Coperta colecţiei: Done Stan Redactor: Corina Tiron Redaetor arttstk: Vasile Socoliuc

247

încercau să stăpînească un balon mînat de vîntul putemic. 0 astfel de transformare, de la viaţa „pustie din perspectivă socială" la lucrul intens în echipă poate să fi reprezentat factorul dominant care a precipitat apariţia sindromului, căci la finalul acestei întîmplări dramatice a devenit „conştient" de iubirea lui R.; începutul unei relatii iluzorii îl asigura că nu va trebui să revină la izolarea dinainte. Arieti şi Meth (1959) afirmă că erotomania poate acţiona ca modalitate de apărare împotriva depresiei şi a sentimentului singurătăţii, creînd o întreagă lume intrapsihică.

De asemenea, relevantă pentru profilul descris de Mullen şi Pathe este teama pacientului faţă de intimitatea sexuală. La întrebările legate de ambiţiile sale erotice cu privire la R., P. s-a arătat evaziv şi chiar ofensat. Deşi unii dintre subiecţii bărbaţi nutresc intentii invazive şi sexuale specifice, altii, la fel ca mulţi dintre pacientii femei, au noţiuni vagi, autoprotectoare, în materie de ceea ce doresc de la obiectul pasiunii lor. Enoch şi Trethowan îl citează pe Esquirol (1772-l840), care a observat că „subiecţii erotomani nu depăşesc niciodată limitele bunei creşteri, ei rămîn caşti". La rîndul lor, Bucknell şi Tuke asociază, la mijlocul secolukii al XIX-lea, „erotomania propriu-zisă" cu o „formă sentimentală".

Cazul acesta confirmă teoriile unor specialişti (Trethowan 1967; Seeman 1978, Mullen şi Pathe) cu privire la relevanta absenţei totale sau a rolului extrem de redus al tatălui. Nu se pot face acum decît speculaţii asupra întrebării dacă, la vîrsta de 47 de ani, R a reprezentat pentm P. chipul tatălui sau dacă, de pe pozi(ia sa de individ de sucees, integrat social, el a fost un ideal către care aspira P.

S-au facut asocieri strînse, mai ales în studiile mai recente, între erotomania masculină şi ideea de periculozitate (Gagne şi Desparois 1995, Rosner şi Owens 1995; Menzies, Fedoroff, Grcen şi Isaacson 1995). Spitalizarea poate fi necesară pentru a-l proteja pe subiect împotriva atacurilor pacientului (Enoch şi Trethowan; Mullen şi Pathe). în acest caz, unde s-a formulat o acuzare penală, chestiunea periculozităjn, mai ales

248

din perspectiva reznltatului, a reprezentat o problemă centrală. P. s-a instalat într-un restaurant pentru a urmări asasinarea comandată a lui R. Atunci cînd atacul a dat greş- a încercat să intervină. Mai tîrziu şi-a manifestat părerea de rău, redirceţio-nîndu-şi violenţa spre sine însuşi, în prezenţa lui R. şi a lui M. Atîta vreme cît iluzia lui P. rămîne neabătută, potenţialul său pentm violenţă este neschimbat, iar instituţionalizarea într-un spital păzit recomandată.

Lovett Doust şi Christie sugerează, în studiul efectuat asupra unui număr de opt cazuri, că „se poate deduce o relatie strînsă între unele aspecte patologice ale lubirii şi principiile impuse de biserică credincioşilor". Putem presupune în mod rezonabil că restricţiile asupra expresiei sexuale ar putea fi implicate în unele dintre tipurile de patologie. Mai mult, preoţii celibatari pot reprezenta, prin însăşi inaceesibilitatea lor, subiecti ideali pentru cei ce suferă de sindromul de C16rambault. Alţi slujitori ai bisericii au căzut victime iluziilor erotice, datorită statutului de care se bucură printre enoriaşi (Enoch şi Trethowan). Dar P. nu făcea parte din nici un cult sau sectă aparte, iar obiectul pasiunii sale era un ateu. Convingerile religioase ale lui P. predatează manifestările psihopatologice, dar ele s-au intensificat o dată cu mutarea în casa mamei sale, cînd izolarea a devenit completă. Relaţia sa cu Dumnezeu era strict personală, servind ca substitut pentru o altă relatie, mai intimă. Sarcina de a îl „aduce pe R. la Dumnezeu" a fost poate privită ca o încercare de a obţine o lume intrapsihică perfect integrată, în care sentimentul religios interiorizat şi iubirea iluzorie erau una. Intrebat, P. a afirmat permanent că nu a auzit niciodată glasul lui Dumnezeu şi nu a văzut manifestări ale prezenţei lui. A devenit „conştient" de dorinţa sau scopul divin la fel cu mulţi oameni care nutresc convingeri religioase profunde. 0 cercetare tn literatura de specialitate nu a dezvăluit un alt caz de erotomame pură în care sentimentul religios, sau dragostea faţă de Dumnezeu, să fie implicate într-un mod asemănător.

