Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2

Fig. 2.1 Adevărul despre consumul global de energie
Source : BP, Statistical Review of World Energy 2013, Historical data workbook
Observaţi diferenţa. Energia solară şi eoliană produc 1% din energia ce o folosim în timp ce energia combustibililor fosili – cărbune, petrol şi gaze naturale produc 86%, ceea ce înseamna cu de 5 ori mai mult ca toate celelalte combinate. Acele 86 procente sunt cu doar 7 procente mai puţin decât în 1980 – când produceau 93%. Dar totalul este ceea ce contează cel mai mult – observaţi că consumul nostru de combustibil fosil este cu mult mai mare. Alte surse de energie, în special energia nucleară şi hidro au fost suplimente, nu înlocuitoare pentru combustibili fosili.

Reţineţi că oamenii au fost descurajaţi în multe moduri de a nu mai folosi combustibili fosili. În ultimii treizeci de ani, guvernele din întreaga lume – în special guverne europene precum Germania, Spania, Danemarca – au promovat forme non-fosile de energie precum biocombustibilii, energia solară şi eoliană.

PROBLEMA ENERGIEI DIN ALUNE
Răspunsul este simplu: pentru că este o provocare foarte, foarte, foarte grea de a produce energie ieftină, abundentă şi de încredere pentru miliarde de oameni- şi industria de combustibili fosili fiind de departe singura care a dat soluţia. (Deşi, există o sursă de energie care ar putea întrece combustibilii fosili în trei până la 5 decenii – rămâneţi aproape.)

O minunată ilustrare a acesteia a apărut, dintre toate locurile chiar la Saturday Night Live în urmă cu câţiva ani. Jimmy Fallon , gazda “Weekend Update” , a vorbit despre un plan de a utiliza uleiul obţinut din alune pentru a alimenta o maşină. Nu am nicio îndoială că acest lucru ar putea funcţiona – uleiul vegetal şi uleiul obţinut din petrol sunt extrem de similare chimic. Dar eu nu am fost încântat şi nici Fallon :

Revista New Scientist a scris că în viitor, maşinile ar putea fi alimentate de alune. Este încurajator, luând în considerare că un borcan de opt uncii de alune costă aproximativ 9 dolari. Da, am o idee pentru o maşină ce rulează folosind capete de vultur pleşuv şi ouă Faberge.
Am crezut că este genial. Dar iată o întrebare pe care mi-aş fi dorit să o pună Fallon, membru al Artist Against Fracking (Artistii împotriva fracţionării hidraulice) şi astfel un adversar public al combustibililor fosili: De ce alunele “regenerabile” sunt aşa scumpe? În cele din urmă, energia acestora vine de la soare, care este gratis, nu ?

Probabil ar fi răspuns că deşi soarele este gratis, sunt alţi factori din procesul de producţie al alunelor ce le fac scumpe.

Aşa şi este.

Iată un principiu cheie pentru a putea înţelege ce face energia sau orice altceva ieftin şi din belşug. Pentru ca ceva să fie ieftin şi din belşug, fiecare parte a procesului de producţie, inclusiv tot ce intră în acest proces trebuie să fie ieftin şi din abundenţă. Cu alunele ai nevoie nu numai, la fel ca în orice process de materiale, maşini şi forţă de muncă, dar şi de un factor de limitare imens si anume pământul de care este nevoie, acesta fiind de departe din belşug. Alunele necesită un teren cu o combinaţie unică de precipitaţii sau irigare, climă blândă de vară şi climat rece iarna cât şi sol fertil. Aceste lucruri există într-o majoritate covârşitoare într-un singur loc, Turcia, care domină piaţa, însă şi acest habitat ideal generează o singură cultură pe an.

Ceea ce putem numi problema alunelor apare din nou şi din nou la cele mai multe alternative ale combustibililor fosili. În unele cazuri aceştia pot fi ieftini şi de încredere în cantităţi mici – unii oameni folosesc ulei prăjit pentru a-şi alimenta maşinile – dar facându-i ieftini şi de încredere în cantităţi mari, cantităţi suficiente pentru a alimenta viaţa a miliarde de oameni este o realizare majoră.

Aşa cum este o greşeală să presupunem că, deoarece soarele este gratuit, alunele alimentate de soare vor fi gratuite, la fel de greşit va fi să presupunem că energia solară poate fi ieftină. Dacă acest lucru este adevărat sau nu depinde de toate materialele, forţa de muncă şi maşinăriile implicate în întregul proces de valorificare a puterii soarelui.

