Consiliul judeţean sibiu anexa la hcj sibiu nr. 48/ 2017
CADRUL LEGISLATIV PRIVIND SCHIMBĂRI CLIMATICE
Yüklə 1,18 Mb.
|
CADRUL LEGISLATIV PRIVIND SCHIMBĂRI CLIMATICECadrul internațional Convenţia Naţiunilor Unite privind Schimbările Climatice (UNFCCC) a fost semnată în anul 1992 la Rio de Janeiro, fiind, în prezent, ratificată de către mai mult de 190 de ţări. În Romania, UNFCCC a fost ratificată prin Legea nr. 24/1994, publicată în MO Nr. 119/12.05.1994; UNFCCC stabileşte cadrul general de acţiune privind combaterea schimbărilor climatice, definite în sensul acestei Convenții prin stabilizarea emisiilor antropice de gaze cu efect de seră la un nivel care să prevină influența periculoasă a activităților umane asupra sistemului climatic. Prin această Convenţie, Statele constituite Părți ale UNFCCC, au obligația printre altele:
Protocolul de la Kyoto pentru Convenţia cadru a Naţiunilor Unite privind schimbările climatice adoptată la 11 decembrie 1997, ratificat de Legea nr. 3 din 2 februarie 2001, publicată în MO nr. 81/16/02.2001. Protocolul de la Kyoto a propus o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) din partea țărilor dezvoltate și cu economii în tranziție de aproximativ 5% în perioada 2008-2012 comparativ cu anul 1990, studiile realizate au indicat că pentru prevenirea unor efecte ireversibile provocate de schimbările climatice în acest secol emisiile globale trebuie să fie reduse cu aproximativ 70%. Îndeplinirea acestui obiectiv se va realiza progresiv și prin asigurarea unui proces internațional de implicare a tuturor statelor lumii și de stabilire a noilor obiective de reducere a emisiilor în concordanță cu recomandările studiilor de specialitate.
Amendamentul stabilește cea de a doua perioadă de implementare a Protocolului de la Kyoto, care începe la 1 ianuarie 2013 și se sfârșește la 31 decembrie 2020. Pentru cea de a doua perioadă de angajament a Protocolului de la Kyoto, UE şi-a luat angajamentul de a reduce emisiile cu 20 % în perioada 2013-2020 faţă de 1990. Acordul de la Paris 2015 În 12 decembrie 2015, 195 state Părți participante la cea de-a XXI-a Conferințe a Părților (COP 21) la Convenția-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice au adoptat Acordul de la Paris Acest acord va ghida acțiunile la nivel global pe o traiectorie de limitare a creșterii temperaturii medii globale sub 2°C. În același timp, este primul instrument multilateral obligatoriu din punct de vedere juridic și cu participare universală în domeniul schimbărilor climatice, începând cu anul 2020. Principiile de bază ale Acordului de la Paris sunt: principiul responsabilităților comune dar diferențiate și a capacităților respective (common but differentiated responsabilities and respective capabilities) și principiul echității. Acordul de la Paris a intrat in vigoare pe 4 noiembrie 2016. Principalele elemente ale acordului adoptat la Paris sunt:
Acordul de la Paris recunoaște rolul actorilor non-parți (non-Party stakeholders) în abordarea schimbărilor climatice, incluzând orașele, autoritățile sub-naționale, societatea civilă, sectorul privat și alții. Aceștia sunt invitați să:
Principalele obligații ale României în conformitate cu Acordul de la Paris sunt reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 43% până în 2030 față de nivelul din 2005, participarea la efortul Uniunii Europene de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30% până în 2030 față de 2005 în sectoarele non-ETS, incluzând transportul, agricultura, construcțiile, deșeurile — obiectiv la nivel de state membre ale UE stabilit în funcție de PIB/cap de locuitor. Politica europeană în vederea reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră Cadrul strategic Strategia 20205 (COM(2010) 2020 final ) Combaterea schimbărilor climatice este una dintre cele cinci teme principale ale amplei strategii Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii. Obiectivele specifice ale strategiei au scopul de a garanta că, până în 2020, emisiile de gaze cu efect de seră din UE sunt reduse cu 20%, o cantitate de 20% din energie provine din surse regenerabile, iar eficiența energetică este îmbunătățită cu 20%. Primele două obiective au fost puse în aplicare printr-un pachet legislativ obligatoriu privind clima și energia, care a intrat în vigoare în iunie 2009. Legislația stabilește obiective naționale obligatorii în domeniul energiei din surse regenerabile, care reflectă punctele de plecare și potențialele diferite ale statelor membre pentru mărirea producției de energie din surse regenerabile și pentru emisiile provenite din sectoarele care nu sunt acoperite de schema UE de comercializare a certificatelor de emisii. Cadrul de acțiune climă și energie 20306 Adoptat în octombrie 2014, acesta va stimula evoluția continuă către o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și va confirma ambiția pe care UE a afirmat-o în cadrul negocierilor internaționale privind schimbările climatice. Acesta își propune să pună bazele unui sistem energetic care să permită furnizarea de energie la prețuri accesibile, o mai mare securitate a aprovizionării cu energie, reducerea dependenței de importuri și a emisiilor de gaze cu efect de seră și crearea de noi oportunități pentru creștere economică și locurile de muncă „verzi”. Piesa de rezistență a acestui cadru constă în obiectivul obligatoriu de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, până în 2030, cu cel puțin 40 % față de nivelul din 1990. Pentru a-l atinge, principalul instrument va fi o schemă de comercializare a certificatelor de emisii reformată și funcțională. Energia din surse regenerabile este esențială pentru a asigura trecerea la un sistem energetic competitiv, sigur și durabil. In acest sens s-a convenit ca până în 2030 să se obțină o creștere a ponderii acestui tip de energie în consumul energetic al UE până la cel puțin 27 %. De asemenea, eficiența energetică este un aspect esențial al cadrului de acțiune pentru 2030, stabilindu-se un procent indicativ de 27 % până în 2030. Acest obiectiv trebuie atins într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor și va ține cont de contribuția ETS la obiectivele globale în materie de schimbări climatice. El va fi revizuit până în 2020, pentru a analiza posibilitatea atingerii unui obiectiv și mai ambițios, de 30 %. În 30 noiembrie 2016 Comisia Europeană a prezentat un pachet de măsuri care să contribuie la tranziția către energie curată și centrată pe cetățean prin care obiectivele pentru 2030 ar putea devein mai ambițioase7. Astfel ținta de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru 2030 se preconizează a fi de cel puțin 40% față de anul 1990; ponderea energiei din surse regenrabile ar fi de 30%, iar obiectivul de eficiență energetică ar deveni de asemenea de 30% și ar fi un obiectiv obligatoriu. Foaia de parcurs: Economie cu emisii reduse de dioxid de carbon 20508 Ca o contribuție la menținerea încălzirii globale sub 2 °C, UE și-a asumat obiectivul pe termen lung de a-și reduce emisiile cu 80%-95% față de nivelurile din 1990 până în 2050. Pentru a atinge o astfel de reducere a emisiilor, este necesar ca UE să devină o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. În 2011, Comisia a publicat o „foaie de parcurs” care stabilește cel mai rentabil mod în care se poate ajunge la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 și care include repere pentru măsurarea progresului. Foaia de parcurs arată modul în care pot contribui la atingerea acestui obiectiv diferite sectoare, de la generarea de energie electrică și până la agricultură. Până la jumătatea secolului, generarea de energie electrică ar trebui să se realizeze aproape 100 % fără emisii de dioxid de carbon. În 2050, UE ar utiliza cu aproximativ 30 % mai puțină energie, devenind mai eficientă din punct de vedere energetic. Utilizarea unei cantități mai mari de energie produsă la nivel local ar reduce dependența de importuri, iar trecerea la o economie cu emisii scăzute de dioxid de carbon ar implica, de asemenea, reducerea poluării aerului și a costurilor legate de sănătate. Efectele schimbărilor climatice se simt deja. Chiar reducând mult nivelul emisiilor de gaze cu efect de seră, încălzirea globală va continua în următoarele decenii, iar impactul acesteia va fi resimțit timp de secole de acum înainte, din cauza efectului întârziat al emisiilor trecute. Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050 și Carta albă privind transporturile, publicate de Comisie, indică faptul că, până în 2050, sectorul transporturilor ar trebui să-și reducă emisiile de CO2 cu aproximativ 60% față de nivelul din 1990. Până în 2030, pentru a susține obiectivele cadrului de politici privind schimbările climatice, emisiile de gaze cu efect de seră generate de transporturi vor trebuie reduse cu circa 20% față de nivelul din 2008. Autoturismele și camionetele produc aproximativ 15% din emisiile de CO2 din UE, prin urmare reducerea acestora poate aduce o contribuție semnificativă la combaterea schimbărilor climatice. Legislația UE stabilește limite de emisie clare, pe care producătorii trebuie să le respecte. În 2007, autoturismele noi au emis în medie 159 de grame de CO2 pe kilometru. Din 2015, cantitatea trebuie să ajungă la 130g/km, iar din 2020, la 95g/km. În mai 2014, Comisia Europeană a adoptat o strategie pentru reducerea emisiilor de CO2 provenind de la vehiculele grele și a propus, pentru început, adoptarea unei legislații privind certificarea emisiilor de CO2 ale acestor vehicule. Totodată, calitatea combustibilului este un element important în reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul transporturilor. În ceea ce privește carburanții utilizați pentru vehicule, UE impune reducerea, până în 2020, cu până la 10% a „intensității gazelor cu efect de seră” generate de acestea, și anume, cantitatea de gaze generate de carburanți pe durata ciclului de viață, de la extracție și până la distribuție. De asemenea, au fost propuse măsuri pentru a reduce la minimum impactul producerii biocombustibililor asupra climei, prin limitarea suprafeței de teren care poate fi transformată spre a fi folosită pentru agricultură și silvicultură. Emisiile generate de transportul rutier sunt în continuă creștere. Emisiile generate de transportul rutier au crescut cu 29 % în perioada 1990-2007, însă au scăzut cu 9 % între 2007 și 2012, pe fondul crizei economice, al prețurilor mari la petrol și al creșterii mai lente a mobilității, dar și datorită ameliorării eficienței energetice a autoturismelor. Aproximativ o cincime din emisiile totale de dioxid de carbon (CO2) ale UE provin din transportul rutier. Cadrul legislativ European și transpunerea lui la nivel național UE dispune de o serie de politici de reducere a emisiilor, de promovare a energiei nepoluante și a eficienței energetice, precum și de stimulare a trecerii Europei la o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon. Principalul instrument este schema de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), care a creat cea mai mare piață de emisii de dioxid de carbon din lume. Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunităţii şi de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului, Directiva IPPC - transpusă în legislația națională prin HG 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu modificările și completările ulterioare. Directiva 2004/101/CE a Parlamentului European şi a Consiliului de modificare a Directivei 2003/87/CE, şi de punere în aplicare a Protocolului de la Kyoto - transpusă în legislația națională prin Hotărârea Guvernului nr. 204/2013 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr.780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, cu completările și modificările ulterioare Directiva 2009/29/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 2003/87/CE în vederea îmbunătăţirii şi extinderii sistemului comunitar de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră, versiunea în limba română; transpusă în legislația nationala prin Hotărârea Guvernului nr. 204 /2013 pentru modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 780/2006 privind stabilirea schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră cu completările și modificările ulterioare. Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunităţii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020. EU ETS nu acoperă emisiile provenite din sectoarele transporturi, clădiri, agricultură și deseuri, reprezentând aproximativ 55% din emisii. Pentru a se asigura că acestea sunt abordate, statele membre au semnat un acord de „partajare a eforturilor”, care stabilește obiective naționale obligatorii pentru emisiile sectoarelor care nu fac parte din ETS, valabile până în anul 2020 inclusiv. Obiectivele variază de la reducerea emisiilor cu 20 % până în 2020 pentru cele mai bogate state membre ale UE până la creșterea emisiilor cu 20 % pentru cele mai sărace. Obiectivele se traduc printr-o reducere cu 10 % a emisiilor globale ale UE generate de sectoarele care nu fac parte din ETS până în 2020, comparativ cu nivelurile din 2005. Pentru România, obiectivul stabilit reprezintă o creştere a emisiilor cu +19% în anul 2020, comparativ cu nivelul emisiilor aferent sectoarelor reglementate prin această Decizie în anul 2005. Directiva 2009/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 de modificare a Directivei 98/70/CE în ceea ce privește specificaţiile pentru benzine și motorine, de introducere a unui mecanism de monitorizare și reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și de modificare a Directivei 1999/32/CE a Consiliului în ceea ce privește specificaţiile pentru carburanţii folosiţi de navele de navigaţie interioară și de abrogare a Directivei 93/12/CEE transpus in legislatia romaneasca prin HG 928/2012 privind stabilirea conditiilor de introducere pe piata a benzinei si motorinei si de introducere a unui mecanism de monitorizare si reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera, modificata ulterior prin HG 935/2011 si HG 1121/2013 si respectiv prin HG 644/2015. Sectorul Energie Pentru îndeplinirea obiectivului pentru 2020, UE a adoptat în 2012 norme pentru promovarea eficienței în toate etapele lanțului energetic, de la transformare la distribuție și consumul final. Acest lucru înseamnă că fiecare stat membru trebuie să stabilească scheme de obligații în ceea ce privește eficiența energetică și măsuri de politică pentru îmbunătățirea consumului de energie în gospodării, industrie și transporturi. De asemenea, consumatorii dobândesc astfel dreptul de a cunoaște cantitatea de energie pe care o consumă. Există numeroase posibilități de economisire a energiei și de reducere a emisiilor în sectorul clădirilor. Comisia estimează că, până în 2050, acestea ar putea fi reduse cu aproximativ 90 %. Directiva 2012/27/UE privind eficiența energetică a intrat în vigoare în decembrie 2012. Aceasta obligă statele membre să stabilească obiective naționale indicative în materie de eficiență energetică pentru 2020 pe baza consumului de energie primar sau final. Directiva stabilește, de asemenea, norme obligatorii pentru utilizatorii finali și furnizorii de energie. Directiva include, printre altele, următoarele cerințe:
În ceea ce privește eficiența energetică a produselor directiva 2012/27/UE a introdus mai multe măsuri, precum indicarea, prin etichetare și informații standard referitoare la produse, a consumului de energie și de alte resurse ale produselor legate de energie care au un impact semnificativ, direct sau indirect, asupra consumului de energie. Regulamentele de punere în aplicare acoperă o gamă largă de produse, inclusiv încălzitoarele, aspiratoarele, computerele, aparatele de climatizare, mașinile de spălat vase, produsele de iluminat, frigiderele și congelatoarele, televizoarele, motoarele electrice.
