Copertă fața ii-a citat

Politica externă

În ciuda naționalismului în creștere, delegația Ungariei a semnat Tratatul de la Trianon pe 4 iunie 1920, după aproape doi ani de la încetarea războiului. Tratatul de pace reducea în mod semnificativ dimensiunile statului maghiar, față de suprafața pe care o avusese în componența Imperiului Austro-Ungar. Transilvania a fost anexată de a România, Slovacia a devenit parte a noului stat Cehoslovacia, Croația, Slavonia și Voivodina au devenit parte a Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor (din 1939 Iugoslavia), iar Ținutul Cetăților(Burgenland) a fost anexată chiar de Austria. Ungaria, în fruntea căreia a venit o serie de premieri de dreapta și extremă dreapta naționaliști, a încercat fără întrerupere să obțină revizuirea Tratatului de la Tianon. Astfel, au fost stabilite legături strânse cu regimurile din Italia și Germania, cu care de altfel s-a și aliat în timpul celui de-al doilea război mondial. Chiar înainte de dezlănțuirea celui de-al doilea război mondial, Ungaria s-a folosit de relațiile strânse pe care le avea cu Germania pentru a anexa Regiunea Subcarpatica și alte părți din teritoriul Slovaciei, ca urmare a înțelegerilor primului arbitraj de la Viena.

Al doilea război mondial

În 1940, Regatul Ungariei s-a alaturat Axei cu condiția retrocedării Transilvaniei. Führerul Adolf Hitler a ajutat Ungaria să primească doar o mică parte a teritoriului transilvănean, evitând în același timp un război cu România și asigurând acces strategic spre câmpurile petroliere din Bărăgan. În schimb, Hitler a impus Ungariei să se conformeze politicii militare și rasiale naziste. Guvernul de extremă dreapta maghiar, care implementase deja de-a lungul timpului o serie de legi antisemite, a colaborat într-o oarecare măsură cu naziștii la deportarea evreilor. Ungaria s-a alăturat Germaniei și Italiei în timpul atacului împotriva Iugoslaviei din 1941. Drept răspataă pentru participare sa la război, Ungaria a primit cea mai mare parte a Voivodinei. Pretențiile Ungariei de reatașare a Croației au fost zădărnicite de proclamarea independenței acesteia din urmă și de alianța germano-română împotriva Uniunii Sovietice. Temându-se că Germania va înceta să sprijine Ungaria în favoarea noului său aliat, România, guvernul de la Budapesta a fost de acord cu trimiterea unui anumit număr de soldați maghiari pe frontul antisovietic. În timpul bătăliei de la Stalingrad, armata maghiară a piedut un mare număr de soldați, căzuți morți sau prizonieri. Din a doua jumătate a anului 1944, forțele sovietice înaintau spre vest apropiindu-se primejdios de mult de granițele Ungariei. Într-o încercare de evitare a ocupării țării de Uniunea Sovietică, Ungaria a avut o tentativă de trecere de partea Aliaților. Pentru a preveni o situație similară cu cea a pierderii României ca aliat, Germania nazistă a răspuns imediat ocupând Ungaria și înființând un stat marionetă efemer, care a continuat pentru puțină vreme războiul de partea naziștilor. În acest răstimp scurt s-a accelerat și procesul de deportare a evreilor din Ungaria în lagărele de exterminare în timpul Holocaustului. S-a instituit astfel primul regim de dictatură de tip fascist în Europa, cel mai reacţionar regim social-politic de pe continent. Consolidarea puterii "regentului" a fost făcută prin exploatarea amărăciunii naţiunii maghiare, frământate de pierderile teritoriale suferite. Istorici, oameni politici, ziarişti străini au calificat dictatura horthystă ca fiind un "stat ticălos, guvern de jaf, tortură, un guvern de asasinat". Venirea la putere a lui Mussolini şi mai apoi a lui Hitler au ridicat speranţele Ungariei de revizuire a hotărârilor de la Versailles şi Trianon. Întreaga politică horthystă din perioada interbelică a fost concentrată în această direcţie, şi de aici şi duşmănia faţă de forţele Antantei învingătoare în război. Un singur exemplu: la începutul "erei Horthy", biletele Băncii Franceze au fost falsificate în Institutul Cartografic Naţional din Budapesta din ordinul guvernului care intenţiona să ruineze astfel statul francez, considerat responsabil de Tratatul de la Trianon. La 20 sept. 1938 Horthy a ordonat: "Soldaţi, înaintaţi până la hotarele milenare, până la piscurile Carpaţilor". Era un ordin prematur deoarece numai după Dictatul de la Viena, din 30 aug. 1940, o parte din Transilvania a intrat sub stăpânirea regimului horthyst: 42 243 km cu o populaţie românească de peste 1,3 mil. locuitori. Scurtă notă biografică: Miklos Horthy de Nagybama ("viteaz de Baia Mare"), născut în 1868, a urmat Academia navală din Fiume şi a fost făcut contraamiral şi aghiotant al Împăratului de la Viena. Parlamentul şi Armata l-au impus la cârma statului în 1920, ca regent în aşteptarea împăratului Carol IV de Habsburg detronat la Viena (dar chiar regentul l-a împiedicat să restaureze regatul ungar). În urma Dictatului de la Viena a anexat nord-vestul Transilvaniei (puţin mai înainte anexase sudul Slovaciei şi Ucraina subcarpatică). Când situaţia frontului s-a întors în favoarea Aliaţilor, a încercat să negocieze cu URSS un armistiţiu separat, dar a fost ridicat de un comando german şi dus, cu domiciliu forţat, în Reich. În 1949 s-a refugiat în Portugalia, unde a murit, în 1957.