Fiecare proces energetic necesită o formă de energie brută – nu există nicio maşină energetică de-a gata – şi transformarea acesteia într-o forma utilizabilă încât să devină căldura din casele noastre, puterea mecanică a maşinilor noastre, şi energia electrică ce alimentează internetul. Acesta este un proces ce necesită timp şi resurse, iar cheia este folosirea a cât mai puţin timp şi cât mai puţine resurse posibil încât să poată fi funcţional (inclusiv de încredere) , ieftin şi din belşug.

Funcţionabilitatea este o provocare. Ieftin şi din abundenţă sunt provocări incredibile.

Energia din alune este functională; însă posibil ca pur şi simplu să nu fie ieftină şi din abundenţă.

O altă provocare este manevrarea riscurilor şi subproduselor. De fiecare dată când energia este transformată, există riscul ca ceva să meargă rău (explozii, electrocutare) şi de asemenea există suproduse ce pot fi dăunătoare ( ca şi dioxidul de sulf din cărbune sau deşeurile radioactive generate de extragerea metalelor ce ajung la construirea morilor de vânt.

Să ne uităm la ce tehnologii merg cel mai bine sau cel mai rău la producerea energiei ieftine , din abundenţă şi de încredere – şi când spun abundentă mă refer pe scara miliardelor de oameni. Pentru fiecare dintre aceste tehnologii, voi oferi un scurt rezumat despre cum funcţionează, cât succes a avut la producerea de energie ieftină, din abundenţă, de încredere şi modul în care este poziţionată pentru viitor. Voi începe cu cele mai populare tehnologii energetice: solară si eoliană .

PROBLEMELE DE EFICIENŢĂ ALE SOARELUI ŞI VÂNTULUI: ATENUAREA (DILUAREA) ŞI INTERMITENŢA

Atât energia solară cât şi cea eoliană funcţionează cu energia ce vine direct de la soare; cea solară prin lumina directă a soarelui şi cea a vântului prin încălzirea diferitelor părţi ale atmosferei, aceasta fiind cauza principală a vântului.

Energia solară lucrează de obicei într-unul din cele două moduri: energie solară fotovoltaică (abreviată PV) şi energie solară concentrată (CSP). Energia fotovoltaică generează energie electrică printr-un fenomen, descoperit în jurul anului 1839 de către Edmond Becquerel, numit efectul fotovoltaic, prin care anumite materiale emit electroni atunci când sunt lovite de lumină. Prin fapte extrem de impresionante de inginerie ce implică materiale de precizie (adesea costisitoare), panourile fotovoltaice pot genera curent electric atunci când sunt expuse la lumina soarelui. Prima “celula solara” a fost brevetată în Statele Unite ale Americi în 1888. CSP, prin contrast, concentrează lumina soarelui în caldura, ca şi un copil ce foloseşte o lupă pentru a aprinde frunze uscate. Folosind un aranjament din lupe (în acest caz oglinzi), CSP concentrează energia solară în caldură, aceasta este folosită la încalzirea unui lichid care generează abur ce pune în mişcare un motor.

Electricitatea produsă de vânt funcţionează atunci când vântul ce bate cu viteză mare învarte paletele unei turbine eoliene, care sunt sunt conectate la un generator ce transformă puterea vântului în curent electric.

În practică, tehnologiile solare şi eoliene, aşa cum am văzut înainte, au produs foarte, foarte puţină energie.

Primele cinci ţări clasate în funcţie de consumul de energie solară sunt: Germania, Italia, Spania, Japonia şi China. Procentul de energie electrică, din fiecare ţară, care provine din energia solară este: 4,5% ; 6,3% ; 4,0% ; 0,9% ; si 0,6% .

Primele cinci ţări clasate în funcţie de consumul eolian sunt: SUA, China, Spania, Germania şi India. Un pic mai bine decât energia solară, procentajul de electricitate ce vine de la vânt al fiecărei ţări este următorul: 3.3%, 2.03%, 16.5%, 7.44% si 2.96% . (dacă pare imposibil de scăzut, pentru că am auzit mereu numere ca şi “50% solar şi eolian”, rămâneţi pe fază) .

Nu lăsaţi cele 16.5% procente ale Spanei să vă inducă în eroare. Spania a suferit o devastare financiară din investiţiile în energia eoliană, împreună cu alte investiţii proaste. Dar, mai important, anumite probleme fundamentale cu energia solară şi eoliană, cu cât încearcă să se producă mai multă energie, cu atât se creează mai multe probleme.

