Copertă fața ii-a citat

Stema Budapestei

Stema este în stil gotic, având un scut francez cu smalț roșu, tripartit în fascie (în brâuri) de o fascie ondulată argintie mai îngustă, câmpul superior roșu conține reprezentarea unui castel auriu (galben) cu un singur turn și o singură poartă, iar câmpul inferior roșu reprezentarea unui castel auriu (galben) cu cu trei turnuri și două porți. Amândouă porțile sunt deschise și au fondul albastru. Ca suport pe partea dreaptă se situează un leu auriu, iar pe partea stângă un grifon auriu - ambii având gheare. Deasupra scutului se află Sfânta Coroană a Ungariei.

Semnificația elementelor

Banda ondulată argintie (mai îngustă) reprezintă Dunărea. Castelul auriu (galben) cu un singur turn și o singură poartă (din partea de sus), reprezintă Pesta, iar castelul auriu (galben) cu cu trei turnuri și două porți (cel din partea de jos), reprezintă Buda. Fondul albastru al porților deschise reprezintă Óbuda. Sfânta Coroană a Ungariei reprezintă statalitatea maghiară. Leul heraldic provine din stema orașulului Buda din timpul lui Ioan Zapolya, iar grifonul provine din fosta stema a Pestei. Culorile folosite sunt roșu, auriu, albastru și argintiu. Ca urmare, conform regulilor din heraldică, drapelul Budapestei a fost format din culorile roșu, galben (din auriu) și albastru.

Istoricul stemei

Stema a fost proiectată de artistul-pictor Lajos Friedrich, ca urmare a cererii din 28 aprilie 1873 a Comisiei de Unificare a Orașelor (Pesta, Buda, Óbuda). Elementele au fost aprobate de comisie, având foarte mare importanță legătura cu stemele anterioare ale celor trei orașe. O altă importanță majoră este simplitatea stemei, în conformitate cu regulile heraldicii și referirea la faptul că era stema unei capitale (Sf. Coroană a Ungariei). Stema a fost folosită până 1964, dar din 1945 s-a folosit fără coroană deasupra. Între anii 1964 și 1990 a fost folosită o altă stemă.



Panoramă din Budapesta

Administrația orașului

Cu ocazia alegerilor locale, sunt aleși cu vot direct: primarul general, membrii Adunării Generale a Capitalei, primarii sectoarelor și membrii consiliilor locale din sectoare. Primarul genenal și primarii sectoarelor sunt aleși cu sistem de vot bazat pe majoritate simplă (ca și în România), membrii consiliilor locale sunt aleși cu sistem de vot mixt (fiind combinate sistemul cu majoritate simplă (individual) și cel cu liste (liste de partid)). Membrii Adunării Generale a Capitalei sunt aleși pe bza sistemului cu liste, pragul minim fiind de 4%.Un cetățean al capitalei ungare trebuie să-și exprime opțiunea sa cu ocazia alegerilor locale pe cele mai multe buletine de vot din țară, dipă cum urmează:

1. 
   buletin de vot cu candidații la primăria generală,
   
2. 
   buletin de vot cu candidații la primărie,
   
3. 
   buletin de vot cu candidații individuali pentru consiliile locale din sectorul respectiv,
   
4. 
   buletin de vot cu partidele sau/și asociației civice, cei care vor să ajungă în Adunărea Generală a Capitalei.
   

Sectoarele Budapestei

.