“O viaţă pentru Ungaria”

Am fost martor la efectele triste a revoluţiei și de la izolarea orasului Kenderes, la care m-am  întors cu familia mea, în noiembrie, 1918. A fost o sarcină uşoară pentru a vedea modul cuiva în mod clar în aceste circumstanţe în schimbare. Budapesta, aşa cum am văzut-o pe drumul nostru de la Viena moşia tatălui meu, a fost de nerecunoscut. Conducerea de ordine au fost la final; benzile de huliganice cutreierau străzile, conduse de bărbaţi în uniforme murdare înflorirea bannere roşii. Cetăţenii au fost terorizati, magazine şi birouri, cu puţine excepţii, au fost închise. multe persoane au fost în disperare, temându-se că de astăzi a marcat un viitor din ce in ce mai rău. Am fost uşurat când oraşul se afla în spatele nostru. Dar nici Kenderes nu a mai fost casă confortabila , desi nu a fost niciodată de lux, nu a existat niciodată în trecut a fost dorit. Războiul de serviciu a  dezgolit Estate a funcţionarilor şi a cailor, hambare şi se păstrează cu o cameră au fost goale. De la moartea tatălui meu, bunul a fost executaţi de către un executor judecătoresc, şi în ultimii ani am avut mai putin timp si mai putin posibilitati de a-şi supravegheze gestionarea lui. Acest lucru, m-am gândit, ar trebui să fie prima mea sarcină şi am schimbat uniforma mea pentru haine de Break-proprietar. A fost mângâietor să găsiţi cele mai ţăranilor pe imobiliară încă atât de credincios faţă de stăpân. Efectuarea unui efort comun, ne-am propus să lucreze la repararea clădirilor, maşini şi unelte, şi să se pregătească pentru primăvară, în măsura în care a fost posibil. Am vizitat ocazional Budapesta pentru a vedea prietenii mei si apel pe cele ale căror opinii politice i-am împărtăşit, ştiind că ei au fost dorinţa de a pune capăt la condiţiile insuportabile apoi predominante. Dar, deşi multe dintre planurile lor au fost indraznete, au fost, de asemenea, de multe ori impracticabile, şi a fost o lungă perioadă de timp înainte de acţiune ar putea fi luate. Încântare mea şi satisfacţii poate fi imaginat atunci când un mesager de la contele Károlyi lulius ajuns la Kenderes cu cererea pe care am ar trebui să ridice o nouă armată naţională, în numele guvernului de opoziţie Aproape simultan, un curier a sosit de la Viena de la contele Bethlen, cu o petiţie similară; pentru Bethlen şi Károlyi au fost de acord că eliberarea ţarii de la teroarea de bolşevicii şi ncroachments de vecinii noştri nu ar fi atins prin mijloace diplomatice în monoterapie. Am fost dornici de a răspunde la apel dintr-o dată, dar nu a fost, în practică, o chestiune simplă. Kenderes, unde am fost de o viaţă cu soţia şi copiii mei, a fost între doua zone periculoase  supremaţiei Roşii şi de ocupare româna. La primirea de ştiri pe care contele Károlyi a reuşit în a intra pe Szeged şi a avut loc acolo sa întâlnire primul cabinet, la care au participat de contele Pavel Teleki din Viena, determinarea mea a fost stabilita. Am călătorit cu maşina, în spre Mezőtúr, şi de acolo cu trenul la Szeged, ajungând acolo la 06 iunie 1919. Cariera mea a intrat într-o fază nouă. La cererea lui Károlyi, am luat portofoliul de război şi a emis o proclamaţie pentru formarea unei armate naţionale maghiare. Pentru a emite proclamarea, am avut nevoie de avizul   francez, care a fost la acel moment ocuparea Szeged. Numai după negocieri laborioase am reuşit  obţinerea . Spre deosebire de General de Gondrecourt, Betrix colonel, comandantul  francez, şi generalul de Lobit, comandantul-şef al trupelor franceze de ocupaţie, nu au fost la început, fie înclinaţi să permită sau să o mişcare de sprijin