Constantin Mustaţă Teroare în Ardeal (II)

Vai, ţaţă Eva!

În bătălia pentru Ardeal, n-a rămas singur Gusztáv Molnár. Iredentismului i s-a ataşat şi jurista austro-ungară Eva Maria Barki. În desele marşuri făcute cu o suspectă frecvenţă, sub privirea senină a autorităţilor române, a recurs la grave provocări anti-româneşti, aşa cum a făcut-o şi cu prilejul „Forumului de la Cernat”, în octombrie 1998: „Marea şansă irosită, a fost în anul 1990. Atunci ar fi trebuit ca problema Ardealului să fie pusă pe baze cu totul noi. Dacă în 1990 - când existau condiţiile politice pentru soluţionarea problemei - guvernul ungar ar fi pus chestiunea maghiarimii pe masa tratativelor internaţionale, multe lucruri ar fi evoluat altfel în Europa Centrală şi de Est. Chiar şi criza iugoslavă ar fi avut un alt sfârşit”. Cum o mai rabdă pământul românesc pe această Eva-Maria Barki, calomniator profesionist, care, cu o obrăznicie unică, calomniază România? A fost un moment când a fost declarată persona non grata, dar autorităţile româneşti, din exces de... democraţie, i-au repus aripi, permiţându-i să-şi reia atacurile cu şi mai mare chef, împotriva ordinei constituţionale din România. Pentru această calomniatoare, avocata vieneză Eva Maria Barki, ziua dezmembrării României trebuie să fie una foarte apropiată, erijându-se în „salvator al ungurimii”. Ea cere ungurilor din Ardeal să nu cerşească autonomie de la Parlamentul României, ci să acţioneze spre a şi-o obţine. Să organizeze mişcări de stradă, manifestări ample, despre care să se afle imediat, în toată lumea, care să fie câştigate şi să acţioneze în favoarea naţiei ungare. Transilvania trebuie dezlipită de România. Ce caută acest personaj tragic în taberele paramilitare organizate de H.V.I.M. - Mişcarea Tinerilor din cele 64 de Comitate, o organizaţie paramilitară, revizionistă, care atentează la integritatea Statului Român? Dar activitatea acestei organizaţii fasciste în cadrul grupării „Tineretul Maghiar” (E.M.I.), care îl omagiază pe criminalul Wass Albert în conferinţe gen „Transilvania să fie din nou ce a fost”?! S-a adresat până şi Uniunii Europene, Consiliului Europei, OSCE şi celor 25 de miniştri de externe al acesteia, atrăgând atenţia asupra aşa-ziselor probleme nesoluţionate ale ungurilor, ajunşi sub dominaţia străină în urma „dictatului de pace de la Trianon”, cerând libertate şi drept la autodeterminare.

„Eroina” de la Viena, unguroaica Eva Maria Barki, s-a transfor-mat şi în ideolog al luptei de autodeterminare: „...În ce constă acest drept al autodeterminării? Ştiţi unde se află leagănul lui? Aici, în Ardeal. De acum este alarmant că tocmai aici nu se preocupă de acest drept fundamental... Deşi în 1989, în urma protestelor germane, s-au înmulţit cărţile, studiile, hărţile. Dacă le citim, vedem că totul s-a îndeplinit, cu excepţia unui singur lucru: rezolvarea situaţiei maghiarilor. În aceste cărţi şi hărţi, totul este desenat, inclusiv Ardealul independent... Amintesc un savant, pe Tierro, care întotdeauna a spus: trebuie să se schimbe graniţele în Voivodina şi Slovacia şi trebuie să se creeze un Ardeal independent... Fiecare popor are dreptul la autodeterminare. Este un drept obligatoriu. Împotriva acestui drept, orice tratat e nul... Tratatul de la Trianon, n-a fost tratat, deoarece nu s-au purtat tratative, el a fost un dictat!” (Vai, tu sărmană ignorantă a adevărurilor! Tu, personaj care te declari a mai fi şi... juristă!!!)