Principalul obiectiv al acestei noi directive de reformare a constat în raționalizarea anumitor dispoziții ale fostei directive și consolidarea cerințelor în materie de eficiență energetică în ceea ce privește:
În legislația națională prevederile se regăsesc in Legea nr. 372/2005 privind performanţa energetică a clădirilor modificată și completată prin Legea 159/2013 și respectiv Ordonanța Guvernului nr. 13/2016. În temeiul legislației privind performanța energetică a clădirilor, începând cu 2021, valoarea netă a energiei utilizate de construcțiile noi va trebui să fie zero, ceea ce înseamnă că acestea vor produce cantitatea de energie necesară consumului. Din 2012, toate licitațiile naționale de achiziții publice trebuie să includă standarde de eficiență energetică pentru clădirile și serviciile relevante. Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, de modificare și ulterior de abrogare a Directivelor 2001/77/CE și 2003/30/CE are ca obiectiv instituirea unui cadru comun privind producţia şi promovarea energiei din surse regenerabile. Directiva a fost transpusă prin legea 220/2008 cu modificările ulterioare. Directiva privind energia regenerabilă stabilește o politică generala pentru producția și promovarea energiei din surse regenerabile în UE. Este nevoie ca UE să acopere cel puțin 20% din nevoile sale totale de energie din surse regenerabile până în 2020, prin atingerea obiectivelor naționale individuale. Toate țările UE trebuie să se asigure, de asemenea, că cel puțin 10% din combustibilii lor din transport provin din surse regenerabile până în 2020. În aprilie 2015 plafonul de 10% a fost revizuit la 7% pentru 2020. La 30 noiembrie 2016, Comisia a publicat o propunere de directivă revizuită privind energia regenerabilă astfel încât UE să devină un lider mondial în domeniul energiei regenerabile și să se asigure că obiectivul de cel puțin 27% al energiilor regenerabile din consumul final de energie în UE, până în 2030, este îndeplinit. Planuri de acțiune și rapoarte de progres național Directiva specifică obiectivele naționale privind energia din surse regenerabile pentru fiecare țară, ținând seama de punctul său de plecare și de potențialul general pentru surse regenerabile. Aceste obiective variază de la un minim de 10% în Malta la un nivel ridicat de 49% în Suedia până în 2020. Romania are o țintă de 24%. Biocarburanții durabili Biocarburanții și biolichidele contribuie la îndeplinirea obiectivului de 7% energie produsă din surse regenerabile în sectorul transporturi. Directiva privind energia din surse regenerabile stabilește criteriile de durabilitate pentru toți biocombustibilii produși sau consumați în UE pentru a se asigura că acestea sunt produse într-un mod durabil și ecologic. Agricultura, pădurile și utilizarea terenurilor Pădurile și utilizarea terenurilor agricole joacă un rol important în lupta împotriva schimbărilor climatice. Arborii și plantele absorb și stochează dioxid de carbon, eliminându-l din atmosferă. În general, se estimează că în UE, aceste activități elimină din atmosferă o cantitate de carbon echivalentă cu aproximativ 9 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră generate de alte sectoare. Pe de altă parte, anumite activități precum exploatările forestiere și agricole sau drenarea zonelor umede și aratul pășunilor reduc absorbția de carbon sau chiar o inversează, putând transforma pădurile și agricultura în surse de emisii. Ținând cont de acest aspect, legislația adoptată în 2013 obligă statele membre să contabilizeze anual cantitatea de dioxid de carbon absorbită și respectiv emisă de pădurile și suprafețele agricole proprii. Decizia nr. 529/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 mai 2013 prevede normele de contabilizare și planurile de acțiune referitoare la emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră care rezultă din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură Convenția Primarilor Convenția Primarilor, inițiată în anul 2008 de către Comisia Europeană și Comitetul Regiunilor, ca angajament voluntar al autorităților locale și regiunilor în lupta împotriva schimbărilor climatice prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 20% până în anul 2020, s-a reformat și în octombrie 2015 s-a transformat în Convenția Primarilor pentru energie durabilă și climă. Textul Convenției primarilor pentru energie și climă prevede angajamnetul voluntar privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră cu 40% până în anul 2030 și devoltarea orașelor și regiunilor rezistente la schimbările climatice printr-o abordare integrată a planificării de dezvoltare pe termen lung. . Angajamentul voluntar asumat prin semnarea Convenției Primarilor pentru Energie Durabilă și Climă (PAEDC) obligă autoritatea locală la:
Cadrul strategic la nivel național ce influențează politicile privind schimbările climatice Strategia Națională pentru Dezvoltare Durabilă a României 2013 – 2020 – 20309 Strategia propune obiective strategice clare pe termen scurt, mediu şi lung. Orizont 2013: Încorporarea organică a principiilor şi practicilor dezvoltării durabile în ansamblul programelor şi politicilor publice ale României ca stat membru al UE. În domeniul energetic: satisfacerea necesarului de energie pe termen scurt și mediu și crearea premiselor pentru securitatea energetică a țării pe termen lung conform cerințelor unei economii moderne de piață, în condiții de siguranță și competitivitate. Orizont 2020: Atingerea nivelului mediu actual al ţărilor Uniunii Europene la principalii indicatori ai dezvoltării. În domeniul energetic: asigurarea funcționării eficiente și în condiții de siguranță a sistemului energetic național, atingerea nivelului mediu al UE din anul 2006 în privința intensității și eficienței energetice, îndeplinirea obligațiilor asumate de România, conform țintelor UE de limitare a efectelor schimbărilor climatice. Orizont 2030: Apropierea semnificativă a României de nivelul mediu din acel an al ţărilor membre ale UE din punctul de vedere al indicatorilor dezvoltării durabile. În domeniul energetic: alinierea la performanțele medii ale UE privind indicatorii energetici; îndeplinirea angajamentelor în domeniul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră în concordanță cu angajamentele internaționale asumate și implementarea unor măsuri de adaptare la efectele schimbărilor climatice. Strategia Națională privind Schimbările Climatice și creștere economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016 – 2020 aprobata prin HG 793/2016. Obiectivul principal al strategiei naționale privind schimbările climatice și creștere economică bazată pe emisii reduse de carbon este acela de a mobiliza și de a permite actorilor privați și publici să reducă emisiile de gaze cu efect de seră, GES provenite din activitățile economice în conformitate cu țintele UE și să se adapteze la impactul schimbărilor climatice, atât cele curente, cât și cele viitoare. În ceea ce privește procesul de reducere al emisiilor de GES, această strategie adoptă ținte cuantificabile în conformitate cu angajamentele UE 2030. În ceea ce privește adaptarea la schimbările climatice, scopul este acela de a susţine şi de a promova protecția mediului, a oamenilor și a activităților economice față de efectele schimbărilor climatice, în special față de evenimentele extreme. Strategia va ghida acțiunile României legate de schimbările climatice și de dezvoltare cu emisii reduse de dioxid de carbon până în 2030, reprezentând o actualizare și o extensie a Strategiei naționale privind schimbările climatice 2013-2020 realizată în lumina evoluțiilor recente. Strategia este dezvoltată în contextul mai larg al unei viziuni naționale, care trebuie să permită realizarea unei economii reziliente la efectele schimbărilor climatice, cu emisii reduse de dioxid de carbon capabilă să-şi integreze politicile și acțiunile privitoare la schimbările climatice prin intermediul unei creșteri economice inteligente, verde și incluzivă astfel încât, până în 2050, să se facă tranziția spre o societate în care politicile și acțiunile sociale, economice și de mediu să fie interconectate și proiectate astfel încât să asigure dezvoltarea durabilă, cu standarde de viață ridicate pentru cetățeni și o calitate ridicată a mediului. Anexa 2 a strategiei o reprezintă Planul Național de Acțiune al strategiei. Obiectivul major al Planul național de acțiune pentru implementarea Strategiei naționale 2016-2020 privind schimbările climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon pentru perioada 2016-2020 este de a elabora măsuri concrete pentru aplicarea Strategiei Naţionale privind Schimbările Climatice și creșterea economică bazată pe emisii reduse de carbon. Componenta de atenuare vizează 8 sectoare: energie, transport, industrie, agricultură și dezvoltare rurală, dezvoltare urbană, gestionarea deșeurilor, apa și silvicultura. Componenta de adaptare are în vedere dousprezece sectoare: agricultură și dezvoltare rurala, apă potabilă și resurse de apă, mediu uman, infrastructură și urbanism, transport, industrie, energie, turism și activitati recreative, silvicultură, biodiversitate, sănătate publică și servicii de răspuns la situații de urgență, educarea și conștientizarea publicului și asigurarile ca instrument de adaptare la schimbările climatice. Strategia Energetică a Romaniei 2007 – 2020 actualizată pentru perioada 2011 – 202010. Obiectivul general al strategiei sectorului energetic il constituie satisfacerea necesarului de energie atât în prezent, cât şi pe termen mediu și lung, la un preț cât mai scăzut, adecvat unei economii moderne de piaţă şi unui standard de viaţă civilizat, în condiții de calitate, siguranţă în alimentare, cu respectarea principiilor dezvoltării durabile. Strategia energetică va urmări îndeplinirea principalelor obiective ale noii politici energie – mediu ale Uniunii Europene, obiective asumate şi de România. Siguranța energetică