De ce ?

Problema de baza este aceea că procesul de generare a energiei solare şi eoliene, pentru a genera electricitate de încredere necesită atât de multe resurse încât nu a fost niciodată ieftin şi din abundenţă. De fapt, tehnologia modernă solară şi eoliană nu produce energie de nădejde.

În mod tradiţional, în discuţiile despre energia solară şi eolienă sunt două probleme citate: problema diluării şi problema intermitenţei.

Problema diluării este aceea că soarele şi vântul nu furnizează energie concentrată, ceea ce înseamnă că este nevoie de o mulţime de materiale pe unitate de energie produsă. Pentru energia solară, astfel de materiale pot include siliciu de înaltă calitate, fosfor, bor, şi compuşi, cum ar fi dioxid de titan, cadmiu-telur, indiu ,galiu seleniură de cupru. Pentru eolian, acestea pot include compuşi de înaltă performanţă (ca cei utilizaţi în industria aeronautică) pentru lamele turbinei, şi metale rare precum neodim pentru magneţii uşori , cât şi oţelul şi betonul necesare pentru construcţia a mii sau zeci de mii de structuri la fel de înalte ca şi zgârie-norii.

Figura 2.2 ne arată cât oţel (şi fier) este necesar pentru a genera electricitate din vânt în comparaţie cu cărbunele, nuclear sau gazele naturale.
Fig. 2.2 Necesarul de oţel şi fier pe megawatt pentru vânt, cărbune şi gaze naturale.
Source : ALPINE Bau Gmbh, July 2014 ; Peterson, Zhao, Petroski (2005) Wilburn 2011

Astfel de cerinţe ale resurselor sunt o mare problemă de cost, pentru a fi siguri, ar trebui ca soarele să strălucească tot timpul şi vântul să bată tot timpul. Însă este o problemă şi mai mare, soarele şi vântul nu funcţionează în acest fel. Asta este problema reală – problema intermitenţei, sau mai colocvial spus problema lipsei de fiabilitate.

După cum am văzut în spitalele din Gambia, este de o importanţă pe viaţă şi pe moarte ca energia să fie fiabilă. Există şi unele situaţii în care nu este, şi energia solară işi are un loc acolo – precum încălzitoarele de apă caldă solare sau sistemele de încălzire ale piscinei. Dar, pentru aproape tot ceea ce facem, de încredere, energia la cerere este vitală, şi fără aceasta, reţeaua de electricitate rămâne în pană.

Ştim din experienţă că soarele nu străluceşte tot timpul, să nu mai vorbim de faptul că nu străluceşte cu aceeaşi intensitate tot timpul, iar vântul nu suflă tot timpul – lăsând la o parte asigurarea că soarele va fi “oprit” noaptea, acestea pot fi extrem de imprevizibile.

Pentru a auzii adversarii combustibililor fosili discutând problema lipsei de fiabilitate a energiei solare şi eoliene, spunând ca nu este nici un obstacol, ca şi dovadă stă succesul Germaniei, aceasta a reuşit să se susţină datorită energiei solare şi eoliene. La sfârşitul anului 2012, Bill McKibben descria “ Ceea ce se întamplă în Germania” ca “inexplicabil” şi a spus “au fost zile în această lună (decembrie) în care şi-au luat jumătate din energia necesară din panouri solare”.

Se pare că veştile devin chiar mai bune. Centrul pentru Progresul American a raportat pe 13 mai 2014 că “Germania stabileşte un nou record, generând 74 % din energia de care are nevoie folosind sursele regenerabile.” Dar uitându-ne la statisticile energetice oficiale ale Germaniei, aflăm o altă poveste foarte diferită. În figura 2.3 se arată cât de multă din energia Germania a provenit din sursele solare şi eoliene de-a lungul anului 2013, în comparaţie cu cât de mare a fost necesarul fiecărei luni. Observaţi cât de nesigură este cantitatea de energie electrică solară şi eoliană. Vântul variază mereu, câteodată dispare aproape complet, iar sursele solare produc foarte puţină energie, când Germania are mai multă nevoie.

Fig. 2.3 Energia solară şi eoliană asigură o mică parte din necesarul de energie electrică al Germaniei .