Vine cu explicaţii austro-ungare Eva Maria Barki din Viena: „Deasupra capului popoarelor s-au desenat noi hotare, fapt contrar dreptului de autodeterminare, deci e nul... Şi tratatele de bază sunt nule. Cu acel prilej, guvernul ungar, fără legitimitate, a renunţat la teritoriile sale. Şi acestea sunt nule...” (O, de-ai face un minim efort „intelectual” să deschizi cartea Revoluţiei de la 1848, cu Dieta care a dorit să anexeze, prin Diktat, cu forţa armelor, Transilvania, dar să pricepi şi ce s-a-ntâmplat în anul 1867. Cucoană, atunci a fost a doua anexare a Ardealului! Şi, poate, te vor impresiona şi crimele împotriva românilor. Sau, împuşcarea eruditului om de cultură, teologul sas Stephan Ludwig Roth! Fă acest efort, înainte de a mâzgăli hârtii cu aberaţii şi îndemnuri la crime!).

„Valul” de informaţii nu se opreşte aici. Ştiind „temeinic” adevărurile istoriei, „erudita” juristă scrie apăsat: „Maghiarimea aici (în Ardeal – n.n.) nu este minoritate (Chiar aşa, doamnă?!). În Bazinul Carpatic maghiarimea reprezintă poporul în Ardeal, Voivodina, Slovacia. Nu există minoritate ardeleană. Există doar un singur popor maghiar, cu o istorie milenară. Dreptul la autodeter-minare i se cuvine şi maghiarimii (...Şi mai cui?! Parcă ne lămureai că în Ardeal există un singur „popor”: cel maghiar! Unde ţi-e logica, doamnă!?) Numai că nu cere aceasta, pretinde...” Şi „ţaţa Eva” (adresare mai mult decât elegantă şi elevată!) transmite neamului unguresc şi alte mesaje utile: „Dreptul la autodeterminare nu poate fi cucerit printr-o petiţie! Crearea condiţiilor este mai grea pentru cei care vor să dobândească dreptul la autodeterminare. Atunci, când un milion de oameni au ieşit pe străzi, la Leipzig, sau în Ucraina, la Kiev, ei reprezentau puterea! În Bazinul Carpatin, noi suntem poporul. Trebuie să fie concepute drepturile, trebuie pretinse drepturile...” (Vai, doamnă, cred că neapărat, „Gusti” Molnár şi ai lui „luptători”, trebuie să-şi caute alt avocat. Unul cu un pic de logică...)

Unde s-a documentat „ţaţa Eva din Viena”? Taman în Crimeea, înduioşată de soarta tătarilor, care, sub dominaţia lui Stalin, au avut o soartă cumplită... „Atunci, când am fost acolo, i-am întrebat ce formă de autonomie vor, la care mi-au răspuns că nu vor autonomie. Că acesta este pământul lor şi ei vor fi cei care ar putea da altora autonomie...” Iar de aici până la problema autonomiei ardelene, mai e un singur pas: „O asemenea atitudine se impune, în cazul în care vrem să dobândim ceva. Am încredere în maghiarimea ardeleană, că nu va rămâne ultima colonie, nu va fi ultimul popor care nu-şi obţine autonomia”.

Câte griji pe capu’ acestei femei! Habar n-am cu ce se mai ocupă acum, prin anul 2009, dar, de-o vreme, n-a mai călcat prin Székelyfőld, şi nici „Romániai Magyar Szó” nu ne-a mai adus informaţii despre „ţaţa Eva din Viena”. O fi prin spital? Ceva cu capu’? Îi duce dorul lui Călin Popescu-Tăriceanu, prim-ministrul care n-a deranjat-o niciodată din acţiunile ei de calomniere a românilor, cât a fost la post, unii, fără milă, considerându-l trădător al neamului românesc?

(Citez din „Háromszék” nr. 5472, din 5 septembrie 2008, „Se caută un premier”: „În numele U.D.M.R., Markó Béla îl salută pe Călin Anton Popescu-Tăriceanu, susţinând că reprezentarea intereselor noastre a funcţionat în mod corespunzător, eficient şi chiar cu rezultate, în colaborare cu actualul premier, iar faptul că nu a fost adoptată legea minorităţilor, nu există o concepţie a autonomiei, respectiv nu funcţionează o Universitate maghiară de stat, nu pot fi puse pe seama lui Tăriceanu, având în vedere că nu el personal a obstrucţionat îndeplinirea acestor obiective. Tăriceanu i-a asigurat U.D.M.R. funcţii cu venituri considerabile în guvern, dar nu şi autonomie. Nu, pentru că, asemeni nobililor unguri, răsculaţi în vremea Mariei Tereza, Tăriceanu a aclamat şi el în repetate rânduri: «Viaţa noastră şi sângele nostru pentru compatrioţii maghiari, însă ovăz, nu!»”.

