Copertă fața ii-a citat
Yüklə 1,62 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Nume celebre ce se leagă de Budapesta
Istoria Budapestei
Vedere a oraşului Budapesta Orașul Ak-Ink a fost fondat de celți pe malul drept al Dunării. În epoca romană primește numele de Aquincum, devenind centrul de guvernare a Pannoniei Inferioare. Pe malul stâng al Dunării se construiește un nou oraș cu numele de Trans-Aquincum, numit și Contraaquincum. Cele două orașe au fost legate de un pod pe bărci, astfel fiind asigurat comerțul între cele două maluri ale Dunării. În secolul al IV-lea a început să se răspândească creștinismul și în această provincie, dar acest lucru a fost oprit de invazia hunilor în 375. Potrivit cronicilor medievale maghiare, în jurul anului 450 un frate al lui Attila, Buda, a rebotezat Aquincumul, numit pe vremea respectivă și Sicambria, după numele său. Potrivit altor surse, numele ar veni de la cuvântul slav voda, "apă". După destrămarea Imperiului Hunic, orașul a fost dominat de goți (493-560), de avari (560-800), de franci (800-880). Din anii 880-889 a devenit teritoriu maghiar. Prima atestare scrisă a Pestei datează din 1148, orașul fiind construit pe ruinele Contraaquincum-ului. Din secolul al XIII-lea orașele încep să înflorească, dar acest lucru este oprit de invazia mongolă din 1241, când ambele au fost incendiate. Regele Béla al IV-lea a reconstruit cele două orașe. El a mutat capitala la Óbuda. A construit o cetate de piatră rezistentă împotriva invaziei mongole din 1285. Orașul devine cunoscut în toată lumea din 1279, când se ține Sinodul din Buda.
Cetatea Buda în timpul lui Matei Corvin Construcțiile palatului și cetății din Buda au fost demarate de Sigismund de Luxemburg în anul 1417, cu o populație preponderent germană. De la aceasta provine și numele de Ofen, folosit paralel cu Buda. Orașul a ajuns la apogeu sub Matei Corvin. El a mărit palatul lui Sigismund și a introdus apa prin conducte de plumb. Tot el a fost fondatorul bibliotecii „Corvina”, cu 50.000 de exemplare, multe costând peste 1.000 de florini de aur. În acea epocă Buda se numără între cele mai renumite orașe din Europa pe plan cultural, universitar și comercial. În anul 1526 Buda este cucerită de turci, dieta Ungariei fiind mutată la Pozsony, azi Bratislava. În cei 145 de ani de stăpânire turcească se construiesc cele mai multe băi ale orașului,precum și monumentul funerar al lui Gül Baba, care este loc de pelerinaj și azi pentru turci și arabi. Coaliția de armate creștine a eliberat orașul la 2 septembrie 1686, iar împăratul Leopold I i-a recordat privilegiul de oraș liber în 1703 (atât și Pestei, cât și Budei, cea din urmă fiind declarată oficial capitala țării). În acești ani (începutul anilor 1700) orașele sunt reconstruite complet, iar din anul 1749 împărăteasa Maria Terezia începe reconstruirea palatului din Buda. În secolul următor se construiește primul pod permanent peste Dunăre, Podul cu lanțuri - „Lánchíd” (1839-1849), dar și alte clădiri remarcabile, ca Universitatea Tehnică (1846), Teatrul Național (1837), Muzeul Național (1838).
Parlamentul Ungariei 
Podul cu lanţuri - Lánchíd După unirea celor trei orașe (Óbuda, Buda, Pest), Budapesta a fost împărțită în 10 sectoare, iar sistematizarea a fost concepută în așa fel din punct de vedere politic, ca, în caz de necesitate, să poată fi guvernată și de aici toată monarhia austro-ungară. După această concepție s-au construit numeroase construcții noi, ca Opera, Academia de Muzică, Gara Nyugati, Gara Centrală (azi Keleti). Se îmbunătățește și circulația în capitală, fiind construite cheiuri pe cele două maluri ale Dunării, podurile Margit (Margareta), Szabadság (Libertatea) și cea feroviară în nordul orașului. Se construiesc și bulevarde în formă de semicerc, având poduri la ambele capete. Sub cetatea Budei se construiește un tunel (1853), iar la Pesta în 1896 primul metrou de pe continent și al doilea din Europa (primul fiind la Londra). Între 1884-1902 pe malul stâng al Dunării se construiește Parlamentul Ungariei.
