Copertă fața ii-a citat

De la commandant de navă, la Amiral - Miklós Horthy regent

Miklós Horthy de Baia Mare, cavaler de Szeged și Otranto (în maghiară Vitéz Nagybányai Horthy Miklós; născut la 18 iunie 1868, Kenderes – Ungaria, decedat la 9 februarie 1957, Estoril - Portugalia) a fost un amiral austro-ungar și guvernatorul Ungariei de la 1 martie 1920 până la 15 octombrie 1944. Kenderes este un oraș (város) în comitatul Jász-Nagykun-Szolnok din Ungaria. Este situată la 47°15'0″N, 20°4060″E și are o populație de 5.329 de locuitori (2002).

Fațada Conacului M kilos Horthy de la Kenderes și cavoul

Placa Horthy – Kastely, cu efigia familiei

În martie 1920, Horthy, comandantul flotei Austro-Ungare, a fost ales de parlamentul ungar, cu 131 voturi din 141, regent al Ungariei. Titlul lui era „Serenissima sa alteță, regentul Regatului Ungar” (în maghiară „Ő Főméltósága a Magyar Királyság Kormányzója”). A condus Ungaria în perioada interbelică și în timpul celui de al Doilea Război Mondial, instaurând un regim autoritar de dreapta. Vasal lui Hitler, a exercitat același regim autoritar și în Transilvania, ocupată în urma Dictatului de la Viena. Tot de numele său este legată deportarea a peste 166.000 evrei români și maghiari.Miklós Horthy, este fiul aristocratului István Horthy și al Paulei Halassy.

Părinții lui Miklos Horthy

Împreună au avut șapte băieți și două fete: Miklós, István (1858-1937), Zoltán (1860-?), Béla (1864-1880), Paula (1863-1906), Erzsébet (1871-?), Szabolcs (1873-1914), Jenô (1874-1876), Jenô (1877-1954). Horthy a absolvit școala elementară în orașul Kenderes (1874-1876) continuându-și studiile în orașul Debrețin, la Universitatea reformată (1876-1878). Conform istoricilor maghiari (Lendvai Pal si altii), Miklos Horthy vorbea foarte prost…limba maghiara! El se tragea dintr-o familie de germani maghiarizati din Baia Mare (Nagy Banya). A urmat studiile în orașul Sopron, la Colegiul Universitar al Institutului Lähne cu limba de predare germană (1878-1882), după care le-a continuat în orașul Rijeka, la Academia de Marină. În anul 1886 a devenit comandant de flotă. În 1890, la Istanbul, și-a satisfăcut stagiul militar la bordul navei de război „Taurus”. În perioada 1892-1894 Horthy a fost ofițer pe crucișătorul „Saida”. În anii 1908-1909 a devenit comandantul vaporului „Taurus”.

Vaporul condus de Miklos Horthy

Între 1909-1914 Horthy, care era stimat de împăratul Franz Josef al Austriei avansează și devine, în timpul războiului, comandantul flotei austro-ungare.

Hortthy, comandantul Flotei Austo-Ungare

Miklós Horthy s-a căsătorit la 22 iulie 1901, în Arad, cu Magdolna Purgly de Jószáshely născută în 1881 – decedată în 1959, fiica lui János Purgly și a Ilonei Vásárhelyi. Împreună au avut patru copii: Magdolna, Paula, István și Miklós. Luna de miere au petrecut-o la Semmering, Austria. Doamna Magdolna Horthy, a participat în viața sa ca soție de ofițer, iar ulterior ca soția regentului Ungariei, însoțindu-și soțul la întâlnirile oficiale.

Soția lui Miklos Horthy, Magdolna Purgly

Părinții doamnei Horthy, dețineau un castel, în localitatea Șofronia de lângă Arad. Pe baza unor documente se crede că data construcției castelului ar fi în jurul anului 1789. Totuși, o primă mențiune documentară există abia peste un secol, în 1889, când clădirea apare într-un document ce menționează un schimb de moșii. Baronul Janos Purgly este cel care a transformat vechiul castel dându-i înfățișarea actuală. El a fost un gospodar bun și satul a prosperat pe vremea lui. La moartea sa, fiul său, Laszlo Purgly, a moștenit întreg domeniul. Fiica sa, Magdolna Purgly, s-a căsătorit cu Miklos Horthy la Arad în 1901. În 1949 Purgly a fost deportat la Târgu Jiu, revenind în Arad în anul 1951. Totuși, el nu se va întoarce la Șofronea, murind în subsolul casei parohiale a Bisericii Roșii din Arad, datorită inaniției. Castelul devine sediu GAS și apoi CAP, ruinându-se de-a lungul anilor. După 1989, clădirea este achiziționată de Daniel Negrea, președintele fundației Humanitas-Gura Popii, care o renovează și deschide un ștrand termal. Castelul, anexele și parcul ocupă o suprafață de 3,36 hectare. Corpul central, construit în stil eclectic, este inspirat din modelul Castelului Huniazilor.

Castelul de la Șofronea

Dimineața la o cafea, Horthy și soția Magdolna, pe terasa castelului din Kendereș

Miklos Horthy, gândind la viitorul Ungariei

Miklos Horthy împreună cu fiul său Istvan

Amiralul alături de cei doi fii

Statuia regentului Miklos Horthy, de la Kenderes

În Primul Război Mondial a luptat, inițial cu gradul de căpitan, apoi avansând până la rangul de comandant al flotei (martie 1918), împotriva flotei italiene, pe care a înfrânt-o de mai multe ori. La 8 iulie 1916, sub comanda lui Horthy, a fost atacat orașul italian Otranto, cu nava de luptă „Novara“, cu 3 bărci „Torpedo“ și cu un submarin „U-17”.

