Conţinut 1 Istoria secretă a combustibililor fosili 2

NUMIŢI STANDARDUL

În cele din urmă, atunci când ne gândim la combustibilii fosili, încercăm să ne imaginăm ceea ce trebuie să fie făcut, ce alegeri corecte trebuie făcute. Dar ce anume înţelegem prin corect şi greşit, bine şi rău? Care este standardul nostru de valoare? Prin care standard sau măsură poţi spune că ceva este bun sau rău, mare sau catastrofal, corect sau greşit, moral sau imoral?

Am considerat viaţa umană ca standard de valoare, şi puteţi vedea asta în argumentele mele anterioare: Cred că utilizarea combustibililor fosili a fost de departe o alegere morală pentru că au permis la miliarde de oameni să trăiască mai mult şi să aibă vieţi mai împlinite, cred că reducerile propuse de ecologiştii din anii 1970 au fost greşite şi au acuzat fiinţele umane de toată moartea şi suferinţa.

Nu toată lumea are ca standard de valoare viaţa umană, oamenii susţin adesea că lucrurile sunt corecte sau greşite pentru alte motive decât cele care fac bine sau rău fiinţelor umane. De exemplu, mulţi oameni religioşi cred că este greşit să mănânce anumite alimente sau să se angajeze în anumite acte sexuale, nu pentru că ar exista dovezi că aceste alimente sau acte sunt nesănătoase sau dăunătoare într-un fel pentru fiinţa umană, ci pur şi simplu pentru că ei cred că Dumnezeu le interzice asta. Standardul lor de valoare nu este viaţa umană, ci (ceea ce au nevoie pentru a fi) voia lui Dumnezeu.

Religia nu este singura sursă de standarde de valoare non-umane. Mulţi lideri de opinie din domeniul mediului înconjurător, inclusiv cei care prezic catastrofa datorată combustibililor fosili, consideră standardul lor de valoare ceea ce ei numesc natura "curată" sau natura virgină - nealterată de către om.

De exemplu, într-un comentariu din Los Angeles Times la The End of Nature (Sfârşitul naturii), cartea influentă a lui McKibben de acum douăzeci şi cinci de ani care estima schimbări climatice catastrofale, David M. Graber, cercetător în biologie pentru National Park Service, a scris acest rezumat legat de mesajul lui McKibben:

McKibben este un biocentrist, la fel ca mine. Nu suntem interesaţi de utilitatea unei anumite specii, sau râu care curge liber, sau ecosistem, pentru omenire. Au o valoare intrinsecă, valoare mai mare – pentru mine - decât altă valoare a corpului uman, sau un miliard de alte valori. Fericirea umană, şi desigur fecunditatea umană, nu sunt la fel de importante ca o planetă sălbatică şi sănătoasă. Ştiu cercetători în ştiinţe sociale care îmi amintesc că oamenii sunt parte a naturii, dar nu este adevărat. Undeva de-a lungul liniei - de acum aproximativ un miliard de ani înainte, sau poate jumătate - am încheiat contractul şi am devenit un cancer. Am devenit o rană pe noi înşine şi pe Pământ. Este cosmic puţin probabil că lumea dezvoltată va alege să pună capăt acestei orgii a consumului de energie pe bază de combustibili fosili şi Lumea a treia să pună capăt distrugerii peisajului. Până în momentul în care Homo sapiens va decide să se realăture naturii, unii dintre noi pot doar spera că va veni virusul care trebuie”.
În cartea sa, McKibben a scris că scopul nostru ar trebui să fie o "lume umilă” în care să avem un impact mai mic asupra mediului şi "Fericirea umană ar avea o importanţă secundară."

Ce este de primă importanţă? Minimizarea impactului nostru asupra mediului. McKibben explică: "Deşi nu pe timpul nostru, şi nu pe timpul copiilor noştri, sau copiilor lor, dacă ştim acum, astăzi să ne limităm cifrele, dorinţele şi ambiţiile noastre, probabil natura şi-ar putea relua într-o zi funcţionarea independentă. "Aceasta implică faptul că ar trebui să existe mai puţine persoane, cu mai puţine dorinţe, şi mai puţine ambiţii. Aceasta este exact opusul cuiva care consideră ca standard de valoare viaţa umană. Acesta este standardul de valoare – nonimpact uman, al cuiva care nu ţine seama de viaţa umană şi fericire.