La Budapesta, ţaţa se bucura până şi de graţia domnului Glatz Ferenc, cel care a scris în România „Romániai Magyar Szó”, articolul „Amărăciunea maghiară”. Gânduri şi proiecte demne de „înălţimea” ştiinţifică a acestui personaj, nimeni altul decât preşedintele Academiei de Ştiinţe din Ungaria: „Secuimea este atât de departe de Est, încât ar trebui să anexăm şi mari teritorii, cu majoritate românească, pentru a o putea încorpora!”... Glatz, un personaj profund analitic, cu minte de strateg. S-a gândit la soluţia logică care să asigure legarea „Pământului Secuiesc” de Ungaria: crearea unui coridor cu majoritate ungurească, până în inima României... Cu celelalte pământuri „ungureşti”, plasate lângă graniţele Ungariei, Voivodina sau aşa-numitul Felvidék – sudul Slovaciei, alipirea s-ar putea face simplu.

Aveţi, „ţaţă Eva”, aliaţi până şi-n fruntea Academiei de Ştiinţe a Ungariei, nemaivorbind de „branduri” din România, precum Smărăndiţa Enache, fabulos personaj, care s-ar fi dorit să fie chiar şi primar de Cluj-Napoca, după cum, sunt convins, te-ai văzut şi tu „guvernator” de Székelyfőld... În loc de blestemele oamenilor, primeşte, „ţaţă Eva”, tot ce crezi că meriţi, iar de la cei cărora, cu obrăznicie fără măsură, le rescrii istoria, încă pe-atât! Îţi deplâng, totuşi, grelele suferinţe, madame Eva-Maria! O interesantă „coproducţie” ungaro-oltenească!

*
...Şi, ca un P.S., am mai „cules” din „opera” clasică a Evei Maria Barki, o mostră care ar merita să i se sape pe frunte: „Dacă după evenimentele de la Tg. Mureş maghiarimea din Ardeal ar fi cerut autonomia, ea ar fi putut-o obţine, Europa ar fi obligat România să vină la masa tratativelor, aşa cum o face acum cu sârbii, în legătură cu Kosovo!”. Semn că „ţaţa Eva” a conspirat şi a transpirat din răsputeri pentru acel moment tragic, provocat de minţi bolnave, în martie 1990, la Tg. Mureş.

Dar câte alte astfel de „forumuri” n-au fost! Câte întâlniri de taină n-au fost organizate? Şi cei amintiţi, n-au acţionat singuri... Motivaţii? Destule! Marea durere, nedeclarată, va rămâne, totuşi, „defectarea”,,, fabricii de unguri. La care, doar în 51 de ani, între 1867 şi 1918, a avut o „productivitate” notabilă: a creat trei milioane de unguri noi! A venit apoi „Ruşinea de la Paris”, cum au etichetat-o cei din „staff”-ul fabricii. Pacea, semnată de marile puteri, care au restabilit dreptatea istorică. Ce poţi spune despre preşedintele Ungariei din vremea ce-a urmat Revoluţiei Române din ’89, Mátyás Szűrős? Pur şi simplu, un Tribunal Internaţional, drept lecţie, ar fi trebuit să-l judece şi să-l trimită, în lanţuri, acolo unde îi era locul. Iată ce consemnează despre acest caz Hannes Hofbauer şi Viorel Roman în cartea „Transilvania. Românii la încrucişarea intereselor imperiale”: „Preşedintele interimar al statului ungar Mátyás Szűrős, a înfierbântat euforia naţională şi a apelat la conaţionalii săi din afara graniţelor statului ungar «să se pună în slujba ideii că Transilvania este vechi pământ unguresc»”. Spre neuitare, voi insera un pasaj mai amplu al „Apelului” publicat în „Romániai Magyar Szó” din 15 martie 1990, adresat ungurilor din Ardeal: „Le transmit să profite de noile posibilităţi, să se mobilizeze şi să se organizeze. Noi, le putem oferi, de aici, în primul rând un ajutor moral şi politic, dar şi unul de altă natură (militar?! - n.n.). În sfârşit, cel mai important lucru este că maghiarimea din Ardeal să-şi ia soarta în propriile mâini, să-şi făurească singură destinul. Acest lucru poate fi sprijinit din afară, dar trebuie demarat din interior. (...) Trebuie să spun că Ardealul este pământ strămoşesc maghiar, cel puţin în aceeaşi măsură în care este şi românesc. Deci, maghiarii au acolo deplina îndreptăţire de a trăi, de a munci, de a lupta şi, ca atare, pot nu numai să ceară, ci să şi pretindă dreptul asupra pământului şi asupra a tot ce li se cuvine în materie de drepturi individuale şi colective. (...) Este foarte important ca ziarul dumneavoastră să mobilizeze maghiarimea...”.