Source: European Energy Exchange Transparency Platform Data (2013)

Cum au putut spune atâţia că soarele şi vântul au generat peste 50 % din energia necesară Germaniei? La ceea ce se referă este faptul că energia solară şi eolienă este atât de variabilă, încât în orice moment energia solară poate genera 50 procente din energia electrică folosită. Poate genera de asemenea 0 procente din electricitatea folosită la un moment dat. Aici este un grafic cu producţia de energie electrică solară şi eoliană din aprilie 2013 pe baza cantităţii medii de energie electrică generată la fiecare 15 minute. Observaţi că, uneori, producţia combinată de energie solară şi eoliană este relativ mare - şi uneori nu este deloc. Aceasta este natura unei surse intermitente şi nesigure.
Fig. 2.4 Solar şi eolian: Cu cât te uiţi mai de aproape, cu atât sunt mai nefiabile
Source: European Energy Exchange Transparency Platform Data (2013) : Federal Statistical office of Germany
În timp ce vă uitaţi la exploziile zimţate şi teribil de insuficiente de energie electrică din surse solare şi eoliene, amintiţi-vă acest lucru: unele surse sigure de energie trebuie să facă munca grea. În cazul Germaniei, o mare parte din acea energie este cărbunele. În timp ce Germania a plătit zeci de miliarde de dolari pentru a subvenţiona panourile solare şi morile de vânt (eolienele), capacitatea de combustibili fosili, în special cărbune, nu a fost închisă – aceasta a crescut.

De ce? Pentru că Germania are nevoie de mai multă energie şi nu se poate baza pe regenerabile.

În Germania, liderul mondial în producerea energiei electrice din surse solare şi numărul 3 în domeniul eolienelor, panourile solare şi morile de vânt (eolienele) ale acesteia produc într-o săptămâna mai puţin de 5 procente din electricitatea de care aceasta are nevoie. Ce se întamplă atunci? Sursele de încredere în producerea electricităţii , în cazul Germaniei cărbunele, trebuie să producă mai multa electricitate. Din motive tehnice variate, acest lucru este chiar mai ineficient decat sună. De exemplu, pentru că sursele de încredere trebuie să se deplaseze rapid în sus şi în jos pentru a se adapta la capriciile soarelui şi vântului, acestea devin ineficiente – la fel ca maşina ta în trafic aglomerat (stop-and-go-traffic) – ceea ce înseamna mai mult consum de energie şi astfel mai multe emisii (inclusiv CO₂) . Dar ce se întamplă atunci când este disponibilă o mare cantitate de energie produsă de lumina soarelui şi vânt ? Pentru o reţea electrică, prea multă cât şi prea puţină energie electrică va provoca o pană – aşa că Germania trebuie să-şi oprească centralele pe cărbune şi să fie gata să le pornească din nou (mai multe opriri- porniri). În practică, ei au adesea un exces aşa mare de energie electrică încat trebuie să plătească alte ţări să le ia acest exces de energie electrică – ceea ce înseamnă ca aceste ţări să-şi încetinească centralele lor fiabile pentru a se potrivi afluxului de energie electrică. Aceasta nu este, evident, scalabilă; dacă capacitatea tuturor de generare a energiei ar fi la fel de nedemnă de încredere ca cea a Germaniei, atunci nu ar mai fi nimeni care să le absoarbă vârfurile lor.

Singura cale pentru ca energia solară şi eoliană să fie cu adevărat utile, surse încredere de energie, ar fi să le combine cu un sistem extrem de ieftin de stocare a energiei. Nu există un astfel de sistem, pentru că stocarea energiei într-un spaţiu restrâns consumă o mulţime de resurse. Acesta este motivul pentru care în întreaga lume nu există de sine stătătoare o centrală electrică solară sau eoliană. Toate necesită un sistem de rezervă – “de rezervă” ar însemna ca centralele solare sau eoliene să funcţioneze mai tot timpul. Mai precis, putem spune că energia solara şi eoliană sunt paraziţi care necesită o gazdă.

Iată o analogie. Imaginaţi-vă că aveţi o companie cu angajaţi foarte productivi, eficienţi şi de încredere. Apoi este o iniţiativă de a aduce angajaţi “regenerabili” care se presupune că vor trăi pentru totdeauna, dar aceştia sunt scumpi şi nu ştii când vor apărea. Un document produs de ei nu este la fel de valoros ca un document produs de un alt angajat – pentru ca nu ştii când documentul lor va fi gata. O companie se poate ocupa de câţiva astfel de angajaţi, dar nu poate fi condusă de către aceştia.