Sectoarele Budapestei

Budapesta inițial a avut 10 sectoare, care au fost înfințate la unificarea din anul 1873 a celor trei orașe componente. Trei sectoare au fost formate pe malul drept al Dunării, pe teritoriul orașelor Buda și Óbuda, respectiv 7 sectoare pe malul stâng, pe teritoriul orașului Pest. Acestea au fost numerotate cu cifre romane, tradiție păstrată și astăzi. În anul 1930, luând în seamă creșterea populației, au mai fost create încă patru sectoare, două în Buda, și două în partea Pest a capitalei. La 1 ianuarie 1950 au fost unite cu Budapesta șapte orașe cu drept de comitat și 16 comune mari, numărul sectoarelor crescând la 22. Totodată au fost schimbate hotarele sectoarelor, iar cu desfințare sectorului IV de până atunci, acest număr de sector a fost atribuit sectorului format din orașul Újpest. Restul sectoarelor a fost numerotat de la XV la XXII. Din 1994 Budapesta are 23 de sectoare, când s-a format Sectorul al XXIII-lea a Budapestei pe teritoriul fostei comune Soroksár, cu desprinderea acestei teritorii din sectorul XX. Sectoarele Budapestei sunt numerotate în sensul mersului ceasului, dinspre interior spre exterior. Din cauza că sistemul a fost organizat în trei trepte, azi acest sistem de numerotare nu se mai observă ușor. Din cele 23 de sectoare 6 se află pe partea Buda, 16 pe partea Pest, iar una 1 pe insula Csepel situat între cele două părți. Consiliile locale – exclusiv între consiliile locale din Ungaria – au derptul la autodenumire. În acest fel sectoarele au două denumiri oficiale: unul fiind denumirea administrativă statală (ex. Sectorul III al Capitalei Budapesta), iar cealaltă denumirea administrativă consilială (ex. Óbuda-Békásmegyer).

Populația - Evoluția demografică

Evoluţia demografică a Budapestei

An	Populație/loc.	% creștere/desc.
1720	12,200	▬
1800	54,200	▲ 344,3%
1830	102,700	▲ 89,5%
1850	178,000	▲ 73,3%
1880	370,800	▲ 108,3%
1900	733,400	▲ 97,8%
1925	957,800	▲ 30,6%
1941	1,164,963	▲ 21,6%
1945	832,800	▼ 28,5%
1970	2,001,083	▲ 140,3%
1990	2,016,100	▲ 0,7%
2001	1,777,921	▼ 11,9%
2005	1,695,814	▼ 4,6%
2011	1,733,685	▲ 2,2%

Transportul în Budapesta

Tramvaiele în Budapesta

Transportul de suprafața : Budapesta este centrul sistemului de șosele ale Ungariei - toate șoselele majore pornesc de aici. Metroul : Prima linie de metrou a fost dată în funcțiune în anul 1896. A fost a doua linie de metrou din lume. Actualmente există trei linii de metrou, iar a patra va fi inaugurată în 2008, după 37 de ani de la prima planificare a sa (1972). Transportul feroviar: Budapesta este totodată unul dintre importantele noduri feroviare din Europa Centrală.

Budapesta de azi

În zilele noastre Budapesta apare ca o capitală renăscută,ce abundă de monumente și construcții străvechi. Pe terenurile rămase goale încă din vremea războaielor s-au construit bănci și case de birouri moderne, dar s-a avut grijă de aspectul combinării lor cu clădirile de la începutul secolului XX. sau și mai vechi. Renașterea se simte și pe teatre, băi, muzee, biblioteci, parcuri, străzii, pasaje, mijloacele de transport comun, dar și pe instituțiile sanitare și sociale. Mai puțin vizibil este dezvoltarea infrastructurii, dar are și aceasta puncte vizibile, ca noile poduri pe Dunăre. Pentru ochiul turistului sunt vizibile și redeschiderea sau renovarea cafenelelor și a restaurantelor istorice dintre anii 1880-1910, sau a galeriilor de artă, teatre. Viața orașului este plină de festivaluri culturale naționale și internaționale, de evenimente sportive internaționale, dar și de evenimente muzicale pentru tineri, cum ar fi Festivalul de muzică „Sziget” sau Parada Budapesta – corespunzătorul Paradei Love din Berlin. La începutul secolului XXI. Budapesta cu întrarea în UE a Ungariei a început să devină centrul regiunii pe plan economic, cultural și turistic, devenind cea mai vizitată capitală a Europei Centrale, după Praga.