naţional maghiar. Nu că au fost, în simpatie cu bolşevicii, departe de ea. Ei au fost de partea românilor şi, prin urmare, au fost pregătite să recunoască regimul Béla Kun. Din  singurul nostru avion, am avut pliante aruncate asupra trupelor Roşii şi am avut satisfacţia de a vedea un escadron complet echipat de husari întocmi înainte de casa mea în ziua următoare. Din toate colţurile ţării, ofiţerii au ajuns, din rândul cărora colonelul Prónay şi Ostenburg majore…….format companiilor ofiţeri “. Ex-militari s-au adunat din regiunea Szeged, şi înainte de mult timp am avut un nucleu  bine disciplinat, trupele de încredere. Curierii de la Viena  ne-a adus bani, alocate de la legaţia Comunista Ungara într-un bold de lovitura de stat  de către un grup de ofiţeri maghiari sub ochiul orb de şef al Poliţiei vieneze prietenos Schober, şi cu ajutorul de la Viena…..corespondent de Daily Telegraph, Ashmead Bartlett. Mai multe milioane au fost depozitate acolo în scopuri de propagandă. Libertatea noastră de mişcare a fost scurtate, şi nu numai din cauza atitudinii ezitante a franceze şi presiunea a românilor. Pentru a lansa un atac militar asupra Armatei Roşii, am avut pentru a asigura calea ferata la Dunăre, care a fost în mâinile sârbe. Ştiam că Belgradul a fost puternic anti-bolşevice. Regele Petru a fost legat de familia ţarului prin soţia sa muntenegrean, fiul lor, Alexandru apoi Regent, au fost instruiţi în Sankt-Petersburg ca un cadet. La Belgrad Imperial Ambasada Rusiei se bucura încă de toate privilegiile diplomatice şi a devenit un centru pentru refugiaţi Rusiei Albe. Cu contele Teleki, am calatorit la Belgrad pentru a deschide negocieri cu Prim-ministrul sârb Protic. El mi-a dat asigurări dorite, cu condiţia ca francezii nu ridică obiecţii, şi consimţit să acrediteze o reprezentanță a guvernului nostru la Belgrad. Aceasta a fost prima recunoaştere diplomatică a noastră, Contra-revoluţionară a Guvernului. Misiunea noastra, prin urmare, a avut un oarecare succes, deşi nu am putut să ne beneficieze de bună-voie, fără acordul francez. Contele Bethlen, de asemenea, ne-a trimis  rapoarte încurajatoare de la Viena cu privire la atitudinea britanică, ofiţeri maghiari şi curierii au călătorit la Szeged au fost semnate personal de către reprezentantul britanic, Sir Thomas Cunningham, care, în plus, au trimis colonelul Alexander Fitzgerald ca un ofiţer de legătură noastra  contra-revoluţionară a Guvernului. Am primit, de asemenea, sprijin de la amiralul Troubridge, care a fost la Belgrad. L-am cunoscut în trecut, când era ataşat naval la Curtea de la Viena. Atitudinea  franceză a rămas extrem de rezervată. Neutralitatea lor aparent ar putea fi numai în avantajul bolşevicilor. Francezii de la Szeged au fost legaţi de instrucţiuni de la Paris. Clemenceau era cunoscut a fi un duşman declarat al monarhiei austro-ungare. Din păcate, politicile conflictuale ale celor doi parteneri principali ai Puterilor Aliate au avut repercusiuni lor, de asemenea, în cadrul Cabinetului  maghiar. Ministrul de comerţ şi industrie, Varjassy, ​​un adept al elementului din stânga-liberale, a folosit ca acoperire atitudinea franceză. Niciodată nu a fost facut clar ce parte el a jucat în eliminarea de la Szeged de către francezi a secretarului adjunct mele, Personal-căpitan Julius Gombos. Francezii au insistat cu privire la formarea unui guvern “democratic” , un guvern, care este, compus din toate părţile şi culorile. Împotriva sfatul meu emfatic, Károlyi inscrise la această cerere. Sub conducerea fostului reprezentant parlamentar Dezso Ábrahám-Pattantyus, un nou guvern