249



Concluzii

Starea lui P. satisface, cu o singură exceptie, toate criteriile de diagnosticare a formei primare a sindromului de Clerambault descrisedeEnoch şi Trethowan şi menţionate mai sus: P. trăie^ iluzia fermă a comunicării amoroase cu o altă persoană, R., primul care s-a îndrăgostit şi a făcut avansuri. Debutul a fost brusc. Obiectul iluziei lui P. rămîne neschimbat. El este capabil să dea o explicaţie ratională comportamentului paradoxal al lui R. şi evoluţia pare să fie cromcă. P. nu suferă de halucmaţii sau defecte cognitive. (Cu toate acestea, chiar dacă s-ar putea spune că R. are „un rang mai înalt", P- nu avea de unde să ştie aceasta la prinia lor întîlnire.) Acest grad de suprapunere de diagnostic, împreună cu faptul că P. împărtăşeşte cîteva dintre caracteristicile premorbide ale altor pacienti, conferă greutate teoriei conform căreia sindromul constituie o entitate nosologică.

In ce priveşte rezultatele, cei mai inulţi comentatori tind spre o poziţie pesimistă- De Cltîrambault descrie cazuri de eroto-manie pură cu o durată între 7 şi 37 de ani. 0 trecere în revistă a cercetărilor făcute ulterior confirmă o formă de iubire într-adevăr de durată, adesea încheiată doar prin moartea pacientului.

Victimele pacientilor suferinzi de sindromul de Clerambault se confnii-ită cu hărtuieli, stres, atacuri fizice sau sexuale sau chiar cu moartea. Dacă în cazul în spetă R. şi M. s-au împăcat şi mai tîrziu au adoptat chiar un copil, alte victime au fost nevoite să divorteze sau să cmigreze, în timp ce altele au avut nevoie de tratament psihiatric în unna tulburărilor provo-cate de pacienti. Este de aceea important să continuăm să rafinăm criteriiledediagnosticare, care să devină niai cunoscute în rîndul specialiştilor. Pacienţii care suferă de iluzii solicită foarte rar tratamentul, dat fiind că nu se consideră bolnavi. La rîndul lor, familiile şi prietenii cu greu îi privesc aşa fiindcă, după cum remarcă Mullen şi Pathe, „extensiile patologice ale iubirii nu numai că se ating, dar se şi suprapun cu experienta obişnuită şi nu este deloc uşor să aceepti că una dintre cele mai

preţuite experienţe umane poate transgresa domeniul psihopato-logiei".

Bibliografie

ARIETI, S. şi METH, M. (editori) (1959) American Handbook

of Psychiatry, vol. 1. Basic Books, New York, pp.

525,551 BUCKNELL, J. C. şi TUKE, D. H. (1882) A Mamwl of

Psydwlogical Medicine, ediţia a doua, Churchill.

Londi'a DE CLERAMBAULT, C. G. (1942) „Les Psychoscs

passionelles" m Oeuvres Psychiatriques, pp. 315-322.

Paris, Presses Universitaires EL-ASSRA, A. (1989) „Erotomania in a Saudi Woman" în

British Joiirfial qf Psychiatr)'. 153, 830-833 ELLIS, P. şi MELLSOP, G. (1985) Britisli Joumaî of

Psychiatry, 146, 90 ENOCH, M. D. şi TRETHOWAN, W. H. (1979) Uncommon

Psychiatric Syndromes, Bristol, .lohn Wright ESQUIROL. .1. E. D. (1845) Mental Maladies: A Treatise on

Insanity (trans. R. de Saussure, 1965), New York,

Hafher GAGNE, P. şi DESPAROIS. I.. (1995) „L'erotomame male: un

type de harcelement sexuel dangereux" în Revue

Cancidienne de Psyduatrie, 40, 136-l41 HARMON, R. B.; ROSNER, R. şi OWENS, H. (1995)

„Obessional harassment in a criminal court populalion"

mJournai ofForensicSciences, 42, 188-l96 HOLLANDER, M. H. şi CALLAHAN, A. S. (1975) Archives of

General Psychiatry, 32, 1574 LOVETT DOUST. J. W. şi CHRISTIE. H. (1978) „The

pathology of love: some clinical variants of de

C16rambault syndrome" în Social Science and Medicine,

12,99-l06 MENZIES, R. P.; FEDEROFF. J. P.; GRCEN, C. M. şi

ISAACSON, K. (1995) „Prediction of dangerous

251

bchaviour in male erotomania" în British Joiimal of

Psychiatry, 166, 529-536 MULLEN, P. E. şi PATHE, M. (1994) „The pathological

extensions of love" în British Joumal of Psychiatrv

165.614-623 PEREZ, C. (1993) „Stalking: when does obsession become a

crime?" în American Joumal of Criminal Law 20 263-

280

RASKIN. D. şi SULLIVAN, K. E. (1974) „Erotomama" în

Anierican Journal oţPsyclwtry, 131, 1033-l035 SCHENIDER, K. (1959) „Clinical Psychopathology" (trans. M.