„Îndemn” al unui şef de stat! Îndemn? O, Doamne! Provocare, incitare... Sau, şi mai grav de-atât: instigaţie, diversiune la crimă împotriva românilor! O „tehnică” transferată de la un şef de stat la altul, dar inoculată, prin „pachetul” educaţional, încă din vremea grădiniţei. O tragedie sădită în suflete nevinovate, gata de crime, de orice sacrificii pentru a duce mai departe Planul „Kossuth”, precum ruşii pe cel al lui Petru cel Mare. Un „Apel” care a premers tragediei de la Tg. Mureş, amplificată în mod dramatic la 19 martie 1990, de câteva „capete” şovine, iredentiste şi revizioniste...

Vom reveni pe larg asupra acestui moment tragic, provocat şi bine dirijat din „buncărele” Budapestei. Să nu se uite însă „meritele” unor autohtoni, precum cei care, în zilele de 22-23 decembrie 1990, îi mobilizau pe secui să-şi ia soarta în propriile mâini, apelând la toate mijloacele posibile. Tehnica „din casă în casă”, puterea de penetrare a staţiilor de amplificare, difuzarea în sute de mii de exemplare a „poruncii” lui Szűrős, care suna a îndemn la lupta deschisă pentru înstăpânirea Ardealului. Exista „modelul” Kossovo, care deschidea speranţe extremiştilor, în vreme ce capete înfierbântate din „staff”-ul U.D.M.R. - primul partid politic care şi-a scos capu’, pentru a declanşa „războiul” antiromânesc - juca până şi rolul de guvern provizoriu, care emitea comunicate, sau adopta poziţii faţă de situaţia politică a Europei şi a lumii. Un „staff” din care n-au lipsit Kincses Előd, Szőcs Géza, Sűtő András, Király Károly, László Tőkés şi alţii, lângă glasul cărora răzbătea ferm, feroce chiar, şi cel al avocatei Eva Maria Barki, cea care, într-o scrisoare deschisă, afirma, cu impertinenţă că... „Singura deosebire dintre albanezii din Kosovo şi ungurii din Ardeal, este faptul că aceştia din urmă nu ştiu să-şi ceară drepturile cu arma în mână!” Un „Apel”, ca multe altele, sute, prin care cerea ungurilor din Ardeal să continue lupta, fiind convinsă că, poate chiar în 1990, Ardealul va fi al lor...