Dezvoltare durabilă
Competitivitate
Un proiect de Strategie Energetică a României 2016 – 2030 cu perspectiva anului 2050 se află în consultare publică11. Planul național de acțiune în domeniul eficienței energetice - HG 122/201512 România şi-a stabilit obiectivul naţional indicativ în materie de eficienţă energetică realizarea unei economii de energie primară de 10 milioane tep la nivelul anului 2020. Realizarea acestei ţinte face ca în anul 2020 consumul de energie primară să fie de 42,99 milioane tep iar consumul final de energie să fie de 30,32 milioane tep. Principalele sectoare vizate sunt:
Planul Naţional de acţiune în domeniul energiei din resurse regenerabile13, realizat și publicat în iulie 2010 – reprezintă îndeplinirea obligației ce revine României derivând din directiva CE nr. 2009/28 pentru pormovarea utilizării energiei din surse regenerabile. În PNAER se stabilește obiectivul național global pentru ponderea energiei regenerabile în consumul final de energie în 2020 de 24% (7267 ktep). De asemenea sunt stabilite obiectivele și traiectoriile sectoriale până în 2020; Sectoarele identificate sunt: încălzire/răcire; energie electrică; transport. Astfel în 2020 energia din surse regenerabile va trebui să reprezinte:
PNAER prezintă de asemenea măsurile specifice stabilite pentru atingerea obiectivelor finale și pentru îndeplinirea unor cerințe prevăzute în directiva 2009/28/CE. Master Planul General de Transport al României14, este un document strategic care stabileşte principalele direcții de dezvoltare a infrastructurii de transport din România în următorii 15 ani, pe toate modurile de transport: rutier, feroviar, naval, aerian şi multimodal. Documentul prezintă cadrul general de dezvoltare a infrastructurii de transport, sursele de finanţare, strategia de implementare a proiectelor, precum şi asigurarea activităţii de întreţinere şi reparaţii curente până în anul 2030. Totodată, stabilește obiectivele strategice, coridoarele de transport, intervențiile specifice și scenariile de implementare pentru dezvoltarea echilibrată, sustenabilă și armonizată cu obiectivele strategice transeuropene a infrastructurii de transport de pe teritoriul țării noastre. Programe de finanțare Toate politicile europene relevante din domenii precum dezvoltarea regională, agricultura, pescuitul și energia iau în considerare, reducerea efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la cele inevitabile. UE a convenit să aloce cel puțin 20 % din bugetul UE pentru perioada 2014-2020 măsurilor legate de schimbările climatice. Ca urmare a aprobării de către Parlamentul European a bugetului pentru perioada de programare 2014-2020, cel puţin 20% din acest buget al Uniunii Europene trebuie utilizat în legătură cu proiecte şi politici privind schimbările climatice. Conform Acordului de Parteneriat şi programelor operaţionale, România, la nivel naţional, va putea accesa aproximativ 8,5 miliarde EUR în perioada de programare 2014-2020, fonduri ce ar trebui utilizate şi pentru a facilita adaptarea la schimbările climatice şi intensificarea practicilor şi tehnologiilor verzi într-un număr de sectoare, în special cel energetic, transport, agricultură, alimentarea cu apă, etc. Tabel III . Fonduri UE disponibile pentru România şi cota alocată acţiunilor privind schimbările climatice
Principalele axe prioritare ale programelor operaționale ce pot contribui la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră sunt: Programul Operațional Infrastructură Mare - POIM POIM finanţează activităţi din patru sectoare: infrastructura de transport, protecţia mediului, managementul riscurilor şi adaptarea la schimbările climatice, energie şi eficienţă energetică, contribuind la Strategia Uniunii pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii. POIM beneficiază de o alocare financiară de cca. 11,8 miliarde euro. Infrastructură de transport
Protecţia mediului şi managementul riscurilor
Energie curată şi eficienţă energetică