Mai devreme am văzut că fiinţele umane sunt mai sigure ca niciodată de climă, indiferent de impactul pe care l-a avut creşterea concentraţiei de CO₂ în atmosferă de la 0.03 la sută la 0.04 la sută. Totuşi, Bill McKibben şi alţii numesc clima noastră actuală catastrofică. Prin ce standard?

În cartea sa Eaarth, McKibben susţine că este tragic pentru fiinţa umană să facă ceva care afectează clima, chiar dacă nu răneşte fiinţele umane. El scrie, făcând referire la o lucrare de mai dinainte:

Pur şi simplu ştiind că am început să alterăm clima însemnă că apa care curge într-un pârâu are un alt sens, mai puţin important.

"În loc de o lume în care ploaia a avut o existenţă independentă şi misterioasă, ploaia a devenit un subset al activităţii umane,"Am scris. "Ploaia a purtat un brand; a fost un bou, nu un cerb."

Acest lucru înseamnă că ceva este diminuat moral dacă este afectat de fiinţa umană.
Dacă combustibilii fosili au schimbat clima, dar nu într-un mod care să lezeze oamenii - ba chiar i-a ajutat - ar fi corect să îi folosim datorită beneficiilor aduse vieţii umane?

Pentru un standard de valoare uman, răspunsul este absolut da. Nu este nimic intrinsec în neregulă cu transformarea mediului nostru - dimpotrivă, acestea sunt mijloacele noastre de supravieţuire. Dar ce putem face să evităm transformarea mediului într-un mod care ne dăunează acum sau pe termen lung.

V-aţi putea întreba cum, considerând viaţa umană standardul vostru, se poate aplica acesta pentru conservarea naturii. Acesta se aplică pur şi simplu: conservă natura atunci când acest lucru aduce beneficii vieţii umane (cum ar fi să te bucuri de un parc frumos) şi dezvoltă-l atunci când de acesta va beneficia fiinţa umană. Prin contrast, dacă nonimpactul - nu viaţa umană - este standardul, cel mai moral lucru de făcut este să lăsaţi întotdeauna natura în pace. De exemplu, în anii 1980, în India a existat o mişcare ecologistă, numită mişcarea Chipko, care a făcut aproape imposibil pentru indieni să taie pădurile pentru a se angaja în dezvoltarea industrială. A fost atât de rău că mişcarea care s-a numit literalmente Log the Forrest a apărut ca să o contracareze. Un indian care încercat să construiască un drum a spus:

Acum mi-au spus că, din cauza Chipko drumul nu poate fi construit [spre sat], pentru că totul a devenit paryavaran [mediu]. . . . Nu mai putem obţine lemn nici măcar pentru a construi o casă. . .- ne-au fost smulse our haq- haqooq [drepturile şi concesionările] . . . . Am de gând să contest panchayat [organismul administrativ al satului] alegerile şi să devin pradhan [ liderul satului ] anul următor…. Prima mea luptă va fi pentru drum, lasă ecologiştii să facă ceea ce vor [caractere italice în original]

Aceasta este esenţa conflictului: umanistul, care este termenul pe care-l voi folosi pentru a descrie pe cineva care are ca standard de valoare omul, care tratează restul naturii ca ceva ce poate utiliza în beneficiul său; nonumanistul cel care tratează restul naturii ca pe ceva care trebuie să fie deservit.

Noi întotdeauna trebuie să fim clari cu privire la standardul nostru de valoare, să cunoaştem obiectivul pe care îl vizăm. Urmărirea scopului „bunăstarea umană”, care include transformarea naturii atât de mult cât este necesar pentru a satisface nevoile umane, este mult diferit de urmărirea scopului „să nu afectezi natura”. Umanistul consideră că transformarea naturii este rea doar dacă nu reuşeşte să satisfacă nevoile umane; nonumanistul consideră că transformarea naturii este intrinsec rea şi acest lucru va duce cumva inevitabil la dezastru pentru noi pe termen lung.

Deoarece multă lume care prezice consecinţe grave din cauza folosirii combustibililor fosili nu deţine pe faţă un standard de valoare uman şi pentru că marea majoritate a discuţiilor cu privire la problemă nu sunt clare în legătură cu ce standard de valoare se foloseşte, trebuie să ne întrebăm întotdeauna atunci când auzim o evaluare: "Cu ce standard de valoare?"

CAZUL MORAL AL COMBUSTIBILILOR FOSILI

În experienţa mea, dacă vom urma aceste principii pentru a obţine o imagine de ansamblu asupra a ceea ce va fi şi nu va fi benefic pentru viaţa umană, concluzia la care vom ajunge este de departe mult mai pozitivă şi optimistă decât s-ar aştepta cineva.