La 23 decembrie 1989, U.D.M.R.-ul exista! Şi-a scos capu’, public, la Timişoara, unde a lansat şi prima platformă-program, care cuprindea, minimal, acordarea de „drepturi colective” minorităţii ungare, autoguvernare, reţea sanitară proprie, învăţământ autonom de toate gradele, sistem propriu de cercetare ştiinţifică, autonomia obştilor săteşti. Proiectul de autonomie mergea mult mai departe, incluzând chiar şi înfiinţarea poliţiei autonome... Stat în stat! Oricum, dacă nu cumva n-au uitat de nevoia trasării „graniţelor”, atunci au avut minima „decenţă” ca în acel prim proiect să nu prevadă armata autonomă, formaţiuni grăniceşti sau... minister de externe! Când s-au aşezat punctual să întocmească „Statutul Autonomiei Ţinutului Secuiesc”, au „curs” atribuţii aberante pentru Consiliul Autoguvernării: să înfiinţeze serviciile de carte funciară (care existau!), poliţie proprie, să încheie convenţii şi contracte internaţionale privind interesele „Ţinutului”, reţea proprie de învăţământ de stat, de toate gradele. „Statutul” prevedea până şi modul de numire în funcţie de către „Consiliul Autoguvernării” a personalului care lucrează la cartea funciară, a funcţionarilor publici, a judecătorilor, procurorilor, arhivarilor - impunând condiţia de cunoaştere a limbii maghiare. Până şi „jurământul” viitorului Preşedinte al poporului din Ţinutul Secuiesc era conceput! Fără să se stabilească însă raporturile dintre cele două... „popoare conlocuitoare”: secuiesc şi român!? Organizarea teritorială aducea alte precizări stranii: „Consiliul Scăunal” este cel care emite regulile de funcţionare şi supraveghere a poliţiei locale şi a celei proprii, după înfiinţare. Numirea în Poliţie era condiţionată de cunoaşterea limbii ungureşti, iar pentru ofiţeri, şi a alteia, de circulaţie internaţională. Pentru poliţiştii români din formaţiunile locale, autorii „statutului” au dovedit chiar şi o remarcabilă clemenţă: în cel mult trei ani, să înveţe ungureşte!

Articolul 73 prevedea, pur şi simplu, că „în baza dreptului la autonomie locală, puterea locală – executivă şi decizională delegată de stat -, aparţine autoguvernărilor locale, care îşi desfăşoară activitatea prin excluderea influenţei statului”. Alt articol, 94, prevede că „...în Ţinutul Secuiesc, inspectorul şcolar general şi conducătorul Inspectoratului Şcolar Scăunal, sunt de naţionalitate maghiară” (Maghiară? Nu secuiască? Parcă era vorba de întemeierea unui „Ţinut Secuiesc”!).. Şcoala se va desfăşura, evident, în limba oficială a „Ţinutului”, la fel va funcţiona şi justiţia... O „autoguvernare” care impunea, practic, eliminarea românilor din toate structurile şi transformarea „Ţinutului” într-o enclavă extrem de periculoasă. Mai ales că, de pildă, participarea judeţului Covasna la bugetul de stat al României, este una extrem de modestă, primind mai mult decât oferă. Ca şi judeţul Harghita... Zone „bătute” şi de preşedintele Ungariei László Sólyom, spre a susţine şi accelera realizarea „Autoguvernării”. Sărăcia judeţului, faţă în faţă cu „ideea” succesiunii începe să fie regândită de oameni realişti: judeţul Covasna este bugetat de guvernul României!

Chiar n-aveţi niciun dram de fantezie? Treziţi-vă. Suntem în Mileniul III... Voi aţi încremenit pe undeva, prin vremea Evului Mediu. Uitaţi-vă în calendare... Şi-n oglinda istoriei uitaţi-vă. A dispărut până şi... Unio Trium Nationum. Opriţi plânsul. Lacrimile nu mai impresio-nează pe nimeni. Europa s-a aşezat... Hotarele s-au îngheţat de mult. N-aţi văzut că nici otomanii n-au venit să-şi revendice spaţiul pe care l-au cucerit în 1526, la Mohács?

E prea răbdător poporul român! E prea mare umilinţa la care e supus de cei care se cred a face parte din zona raselor superioare, care se cred a avea „misiuni civilizatoare”. Joaca de-a graniţele avea să izbucnească însă ceva mai târziu, când s-au aşezat panouri de delimitare a „Ţării Secuilor”, o activitate tenace, cu obrăznicie nici azi stopată. Un teritoriu devenit teatru al unor permanente acţiuni iredentiste, cum sunt întâlnirile ungurilor de pretutindeni de la Balvanyos, Tuşnad şi peste tot unde, în niciun caz n-au pus la cale programe de dezvoltare a României. Atacurile concertate ale grupurilor teroriste continuă, recurgându-se la cele mai perfide metode, prima ţintă-duşman, fiind articolul 1 din Constituţia României...