Din stânga spre dreapta: Biserica Mátyás, Palatul Buda, Podul cu lanțuri, Promenada Dunării, Parlamentul Ungariei, Basilica Sf. Ștefan

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ:
1.- Ioan Dumitru, Spionajul maghiar în România 1918-1940, Editura Concordia, Arad, 1990, p. 13-22 (cap. II Organizarea generală a serviciului de spionaj maghiar); 2.- Marian Ureche, Serviciile secrete maghiare, ISI, Bucureşti, 1992; 33.-3.- Liviu Găitan, Serviciul de spionaj horthyst, Bran, 1993;

4.- Sorin Oprea, Obiectivele, mijloacele, metodele şi acoperirile folosite în activitatea desfăşurată împotriva României de serviciile de informaţii ale Ungariei, Editura INI, Bucureşti, 1996; 4.- Valentin Traian Poncea, Aurel Rogojan, Spionajul ungar în România (Origini, evoluţie şi acţiuni pe spaţiul românesc), Editura Elion, Bucureşti, 2007.

5.- Onisifor Ghibu, Acţiunea catolicismului unguresc şi a Sf. Scaun în România întregită, Cluj, 1934; 6.- 6.- Valeriu Anania, în Revissta “Pro Memoria”, Acţiunea catolicismului în România interbelică, și Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1992; 7.- Florin Chiriac. "Propagandă dăunătoare siguranţei şi interesului statului român"/ Revizionism maghiar sub semnul crucii, în revista Dosarele Istoriei nr. 11 (75)/2002, p. 31-37.

8.- N. D. Stănescu, Întâmplări şi oameni din Serviciul Secret (cuvânt înainte, note şi selecţia textului Marian Ştefan şi Gheorghe Neacşu), Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2002, p. 101-108.

9.- Alin Spânu, Riscuri, patriotism, preofesionalism/ Cazul agentului "686", în revista Dosarele Istoriei nr. 1 (113)/2006, p. 31-33.

10.- Eugen Toth, Înarmarea clandestină a revizionismului maghiar, Ediţia autorului, Cluj, 1935.

11.- Ioan Clopoţel, op. cit., p. 74.

12.- Silvestru Augustin Prunduş, Clemente Plăianu (coord.), Cardinalul Iuliu Hossu, Editura Unitas, Cluj-Napoca, 1995, p. 63-64.

13.- 1918 la Români – Documentele unirii, op. cit. Vol. II, p. 1210-1212 şi vol. VII (apărut în 1989), p. 200.

14.- Idem.

15.- Peter Haslinger, Arad, November 1918. Oszkár Jászi und die Rumänien in Ungarn 1900 bis191, Wien-Köln-Weimar, 1993, p. 122.

16.- Alexandru Ghişa, op. cit., p. 111-118.

17.- 1918 la Români – Documentele unirii, op. cit. Vol. II, p. 1246-1247.

18.- József Bölöny, Magyarország Kormányai, 1848-1987, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1987, p. 94-95.

19.- Maria Ormos, From Padua to the Trianon, 1918-1920, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1990, p. 366-374.

20.- Viorel Virgil Tilea, Acţiunea diplomatică a României, nov. 1919-mart.1920, Tipografia Poporului, Sibiu, 1925, p. 72 şi 81-82.

21.- Arhiva MAE, Fond Conferinţa Păcii- Paris, 1946, vol. 96, f. 114 -115.

22.- 1918. Desăvârşirea unităţii naţional-statale a poporului român. Recunoaşterea ei internaţională. Mărturii, Editura ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1986, vol. VI, doc. 890, p. 142-399.

23.- Camil Mureşanu, În templul lui Janus, Cartimpex, Cluj-Napoca, 2002, p. 123.

24.- Lucian Leuştean, România, Ungaria şi Tratatul de la Trianon, 1918-1920, Editura Polirom, 2002, p. 174.

25.- Alexandru Ghişa, op. cit., p. 220.

26.- Camil Mureşanu, op. cit., p. 128.

27.- Liviu Maior, Habsburgi şi Români. De la loialitatea dinastică la identitate naţională, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2006, p. 7.

28.- Alexandru Ghişa, România şi Ungaria la început de secol XX. Stabilirea relaţiilor diplomatice(1918-1921), Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2002, p. V.

29.- Erich Zöllner, Istoria Austriei, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, vol. II, p. 501.

30.- Ibidem, p. 502.