Motivul este că energia ieftină, abundentă şi de încredere pe care o obţinem din combustibilii fosili şi alte forme de energie ieftină, din belşug şi de încredere, combinată cu ingeniozitatea umană, ne oferă posibilitatea de a transforma lumea din jurul nostru într-un loc care este mult mai sigur faţă de orice pericole pentru sănătate (provocate de om sau naturale), mult mai sigur faţă de orice schimbări climatice (provocate de om sau naturale), şi mult mai bogat în resurse acum şi în viitor.

Tehnologia combustibililor fosili transformă natura pentru a îmbunătăţi viaţa umană pe o scară epică. Este singura tehnologie care poate în prezent satisface nevoile de energie ale tuturor celor 7 miliarde de oameni de pe această planetă. Deşi există unele tehnologii suplimentare cu adevărat interesante care pot conduce la dominaţie în câteva decenii, acestea nu diminuează măreția sau valoarea imensă a tehnologiei combustibililor fosili.

În cele din urmă, în cazul moral al combustibililor fosili nu este vorba despre combustibili fosili; e cazul moral legat de utilizarea energiei ieftine, abundente, de încredere pentru a amplifica abilităţile noastre de a face lumea un loc mai bun - un loc mai bun pentru fiinţele umane.

De aici vom începe. În capitolele 2 şi 3, voi prezenta cazul în care nici o altă tehnologie energetică în afară de cea a combustibililor fosili nu poate nici măcar să se apropie de aceasta în a produce energie în viitorul apropiat (deşi multe pot fi suplimente valoroase).

În capitolele 4, 5, 6 şi 7, voi prezenta cazul în care energia îmbunătăţeşte dramatic capacitatea noastră de a face faţă oricărui aspect al vieţii folosind utilajele – crescând capacităţile noastre mentale cu calculatoare, capacităţile noastre medicale cu dispozitive RMN, capacităţile noastre agricole cu echipamente de mare putere agricolă - deci îmbunătăţeşte dramatic capacitatea noastră de a ne face mediul mai sănătos şi mai sigur faţă de ameninţările naturale şi provocate de om. Datele arată în mod clar că nu am avut niciodată o mai bună calitate a mediului şi nu am fost niciodată mai siguri de climă, în ciuda utilizării record a combustibililor fosili.

În capitolul 8, voi prezenta cazul în care utilizarea combustibililor fosili nu este "nesustenabilă", dar progresivă - folosind cele mai bune tehnologii energetice astăzi şi în următoarele decenii, ne deschide calea pentru a valorifica nu numai cantităţile mari de combustibili fosili rămase în pământ, pe care doar le-am zgâriat la suprafață, dar, de asemenea pentru a crea resursele şi timpul necesar pentru a dezvolta următoarele mari tehnologii de energie .

În cele din urmă, în capitolul 9, voi susţine cazul în care suntem într-unul din acele puncte în istorie în care suntem la o limită fină între vis şi coşmar şi acea partea denumită coşmar câştigă, datorită deceniilor de subapreciere a beneficiilor utilizării combustibililor fosili şi denaturării masive a riscurilor utilizării combustibililor fosili. Dar visul este absolut posibil. Doar trebuie ca noi cu adevărat, în sufletul nostru, să înțelegem valoarea energiei pentru viaţa oamenilor.

2

PROVOCAREA ENERGIEI:

ENERGIE IEFTINĂ, DIN BELŞUG ŞI DE ÎNCREDERE ......PENTRU

7 MILIARDE DE OAMENI

ENERGIA ŞI VIAŢA

Spuneţi-mi dacă acest lucru este motivant. Anul acesta, umanitatea va folosi 560 miliarde BTU de energie, ceea ce înseamnă în medie cam 215.000 BTU /persoană/ zi- şi unii oameni au acces la mai puţin de 25.000 de BTU / zi.

Nu ?

Din păcate, discuţiile despre energie sunt prea adesea abstracte şi tehnice , facandu-ne să nu ne gândim la energie într-un mod foarte personal, semnificativ. Inainte de a studia energia la modul profesional, mă gândeam la aceasta în mare parte atunci când făceam plinul la maşină, când îmi plăteam factura de energie electrică şi atunci când urmăream controversele despre industria energetică (de obicei industria de combustibili fosili).

