Coperta, schiţe, hărţi şi caricaturi

POSTĂVARUL

CARPAŢII ORIENTALI/MUNŢII BÎRSEI
Postăvarul — „micul nostru Rigi", cum îl numeşte cu dragoste, Bucura Dumbravă în „Cartea Munţilor" — se bucură de faimă internaţională ca munte al sporturilor de iarnă, înălţat deasupra Ţării Bîrsei, avînd oraşele Braşov la nord, Cristian şi Rîşnov la vest, delimitat la sud de Valea Ghimbavului şi Valea Rîşnoavei, care-l despart de munţii Dihamului şi Bucegi, iar la est de Valea Timişului, dincolo de care se ridică Piatra Mare, Postăvarul adăposteşte în centrul său staţiunea Poiana Braşov.

Din punctul său culminant (l 804 m) se desfac radial mai multe creste stîncoase din rocă albă, calcaroasă. Dintre ele, cea mai interesantă pentru alpinism este creasta sud-vestică (Abruptul Itvig) cuprinsă între Valea Seacă cu Porţile de Piatră şi Groapa Lungă, ale cărei ape au dat naştere Cheilor Rîşnovului. Peretele Sudic al Abruptului Itvig, vizibil din Predeal, continuat cu Peretele Cheilor Rîşnovului, adăposteşte cele mai frumoase trasee alpine din Postăvaru. Alte trasee se află în Peretele Vanga Mare din vecinătatea Pîrtiei Lupului. Tot din muntele Postăvarul fac parte Pietrele lui Solomon şi stîncile Tîmpei din raza orasului Braşov, excelente pentru şcoală alpinismului.

Peretele Sudic al Postăvarului şi Cheile Rîşnovului-trasee

Baze: Cabanele Cheia, Trei Brazi, Poiana Secuilor

Acces: Drumul Forestier pe Valea Lungă (triunghi roşu)

Nr. Crt.	Denumirea traseului	Grad	LC	Schiţa	Premiera
1	Creasta Padinei Închise	5A
2	Muchia Vulturilor	5A
3	Muchia Alveolelor	5 A
4	Traseul Viperei	4 B
5	Fisura Stalactitei	4 B
6	Colţul dintre Hornuri	4 B
7	Fisura Verde	4 A
8	Muchia Suspendata	4 A
9	Muchia cu Iedera	4 A
10	Muchia Cerbului	4 A
11	Ţancul de Jos	4 A
12	Ţancul de Sus	3B
13	Creasta Frumoasă	3B
14	Hornul Crestei	2 B
15	Muchia Hornului Înverzit	2A
16	Creasta Iepuraşului	5 A		96	V. Nicolaescu ş.a., 1975
17	Muchia Lupului cel Rău	5B		96	Idem, 1975

Cheile Rîşnovului

18	Surplombele de Aur	5 A
19	Santinela Cheilor	3 B

Cheile Postăvarului-trasee

Creasta din Cheile Postăvarului

Peretele Vanga Mare-trasee

Baza: Cabana Cheia, Poiana Braşov

Acces : Şoseaua forestieră prin Cheişoara (bandă albastră) Poteca Poiana Braşov — Cabana Cheia (punct roşu)

Nr. Crt.	Denumirea traseului	Grad	LC	Schiţa	Premiera
1	Traseul Hoinarilor	4B
2	Traseul Central
3	Traseul nr. 1	5A	5		A. Tănase, L. Ciucăşel, C. Condrea 22.8.1971
4	Traseul nr. 2	4 A

Pietrele lui Solomon (Trasee de antrenament)

Baza: Braşov

Acces: Şoseaua Braşov — Pietrele lui Solomon Braşov— Peretele nordic al Turnului— Poiana

1	Traseul Central	4B
2	Traseul Alveolelor	4 A
3	Streaşina Crestei	4 A
4	Creasta cu Tavan	4 A

Peretele sudic al Turnului-trasee

5	Hornul de Sus	2 A
6	Lespezile Hornului	2 B
7	Creasta Estică	1 B

Tîmpa

Baza: Braşov

Acces: Teleferic Trasee de şcoală
96. MUCHIILE DIN PERETELE SUDIC AL POSTĂVARULUI

POSTĂVARUL/PERETELE SUDIC (gr. 4 B/5 A/5 B)

Pentru accesul la baza traseelor se coboară de la cabana forestieră Poiana Inului pe şoseaua din Valea Lungă. In dreapta se află o pantă înierbată, mai sus o fîşie de pădure, iar deasupra se ridică alb şi însorit peretele sudic al Postăvarului. Se urcă direct panta înierbată şi apoi prin pădure pînă la poteca ce şerpuieste pe sub perete. Se continuă poteca spre dreapta (est), lăsînd în urmă un mare perete galben, cu tavane. După ce se traversează un vîlcel larg ce urcă în creastă, urmează un perete caracterizat de trei muchii bine conturate, despărţite de hornuri verticale:

1) Muchia Căprioarei (gr. 4 B) (din stînga) este marcată de un piton la bază. Semn distinctiv: în dreapta, un fag ale cărui crengi ating muchia, folosind drept priză în cursul primei lungimi de coardă.