Organizaţiile teroriste nu stau cu mâinile în sân. Ridică în ritm alarmant statui, care să întărească imaginea de teritoriu secuiesc, atribuie nume - adesea ale unor criminali şi fruntaşi iredentişti! - tuturor şcolilor şi aşezămintelor culturale, au instituit programul „100 de porţi secuieşti pe an”, plantarea de panouri de delimitare a „Pământului Secuiesc” cu toate judeţele învecinate, dar şi dezvoltarea unor contracte externe, cu ţări şi teritorii autonome din Europa şi din lume, pentru care Consiliul Judeţean Covasna a alocat sume foarte importante. Răsfoiesc un „raport” oficial al Consiliului Judeţean Covasna, elaborat de Compartimentul „Relaţii externe”. După un „sos” lung, se derulează lanţul acţiunilor „externe” ale „Parlamentului” judeţului Covasna. În 10 ianuarie 2008, primirea „Autoguvernării judeţului Bekes, din Ungaria”. Tema: promovarea turismului. Tot în ianuarie, deplasare la Nantes, în Franţa, la un salon de Turism, urmată de primirea conducerii Parcului din Mórahalm - Ungaria, pentru consilierea privind înfiinţarea parcului Agro-Industrial „Câmpul Frumos”. Proiectul „Câmpul Frumos” intră şi în atenţia Societăţii Maghiare Mórakert, care e dispusă să acorde consultanţă pentru înfiinţarea unei cooperative agricole. Pentru patru zile (9-12 aprilie, 2008), preşedintele Parlamentului Ungar, Szili Katalin, e oaspete al Covasnei. Cheltuieli neexagerate: 1.500 de lei... La început de mai, la Zilele „Sf. Gheorghe”, vin reprezentanţi ai judeţului Heves, din Ungaria. Peste nici 10 zile, vin „Autoguvernările” din judeţele ungureşti Zála, Heves, Békés, Baranya şi Veszprém, din Ungaria, pentru care vistieria judeţului Covasna se mai „uşurează” cu 92.000 lei. În zilele de 4-7 iunie, Consiliul Judeţean mai scoate din buget încă 1.350 lei, pentru expoziţia „Vajda Lajos-Studio” din Ungaria. În august, vizită mare: vine Fűzes Oszkár, ambasadorul Ungariei la Bucureşti, care şi-a pus în program şi o vizită la „ceangăii” din Bacău, dar şi o participare la o şedinţă ordinară a Consiliului Judeţean Covasna. Vin apoi iar delegaţii masive din Ungaria, la... „Ziua Asistentului Maternal Profesionist”, ce s-a desfăşurat între 4-7 septembrie 2008: reprezentanţi ai judeţelor Baranya, Békés, Veszprém şi Heves din Ungaria. Altă „găzduire” care a însemnat vreo 4.300 lei. Şi „moara”… toacă!

La 19 septembrie 2008, a venit la Sf. Gheorghe conducerea Academiei Maghiare de Ştiinţe şi a Institutului pentru Ştiinţe Politice din Budapesta. Vine apoi, spre sfârşit de septembrie, preşedintele Autoguvernării judeţului Jasz-Nagykun-Szolnok, din Ungaria, preocupat de iniţierea unei colaborări între cele două structuri administrative. Mai costisitoare a fost vizita preşedintelui Ungariei, László Sólyom, din zilele de 24-25 octombrie 2008, la acţiunile comemorative, dedicate Revoluţiei anticomuniste maghiare, din 1956, când a reluat apelul privind reabilitarea foştilor deţinuţi politici ai regimului comunist. Cu preşedintele, au venit membri ai cabinetului său, ai Serviciului de Protecţie şi Pază din Budapesta şi Sfântu Gheorghe, dar şi ai autorităţilor locale. Un sacrificiu de... 11.313 lei. Protocol zero!

