în anii 1970. Într-un mesaj televizat din 1977, Jimmy Carter apare citând naţiunii din înţelepciunea acelui timp: „Am putea folosi toate rezervele descoperite de petrol în totalitate până la sfârşitul deceniului următor. O expresie populară arăbească din acel timp a capturat această idee: „Tatăl meu a călătorit cu cămila. Eu cu maşina. Fiul meu cu avionul. Fiul lui va călători cu cămila.”

Ei bine, nimeni din industria petrolului nu călătoreşte cu cămila, pentru că în timp ce consumul de combustibil fosil a crescut, în acelaşi timp au crescut şi resursele. Cum este posibil?

Unitatea de măsură pentru combustibilii fosili este „rezerva dovedită”, aceasta fiind cantitatea de cărbune, petrol, gaze naturale ce sunt disponibile pentru noi şi accesibile având în vedere tehnologia de astăzi. În timp ce aceste statistici sunt supuse unor manipulări - uneori, ţările şi companiile pot oferi date înşelatoare – sunt cele mai bune informaţii pe care le avem, de asemenea avem şi istoricul previzionat disponibil.

Să ne uităm la rezervele de petrol şi gaz începând cu 1980 până în prezent, aceştia sunt combustibilii fosili pe care ne este teama în mod tradiţional că îi vom epuiza. Cărbunele este mult mai uşor de găsit şi de exploatat încât este considerat a fi combustibilul mineral care este cel mai puţin probabil să se termine. Observaţi cum cu cât consumăm mai mult, cu atât mai mult cresc rezervele.
Fig. 1.4: Mai mult consum de petrol, mai multe rezerve de petrol.

Source: BP, Statistical Review of World Energy 2013, Historical data workbook

Fig. 1.5: Mai mult consum de gaze naturale, mai multe rezerve de gaze naturale .

Source: BP, Statistical Review of World Energy 2013, Historical data workbook
Acest lucru este contraintuitiv; cu cât folosim mai mult, cu atât avem mai mult.

Cum s-a întamplat asta? Rămâneţi aproape.

De ce s-au aşteptat atâţia la epuizarea catastrofală? Din nou, a fost un eşec să gândim la scara largă. Mulţi experţi au dat atenţie doar consumului de resurse, petrol şi gaze naturale, nu şi abilităţii noastre de a găsi noi resurse de petrol şi gaze naturale.

Este adevărat că odată ce vom arde un baril de petrol, el a dispărut. Dar este de asemenea adevărat că ingeniozitatea umană poate creşte în mod dramatic cantitatea de cărbune, petrol sau gaze care este disponibilă. Se pare că există de multe ori peste cantitatea ce am folosit-o în întreaga istorie a civilizaţiei – este doar o chestiune de dezvoltare a tehnologiei în vederea extragerii cât mai economice. În general, oamenii sunt uimitori de buni la utilizarea ingeniozităţii pentru a crea bogăţie, ce înseamnă crearea de resurse. Luăm materiale din jurul nostru şi le facem mai valoroase; aşa am ajuns de la foametea din peşteri la producerea unui corn al abundenţei de hrană, de care ne putem bucura în locuinţe confortabile. Liderii experţi nu au luat suficient în considerare virtuţile fiinţelor omeneşti.

Dar despre predicţia că mediul nostru se va degrada pe măsură ce folosim mai mult combustibil fosil, şi mai mult din totul? Creşterea consumului de combustibil fosil trebuia cu siguranţă să fie pedepsită cu un mediu mult mai murdar.

Ce s-a întamplat de fapt? Ne vom uita la toate măsurile majore de calitate a mediului în capitolul 8, dar pentru moment să ne uităm la aerul curat şi apa curată. Ambele au crescut substanţial.

Aici sunt măsuratori ale EPA a şase mari poluanţi atmosferici. În timp ce consumul de combustibili fosili creşte, aceştia scad.

Fig. 1.6: Statele Unite. Poluarea aerului scade în

ciuda creşterii consumului de combustibili fosili.


