Conversaţii cu Dumnezeu

Cum adică? Dar cu răul care a fost creat de om cum rămâne?
Nu poţi să creezi un lucru - nici un gând, nici un obiect, nici un eve­niment, nici o experienţă de vreun fel - care să fie în afara planului lui Dumnezeu. Pentru că planul lui Dumnezeu este ca voi să creaţi orice - totul - absolut orice doriţi. In această libertate se află experienţa lui Dumnezeu de a fi Dumnezeu şi pentru această experienţă v-am creat Eu pe voi. Şi viaţa însăşi.

Răul este ceea ce voi numiţi rău. Chiar şi pe el îl iubesc, pentru că, numai prin ceea ce voi numiţi rău, puteţi cunoaşte binele; numai prin ceea ce voi numiţi lucrarea diavolului, puteţi cunoaşte şi face lucrarea lui Dumnezeu. Eu nu iubesc ceea ce este fierbinte mai mult decât iubesc ceea ce este rece. Ceea ce este înalt, mai mult decât ceea ce este scund; stânga mai mult decât dreapta. Totul este relativ. Totul este o parte din ceea ce există.

Eu nu iubesc „binele” mai mult decât iubesc „răul”. Hitler s-a dus în rai. Când vei înţelege aceasta, Îl vei înţelege pe Dumnezeu.
Dar eu am fost educat să cred că binele şi răul există cu adevărat; că greşit şi corect sunt noţiuni opuse; că unele lucruri nu sunt în re­gulă, nu sunt cum trebuie, nu sunt de acceptat în faţa lui Dumnezeu.
Totul este „de acceptat” în faţa lui Dumnezeu, deoarece, cum ar putea Dumnezeu să nu accepte ceea ce există? A respinge un lucru înseamnă a nega faptul că el există. A spune că nu este în regulă, înseamnă a spune că nu este parte din Mine - şi aceasta este imposibil.

Păstrează-ţi totuşi lucrurile în care crezi, rămâi credincios valorilor tale, pentru că acestea sunt valorile părinţilor tăi, ale părinţilor părinţilor tăi; ale prietenilor tăi şi ale societăţii tale. Ele formează structura vieţii tale şi, a le pierde înseamnă a deşira materialul din care e făcută expe­rienţa ta. Totuşi, examinează-le unul câte unul. Analizează-le piesă cu piesă. Nu dărâma casa, ci priveşte la fiecare cărămidă şi înlocuieşte-le pe cele care par a fi sparte, pe cele care nu mai sprijină structura.

Ideile tale despre corect şi greşit sunt doar atât - idei. Ele sunt gân­durile care dau forma şi creează substanţa lui Cine Eşti. Ar exista un sin­gur motiv ca să schimbi toate acestea; un singur scop ca să faci o modi­ficare: dacă nu eşti mulţumit de Cine Eşti.

Numai tu poţi să ştii dacă eşti fericit. Numai tu poţi să spui despre viaţa ta: „Aceasta este creaţia Mea (fiu) întru care am binevoit”¹

Dacă valorile tale te ajută, ţine-te de ele.

Ceartă-te pentru ele. Luptă-te să le aperi.

Caută, totuşi, să te lupţi într-un mod care nu face rău nimănui. Face­rea de rău nu este un element necesar pentru vindecare.