Programul Operațional Regional – POR POR 2014–2020 își propune ca obiectiv general creșterea competitivității economice și îmbunătăţirea condițiilor de viață ale comunităților locale și regionale, prin sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri, infrastructurii și serviciilor, pentru dezvoltarea durabilă a regiunilor, astfel încât acestea să își poată gestiona în mod eficient resursele și să își valorifice potențialul de inovare și de asimilare a progresului tehnologic. Aceste obiective sunt traduse în 11 axe prioritare (plus o axă de asistență tehnică), care au în total o alocare estimată de 8,25 miliarde euro, din care 6,7 miliarde de euro reprezintă sprijinul UE, prin Fondul European pentru Dezvoltare Regională (FEDR), iar 1,5 miliarde de euro - contribuția națională: AP 1: Promovarea transferului tehnologic AP 2: Îmbunătăţirea competitivităţii întreprinderilor mici şi mijlocii AP 3: Sprijinirea tranziției către o economie cu emisii scăzute de carbon AP 4: Sprijinirea dezvoltării urbane durabile AP 5: Îmbunătățirea mediului urban și conservarea, protecția și valorificarea durabilă a patrimoniului cultural AP 6: Îmbunătățirea infrastructurii rutiere de importanță regională AP 7: Diversificarea economiilor locale prin dezvoltarea durabilă a turismului AP 8: Dezvoltarea infrastructurii de sănătate şi sociale AP 9: Sprijinirea regenerării economice și sociale a comunităților defavorizate din mediul urban AP 10: Îmbunătățirea infrastructurii educaționale AP 11: Extinderea geografică a sistemului de înregistrare a proprietăţilor în cadastru şi cartea funciară AP 12: Asistență tehnică Programul naţional “Casa verde”, pentru persoanele fizice, constă în acordarea unor sume fixe, din bugetul Fondului pentru mediu, în funcţie de tipul instalaţiei, astfel: a) până la 3.000 lei, pentru instalarea panourilor solare nepresurizate; b) până la 6.000 lei, pentru instalarea panourilor solare presurizate; c) până la 8.000 lei, pentru instalarea pompelor de căldură, exclusiv pompele de căldură aer-aer. Este considerat eligibil solicitantul care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este persoană fizică şi are domiciliul pe teritoriul României; b) este proprietar/coproprietar al imobilului-teren şi al imobilului-construcţie pe care se implementează sistemul de încălzire pentru care se solicită finanţare; imobilele nu trebuie să facă obiectul unui litigiu în curs de soluţionare la instanţele judecătoreşti, vreunei revendicări potrivit unei legi speciale sau dreptului comun, unei proceduri de expropriere pentru cauză de utilitate publică; c) nu are obligaţii restante la bugetul de stat, bugetul/ bugetele local/locale, conform legislaţiei naţionale în vigoare; d) în activitatea desfăşurată anterior începerii proiectului nu a fost condamnat pentru infracţiuni împotriva mediului, prin hotărâre judecătorească definitivă; e) nu a mai primit finanţare în cadrul aceluiaşi program pentru acelaşi imobil în sesiunile derulate anterior. Programul naţional “Casa verde” pentru autorităţi publice presupune finanţarea de la fondul pentru mediu a proiectelor privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizează energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire. Scopul programului este cel de îmbunătățirea calității aerului, apei și solului prin reducerea gradului de poluare cauzată de arderea lemnului și a combustibililor fosili utilizați pentru producerea energiei termice folosite pentru încălzire și obținerea de apă caldă menajeră, precum și stimularea utilizării sistemelor care folosesc în acest sens sursele de energie regenerabilă, nepoluante. Beneficiarii sunt unităţi administrativ-teritoriale, instituţii publice şi unităţi de cult, aceștia pot depune proiecte de finanţare în cadrul programului pentru imobilele aflate în proprietatea ori în administrarea lor. În cadrul programului se pot realiza proiecte privind înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire cu sisteme care utilizează energie solară, energie geotermală, energie eoliană, energie hidro, biomasă, gaz de fermentare a deşeurilor, denumit şi gaz de depozit, gaz de fermentare a nămolurilor din instalaţiile de epurare a apelor uzate şi biogaz sau orice alte sisteme care conduc la îmbunătăţirea calităţii aerului, apei şi solului. Instituţiile publice/unităţile de cult care doresc participarea la Program trebuie să aibă un studiu de fezabilitate pentru obiectivul ales, elaborat potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 28/2008, care să cuprindă explicit: consumul lunar de apă rece şi apă caldă menajeră, certificat de documentele de plată, şi numărul de utilizatori, exceptând acorduri şi autorizaţii. Finanţarea nerambursabilă, asigurată prin Fondul de Mediu, se acordă în cuantum de până la 90% din cheltuielile eligibile ale proiectului. Cuantumul finanţării în cazul unităţilor administrativ-teritoriale nu poate depăşi următoarele valori: a) 4.000.000 lei pentru unităţile administrativ-teritoriale cu un număr de locuitori mai mare de 100.000; b) 3.000.000 lei pentru unităţile administrativ-teritoriale cu un număr de locuitori cuprins între 50.000 şi 100.000; c) 2.000.000 lei pentru unităţile administrativ-teritoriale cu un număr de locuitori cuprins între 20.000 şi 50.000; d) 1.000.000 lei pentru unităţile administrativ-teritoriale cu un număr de locuitori cuprins între 3.000 şi 20.000; e) 500.000 lei pentru unităţile administrativ-teritoriale cu un număr de locuitori mai mic de 3.000.