Traseul urmăreşte linia clară a muchiei pe 240 m diferenţă de nivel. Căţărătura este liberă, cu rare pitoane de asigurare şi cu un singur pasaj artificial, cele şase lungimi de coardă avînd fiecare cîte 40 m plini.

2) Creasta Iepuraşului (gr. 5 A) este muchia centrală. Ca şi cea din stînga, ea se escaladează liber pe prize bune de-a lungul a şase lungimi de coardă, cu pitoanele de asigurare strict necesare.

3) Muchia Lupului cel Rău (gr. 5 B) cea din dreapta, este cea mai dificilă dintre cele trei muchii. Se caracterizează de asemenea prin căţărătură liberă. Traseul este echipat cu pitoanele de asigurare strict necesare.

Toate trei traseele se încheie pe creastă. Coborîrea se face pe vîlcelul cu pădure din dreapta.

97. PIATRA MARE (1844 m)

CARPAŢII ORIENTALI/MUNŢII BÎRSEI

La est de Valea Timişului, faţă în faţă cu Postăvarul, se înalţă Piatra Mare, al doilea munte al braşovenilor. Masivul este delimitat la nord de Ţara Bîrsei (oraşul Săcele), la vest de Valea Timisului, la sud de Valea Timişului Sec de Sus, dincolo de care se ridică munţii Predealului, iar la est de Valea Gîrcinului, care îl desparte de munţii Gîrbovei. Culmea principală cu vîrful de maximă altitudine Piatra Mare (1844 m) este alcătuita din conglomerate şi calcare, formănd un abrupt către Valea Gîrcinului (est), pe cînd versantul vestic spre Valea Timisului este domol.

Pe culme se află Cabana Piatra Mare (1630 m) care permite un acces confortabil spre principalele obiective alpine: peretele din Piatra Scrisă, din apropierea vîrfului Piatra Mare, Peretele Martin şi traseele din Claie/Şura Mică.

Piatra Mare-trasee

Baza: Cabana Piatra Mare

Acces: Poteca de la Cabana Piatra Mare pe sub Peretele Piatra Scrisă la Cabana Renţea (triunghi albastru)
— Peretele Piatra Scrisă

Nr. crt.	Denumirea traseului	Grad	LC	Schiţa	Premiera
1	Traseul Central	5B			A. Floricioiu ş. a.
2	Traseul Victor Măciucă	4 B
3	Muchia Sud-Estică	4 B
4	Traseul Ostaşului	4 A
5	Traseul Şoimilor	4 A
6	Traseul Vestic	3 A
7	Traseul Voinţa(extrema stînga)	2 B
8	Traseul Voinţa (extrema dreapta)	2 A

— Peretele Martin

9

Muchia Vînturilor

- Claia/Şura Mică

10	Traseul Rîndunelelor din Peretele Vestic	4 B
11	Traseul Alveolelor din Peretele Vestic	4 B

98. CIUCAŞUL (1 959 m)

CARPAŢII ORIENTALI - GRUPUL SUDIC (CARPAŢII CURBURII)

Mai îndepărtat de marile drumuri turistice, muntele Ciucaş face parte din Carpaţii Curburii, fiind cuprins între Valea Teleajenului cu pasul Bratocea, la vest şi vechiul drum peste pasul Tabla Buţii, la est. Muntele cu forme domoale, acoperit de păşuni alpine, iar primăvara de un covor de flori, este alcătuit în cea mai mare pare din conglomerate, care au dat naştere versantului abrupt Zăganul — Gropşoarele, precum şi stîncilor din culmea Bratocea, Tigăi şi versantul nordic şi nord-vestic al Ciucaşului. Din mijlocul conglomeratelor se ridică recifele de calcar din munţii Tesla, Dungu şi Piatra Laptele. Primul traseu alpin a fost stabilit în turnul Goliat în 1967, Altele au apărut începînd din 1972 în pereţii de calcar (Colţul muntelui Roşu ş.a.).