W. Haniilton), New York, Grune & Stratton SEEMAN, M. V. (1978) „Delusional loving" în Archives of

Generul Psyclîiatry. 35. 1265-l267 SIGNER, J. G. şi CUMMINGS, J. L. (1987) „de Clerambault's

syndrome in organic al'fective disorder" m Britis/i

Joumal of Psychiatr\\ 151, 404-407 TRETHOWAN, W. H. (1967) „Erotomaiiia - an old disorder

reconsidered" în Alfa, 2, 79-86 WENN, R. şi CAMIA, A. (1990) „Hom&exual erotomania" în

Acta Psycfiiatrica Scandinavica, 85. 78-82

Anexa II

Scrisoare apartinînd domnului J. Parry, compusă către sfirşitul celui de al treilea an de internare. Originalul se găseşte împreună cu notiţele pacientului. Fotocopia a fost înaintată doctorului R. Wrenn, la cererea sa.

Marţi

Dragă Joe, m-am trezit în zori. M-am strecurat jos din pat, mi-am pus halatul şi, fară să deranjez personalul de noapte, m-am dus şi m-am aşezat la fereastra dinspre est. Vezi ce cuminte sînt cînd te porti frumos cu mine! Ai dreptate, cînd răsare soarele de după copaci, aceştia se fac negri. Crenguţele din vîrf se încîlcesc pe cer, ca tirele din interiorul unei maşinării. Dar nu la asta mă gîndeam, fiindcă ziua era fară nori şi ceea ce şi-a făcut apariţia deasupra coroanelor copacilor a fost nu mai puţin decît minunea slavei şi a iubirii lui Dumnezeu, în toată splendoarea ei. lubirea noastră! Mai întîi scăldîndu-mă, apoi încălzindu-mă prin geam. Am stat aici, cu umerii traşi înapoi, cu braţele moi pe lîngă corp, inspirînd adînc. Vechile lacrinii curgînd. Dar ce bucurie! Ziua cu nuinăail o niie, scrisoarea cu numărul o mie şi tu, spunîndu-mi că ceea ce fac e bine! La început n-ai văzut sensul şi ai blestemat despărţirea noastiă. Acum ştii că fiecare zi pe care o petrec aici te aduce cu un pas mai aproape de lumina aceasta plină de slavă. lubirea Lui şi motivul pentru care acum ştii ceea ce nu ai ştiut mai înainte este că eşti destul de aproape pentru a simti cum te răsuceşti neajutorat şi fericit spre căldura lui. Nu ne mai putem întoarce

253

din druni, Joe! Cînd vei fi al Lui, vei deveni şi al meu. Fericirea aceasta aproape mă stînjeneşte. Teoretic, sînt prizonier. La ferestre sînt gratii, salonul e încuiat noaptea, zilele şi noptile mi le petrec în tovărăşia unor idioţi care îşi tîrşîie picioarele, vorbind singuri, cu balele curgînd; cei care nu-şi tîrşîie picioarele trebuie legati. Personalul. mai ales bărbaţii, sînt nişte brute al căror loc e m realitate aici. înăuntru, dar care au facut cumva şi au scăpat. Fum de tigară, ferestre care nu se deschid, urină, reclame la televizor. E lumea pe care ti-am descris-o de o mie de ori. Ar trebui să fnnebunesc. Dar dimpotrivă. mă simt mai plin de elan decît în toată viala mea. Niciodată nu ani fost atît de liber. Sînl alît de fericit că zbor, Joe! Dacă ar lî ştiut cît de fericit mă va face şederea aici. mi-ar fi dat druinul să plec. Trebuie să mă opresc din scris, ca să mă strîng în braţe. Zi după zi cîştig fericirea noastră şi nu-nii pasă dacă va dura o viată. 0 mie de zile - asla e scrisoarea mea de aniversare pentru tine. 0 ştii deja. dar trebuie să îti spun din nou că te ador. Pentru tine trăicsc. Te iubesc. îti multumesc pentru că mă iubeşti, îti multumesc pentru că mă aceepţi. îti nuilţiimesc pentru că recnnoşti ceea ce fac pentru dragostea noastră. Mai rrunite-ini un inesaj, repede, şi nu uita: credinţa înseamnă bucurie,

Multumiri

în primul i-înd, trebuie să îi mulUu-nesc lui Ray Dolan, prieten şi tovarăş de preumblări, pentru nenumăraţii ani de discuţii stimulatoare. De asemenea, aş dori să le mulţumesc lui Galen Strawson, Craig Raine, Tim Garton Ash şi inspecto-rului-şef Amon McAfee. Rămîn îndatorat următorilor autori şi lucrărilor lor: E. 0 Wilson. On Human Naîure. The Diversiîy of Life, Biopliilia', Stephen Wcinberg, Dreams of a Finaî Theory', Steven Pinker, The Langmige Inslincl: Antoiiio Daniasio, Descarles' En'or; Robert Wriglit. The Moru! Ammal', Walter Bodmer şi Robert McKie, The Book of Mtiir, Robert Gittings, John Keais: Stephen Gill. WiHuini Wordworîn, A Life.