Source: U.S. EPA National Emissions Inventory Air Pollutant Emissions Trends

Aici sunt datele internaţionale privind procentul de persoane din lume care au apă de bună calitate, procent care a crescut dramatic în ultimii 25 de ani şi ţările care au folosit din ce în ce mai mult combustibil fosil.

Fig. 1.7: Mai mult combustibil fosil, mai multă apă curată

Source: BP, Statistical Review of World Energy 2013, Historical data workbook; WorldBank, World Development Indicators (WDI) Online Data, April 2014

În general, îmbunătăţirea este incredibilă. Desigur, există locuri, cum ar fi China, care au un nivel ridicat de smog, dar înregistrările făcute în restul lumii indică faptul că acest lucru poate fi corectat în timp ce se utilizează cantităţi de combustibili fosili tot mai mari. Încă o dată, experţii în combustibili anti-fosili au luat-o complet greşit. De ce?

Din nou, prin faptul că nu se gândesc la imaginea de ansamblu, fiind atenţi numai la jumătate din ecuaţie - în cazul combustibililor fosili - concentrându-se doar pe modalităţile în care utilizarea lor poate afecta mediul nostru. Dar combustibilii fosili, aşa cum vom discuta în capitolul 6, pot de asemenea să ne îmbunătăţească mediul dezvoltând tehnologii care să înlăture pericolele pentru sănătatea naturii, cum ar fi staţii de epurare a apei, care să ne protejeze de apa naturală contaminată şi sisteme de canalizare care să ne protejeze de boli naturale şi deşeuri animale. Predicţii pesimiste spun de multe ori că mediul nostru era perfect până să-l murdărească oamenii; acestea nu iau în considerare posibilitatea că noi ne-am putea îmbunătăţi mediul. Dar datele din ultimii patruzeci de ani indică faptul că exact asta am făcut - folosind combustibili fosili.

În cele din urmă, trebuie să ne uităm care este tendinţa în domeniul schimbărilor climatice. Schimbări climatice catastrofale reprezintă astăzi cea mai cumplită afirmaţie despre combustibilii fosili şi este asociată cu multe organisme ştiinţifice proeminente, reviste, şi mass-media, deşi - dacă ne vom uita prin scrierile din anii 1970 şi 1980, vom vedea că aceleaşi organisme declarau cu încredere multe lucruri despre răcirea globală numai ca să se contrazică câţiva ani mai târziu. În 1975, Societatea americană de meteorologie le-a spus americanilor că s-a răcit clima şi acest lucru înseamnă vreme rea: "Indiferent de tendinţele pe termen lung, cum ar fi revenirea la Epoca de gheaţă, apar mai des condiţii meteorologice instabile acum decât în perioada anormal favorabilă care s-a încheiat în 1972. În 1975, Nature a spus," O serie de lucrări recente a furnizat dovezi suplimentare pentru concepţia potrivit căreia Pământul se răceşte. Apare acum îndoiala că schimbările din ultimii câţiva ani sunt mai mult decât o minoră fluctuaţie statistică.

La sfârşitul anilor 1970, mulţi credeau că tendinţa de răcire globală se va încheia cu un dezastru, dar s-a încheiat fără niciun fel de dezastru.

De atunci, cei care cred în schimbările climatice catastrofale s-au concentrat într-o majoritate covârşitoare asupra încălzirii globale datorată emisiilor de CO₂ rezultate din arderea combustibililor fosili. Mult timp a fost cunoscut faptul că, atunci când CO₂ este degajat în atmosferă, efectul de seră conduce la încălzire globală, dar înainte de anii 1970 şi 1980, nu exista o teamă aşa mare încât să aibă o magnitudine suficient de semnificativă pentru a aduce daune majore (sau să facă bine, pentru cine contează). Dar începând din anii 1970 şi mai ales 1980 a devenit populară ideea că schimbările climatice catastrofale sunt rezultatul încălzirii globale. Cât de corect este în comparație cu realitatea?