Dar realitatea este aceea că energia ne influențează fiecare aspect al vieţii. Aproape nimic nu contează mai mult în vieţile noastre, în vieţile acelora de care îşi pasă şi în viaţa a miliardelor de oameni din întreaga lume decât existenţa energiei ieftine, din belşug şi de încredere. Ca să vă arăt la ce mă refer, iată aici o poveste din Gambia despre ce înseamnă energia electrică pentru o femeie cu copil.

GAMBIA

Iunie 2006

La ora 4 P.M într-o după amiză de sâmbătă, am fost uimit când s-au aprins luminile; luminile nu se aprindeau după ora 2 P.M în timpul weekendului. Adrenalina şi-a făcut simţită prezenţa atunci când am fost invitat să observ o operaţie de cezariană de urgenţă – o premieră pentru mine. Când copilul a apărut, mi-am simţit inima plină de entuziasm şi veneraţie!

Indiferent de câte ori tehnicianul i-a aspirat gura şi nasul, copilaşul nu a scos nici un sunet. După douăzeci şi cinci de minute, tehnicianul şi asistenta au renunţat. Chirurgul mi-a explicat mai târziu că copilul s-a sufocat în uter. Dacă ar fi avut destulă electricitate pentru a utiliza aparatul cu ultrasunete pentru fiecare sarcină, acesta ar fi detectat problema mai devreme şi ar fi fost capabil să planifice operaţia de cezariană. Fără o depistare precoce, operaţia de cezariană a devenit o urgenţă, în plus, operaţia a trebuit să aştepte pentru ca generatorul să fie pornit. Pierderea acelor minute preţioase a însemnat pierderea unei vieţi preţioase. La acea vreme, în acel loc, tot ce am putut face a fost să plâng.

Mai târziu, când maternitatea era tăcută, am plâns din nou. Un copilaş la termen s-a născut cu o greutate de numai 3.5 pound. În SUA, soluţia ar fi fost evidentă şi eficientă : incubatorul. Fără energie electrică de încredere, spitalul nici măcar nu deţinea un incubator. Această soluţie aparent simplă nu a fost disponibilă pentru această fetiţă nou-născută, astfel ea a pierit inutil.

Energia electrică de încredere se află în fruntea listei de gânduri a fiecărui membru al personalului. Cu aceasta, ei ar putea efectua teste cu echipament medical acţionat electric, să folosească vaccinuri şi antibiotice ce necesită răcire, să planifice intervenţii chirurgicale pentru a satisface nevoile pacienţilor. Fără aceasta, ei vor continua sa le dea pacienţilor cea mai bună îngrijire pe care o pot da, însă într-o ţară cu o speranţă medie de viaţă de doar 54 de ani e greu să lupte pentru a câştiga.
Această poveste ar trebui să ne reamintească cât de “nenaturale” sunt vieţile noastre- dar şi de ce este acesta un lucru bun. Este uşor să crezi că avem abilitatea de a ţine în viaţă un copil de 3,5 pound – negândindu-ne că fără incubatorul şi fără energia pe care o necesită acesta, copii mult iubiţi ai oamenilor, copii ce au fost subponderali, ar fi murit.

Acesta este un microcosmos al ideii centrale al acestei cărţi – mai multă energie înseamnă o abilitate mai mare de a ne îmbunătăţi vieţile; mai puţină energie înseamnă o mai puţin – mai multă neajutorare, mai multă suferinţă şi mai multă moarte. Desigur, această carte se concentrează pe energia din combustibili fosili – doar dacă, după cum veţi vedea, pentru că eu cred că este cea mai esenţială tehnologie pentru producerea energiei pentru 7 miliarde de oameni, să le imbunătăţească viaţa pentru cel puţin câteva decenii. Dacă ar fi existat o altă formă mai bună de energie şi care să fi fost sub un atac exagerat de sălbatic în care să se exagereze părţile sale negative şi să îi fie subevaluate părţile pozitive, atunci aş fi scris cazul moral pentru acea formă de energie.

Există două fapte despre energie care lipsesc din discuţia noastră: unul, oamenii din întreaga lume au nevoie de mai multă energie şi doi, este extrem de dificilă producţia acestei energii ieftin şi fiabil.
CALORIILE MAŞINĂRIILOR
Omenirea are nevoie de atâta energie cât poate obţine.

În primul rând: Ce este mai exact energia? Definiţia tehnică este “Capacitatea de a face munca” dar rezumatul meu preferat în două cuvinte : “caloriile maşinăriilor”.