Alte prezenţe semnificative datorate „conturilor” Consiliului Judeţean al Covasnei: Universitatea din Pécs, având ca obiectiv „parteneriat pentru cursuri de perfecţionare pentru angajaţii Consiliului Judeţean, precum şi o serie de Conferinţe şi Simpozioane”... Interes mare pentru „Parcul Industrial Mórakert din... Mórahalom”, evident, din Ungaria, cu gândul la „triparteneriatul iniţiat în vederea deschiderii şi funcţionării Parcului Agroindustrial de la... Câmpul Frumos”. Când mai marii de la Sf. Gheorghe au simţit nevoia de a învăţa din experienţa judeţului Veszprém, au pus la punct încă un parteneriat, care „să stabilească noi coordonate pentru colaborarea viitoare”. Iar atunci când s-a-mplinit un deceniu de colaborare, a fost momentul când „Parlamentul” de la Sf. Gheorghe (Autoguvernarea?!) a luat drumul „Veszprém”-ului. Şi, Doamne, ce manifestări au fost! Cu siguranţă, n-aţi auzit de... „Cult Net - Reţeaua patrimoniului cultural”. „Lecţiile” le-au dat, într-un workshop, „colegii noştri din cadrul Autoguvernării Judeţului Baranya”. Şi aşa s-a născut încă un parteneriat interregional, care face parte din programul Interreg IV C... Şi cât de frumos sună! În fine, şi un contact ex-unguresc: participarea, în Franţa, la „Conferinţa Bicameralismul şi reprezentarea regiunilor şi a colectivităţilor locale”. O acţiune desfăşurată chiar în Palatul „Luxemburg”, unde se desfăşoară lucrările Senatului Republicii Franceze. Subiecte de larg interes pentru „Parlamentul”... Autoguvernării „Covasna”: „Studiu asupra diversităţii senatelor în Europa prin 4 studii de caz”, „Examinarea primelor de reprezentare în senate şi modul lor electoral”, „Mijloacele de îmbunătăţire a reprezentării regiunilor şi colectivităţilor locale în senate”, „Legătura dintre reprezentarea regiunilor şi puterea senatelor”... Şi cine altcineva poate să reprezinte „Autoguvernarea Covasna”, la această importantă reuniune, decât „şeful” Autoguvernării?!

Ce legătură poate fi între FIDESZ, o formaţiune politică din Ungaria şi „Parlamentul” de la Sf. Gheorghe? Poate săptămâna petrecută în Ungaria de „autoguvernatorul” Covasnei, în judeţul Zála şi, mai apoi, popasul din judeţul Békés, unde au avut loc întâlniri cu reprezentanţii ai Autoguvernării locale şi judeţene. Cheltuieli? Vreo 168 euro şi 40.000 de forinţi. Un fel de pomană ungurească. Notez în fugă: vreo 4-5 zile la Budapesta, la Expoziţia Internaţională de Turism „UTAZÁS 2008”, altă întâlnire cu... Parcul Agro-Industrial Mórakert din... Mórahalm, judeţul Csongrád, invitat să semneze Protocolul de înfiinţare a Parcului Industrial de la Câmpul Frumos, de lângă Sf. Gheorghe, întins pe 40 de hectare. Apoi, drum la Budapesta, la Hotelul „Intercontinental, unde s-a desfăşurat „Conferinţa de lansare a progra-mului de cooperare transnaţională în sud-estul Europei, în prezenţa ministrului pentru dezvoltare regională din Ungaria. A urmat invitaţia de la Viena, a Comitetului „Coeziune Socială şi Sănătate Publică”, adresată Consiliului Judeţean Covasna, în calitate de membru în Adunarea Generală a Regiunilor Europene - ARE. O „şedinţă de lucru” a reţelei „E-health”, care permite regiunilor învingerea barierei distanţei în organizarea şi prestarea serviciilor de sănătate...