31.- Vasile I. Bunea – Marile deziluzii ale poporului roman în anii premergători lui 1940 și urmările sale, Editura Napoca Star 2009

32.- Ioan Chiorean, Geneza şi sfârşitul Imperiului austro-ungar, Editura Mica Doris, Târgu Mureş, 1995, p. 22-23.

33.- Erich Zöllner, op. cit., p. 509.

34.- Jozsef Galántai, Hungary in the First World War, Akademiai Kiado, Budapest, 1989, p. 2.

35.- Jörg K. Hoensch, A history of modern Hungary, 1867-1986, Longman, London and New York, 1988, p. 1.

36.- 1918 la Români. Documentele unirii, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1983, vol. I, p. 150-158.

37.- Keith Hitchins, Mit şi realitate în istoriografia română, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 1997, p. 61.

38.- Victor Jinga, Probleme fundamentale ale Transilvaniei, Muzeul Judeţean de Istorie Braşov, 1995, p. 295.

39.- Keith Hitchins, op. cit., p. 96.

40.- Histoire de la Transylvanie, Akadémiai Kiadó, Budapest, 1992, p. 597.

41.- Aurel C. Popovici, Die vereinigten Staaten von Gross-Österreich, Leipzig, 1906.

42.- Liviu Maior, Alexandru Vaida-Voevod între Belvedere şiVersailles, Editura Sincron, Cluj-Napoca, 1993, p. 56-57.

43.- Alexandru Ghişa, op. cit., p. 58. A.D. Xenopol, Românii şi Ungurii, Editura Albatros, Bucureşti, 1999, p. 209. 44.- Anastasie Iordache, Ion I.C. Brătianu, Editura Albatros, Bucureşti, 1994, p. 234-235.
45.- 1918 la Români. Documentele unirii, p. 763-767.
46.- Arhiva MAE, fond 71/1914 E2, partea a II-a, vol. 45, f. 2-3.
47.- Gyula Juhász, Magyarország Külpolitikája 1919-1945, Kossuth Könyvkiadó, Budapest, 1988, p. 10.
48.- Desăvârşirea unificării statului naţional român. Unirea Transilvaniei cu vechea Românie, Editura Academiei, Bucureşti, 1968, p. 164-165.
49.- Alexandru Ghişa, România şi Ungaria la începutul secolului XX..., p. 60-61.
50.- Vasile Vesa, Înfăptuirea României Mari, în O Istorie a Românilor. Studii critice, Fundaţia Culturală Română – Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 1998, p. 227. 
9.Jörg K. Hoensch, A History of Modern Hungary, 1867-1986, Longman, London and New York, 1988,   p. 88-89.
51.- Erich Zöllner, Istoria Austriei, p. 604.
52.- Ion Clopoţel, Revoluţia din 1918 şi unirea Ardealului cu România, Editura revistei „Societatea de mâine”, Cluj, 1926, p. 34.
53.- Termen anglo-saxon, de origine scoţiană – devolution, care înseamnă transferul prerogativelor puterii de la centru spre periferie.
54.- Ioan Aurel Pop, Thomas Nägler, Magyari András (coord.), Istoria Transilvaniei, Academia Română-Centrul de Studii Transilvane, Cluj-Napoca, 2008, vol. 3, p. 611.
55.- Alexandru Ghişa, op. cit., p. 79.
56.- Alain du Nay, Români și maghiari în vârtejul istoriei, Editura Matthias Corvinus, Buffalo - Toronto, 2001 57.- Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului, (p. 206); Humanitas, București, 2000Ilarion Tiu, Fără Ardeal, Jurnalul Național, 29 August 2005 58.- Ștefan Bellu, Graiul Maramureșului Graiul 59.- Atrocități împotriva maghiarilor, 1944 (RMDSz Fehér könyv Cartea alba a UDMR, 125) 60.- Fritz-Konrad Krüger, Major General Harry Hill Bandholtz: An Undiplomatic Diary 61.- F.L. Carsten, The Rise of Fascism, ISBN 0520046439 62.- Nicholas Horthy, Admiral Nicholas Horthy: Memoirs ISBN 0966573439 63.- The Holocaust in Northern Transylvania