Îmi amintesc că mă uitam la un interviu al unui doctor din Kenya care a trebuit să îşi facă treaba cu energie produsă din sursele regenerabile. Clinica sa funcţiona cu panouri fotovoltaice şi nu putea produce atâta electricitate încat să ţină atât luminile aprinse cât şi frigiderul pornit în orice moment, aşa că trebuia să aleagă între una sau alta. Când încerca să le folosească pe ambele simultan, o alarmă suna, semnificând “lipsa puterii”. Lipsa puterii este exact pericolul pe care dorim să îl înlăturăm în substituirea combustibililor fosili cu sistemele solare şi eoliene.

Un alt kenyan, James Shikwati, de la Inter Region Economic Network, explică de ce ia în nume de rău programele ce încurajează ţările subdezvoltate să folosească energia solară sau eoliană.

Ţările bogate îşi permit să se angajeze în experimente luxoase cu alte forme de energie, dar noi, suntem încă în stadiul de supravieţuire. Nu văd cum un panou solar va alimenta o industrie a oţelului, cum va alimenta un panou solar o reţea de cale ferată, ar putea merge, poate, doar sa alimenteze un mic radio cu tranzistori .

De ce se focusează atât ecologiştii pe energia solară şi eoliană, în ciuda problemelor nerezolvate ale acestora? Explicaţia tradiţională este ca nu produc CO₂ – lăsând la o parte cărbunele şi petrolul de care este nevoie pentru producerea acestora (nu poţi construi o eoliană folosind o eoliană). Vom vedea mai târziu că există forme mult mai scalabile de energie ce nu produc CO₂ (hidroelectric şi nuclear), cărora liderii de mediu se opun.

Indiferent de punctele de vedere ale cuiva cu privire la riscurile folosirii combustibililor fosili, este profund iresponsabil să pretinzi, aşa cum fac mulţi susţinători ai energiei solare şi eoliene, că acestea alimentează Germania, să nu mai vorbim de asigurarea a 50% din puterea necesară. Energia este o problemă de viaţă şi de moarte – nu ne putem permite să fim neglijenţi în gândire şi să judecăm după statistica care pare să confirme viziunea noastră asupra lumii.

Se pare că se pune mai mult accent pe obţinerea energiei direct de la soare, adesea considerată “naturală”, decât pe obţinerea acesteia într-un fel în care să maximizeze viaţa umană. Este profund iresponsabil şi îngrijorător faptul că liderii de mediu ne spun să ne privăm de folosirea combustibililor fosili pe promisiunea a ceva ce poate fi descris ca un experiment extrem de speculativ, şi poate mai puţin descris ca prost-conceput, irosirea- resurselor, eşec peren.

Mai există o sursă mult mai fiabilă de energie regenerabilă ce este aprobată de către mulţi lideri de mediu, deşi cu o anumită reticenţă: energia biomasei. De exemplu, în scopul satisfacerii mandatelor de regenerabilitate, care exclud, de obicei, energia hidraulică, Germania şi multe alte ţări se întorc la combustibilul biomasă regenerabilă – lemn - pentru a compensa faptul că energia solară şi eoliană se comportă atât de slab.

PROBLEMELE BIOMASEI :

PRELUCRARE ŞI MĂSURABILITATE

Energia biomasei este derivată din materie vegetală sau animală, fie că este lemn, culturi, deşeuri de culturi, iarbă, sau chiar gunoi de grajd. Biomasa include biocombustibilii, aceştia sunt combustibili lichizi, de obicei, alcool, derivat din aceste surse şi utilizate pentru alimentarea automobilelor. Alte forme de biomasă sunt folosite pentru energie electrică fixă sau direct pentru căldură (cum ar fi lemnul sau bălegar de animale ars pentru a rămane cald)

În practică, biomasa, ca şi soarele şi vântul, a produs o cantitate mică de energie la nivel mondial – deşi considerabil mai mare decat solară şi eoliană .

De ce ?

Biomasa este regenerabilă şi naturală pentru că energia acesteia vine de la soare – dar nu toate intrările în proces se pot măsura. Se aseamănă cu energia din alune; de fapt, energia din alune este o formă de energie a biomasei.

În beneficiul acesteia, biomasa are un sistem de stocare, spre deosebire de energia solară şi eoliană – plantele pot stoca energia de la soare prin fotosinteză. Problema este că necesită multe resurse pe care să le creştem - şi anume, resursele implicate în agricultură, inclusiv cantităţi mari de energie, terenuri, maşinării, apă, îngrăşământ – la fel cum este nevoie de foarte multă apă pentru a construi instalaţiile solare şi eoliene. În timp ce instalaţiile solare şi eoliene pot fi construite în multe locuri (deşi o parte a problemei este că latitudinile nordice şi sudice nu le dau lumina soarelui pentru multe ore), biocombustibilii trebuie cultivaţi pe terenuri agricole relativ limitate, care încep să ne aducă în teorie energia din alune. Înseamnă că biomasa este într-o cumpănă grea- adesea, cu cât vom încerca să producem mai multă, cu atât mai rare şi mai scumpe devin intrările şi cu atât mai scumpă devine energia noastră.