a fost format la 12 iulie 1919. Am refuzat să iau funcţia de ministru de Război în acest Cabinet, deşi am rămas comandantul-şef al armatei noastre noi Naţionale, la primirea asigurări că ar fi necesar pe nici un cont de a fi folosit pentru lupte de partid politic. Am avut însă o cerere: pentru a elibera Ungaria de teroarea comunistă, pentru atrocităţile şi crimele comuniştilor au fost de zi cu zi sporind şi am simţit că  curăţarea ar trebui să fie făcuta de către noi înşine, şi nu de către o putere străină. Acest lucru în nici un caz, nu a fost în acord cu  franta, şi chiar cu Cehia. Deşi trupele la dispoziţia mea, la Szeged au fost gata de actiune, am îndrăznit  încă martie la Budapesta, în ciuda faptului că guvernul lui Bela Kun a fost nevoit să demisioneze sub presiunea de armata română şi ultimatumul de Aliat Consiliului Suprem în Paris. Béla Kun însuşi a fugit la Viena, luând cu el finanţele ţării; mass-criminal Szamuely a fost împuşcat de un jandarm în timp ce încerca să treacă frontiera.  Un nou, guvern social-democrat  cu Peidl a fost răsturnat de o lovitură de stat la 06 august 1919. Noul prim-ministru, Stephen Friedrich, a format un cabinet provizoriu, a declarat desfiinţat şi a proclamat Republica arhiducele Joseph, care în timpul pauzei-up a monarhiei au făcut Homo Regius, de exemplu, reprezentantul regelui în Ungaria, în calitate de şef al statului maghiar. Au fost, astfel, două guverne în existenţă, ambele cu mâinile legate, şi cu aliaţii inca insista ca  guvernul ungar trebuie să cuprindă reprezentanţi ai tuturor partidelor. Românii, între timp, au intrat în Budapesta a doua zi după ce Friedrich si-a asumat controlul, şi au refuzat să se retragă, în ciuda ordinelor transmise de către Consiliul Suprem de la Paris. Nu există nici o nevoie pentru mine de a descrie activităţile a românilor în detaliu. General HH Bandholtz, reprezentantul american al Misiunii cvadripartite militare aliate din Budapesta, a dat un cont de jafuri şi de dezmembrare de fabrici în memoriile sale, “O nediplomatice Diary” (New York, 1933). Dacă el nu ar veni persoanal la Palatul Regal, cu cravaşa sub braţul lui, Palatul ar fi fost distrus. El a salvat, de asemenea, Muzeul Naţional etanşare porţile în numele aliaţilor în ultimul moment, astfel cum camioanele erau deja în aşteptare în afara pentru a putea derula prada.  Arhiducele Joseph a confirmat numirea mea ca comandantul-şef al armatei ungare şi am folosit poziţia mea pentru a cere ca prim-ministru  Ábrahám facă  Ministerul de Război independent. În acelaşi timp, mi-am propus mişcările de unităţi la dispoziţia mea.Am fost confruntat cu o problemă dificilă, ca o fâşie îngustă situată între sârbi şi români a trebuit să fie trecut.  Când am  trimis un mesaj pe 12 august  prin arhiduce către Preşedinte al Misiunii militare Interallied am cerut ca intreaga operatiune ar trebui să fie imediat contramandata şi trupele să fie retrase la Szeged. Mi-am dat seama că el însuşi nu a fost identificat cu aceste ordine, care, am fost să le respecte, ne-ar menţine în puterea  franceză şi ar face imposibilă orice acţiune.  Pe scuză că nu a existat mijloc de comunicare cu trupele deja în marş altfel decât prin cădere un mesaj de la un avion, m-am oferit să-mi asum sarcina . Am zburat de la Szeged, în singura societate a mea aide-de-tabara, Magasházy maior. El a venit prin şiretlic de părăsire a guvernului şi de cotitură în demisia, iar francezii a fosti lăsati în convingerea că mă voi întoarce.  