64.- Denaturări și falsificări care jignesc și profanează memoria victimelor terorii horthyste, dr. Oliver Lustig 65.- Magyarország története a két világháború között; A századfordulótól az I. világháborús összeomlásig 66.- Horthy István kormányzóhelyettes özvegye Becsület és kötelesség 1. 1918-1944 Európa Könyvkiadó, Budapest, 2001 67.- G. Stefanovics, Solving Problems Through Force. The Leadership in Austria-Hungary during WWI 68.- Raoul Wallenberg, Biography 69.- Revista "Rost" - Protopopul Ioan Duma, un stâlp al Bisericii doborât de comuniști 70.- Nikolaus von Horthy, Ein Leben für Ungarn (Gebundene Ausgabe) 71.- Lévai Jenő: Zsidósors Magyarországon. Budapest, 1948, Magyar Téka. 72.- "Magazin Istoric" Nr. 5, Mai 1987. Denaturari ni falsificari care jignesc ni profaneaza memoria victimilor terorii hortiste 73.- Randolph L. Braham, The Politics of Genocide The Holocaust in Hungary, ISBN 0-8143-2690-0 74.- The Trial of Adolf Eichmann: Judgment (Part 33 of 70) The Nizkor Project 75.- "Ardealul pământ românesc", (Milton G. Lehrer, prima ediție București-1944)), Edit. Vatra Românească-1991, pag. 411. 76.- General maior Harry Hill Bandholtz: An Undiplomatic Diary, with an Introduction on Hungary and WWI by Fritz-Konrad Krüger, editor Andrew L. Simon, 2000, ISBN 0-9665734-6-3 77.- Historia - Revistă de istorie, Anul V, Nr. 44, august 2005: Din cărțile de altădată: Campania pentru desrobirea Ardealului și ocuparea Budapestei 78.- Prof. Ilie Furduiu: Războiul româno-maghiar din anul 1919 - II, în Dacoromania, revistă a Fundației Alba-Iulia 1918 pentru unitatea și integritatea României, nr.17/2004 79.- Maior Gabriel Pătrașcu, Armata română în august 1919. Între ambiție și simțul datoriei, în „Curierul Armatei”, nr. 15 (179) din 15 august 2005, p. 9

COPERTĂ 4 INTERIOR

COPERTĂ 4 EXTERIOR


De acelaşi autor:
Iată zic vouă….. – Poeme - Editura Fiat Lux – Bucureşti – 1994
Arhitectura erorii – Eseuri – Editura Fiat Lux – Bucureşti – 1995
Bastonul de Mareşal – poeme pălmuite – Editura Fiat Lux – Bucureşti 1998
Frumoasa privighetorilor – Basme Armeneşti din Transilvania – Ion Apostol Popescu, Ediţia a III-a revăzută şi adăugită, cu un studiu introductiv de Vasile I. Bunea – Editura Ararat – Bucureşti – 2001
Gherla pe treptele Istoriei – Locuri, oameni, fapte – în colaborare colectiv – Editura Casa Cărţii de Ştiinţă – Cluj Napoca – 2004
Erdelyi Ormeny Nepmesek – Basme armeneşti, traducere în limba maghiară – Editura Magardici Bodurian Alpitvany – Szekelyudvarhely – Târgu Secuiesc – 2004
Inscripţii pe un bob de orez – Poeme – Editura Napoca-Star, Cluj – Napoca - 2009
Marile deziluzii ale poporului român în anii prermergători lui 1940 şi urmările sale – Documente – Fapte – Neîmpliniri – din Ciclul Istrorie Modernă şi Contemporană – Editura Napoca Star, Cluj – Napoca – 2009
A fost amiralul Miklos Horthy : revizionist, iredentist, xenofob, antisemit, hitlerist ? – din Ciclul Istorie Modernă și Contemporană – Editura Napoca Star, Cluj – Napoca - 2013
În pregătire:
J`ACCUSE – roman cu tentă autobiografică
Memorii: SANCTUARUL CU AMPRENTE - Oameni care au fost .......