Biocombustibilii ca etanolul din porumb sau trestie de zahăr, sau biomasa din lemn, concurează cu terenurile agricole sau terenurile forestiere, ridicând preţurile atât pentru combustibili, cât şi pentru alimente. Măsurabilitatea a fost problema pentru fiecare biocombustibil care funcţionează (administraţia Bush a încercat să ne forţeze să folosim etanol celulozic, o formă de etanol din surse nealimentare ce a fost promovat începând cu 1920 dar care încă nu funcţionează) la o scară mai mică. Chiar dacă biomasa nealimentară ar fi funcţionat mai bine decât o face în prezent, ar consuma multe resurse pentru a le cultiva iar şi iar.

Un gând: de-a lungul istoriei, a fost o provocare pentru oameni să producă suficiente culturi pentru hrană, asta deoarece agricultura necesită multe resurse pentru a produce un număr insuficient de calorii. Avem nevoie de zeci de ori mai multe calorii pentru maşinăriile noastre, la fel cum avem noi nevoie din mâncarea noastră! Dacă am putea mânca petrol sau electricitate, am face-o , pentru că este mult mai ieftin pe unitate de energie. De ce să hrănim cu mâncare umană maşinăriille ce au un apetit de sute de ori mai mare decât al nostru?

Deja, utilizarea sporită a biomasei a corelat puternic cu o creştere a preţurilor la produsele alimentare – vezi figura 2.5. Ideea măsurării de zece ori sau mai mult, măcar cât să facă o adâncitură în producţia de energie din combustibili fosili, este de neconceput, având în vedere toate dovezile pe care le avem.

Potrivit unui raport recent al ONU, Starea Insecurităţii Alimentare în Lume ,

Preţurile mari şi volatile ale alimentelor va continua să crească. Cererea consumatorilor aflaţi în creştere economică va creşte, populaţia va creşte, şi orice creştere a biocarburanţilor va plasa cerinţe suplimentare sistemului alimentar.
Fig. 2.5 Compararea indicelui preţurilor la alimente cu producţia de

biocombustibil
Source: index mundi Commodity Food Price Index , 2014 ; BP, Statistical Review of world Energy 2013 , Historical data workbook.
Energia biomasei nu furnizează energie măsurabilă, dar face dificil pentru agricultori să ofere hrană măsurabilă.

Nu există deloc dovezi că energia solară, eoliană şi energia biomasei pot completa semnificativ energia din combustibilii fosili, să nu mai vorbim de înlocuirea acesteia, să nu mai vorbim de creşterea energiei de care este nevoie disperată în viitor. Dacă, în viitor aceste industrii sunt în masură să depăşească multele probleme nerezolvate ca energie diluată şi de neîncredere, transformând-o în energie ieftină, abundentă şi de încredere la scară globală, ar fi fantastic. Este necinstit să pretindem că aşa ceva s-a întamplat sau că există vreun motiv să credem că se va întâmpla.

Cu siguranţă, energia solară, eoliană, şi energia biomasei îşi au utilitatea pentru utilizarea unei nişe. Dacă locuiţi la depărtare de o reţea de electricitate şi vă puteţi permite o instalaţie cu o baterie ce poate alimenta câteva aparate electrocasnice, ar fi mai bine decât alternativa (fără energie, sau reîntoarcerea frecventă în civilizaţie a motorinei), dar acestea sunt complet inutile în furnizarea de energie ieftină, abundentă, de încredere pentru 7 miliarde de oameni – şi încercarea de a se baza pe ele ar fi mortală.

Cu toate acestea, liderii noştrii propun interdicţii masive combustibililor fosili, cu promisiunea ca aceste tehnologii radical inferioare vor fi înlocuite. Aceasta reflectă o ignoranţă, sau o indiferenţă faţă de nevoia unei energii eficiente şi faţă de valorea energiei ieftine, abundente şi de încredere. Orice lider care se gândeşte să ia o decizie politică în legătură cu energia noastră, şi în final cu energia şi oportunităţile a 7 miliarde de oameni, ar fi bine să ia în considerare adevărul despre energia regenerabilă.