Strategia de Dezvoltare a Regiunii Centru și‐a definit ca obiectiv global dezvoltarea echilibrată a Regiunii Centru prin stimularea creșterii economice bazate pe cunoaștere, protecția mediului și valorificarea durabilă a resurselor naturale precum și întărirea coeziunii sociale. Strategia de Dezvoltare a Regiunii Centru cuprinde 6 domenii strategice de dezvoltare, fiecare dintre acestea grupând un număr de priorități și măsuri specifice: 1. Dezvoltare urbană, dezvoltarea infrastructurii tehnice și sociale regionale 2. Creșterea competitivității economice, stimularea cercetării și inovării 3. Protecția mediului înconjurător, eficiență energetică, utilizarea surselor regenerabile de energie 4. Dezvoltarea zonelor rurale, sprijinirea agriculturii și silviculturii 5. Dezvoltarea turismului, sprijinirea activităților culturale și recreative 6. Dezvoltarea resurselor umane, creșterea incluziunii sociale
Strategia are ca scop cresșerea competitivității economice în Regiunea Centru și asigurarea unui standard de viață civilizat prin promovarea producerii și utilizării energiei pe bază de resurse regenerabile, ăn conditiile respectării principiilor dezvoltării durabile. Axa prioritară 1 - Gestionarea eficientă a energiei prin politici locale bine fundamentate și in modernizarea activității structurilor locale și regionale de administrare a energiei Axa prioritară 2 – Valorificarea potențialului natural din Regiunea Centru în scopul producerii de energie din resurse regenerabile Axa prioritară 3 – Stimularea utilizării de către firmele din regiune a energiilor alternative Axa prioritară 4 - Creșterea valorificării rezultatelor cercetării și dezvoltarea potențialului pentru inovare, în domeniul energiilor regenerabile Axa prioritara 5 - Îmbunătățirea calificării forței de muncă și dezvoltarea aptitudinilor manageriale ale persoanelor implicate în domeniul energiilor regenerabile
Planul regional de gestionarea deșeurilor – Regiunea 7 Centru, realizat în 2006 și revizuit în 2011 a condus la realizarea planurilor județene din regiune. Planul Judeţean pentru Gestionarea Deşeurilor (PJGD) pentru judeţul Sibiu a fost aprobat prin HCJ Sibiu nr. 41/26.02.2009 De menționat că în prezent Planul Național de Gestionarea Deșeurilor (PNGD) se află în proces de elaborare, ceea ce va conduce la o noua revizuire a planurilor regionale și judetene. Strategia de dezvoltare a judeţului Sibiu pentru perioada 2010 – 2013 şi direcţiile de dezvoltare ale judeţului pentru perioada 2014 – 202015, realizată iîn 2010 Obiectivul principal al strategiei îl reprezintă atingerea unei dezvoltări durabile a judeţului care să ducă la creşterea nivelului de trai al populaţiei. O modalitate de îndeplinire a acestui obiectiv este dezvoltarea prioritară în judeţul Sibiu a sectoarelor de activitate aflate în competenţa Consiliului Județean Sibiu., în concordanţă cu principiile dezvoltării durabile, pentru creşterea calităţii vieţii şi gestionarea raţională a resurselor. Atât strategia cât și planul de actiune aferent vizează 10 sectoare prioritare: infrastructura generală și servicii publice, asistența socială, turism, agricultură, silvicultură și dezvoltare rurală, educație, sănătate, cultură, culte, sport, tineret, protecția mediului, amenajarea teritoriului și urbanism și capacitatea administrativă și legăturile interinstituționale.
În cadrul Planului Local de Acţiune pentru Mediu, pentru fiecare problemă identificată s-a stabilit:
Planurile de acțiune pentru energie durabilă (PAED) ale municipiilor semnatare ale Convenției Primarilor - CoM din județul Sibiu Municipiul Sibiu și-a asumat ținta de 21% reducere de emisii de CO2 până în 2020 față de nivelul anului de referință 2012. Orasul Avrig este semnatar al Pactului Primarilor din 2009 și a stabilit o țintă de reducere a emisiilor de CO2 de 22% pana in 2020, având ca an de referință anul 2008.
|