Amintiţi-vă că în 1986, James Hansen a prezis că "în cazul în care actuala tendinţă este neschimbată, "temperaturile ar creşte cu 0.5 - 1.0 grad Fahrenheit în anii 1990 şi 2 până la 4 grade în primul deceniu al aniilor 2000. Potrivit departamentului propriu al lui Hansen de la NASA, de la începutul până la sfârşitul anilor 1990, temperaturile au fost cu 0.018 grade Fahrenheit (0.01 grade Celsius ) mai mari, şi din 2000 până în 2010, temperaturile au fost cu 0.27 grade Fahrenheit (0.15 grade Celsius) mai mari ,ceea ce înseamnă că a predicţia lui a fost cu mult peste .

Amintiţi-vă de asemenea, că jurnalistul Bill McKibben, rezumând predicţiile lui Hansen şi ale altora, a prezis cu încredere că până acum am fi "ars, ca să o spunem pe şleau." Analizând datele reale pe un grafic, devine clar că previziunile lui au fost complet greşite.

Iată un grafic de temperatură al ultimilor 100 şi de ani în comparaţie cu cantitatea de CO₂ din atmosferă. Putem vedea că emisiile de CO₂ au crescut rapid, cel mai rapid în ultimii cincisprezece ani. Dar nu este nici măcar pe aproape încălzirea sau modelul de încălzire la care am fi fost conduşi să ne așteptăm. Putem vedea o tendinţă de încălzire foarte uşoară în general - mai puţin de 1 grad Celsius (mai puţin de 1,5 grade Fahrenheit) pe secol, care în sine nu este remarcabilă având în vedere că există întotdeauna o tendinţă întru-un fel sau altul, în funcţie de scara de timp selectată. Dar observaţi că există tendinţe mici de încălzire şi de răcire, ceea ce înseamnă că CO₂ nu este un factor determinant deosebit de puternic, şi mai ales observaţi că tendinţa actuală este plată atunci când "ar trebui să" crească vertiginos.

Având în vedere cât de mult este axată cultura noastră pe faptul că CO₂ induce încălzirea globală, este uimitor cât de mică a fost încălzirea. Însa, ce mă frapează cel mai mult sunt datele cu privire la cât de periculos a devenit climatul în ultimele decenii, într-o perioadă când toate predicțiile au spus că Pământul va deveni progresiv mortal. Statistica cheie aici, cea care nu este, din păcate, aproape niciodată menţionată, este "decese legate de schimbările climatice." Am aflat despre această statistică din activitatea prolifică a cercetătorului Indur Goklany, care urmăreşte schimbările de-a lungul timpului legate de numărul de oameni morţi din cauza climei, inclusiv secetă, inundaţii, furtuni, şi temperaturi extreme.

Fig. 1.8: Încălzirea Globală începând cu 1850 – Întreaga poveste
Sources: Met Office Hadley Centre HadCRUT4 dataset; Etheridge et al. (1998);Keeling et al. (2001); MacFarling Meure et al. (2006); Merged Ice-Core Record Data, Scripps Institution of Oceanography

Înainte de a vă uita la date, întrebaţi-vă: având în vedere ceea ce auziţi la ştiri despre climatul din ce în ce mai periculos, v-ati aştepta să se schimbe rata anuală a climatului raportat la decese, deoarece CO₂ din atmosferă a început să fie în creştere semnificativă (în comparaţie cu aproximativ optzeci de ani în urmă). Când ţin prelegeri la colegii, primesc uneori răspunsuri, cum ar fi de cinci ori, chiar şi o sută de ori rata de decese mai mare. Din prima pagină a ziarelor, nu arată ca şi cum tragediile ca superfurtuna Sandy ar fi ceva normal.

Datele spun altceva .

În ultimii optzeci de ani, emisiile de CO₂ au escaladat rapid, rata anuală de decese la nivel mondial legate de climă a scăzut cu o rată incredibilă de 98 de procente. Asta înseamnă că incidența deceselor legate de climă este de cincizeci de ori mai mică decât a fost în urmă cu optzeci de ani.