Piaţa Eroilor În perioada interbelică se formează suburbia orașului, dar primarii din această perioadă nu și-au asumat răspunderea de a înființa Budapesta Mare. În anii 1940 o parte din locuitorii orașului au fost deportați, războiul având drept consecință bombardarea și distrugerea unei bune părți a Budapestei. Au urmat anii comunismului, când nu mai conta nici un interes local, Budapesta devenind al 20-lea „județ” al Ungariei. Cele 10 sectoare înființate la unirea celor 3 orașe au fost dezvoltate în 14 sectoare în 1930, iar în 1950, când au fost incluse orașele și comunele suburbane – adică s-a format Budapesta-Mare – numărul sectoarelor ajungând la 22.
În toamna anului 1956 Budapesta s-a revoltat împotriva ocupației sovietice. Totul a început la 23 octombrie cu un marș studențesc. Primul ministru Imre Nagy, având și sprijinul armatei, a încercat instituirea unui „socialism cu față umană”, dar revoluția a fost înfrântă de tancurile armatei sovietice, centrul Budapestei fiind distrus la doar 11 ani după terminarea celui de al II.-lea război mondial. Au urmat ani de represalii. Din 1960, situația s-a schimbat, regimul Kádár ducând o politică mai tolerantă (așa zisul "comunism al gulașului"). În anii 1970 Ungaria a devenit cea mai liberală țară comunistă. 
Statuia Libertăţii 
Strada Váci, atracţie turistică Anii ’80 au adus orașului o mișcare politică subterană, pe care dictatura, slăbită, se făcea că o trecea cu vederea. La sfârșitul deceniului, Ungaria, între primele țări est-europene, a înlocuit regimul comunist cu o guvernare democratică. Primar al Budapestei a devenit Gábor Demszky (el fiind și azi primarul capitalei), care a continuat dezvoltarea orașului, ce fusese suspendată timp de aproape un secol. La 30 iunie 1991, din Ungaria s-au retras ultimele formațiuni militare sovietice. Evenimentul este comemorat în fiecare an, în ultimul sfârșit de săptămână al lunii iunie, ca hramul Budapestei.
Enumerarea lor ar fi un lucru imposibil, fiindcă din anii reformei maghiarii celebri au fost în legătură, într-un fel, cu capitala ungară. Putem pomeni,astfel, pe cei mai renumiți sau cu contribuții esențiele pentru omenire. Cei care au făcut să ajungă Budapesta, ce este și azi: István Széchenyi; Archiducele Iosif, Palatinul Regatului Ungar (fiul lui Leopold al II-lea); arhitecții renumiți din a doua jumătate a secolul XIX (ex. Miklós Ybl, Frigyes Schulek, Imre Steindl); Arhitectul urban Frigyes Podmaniczky; cei mai mari primari ai Budapestei (ex. Károly Kamermayer - primul primar al orașului unit și István Bárczy); și nu în ultimul rând Raoul Wallenberg, cetățean de onoare post-mortem al Budapestei, salvatorul a 100.000 de budapestani în timpul infernului cauzat de Al Doilea Război Mondial. Instituții din Budapeste, care poartă numele unui maghiar celebru: Universitatea Eötvös Loránd (numită după Loránd Eötvös); Universitatea Semmelweis (numită după Ignac Semmelweis) sau Spitalul Korányi (numită după Frigyes Korányi). Multe nume au fost păstrate de magazinele, fabricile fondate de persoanele respective, de exemplu: producatorul de medicamente Gedeon Richter SA fondat de Gedeon Richter, Restaurantul Gundel poartă numele lui Károly Gundel sau Fabrica de Spirtoase Zwack (fabricantul bitterului "Unicum") poartă numele dr. Zwack, doctorul împăratului Iosif al II-lea. Instituțiile culturale, ca Teatrul Erkel (după numele lui Ferenc Erkel), Teatrul Karinthy (numit după Frigyes Karinthy), Muzeul de actori Bajor Gizi (numit după Gizi Bajor), sau cele sportive, ca Stadionul Puskás Ferenc (numit după Ferenc Puskás) sau Arena Sportivă Papp László (după numele boxerului László Papp) sunt celelalte clădiri care ne amintesc de oamenii minunați care s-au născut, au locuit sau au avut într-un oarecare fel legătură cu Budapesta. Yüklə 1,62 Mb. Dostları ilə paylaş:
|