Fiecare fiinţă umană ce rămâne fără caloriile pe care el sau ea le consumă; acele calorii sunt energia noastră, capacitatea noastră de a acţiona. Dacă rămânem fără calorii, nu putem acţiona – murim.

Acelaşi lucru este valabil şi pentru maşinăriile pe care le folosim pentru a ne îmbunătăţi vieţile. Fie că vorbim despre maşinăriile cu ultrasunete şi de incubare ce ne permit să salvăm copii, calculatoarele care ne permit sa acumulăm noi cunoştinţe, avioanele care ne permit să ne vizităm membrii familiei de pe tot globul, sau fabricile care fac posibil ca aceste lucruri să fie accesibile, fiecare aspect al vieţii noastre este îmbunătăţit dramatic de aceste maşinării. Acestea funcţionează cu energie – capacitatea lor de a acţiona – fără energie, sunt la fel ca şi maşinăriile înfometate de energie care nu au putut salva copii din Gambia: inutile.

Cu disperare avem nevoie ca maşinăriile să facă munca noastră pentru că noi suntem în mod natural foarte slabi. Fără maşinării să ne ajute, nu am avea nici pe departe toată energia care ne trebuie pentru a supravieţui şi a înflori.

Omul are nevoie în medie de aproximativ 2.000 calorii pe zi ca să îi dea suficientă energie pentru a face tot ce are nevoie – de la mersul la birou până la a face o plimbare, de la munca manuală până la dormit. Asta este egal cu 2.326 watt – oră, aceasta fiind cantitatea de energie de care are nevoie un bec de 100 watt pentru a funcţiona pentru 23,26 ore. În esenţă, corpul tău foloseşte aceeaşi cantitate de energie ca şi un bec de 100W. Destul de interesant, nu ?

Cu cât ai nevoie de mai multă muncă fizică, cu atât foloseşti mai multe calorii. Un fermier ce face muncă fizică riguroasă poate exercita 4.000 calorii. Un atlet olimpic ca şi Michael Phelps poate folosi până la 8.000 calorii pe zi.

Cu cât foloseşti mai multă energie în orice moment, cu atât exerciţi mai multă putere. Puterea este definită ca fiind rata de utilizare a energiei. Puterea este energia în acţiune; benzina este energia, motorul o transformă în putere.

Aici intervine problema slăbiciunii umane. Noi nu suntem foarte puternici – cam o zecime din puterea unui cal, ceea ce înseamnă o sutime sau două din puterea unei maşini medii – şi astfel putem folosi doar atâta energie şi facem doar atâta treabă, nici măcar pe aproape de un standard bun de viaţă.

Povestea energiei a peste 99 % din istorie este că ființele umane nu au putut obţine destul din aceasta pentru a trăi, şi dacă ar fi putut ar fi uzat de ea foarte limitat din lipsa puterii. Astfel şi-au petrecut viaţa angajându-se în muncă fizică istovitoare doar pentru a-şi menţine corpul destul de mult încât să se angajeze în a doua zi de muncă istovitoare.

Acum, dacă am fi cu toţii ca Superman, ar fi o poveste diferită. Imaginaţi-vă dacă Superman, în loc să se devoteze salvării lui Lois Lane şi a altora, s-ar decide să ajute ţările slab industrializate. Ar fi uimitor! La urma urmei, superputerea lui Superman este putere. Este o maşină de mare putere care stochează multă energie în propiul corp. El ar putea topi fierul, forja oţelul, ar putea construi clădiri, chiar ar putea rula un sistem electric prin rotirea unei manivele deosebit de mari. El ar putea tranforma orice loc în mai bine.

Asta putem face şi noi, cu destulă energie şi maşinării de mare putere. Folosind ingeniozitatea umană, ne-am transformat în supraoameni.

Să luăm în considerare cantitatea de energie la dispoziția unui american.

Consumul total al maşinăriilor unui american este de 186.000 calorii/zi – nouăzeci şi trei de oameni (sau douăzeci şi trei de Michael Phelps)! Aceasta este una dintre cele mai mari realizări din istoria umană. În trecut, înaintea tehnologiei energetice, principala metodă de a depăşi problema slăbiciunii umane era punerea altora într-o stare de servitute sau sclavie - ce însemna că doar câţiva puteau prospera în detrimentul altora. Însă cu energia maşinăriilor şi cu maşinăriile ca şi servitori, nimeni nu are de suferit; de fapt, cu cât mai mulţi oameni, cu atât mai bine.