Fig 1.9: Mai mulţi combustibili fosili, mai puţine decese legate de climă

Source:Boden, Marland, Andres (2013); Etheridge et al. (1998); Keeling et al. (2001);MacFarling Meure et al. (2006); Merged Ice-Core Record Data, Scripps Institution of Oceanography; EM-DAT International Disaster Database
Prima dată când am citit această statistică, nu am crezut că este posibil. Dar
colegii mei de la Centrul pentru Progres Industrial şi cu mine am cercetat pe larg
datele şi statistica este la fel de dramatică şi pozitivă. Deoarece numerele sunt atât de uimitoare, în capitolul 5 le voi explica în profunzime.

Încă o dată, cei mai importanţi experţi ne-au spus să ne bazăm pe ceva ce a fost sută la sută greşit. Nu este că au prezis un dezastru şi a fost o jumătate de dezastru - ci au prezis un dezastru şi a fost o îmbunătăţire dramatică. În mod evident, ceva era în neregulă cu gândirea lor şi avem nevoie să înţelegem ce este, deoarece ei ne spun, din nou, să oprim utilizarea celei mai importante surse de energie din civilizaţia noastră, şi noi le dăm ascultare.

De ce atât de mulţi au prezis creşterea pericolului climatic atunci când realitatea s-a dovedit a fi creşterea siguranţei climatice cu cât am folosit mai mulţi combustibili fosili? Încă o dată, ei nu au imaginea de ansamblu – ei par a fi în căutarea doar a potenţialelor riscuri ale combustibililor fosili, nu a beneficiilor lor. În mod evident, datele despre decesele legate de climă arată că au existat unele beneficii majore şi anume, puterea maşinilor alimentate cu combustibili fosili de a construi o civilizație durabilă, care este extrem de rezistentă la căldura extremă, la temperaturi extrem de scăzute, inundaţii, furtuni, şi aşa mai departe. De ce nu au fost acestea menţionate în discuţie, când am vorbit despre furtuni, cum ar fi Sandy şi Irene, chiar dacă oricine a trecut prin aceste furtuni, a fost mult mai protejat decât ar fi fost cu un secol în urmă?

CARE ESTE MIZA

Imaginaţi-vă dacă am fi urmat sfatul unora dintre consilierii care ne conduceau, mulţi dintre ei ne conduc şi acum, şi anume să restricţionăm sever sursa de energie pe care miliarde de oameni o utilizează pentru a se ridica din sărăcie în ultimii treizeci de ani? Am fi cauzat miliarde de decese premature - decese care au fost prevenite prin utilizarea tot mai mare de combustibili fosili.

Ce se întâmplă dacă previziunile şi prescripţiile de astăzi sunt la fel de greşite? Ar însemna miliarde de decese premature în următorii treizeci de ani, cât şi pierderea unui potenţial viitor uimitor.

Chiar dacă previziunile lor sunt parţial adevărate - desigur, combustibilii fosili prezintă riscuri pe care avem nevoie să le identificăm şi să le cuantificăm pentru a minimiza pericolele şi poluarea - suntem în pericol de a lua decizii proaste din cauza tendinţei de a ignora beneficiile şi de a exagera riscurile.

Astăzi, propunerile pentru a restrânge exploatarea combustibililor fosili sunt mai populare decât au fost vreodată. Aşa cum am menţionat mai devreme, Intergovernmental Panel on Climate Change (IPCC) a cerut ca Statele Unite şi alte ţări industrializate să reducă emisiile de carbon până în 2050 cu 20 % faţă de nivelurile din 1990, astfel Statele Unite s-au alăturat sutelor de alte ţări, în acord cu acest obiectiv. ONU ne reasigură că "aproape 80 la sută din aprovizionarea cu energie din lume ar putea fi realizată de către resursele regenerabile până la mijlocul secolului, dacă vor fi susţinute politici publice adecvate. . . " În toată lumea este la modă să fie atacată orice nouă dezvoltare de combustibili fosili şi orice formă nouă de tehnologie pentru combustibili fosili, de la fracturarea hidraulică ("fracking"), în Statele Unite la nisipuri petroliere ("nisipurile bituminoase"), în Canada.