Nava de luptă Novara

Au fost distruse cinci nave italiene de pază militară. La 15 mai 1917 a avut loc o altă acțiune în același loc, Horthy pornind la luptă cu crucișătoarele: „Novara”, „Helgoland” și „Saida”. În urma acestei acțiuni militare, comandantul ungar a fost rănit la picioare și la cap, continuând, să conducă operațiunile de pe targă.

Nava amiral a lui Horthy, SMS Szent István a fost scufundată de italieni în mai 1918. La 30 octombrie 1918 Horthy a primit gradul de viceamiral, însă a doua zi a primit ordinul împăratului Carol de a preda flota noului regat al Iugoslaviei. În timpul tratativelor de pace de la Paris, la 21 martie 1919, Béla Kun a preluat puterea la Budapesta și a proclamat Republica Sovietică Ungară. La ordinul acestuia, armatele ungare au început să atace noile state abia întemeiate, inclusiv regatul României, cu care își manifestaseră dorința de unificare a fostelor teritorii maghiare ale Ardealului, Banatului, Crișanei și Maramureșului. În această situație, Armata română a trecut la eliberarea teritoriului național și la atacarea Ungariei. La 4 august 1919 armata română a cucerit Budapesta și a eliberat Ungaria de sub regimul comunist. La 4 iunie 1920, reprezentanții Ungariei au semnat Tratatul de la Trianon.

Acest tratat, care și astăzi după atâta amar de vreme mai stârnește nostalgii și discursuri lacrimogene din partea multor politicieni din Ungaria și mai ales din partea unor cetețeni români, de etnie maghiară, din UDMR și partidele sau formațile paramilitare și ilegale satelite, astăzi când ambele state România și Ungaria sunt state suverane și membre ale Uniunii Europene, mai dispută probleme care au fost DEFINITIV și IREVOCABIL stabilite și convenite, prin acest Tratat. Pentru mai buna dvs. înțelegere și documentare, vom reda integral, date despre acest tratat, precum și textul acestui act oficial. Tratatul de la Trianon a fost semnat la data de 4 iunie 1920 între Puterile Aliate învingătoare în Primul Război Mondial și Ungaria, în calitate de stat succesor al Imperiului Austro-Ungar, stat învins în Primul Război Mondial. Tratatul a fost semnat în Palatul Marele Trianon de la Versailles de către 16 state aliate (inclusiv România), pe de o parte, și de Ungaria, de altă parte. Tratatul a fost semnat pentru a stabili frontierele noului stat Ungaria cu vecinii săi: Austria, Regatul Sârbilor, Croaților și Slovenilor (stat devenit ulterior Iugoslavia), România și Cehoslovacia. Tratatul de la Trianon a făcut parte din seria tratatelor încheiate la finalul Primului Război Mondial, celelalte fiind tratatele de pace încheiate de Puterile Aliate cu Germania (la Versailles, în 28 iunie 1919), Austria (la Saint Germain en Laye, în 10 septembrie 1919), Bulgaria (la Neuilly, în 27 noiembrie 1919) și cu Turcia (la Sèvres, semnat la 4 iunie 1920 și repudiat apoi, fiind înlocuit cu tratatul de la Lausanne).

Palatul Chateau de Versailles Trianon, unde a fost semnat tratatul

Imagine de la o pauză din timpul tratativelor

Aspect din sala mare a tratativelor

Tratatul este divizat în patru părți. Prima parte include Pactul Ligii Națiunilor (parte comună pentru toate tratatele de pace încheiate după Primul Război Mondial). Partea a doua (articolele 27-35) definește frontierele Ungariei cu statele vecine. În principiu, acestea sunt actualele frontiere ale Ungariei. Frontiera româno-ungară este descrisă în secțiunea a doua a articolului 27 (traseul actualei frontiere între România și Ungaria). În principiu, Tratatul consfințea includerea teritoriului Croației-Slavoniei (partea de nord a Republicii Croația) și Voivodinei (inclusiv treimea de vest a Banatului) în cadrul Regatului Sârbilor, Croaților și Slovenilor, a Slovaciei și Ruteniei (azi: Republica Slovacia și, respectiv, Regiunea Transcarpatia din Ucraina) în cadrul Cehoslovaciei, a Transilvaniei și părții răsăritene a Banatului în cadrul României și a Burgenlandului în cadrul Republicii Austriei. Partea a treia (articolele 36-78), intitulată "Clauze politice pentru Europa", conținea o serie de clauze privind, pe de o parte, cadrul bilateral al relațiilor dintre Ungaria și statele vecine, recunoașterea unor clauze politice privind anumite state din Europa (Belgia, Luxemburg etc.), dispoziții referitoare la cetățenie, protecția minorităților naționale. Partea a patra (articolele 79-101), intitulată "Interesele Ungariei în afara Europei", conținea prevederi referitoare la renunțarea de către Ungaria la tratatele încheiate de către Dubla Monarhie cu Maroc, Egipt, Siam (Thailanda de azi) și China.