Zece zile a durat Conferinţa FEDECRAIL-2008, organizată de Federaţia Europeană a Căilor Ferate Muzeale şi Turistice din Europa, cu vizite la căi ferate înguste din patrimoniul naţional al Austriei, din zona Salzburg şi Viena. Un „study tour” la care s-au prezentat modele de management şi operare, utile în salvarea şi reabilitarea „Ansamblului Tehnic Plan Înclinat şi Calea Ferată Îngustă Covasna-Comandău”. O acţiune la care a participat un consilier judeţean. Altă prezenţă a consilierilor judeţeni a fost la Budapesta, la Conferinţa „Dezvoltarea relaţiilor culturale între instituţiile şi organizaţiile din Ungaria şi cele de peste hotare”. Scopul? Conducerea mai eficientă a instituţiilor şi a organizaţiilor maghiare, aflate pe teritoriul mai multor state, în noua conjunctură europeană. La Heves, în Ungaria, s-au prezentat forme şi metode de folosire eficiente a surselor de finanţare oferite de către Uniunea Europeană. În judeţul Zála, prin protocolul de colaborare, s-a organizat un schimb de experienţă ce a vizat Autoritatea Teritorială, de Ordine Publică – ATOP Covasna şi instituţia similară din judeţul Zála. Secretarul judeţului Covasna a ţinut o dizertaţie la Miskolc, în Ungaria, în cadrul unei conferinţe organizate de Serviciul de Protecţie a Copilului. Boldizsár Béla, fondator al Asociaţiei Familiilor Numeroase din judeţul Covasna, în calitate de consilier judeţean şi membru al Comisiei Relaţii Externe, a reprezentat judeţul la ceremo-nia de comemorare a contelui Eszterházi János, şi la dezvelirea troiţei din localitatea Guta, din Slovacia. Tot cu acest prilej s-a desfăşurat şi conferinţa „Situaţia familiilor maghiare din Europa unită”, organizată de Asociaţia Familiilor Numeroase din Slovacia...

Ce se mai poate afla din „Raportul cu privire la aprobarea activităţii desfăşurate de Consiliul Judeţean Covasna în domeniul Relaţiilor Externe în cursul anului 2008”? Că, la Esztergom, în Ungaria, un consilier judeţean a parti-cipat la dezbaterea Proiectului „Înfiinţarea unei reţele a specialiştilor maghiari în domeniul Dezvoltării Regionale din Depresiunea Carpatică”; că, în special, autoguvernările din Balatonszentgyőrgy (judeţul Somogy), şi cele din judeţele Heves, Zála, Veszprém, Baranya, Békéscsaba, s-au întrecut în a-i invita pe covăsneni, la dezbaterea şi rezolvarea unor probleme de maxim interes. Aşa au fost: stabilirea procedurii de înfiinţare a operatorului regional apă-canal, în judeţul Covasna - dezbătută în Balatonszentgyőrgy (judeţul Somogy); cooperarea în domeniul Protecţiei Copilului şi al Asistenţei Sociale - schimb de experienţă desfăşurat la Pecs; elaborarea unei monografii mineralogice pentru zona Harghita-Covasna - pentru care s-a apelat la Universitatea din Miskolc; participarea la Festivalul Gastronomic de la Budapesta şi la Festivalul „Siget”; participarea la 20 august, la Ziua Naţională a Ungariei; „Întâlnirea maghiarilor” de la Noszvaj; participarea la Festivalul şi Târgul Cârnatului - organizate de către Autoguvernarea judeţului Békés.

Nici Finlanda n-a fost ocolită, doar este vorba de urmaşii triburilor fino-ugrice, Consiliul Judeţean participând la Conferinţa „De la migraţie la integrare, soluţii pentru o nouă provocare europeană”. Fundaţia „Prominoritate” din Budapesta a organizat o masă rotundă sub genericul „Viitorul maghiarimii din bazinul Intra-Carpatic”, la care, invitat, a răspuns Preşedintele Consiliului Judeţean Covasna. A fost acordată atenţia cuvenită şi Uniunii Cercetaşilor Maghiari din România, filiala Covasna, care, în cadrul unui ritual, a preluat, de la cercetaşii din Viena, Flacăra Sfântă şi au adus-o în Ardeal... „Sfântă” pentru cine şi pentru ce? Şi de ce tocmai de la Viena?
*
...Cam trei sferturi din „Relaţiile externe” ale... Autoguvernării „Covasna”, înseamnă parteneriate cu „autoguvernările” din Ungaria!!! În rest, mult prea restrânsa prezentare a concepţiei celor ce gândesc „într-un anume fel” aceste „strategii”, nu merită alte comentarii, decât invitarea la eliberarea de ostentaţii, la onestitate, loialitate. O Patrie comună, în care nu sunteţi nici chiriaşi, nici în gazdă, ci membri cu drepturi şi obligaţii comune.