Să se gândească la măsuri grave, cum ar fi aceste lucruri fără să se reflecte în mod serios la previziunile şi tendinţele din ultimii patruzeci de ani - şi greşelile de gândire care au condus la aceste predicţii eronate - este periculos, aşa cum a fost periculos pentru liderii de opinie să ignore beneficiile combustibililor fosili concentrându-se numai (şi exagerând) pe riscuri. În acelaşi timp, avem nevoie de asistenţă de specialitate să cunoască dovezile din ziua de azi despre beneficiile şi riscurile combustibililor fosili. Istoria nu se repetă întotdeauna.

Dar cum ştim, ce - şi pe cine - să credem?
UTILIZAŢI EXPERŢII ÎN CALITATE DE CONSILIERI,

NU CA SI AUTORITĂŢI
Amintiţi-vă întrebarea din discursul meu Greenpeace: "Foarte mulţi experţi prezic că utilizarea combustibililor fosili va conduce la catastrofe – de ce ar trebui să te ascult?" Ea - şi noi – nu ar trebui să "ascultăm" de nimeni, în sensul în care să le permitem să ne spună ce să facem.

Pentru a fi siguri, avem absolută nevoie să consultăm experţi. Experţii sunt o sursă indispensabilă de informaţii cu privire la stadiul cunoştinţelor în anumite domenii – indiferent care ştiinţă, economie, energie sau climă) pe care le putem folosi pentru a lua decizii mai bune. Dar putem obţine aceaste beneficii numai atât timp cât expertul este sigur cu privire la ceea ce şi cât ştie el, precum şi la ceea ce nu ştie.

Prea des ni se cere să luăm anumite măsuri pentru că un expert le recomandă sau din cauza unui grup de experţi favorizat într-un sondaj de opinie. Aceasta este reţeta eşecului. Am văzut deja că oameni veneraţi ca experţi pot greşi în mod dezastruos, aşa cum a fost în cazul previziunilor lui Ehrlich din anii şaptezeci. Astfel de erori sunt frecvente, în special printre experţii care comentează chestiuni politice controversate, în cazul în care gânditorii sunt recompensaţi pentru a face previziuni extreme, definitive. Gândiţi-vă, de exemplu, la toţi economiştii care erau convinşi în 2007 şi 2008 că economia este sănătoasă şi au sfătuit oamenii să-şi asume mai multe datorii şi să cumpere mai multe proprietăţi, umflând balonul proprietăţii imobiliare mai mult şi mai mult, până s-a spart în cele din urmă.
Pentru a evita să cădem pradă acestei consilieri de "expert", avem nevoie ca experţii să ne explice cum au ajuns la concluziile lor şi să ne asigure că nu au depăşit limitele cunoştinţelor lor, care sunt incredibil de comune.

Nici un cercetător nu este expert în toate; fiecare este specializat într-un anumit domeniu. De exemplu, un cercetător în ştiinţe climatice ar putea fi un specialist în paleoclimatologie (studiul care foloseşte dovezi vechi pentru a deduce cum erau climatele antice), chiar şi atunci ar putea fi expert într-o singură perioadă – să spunem, a Cretacicului (una din perioadele în care au trăit dinozaurii). El nu va fi un expert în fizica climatică şi fizicianul climatic nu este, de asemenea, un expert în adaptabilitatea omului.

Chiar dacă utilizarea noastră escaladată de combustibili fosili este bună sau rea pentru noi, este o întrebare interdisciplinară complexă, şi toată lumea este un nonexpert în multe aspecte relevante. În acest sens, suntem cu toţii în aceeaşi barcă. Pentru a ajunge la o opinie în cunoştinţă de cauză, aceasta trebuie să se bazeze pe activitatea experţilor în mai multe domenii, lucrând pentru a înţelege şi evalua opiniile şi cum interrelaţionează ele între ele şi împreună cu alte cunoştinţe ale noastre.