Odată ajuns în aer, cu toate acestea, m-am întors cu avionul spre lacul Balaton,  am aterizat pe o mirişte-câmp în apropierea staţiunii de scăldat din Siófok, pe care apoi a fost cartierul general al forţelor bolşevice. Simpla vedere a vultur-pene pe capacul meu aide-de-tabara, indicând statutul său ca un ofiţer al Armatei Naţionale, suficientă pentru a face bolşevicii să ia la tocurile lor. În termen de două zile, simpatizanţii ultima Roşie a fugit. Şeful Statului Major General al lor şi mai mulţi ofiţeri  s-au bucurat să fie în măsură să îşi arată culorile adevărate şi a pune serviciile la dispoziţia noastră. Când am sunat la sediul general, un ordin dat de Magasházy maiorul a adus în atenţia Gărzii Roşii şi a împins să prezinte  armele către reprezentantii al Armatei Naţionale.  În a treia zi, s-au alaturat companiei colonelul Prónay de ofiţeri. Am menite să creeze o barieră de la Lacul Balaton, în sud, până la Dunăre, în nord, şi pentru a muta aceasta la Budapesta, dar ca lucrurile au fost atunci, aceasta a fost ceva diplomatic, mai degrabă decât o sarcină militară.  Sir George Clerk, reprezentantul trimis de aliaţi în Ungaria, a trimis o ofiter britanic la Siófok să informeze  că intenţiona să mă viziteze acolo. Aşa cum am fost dornic să merg la Budapesta să intru în contact cu guvernul  Friedrich şi de a întâlni  reprezentanţii aliate şi cu comandantul şef român  În termen de câteva zile, am primit o invitaţie de la el şi a călătorit cu maşina nemolestată direct la Budapesta.  L-am rugat pe Sir George Clerk să fie oprit avansul român, i-am spus  generalului  roman Mardarescu intenţiile mele şi i-am arătat, pe hartă, linia trupelor mele de ocupatie. ”Şi ce dacă trecem acea linie?” A întrebat el. ”Apoi tragem foc”, am răspuns. Au existat câteva hărţuieli minore, dar nimic mai grav  în Budapesta, După o discuţie cu Friedrich, primul-ministru, şi cina cu Sir George Clerk la palatul Zichy, m-am întors acasă la miezul nopţii, şi a avut surpriza incantatoare de a găsi-o pe soţia mea.  Bucuria reuniunii noastre a fost amplificata de faptul că, am plecat Kenderes. Am auzit că au existat unele lupte în această regiune. Soţia mea mi-a spus că ea a  fugit cu copiii intr-o caruta la Debrecen ca tunetul de tunuri şi pârâitoare de mitraliere se apropia. Ea in orice caz a fost scutita de a vedea jefuirea a doua din proprietăţii noastre, de această dată de către români, prima fiind de bolşevicii. Tot mobilierul a fost distrus, saltele şi paturi pene s-au rupt deschise în căutare de bani şi obiecte de valoare.  Soţia mea a dat cei trei copii, pe cel mai mare l-am pierdut avea şaisprezece ani, fiica, care de primăvară, în grija preotului catolic şi a  călătorit pe la Budapesta, în speranţa de a obţine nişte veşti de la mine acolo. După o călătorie plină de aventuri, ea a ajuns în prima mea zi in capitala. Am avut acum posibilitatea de a oferi un nou cămin la Siófok. Eu însumi, cu toate acestea, a avut frecvent pentru a merge la Budapesta pentru Misiunii militare  pentru a convinge Consiliul Suprem de la Paris să fie de acord că românii ar trebui să se retragă de fapt, la linia de-a lungul râului Tisa  convenit de Clemenceau.  În aceste negocieri, îmi amintesc cu recunoştinţă nu numai de ajutororul pe care mi-a dat  Sir George Clerk, dar, de asemenea, sprijinul amiralul Troubridge, care, ca preşedinte al Comisiei Dunării, s-au mutat de la Belgrad la Budapesta.Românii făcut dificultăţi ori de câte ori au putut pentru a avea  o poziţie buna de negociere posibila, la conferinţa de pace .    Nu înainte de jumătatea lunii noiembrie-au evacuat zonele de vest a Ungariei Tisa. La data de 16 noiembrie, am făcut intrarea mea în Budapesta, în fruntea trupelor mele.