Cel mai memorabil rezumat pe care l-am citit despre această uimitoare dezvoltare este cel al economistului Milton Friedman:

Progresul industrial, imbunătăţirile mecanice, toate minunile erei moderne au însemnat puţin pentru cei bogaţi. Bogaţii Greciei antice nu au beneficiat de instalaţii sanitare moderne – servitorii înlocuiau apa curentă. Televiziunea şi radioul – patricienii Romei se puteau bucura de cei mai buni muzicieni şi actori în casa lor, puteau avea cei mai mari artişti ca slujitori interni. Haine gata de purtat, supermarket-urile – toate acestea şi multe alte evoluţii moderne ar fi adăugat puţin vieţii lor. Ei ar fi salutat îmbunătăţirile din transport şi medicină, dar restul de mari realizări ale capitalismului occidental au contribuit în primul rând persoanelor obişnuite. Aceste realizări au pus la dispoziţia maselor confortul şi facilităţile ce erau exclusiv prerogative a celor bogaţi şi puternici.

“Slujitorii înlocuiau apa curentă” – Niciodată nu o să uit asta.
PROVOCAREA ENERGIEI: IEFTINĂ,

ABUNDENTĂ, FIABILĂ, MĂSURABILĂ
Dacă , capacitatea noastră de a acţiona pentru a ne îmbunătăţi vieţile depinde de energie, avem de-a face cu o provocare epică.

Sunt 7 miliarde de oameni în lume, dar 1,3 miliarde nu au electricitate. Peste 3 miliarde sunt clasificaţi ca neavând “electricitate adecvată” – un prag care este mult mai mic decât ne-am bucura şi l-am lua de bun. Pentru ca toată lumea să aibă acces la energie ca şi un american mediu, producţia de energie a lumii ar trebui să crească de patru ori. Iar noi, americanii am beneficia chiar şi de mai multă energie ieftină, abundentă şi fiabilă.

Deci, de unde o vom lua?

În acest capitol şi următorul, vom examina fiecare tehnologie majoră de producere a energiei, inclusiv toate sursele de combustibili non-fosili, pentru a ne face o idee de cât de mult pot contribui la producerea energiei pe viitor. Acest lucru este important, deoarece, presupunând că se poate face în condiţii de siguranţă, cu cât producţia de energie este mai mare, cu atât mai bine, de asemenea, există îngijorări cu privire la rezerva de combustibili fosili, cât şi îngrijorări cu privire la riscurile prezente şi viitoare ale combustibililor fosili. Vom spune despre rezervele viitoare în capitolul următor şi capitolul 8, iar riscurile în capitolele 4-6, dar ca şi principiu, oricând suntem îngrijoraţi cu privire la riscurile folosirii unei singure metode de a face lucrurile (aici, utilizând energia combustibililor fosili) trebuie să cunoaştem beneficile şi riscurile alternativelor.

Tehnologia cărbunelui din secolul 19 este justificat considerată ilegală astăzi. Fumul periculos generat este acum prevenit prin tehnologii mult mai avansate de ardere curată a cărbunelui. In 1800 a fost perfect legal să se ardă cărbunele în acest fel – pentru că alternativa ar fi fost moartea din cauza frigului, a foametei sau a sărăciei mizerabile.

În aceeaşi ordine de idei, gradul de risc al combustibililor fosili pe care am fi teoretic dispuşi să îl acceptăm va depinde în mare parte de care sunt alternativele. Să spunem – şi inventez complet asta – am putea dovedi că arderea combustibililor va provoca de zece ori mai multe uragane pentru următorii cincizeci de ani. Ar trebui ca guvernul să ia măsuri ? Ei bine, în cazul în care ar exista o tehnologie mai accesibilă şi care sa poată produce energie mai ieftină, mai multă şi de încredere pentru 7 miliarde de oameni, atunci ar interveni. Dar, dacă nu există nici o alternativă egală sau superioară, atunci orice acţiune guvernamentală împotriva combustibililor fosili, să nu ma vorbim de interzicerea, cum a fost propusă cu 50-95% a consumului, în următoarele decenii, ar fi o condamnare la o moarte garantată pentru miliarde de oameni - am fi dispuşi să acceptăm de zece ori mai multe uragane dacă ar trebui. Atât de importantă este energia.

Pentru a ne face o idee de cum stau lucrurile astăzi şi cum au stat în trecut, când “sursele regenerabile de energie” au fost prezise ca fiind viitorul, să ne uităm la cât de multă energie consumăm și din ce surse.