Fiecare dintre noi este responsabil pentru a lua aceste măsuri - pentru a face ce ştie mai bine pentru a găsi adevărul şi a lua decizia corectă. Acest lucru înseamnă să tratăm experţii, nu ca pe nişte autorităţi care trebuie să fie ascultate, ci în calitate de consultanţi pentru propria gândire independentă şi la procesul de luare a deciziilor. Un consilier este cineva care ştie mai mult decât tine în legătură cu specificul, dar ştie doar o parte din ceea ce aveţi nevoie şi poate fi greşit. Un expert onest şi responsabil recunoaşte acest lucru, aşa că are grijă să îşi explice opiniile şi motivele pentru a fi clare, el ştiind dinainte despre orice motiv care ar putea pune la îndoială concluziile sale, el răspunzând cu răbdare la întrebări şi critici. El se străduieşte să dea acces publicului la cât mai multe informaţii posibile despre datele, calculele, şi raţionamentul lui. În această carte, toate graficele sunt realizate pe baza datelor colectate din surse internaţionale nepartizane (inclusiv cele trei surse mai respectate fără îndoială de savanţi: Banca Mondială, Agenţia Internaţională pentru Energie, şi BP Statistical Review of World Energy) şi informaţii aprofundate despre grafice şi cum au fost acestea re-create pot fi găsite la www.moral caseforfossilfuels.com.

CAUTĂ IMAGINEA DE ANSAMBLU
În cele din urmă, ceea ce obţinem după examinarea beneficiilor şi riscurilor
combustibililor fosili este să cunoaştem imaginea de ansamblu, modul în care acestea afectează viaţa oamenilor şi ceea ce vom face de acum înainte.

Ce experţi în domenii specifice ne oferă nouă cunoştinţele lor pe care să le putem integra într-o evaluare de ansamblu . De exemplu, prin învăţarea de la o combinaţie de oameni de ştiinţă, economişti şi experţi în energie, putem şti cum riscurile arderii cărbunelui se pot compara cu beneficiile arderii cărbunelui.

Privind la imaginea de ansamblu, necesită să ne uităm la toate beneficiile şi riscurile pentru viaţa umană, ca să facem sau să nu facem ceva. Ca să facem altfel ar trebui să fim părtinitori într-un mod care ar putea fi foarte periculos pentru viaţa umană. Un lucru am observat în mod repetat, când privind la previziuni greşite s-a format o prejudecată distinctă împotriva combustibililor fosili. Accentul a fost exclusiv pe aspectele negative ale combustibililor fosili care, au fost de multe ori exagerate, şi nu pe aspectele pozitive ale lor, care având în vedere rezultatele, au fost în mod clar coplesitoare.

De multe ori cauza părtinitoare este o presupunere nerecunoscută.

De exemplu, printre cei care nu sunt de acord cu previziunile schimbărilor climatice catastrofale, este o presupunere general acceptată că este imposibil ca omul să aibă un impact catastrofal sau chiar un impact semnificativ asupra climei. De exemplu, congresmanul de Indiana, Todd Rokita spune: "cred că e arogant ca noi ca oameni să credem că putem cumva schimba clima întregului pământ. . . " - ca şi cum ar exista o anumită garanţie prestabilită că noi nu putem afecta în mod semnificativ sistemul climatic global. Nu există; dacă suntem sau nu în stare, nu se poate ştii fără a examina mai întâi dovezile.

Pe de altă parte a problemei, printre cei care sunt de acord cu previziunile climatice catastrofale, este de la sine înţeles că există ceva în mod inerent în neregulă cu omul care are un impact asupra climei. Dacă ţineţi seama de această ipoteză, probabil că vă asumaţi presupunerea că impactul emisiilor de CO₂ produse de om este foarte negativ, chiar dacă probele au arătat că de fapt este mic sau chiar pozitiv.

Nu putem presupune că lucrurile sunt bune sau rele. Noi trebuie să căutăm cu stricteţe dovezi pentru imaginea de ansamblu - prin urmare, ca şi ultima problemă: să fim clari exact pe ce înţelegem prin bune sau rele.